Reactiunea

George Simion, lăudat de presa din Israel: „Vești bune din Europa. Liderul pro-Israel conduce în sondajele pentru președinție. „Iudeea și Samaria sunt importante pentru noi” (declară el).” În sfârșit, liderul AUR e prezentat corect, ca un suporter al Israelului, și nu cu etichetele aberante pe care i le lipesc publicații din țară ca G4Media, de „extremist” și „pro-rus”. Iar aprecierea vine tocmai de la Ierusalim, din publicația de limbă engleză Sinai Project. Aceasta salută cu entuziasm scorul bun din sondaje, așteptând cu speranță ca deputatul să ajungă viitorul președinte al României. Investigația despre acest eveniment discret a dus unde nici cu gândul nu gândești. Citiți în linkul de mai jos despre șansele ca vizita lui Simion să fi avut loc fără știrea presei din România, sau să fie o invenție în scop publicitar. În poveste apar politicieni americani, patriarhul Daniel, Călin Georgescu, greii partidului AUR și milioane de dolari virate din Israel prin oamenii lui Donald Trump din America. Ziariștii din Israel știu chiar și când se va rezolva criza guvernamentală din România și cine va forma viitorul cabinet de la București. https://evadare.ro/politica/george-simion-laudat-de-o-publicatie-din-israel/

Între Flămânzi și Iași e o distanță mai mică decât între Toader Paleologu și ilustrul său tată. Trebuie să fii foarte atent să nu le încurci. Pentru că dacă arunci o cifră mai mică despre unii, poți fi lăudat câte știi și cât de cult ești. (Măcar te poți lăuda singur, dacă alții nu observă.) Dar dacă faci același lucru despre alt eveniment, riști să te trezești că mascații îți răsfoiesc biblioteca de la Casa Paleologu după scrieri vechi, și te duc la pușcărie pentru negaționism sau minimalizare. Însă veșnic tânărul Paleo a avut mereu un fler de Agamiță Dandanache și a știut ce-i periculos și ce-i sigur să nege sau să re-evalueze omul și ce nu. Dacă crimele sunt făcute de guvernul liberal, n-o să te ia nimeni la Miliție că glorifici o organizație criminală, că-l elogiezi pe Brătianu (ministrul de Interne). Altfel s-ar pune problema dacă ai vorbi de bine personalități mai zvăpăiate, „iliberale”, chit că ar avea mai puține crime pe răboj. Ba chiar de scriitori morți în detenție, care n-au omorât pe nimeni. Despre aceia e mai prudent să-ți ții gura, fiind de preferat să pari incult. Pentru că, la fel ca boierii, sunt partide care cad în picioare din cartea de istorie, și altele care cad în genunchi. E bine să ai acest simț să pariezi pe cele de viitor, care au dreptul să-și scrie trecutul mai convenabil decât altele. Apoi e problema victimelor. Că nu-s toate egale între ele. Rangu-i rang și sub pământ. Țăranii, tot niște țărani, cum ar zice Cațavencu: ce-i pasă Europei de ei? Dacă s-au răsculat, și au făcut antisemitisme d-astea, poți liniștit să mai tai din numărătoarea lor. Chiar să o rotești să iasă ei răufăcători, după ce armata a tras în plin în ei. (Mă mir că nu i-a comparat cu teroriștii Hamas, la cum se înțelege că a fost evenimentul, și că nu-i zice pogrom.) Statul român nu-i aristocratic, da-i boier. Păzește cu strictețe de uliu memoria altora, orice cifră li s-ar putea imputa românilor. Dar e generos cu viețile de români, căzuți prin războaie, răscoale, revoluții, închisori. Pentru acelea are doar date aproximative, negociabile, discutabile. Vieți de iobagi desculți fără blazon bizantin, fără neamuri alese. Despre ei, discuțiile sunt liberale și relaxate.

