Dorian Furtună Filosofice

De-ați ști câte daune în afaceri și în viața personală au produs tot felul de cărți self-help. Ele au trezit închipuiri, ambiții și acțiuni străine de realitatea mult mai crudă și mai cinică a vieții. Marii oameni de afaceri, psihologi sau călăuze spirituale niciodată n-au avut la temelia existenței lor vreo carte de self-help, ci doar înțelegerea profundă a lumii, pricepută fie din operele fundamentale, fie din experiența traiului, fie grație unui talent genuin. Dacă începeau cu un self-help, rămâneau repetenții sorții...

Deceniul Incertitudinii. Cam asta poate fi denumirea micii epoci istorice în care trăim, a anilor '20. Totul stă pe un fundament instabil, toate se clatină, crizele vin înlănțuit, valorile de cândva nu mai sunt de încredere, nu există centre de referință și idolii își arată fețele grotești, nimeni nu mai poate prognoza cu precizie viitorul (nici măcar AI) și puțini pot explica de ce trecutul ne-a adus aici... E și vremea noilor reinterpretări filosofice de sine, e vremea reinventării oricărui individ în parte, când pe fundal de incertitudine generală omul își formulează propriile sale certitudini particulare, după care să se orienteze existențial...

O singură floare întotdeauna e mai mirosită decât oricare alta dosită într-un buchet imens...

Nu este nimic uimitor în faptul că atâția creștini ortodocși au început să creadă în transmigrația sufletului, adică au început să creadă că există mai multe vieți pământești, că sufletul trece de la o ființă la alta, chiar și în corpuri de animale și că îți poți aminti existențele trecute... Orice religie devine plictisitoare cu timpul (mai ales una de împrumut, cum e creștinismul) și oamenii sunt dornici de emoții și distracții metafizice noi. Nu mai este atractiv să stai veșnic în rai, e mai fain să călătorești dintr-o viață în alta, ca în credința pitagoreicilor și a hindușilor. În plan distractiv, Sansara cea de acum bate Judecata la Apoi cea de nu se știe când...

Ce înseamnă să ai "capul calendar"? Asta e când ai pe rând ședințe la astrolog, la karmolog, la numerolog și apoi la chiromant...

Toți deținătorii de cunoștințe tainice, ezoterice, au murit cu mii sau sute de ani în urmă. Abia dacă mai trăiesc pe undeva strănepoții superficiali ai unor șamani demult îngropați. Restul "ezotericilor" de azi sunt niște șarlatani ordinari care cunosc tot atâtea "taine" cât pot inventa eu într-o seară lungă de vară... )

Un gând citit în noapte, despre Republica lui Platon. Arta este inutilă într-un stat ideal, fiindcă arta imită aparențele și corupe cunoașterea autentică a lucrurilor. Arta, la fel ca retorica, falsifică adevărul. Și, în plus, arta excită, ea se adresează părții mai proaste a sufletului și agită periculos cetățenii...

Un gând citit în noapte, de Simone Weil. Așa cum un corp înfometat se consumă pe sine, obținând energia din carnea sa, un suflet înfometat (care a fost protejat de stimuli străini nocivi) se consumă pe sine, hrănindu-se cu ce e a fost mai rău în el și purificându-se. Și nu este leac mai bun pentru boala spirituală a omului.

De vreo treizeci de ani, de când prima dată am auzit fraza asta, de multe ori am revenit cu gândul la ea, dându-i dreptate în diverse situații dificile de viață: "Ieșirea dintr-o problemă fără de ieșire se află acolo unde a fost intrarea"...

Cel mai sincer și autentic sentiment al oamenilor față de semenii lor este indiferența. Emoțiile afișate reprezintă un simplu decor social, o cutumă etică. Și chiar și atunci când urăsc pe cineva anume sau sunt înfuriați, ura și furia oamenilor sunt expresii ale unei revolte egoiste și lăuntrice; ei se gândesc mai mult la propriul deranj emoțional, la propria reacție de indignare, decât la gestul celui care i-a indignat.