Detaliile date presei, chiar pentru a-l compromite sunt judecate diferit de cei cu forma și cei cu fondul. Statul a scos 400 de inși din casele unde erau îngrijiți clandestin. Și a constatat că are nevoie de 3-4 milioane de euro doar ca să-i țină câteva luni, un an. Dar omul ăla ținea mii de inși de vreo 20 de ani. I s-au găsit niște bani acasă. Se vede treaba că era un fond ce s-ar fi topit în scurt timp. Ca să ajute atâția oameni chiar trebuia să fie bogat, doar nu trebuia să dea și ultimul bănuț al familiei. Și pentru atâta efort, chiar merita să fie plătit bine. Mai mult de cei 5.000 de euro ai doamnei Gheorghiu, că-i muncă mai grea și mai neplăcută. Mai mult decât leafa lui Arafat. Cel mai scârbos reproș l-am auzit de la ziariști care au zis că femeile care îngrijeau bătrânii erau analfabete și dădeau medicamente după poza cutiei. Ziariștii în afară de alfabetizare ce mare calificare au!? Cică s-a dat o lege și cei care spală bătrânii și schimbă pampersul trebuie să fie doctori docenți. Tocmai asta face scump tot procesul și descurajează alți oameni să-l imite, dând o cămăruță, o casă țărănească, pentru un ajutor ca în familie. De-asta în UE nu poți să mai faci nimic, că îți cer tone de dosare, avize, autorizații, atestate... Și de-asta au apărut cei șmecheri, specializați pe făcut dosare, dat consultanță, rezolvat finanțare. Îl mai țineți minte pe Dan Barna? Fix în asta se specializase, în dosare și supt fonduri. Elegant, costumat, parfumat, nu se atingea de boschetari cu pantalonii uzi și răni cu viermi. Era un fel de geamăn al lui Pașca dintr-un univers paralel, perfect în regulă cu forma, dar mai subțire cu fondul. Bine de tot cu fondurile. Ei merg înainte cu acuzele: că era grup infracțional organizat, le lua cardurile, pensiile și ajutoarele de înmormântare. Ce pensii puteau să aibă oamenii găsiți pe stradă, dați afară din spitale!? Că Irinel Columbeanu n-are din ce să acopere costul lunar la un azil ca lumea. A găsit pe stradă unii mai bogați ca Irinel. Și că lua ajutorul de înmormântare. Păi chiar îi înmormânta, de ce să-l dea firmelor de pompe funebre!? Trebuia să-i ducă la Oana Zăvoranu la cimitir privat? I-au reproșat că în loc să le cumpere sicrie cu bon, le-a făcut din scânduri. Păi în asta constă un sicriu. Din ce era să le facă, din lemn de mahon cu capac de trandafir!?

Nu mai târziu de ieri formulam niște reproșuri la adresa unei părți din galeria suveranistă. Orice s-ar zice de ei, așa mai simpli, unii mai bătrâni, mai cu greșeli de ortografie, dar sunt mai empatici și mai capabili să înțeleagă în termeni de bun simț probleme de viață. Pe când dincolo, la cei cu torelanța în gură și valorile europene, sunt șanse mult mai mari să întâlnești cei mai intoleranți oameni, mai plini de ură și însetați de răzbunare. Scriu mai corect, au diplome, dar n-au omenie. Ar vrea lapidat pe oricine pentru o glumă „încorectă politic”, pentru un cuvânt interpretabil. Și-s oameni tineri, din familii cu posibilități, plimbați în multe țări, ținuți la studii pe afară. Nu e de înțeles de unde atâta frustrare și ură pentru tot ce-i românesc, pentru creștini și pentru orice consideră ei că e retrograd. Prin urmare vor stârpit din jurul lor, din viață, pentru „spațiu sigur” mental sau pentru utopia multiculturală pe oricine gândește diferit de ei. Sunt crescuți de mici cu tehnologie, în spatele unor ecrane, și au în ei ceva mașinal, pretind de la ceilalți o perfecțiune robotică (după idealul lor de conduită ireproșabilă „civilzată”, „europeană”). Tot ce e naționalist sau conservator, pentru ei e „comunist”. Dar vor arestări pentru delicte de opinie, anularea votului, interzicerea participării în alegeri și reeducări ca la Pitești pentru „dușmanii” de dincolo de ecran. Asta în mintea lor e implicare civică. E un conflict etern în cultura română: pe de o parte „bonjouriștii”, care la Paris au învățat la gât cravatei cu se face nodul. Ei susțin că formele fără fond trebuie adoptate cum dictează jaloanele din PNRR, până se va modifica fondul. Cu biciul, dacă e nevoie, și cu zornăit de cătușe. Pe de alta, era dezvoltarea organică susținută de Eminescu, tot un progres, dar mai temeinic, fără a rupe rădăcinile, ținând cont de specificul locului și tradiții. Pentru prompteristele de la Digi, B1, Realitatea... forma e cea care contează. E moral, dacă-i legal și când se schimbă legile imoralul devine virtute. Adevărul e litera comunicatului „oamenilor legii”, sentința somităților Curții Constituționale, sfatul „experților”. Dacă Soros e acoperit de hârtii și lucrează prin ONG-uri, se cheamă filantrop - iubitor de oameni. Chiar când structurile respective sunt dezlănțuite contra altor oameni. Fundația lui Arafat e trecută în bugetul statului, primește subvenții, mașini, elicoptere, salarii, el ajunge să conducă statul când proclamă o urgență. Și Masoneria e declarată „de utilitate publică”, dar n-ai cum să afli ce-i util la ea sau ce se decide în conclavurile ei. Din cele două doamne care au ridicat un spital privat, una a ajuns numărul doi în guvern. Dar lucrau cu acte, cu leafă de 5000 de euro de la corporațiile pentru care întrebau dacă n-ar fi ceva oportunități. Lui Pașca îi trimiteau năpăstuiții din spitale pe persoană fizică. Cei cu hârtii sunt eroi, cel fără, e hăituit ca hoții de cai. (2/3)

Ghinionul și norocul lui Viorel Pașca e că s-a întâmplat să facă filantropie în județul Bihor. Asta însemna pentru războiul politic murdar „în fieful lui Bolojan”; ceea ce a ambalat niște ventilatoare. Dar tot asta a însemnat că suporterii guvernamentali, altfel mari amatori de linșaj mediatic, s-au repliat să-l apere. Asocierea e la fel de ineptă și nedovedită ca la azilele din Ilfov, „la Pandele acasă”, care au scos-o pe Gabriela Firea din cursa pentru primărie. Și a permis realegerea lui Nicușor în trambulina către Cotroceni. Hazardul nu i-a împiedicat pe aceiași să ceară judecarea sau ostracizarea pesedistei. La fel, dispozitivul s-a turat la maxim contra lui Piedone, când incendiul de la Colectiv a produs nenorocirea în sectorul lui. Ocazie cu care și Ponta a fost forțat să demisioneze din fruntea guvernului, de mitinguri încărcate emoțional. Ambii sunt antipatici ca Bolojan, posibil corupți. Dar nu era nimic rezonabil în a cere ca primarul sau primul ministru să umble prin cârciumi și discoteci să verifice dacă e inflamabilă antifonarea. Sau cât de larg se deschid ușile de evacuare. Nici dacă unul are ideea să dea cu artificii la interior. Spital de arși tot nu s-a făcut și au mai fost cazuri tragice, cu bebeluși în maternitate, pacienții din Bucovina sau cei din tirurile lui Arafat. Doar că erau sub guverne „de bine” și în pandemie. Acum s-a ajuns la o situație bizară. Poliția și procuratura sunt susținute într-o campanie de diabolizare a lui Pașca de televiziuni atât guvernamentale cât și de opoziție. Dar telespectatorii înclină masiv de partea celui anchetat, le fac cu ou și cu oțet în comentarii pe blondele de la Digi, într-o alianță ad-hoc între „suveraniști” și „bolojeniști”. (cont.)

Federația Internațională de Fotbal a decis să anuleze suspendarea celui mai bun marcator al Statelor Unite la presiunea lui Donald Trump. În meciul precedent, cu Bosnia, Folarin Balogun primise cartonaș roșu și, conform uzanțelor, ar fi lipsit din meciul contra Belgiei. Dar FIFA a decis să treacă peste această regulă veche pentru a avantaja echipa gazdă. Donald Trump l-a sunat de trei ori pe președintele FIFA, Giovanni Infantino, cerându-i o decizie favorabilă. Implicat în acest trafic de influență a fost și Howard Lutnkin, ministrul Comerțului în guvernul Trump, fost vecin și amic cu Jeffrey Epstein. Lutnik a angajat avocați pentru apelul federației americane. E prima dată din 1962 când FIFA anulează o asemenea decizie de suspendare. Imediat după, Trump l-a felicitat pe Infantino pe rețeaua sa de socializare. În aprilie 2017, Jeffrey Epstein primea unul din e-mail-urile informative curente, în care era menționat și Infantino. Atunci subiectul era pedepsirea cluburilor de fotbal palestiniene. Infantino declara că federația pe care o conduce e fără cruțare în pedepsirea celor care „glorifică terorismul, incită la violență sau rasism.” Pe acest subiect, federația a dus campanii îndelungi de convingere a opiniei publice. În 2022 FIFA și UEFA au dictat mai multe sancțiuni la adresa echipelor națională și de club din Rusia, ca represalii pentru războiul în desfășurare din Ucraina. Echipele au fost fie excluse de la participare sau obligate să accepte condiții înjositoare cum ar fi să evolueze fără public, fără steagurile Rusiei sau pe terenuri din altă țară. În schimb, FIFA, la fel ca organizatorii Eurovision, a refuzat să ia măsuri echivalente pentru Israel. În 2023, forul a pedepsit Indonesia, cea mai mare țară musulmană, pentru tentativa unilaterală de boicotare a Israelului. FIFA a amânat timp de doi ani o decizie în privința Israelului, din 2024, când existau deja mandatele pentru genocid emise de Tribunalul Penal Internațional. Anul acesta a tranșat cazul excluzând sancțiunile. Organizația Amnesty International a protestat față de clemența manifestată de FIFA în privința cluburilor israeliene care activează în teritoriile arabe ocupate din Cisiordania. În toamna lui 2025, Donald Trump a înființat așa zisul „Consiliu al Păcii”, un ONU restrâns, în care e președinte pe viață. Primul obiectiv al organizației era să reconstruiască Fâșia Gaza, despre care ginerele său, Jared Kushner, spusese că e o proprietate imobiliară cu vedere la mare. Mai multe state din Golf și nu numai erau chemate să contribuie cu câte un miliard de dolari pentru acest proiect. (România a ales statutul de observator.) Cu acea ocazie, FIFA a promis 50 de milioane de dolari pentru construcția unui stadion în Gaza. Un lux, în condițiile în care două milioane de palestinieni trăiesc în corturile insalubre ca refugiați și au accesul la hrană și apă condiționat de grănicerii israelieni. Președintele FIFA, Giovanni Infantino, i-a decernat Premiul Păcii președintelui SUA, cu o medalie aurită și o copie a trofeului Cupei Mondiale, inscripționată cu numele lui Trump. După ce a luat cupa, Trump a declanșat împreună cu Netanyahu războiul din Iran. De aici încolo, ne putem aștepta la orice. Ca meciul să se rejoace, dacă pierde America, să se prelungească oricât e nevoie, dacă e egalitate, sau să primească victoria cu 3-0 la masa verde pentru un motiv oarecare. https://www.gsp.ro/international/campionatul-mondial-de-fotbal-2026/trump-scandal-fifa-balogun-sua-suspendare-belgia-957301.html https://www.justice.gov/epstein/files/DataSet%209/EFTA00715702.pdf https://www.amnesty.org/en/latest/news/2026/03/fifa-refusal-to-act-over-israeli-clubs-based-in-illegal-settlements-flouts-international-law/ https://inside.fifa.com/campaigns/football-unites-the-world/news/president-trump-peace-prize-football-unites-the-world

Haaland reuseste dubla si reprezentanta continentului nostru merge mai departe!

Toată operațiunea Georgescu a fost un psy-op de la un capăt la altul, o preluare pe persoană fizică a unui curent, după rețeta celorlalte opoziții controlate din seria suveranismului kosher. A vrăjit mulți simpatizanți, care lasă mesaje cu inimioare pentru președintele ales și-l venerează ca pe un guru. Nu-s departe de fanii „pro-europenilor”, care te trimit la Moscova. Ai lui Șoșoacă te înjură direct, fiecare galerie cu stilul ei. Ca să se reinventeze din globalistul clubului de la Roma, Georgescu a plusat la un moment dat și a făcut niște aprecieri istorice curajoase, pentru care i s-a făcut un dosar anormal într-o societate a libertății de gândire. Cum anormală a fost anularea alegerilor, pentru o societate care se pretindea democratică. De atunci încolo, Georgescu a revenit în dispozitivul obedienței față de Israel și Statele Unite, cărora le susține cu fățărnicie „creștină” crimele de război cele mai obscene. Deslușirea acelei contradicții nu o găsesc decât în aceea că a supra-licitat încercând să îmbrace la repezeală o haină care nu era a lui. În campania prezidențială a venit și cu o ofertă rațională: o poziție de neutralitate (răstălmăcită de presa rău-voitoare ca pro-rusă), pacifistă. Ceea ce era o poziție corectă, în nebunia alunecării spre război a conducătorilor actuali din Europa. O mai are oare? Am impresia că și aceea s-a bazat pe un calcul pripit. A crezut în alt amăgitor, Trump, care urma să vină și să negocieze o pace „în 24 de ore” în Ucraina. Dar între timp, America și Rusia nu au încheiat acea pace. Dimpotrivă, America lasă moștenire țărilor subordonate din Europa războiul ei pentru hegemonie globală și resursele Rusiei. Iar conducătorii inepți ai Europei se execută, pregătesc reprofilarea industriei auto în industrie militară și se cred gata de război în 2028 sau 2030. Deci e doar o întârziere în plan. Până atunci sunt storși și compromiși definitiv „pro-occidentalii”, care pregătesc muniția. Iar la momentul oportun vor fi rotiți cu altă garnitură proaspătă, a „patrioților” și pro-americanilor. Care să facă mai credibilă mobilizarea. E doar un scenariu, nu pot să știu viitorul.

Călin Georgescu și Anca Alexandrescu s-au despărțit zgomotos. George Simion, AUR și audiența înclină spre Georgescu, părăsind „televiziunea poporului”. Dar nimeni nu poate spune foarte clar ce au de împărțit și pe ce criterii s-a făcut separarea, pentru că personalitățile respective sunt simple embleme, fără convingeri, de care s-au lipit niște fani la fel de superficiali. Anca și Realitatea redevin portavoci ale sistemului, ce erau și acum doi ani. Georgescu poate redeveni și el ce era acum șase ani, un produs pur al sistemului globalist, masonic și securist. Deocamdată, negocierile lui Simion pentru intrarea la guvernare n-au mers, cum se grăbea Maricel Păcuraru, dar vor reuși la un moment dat, dacă partidele vor da ce o fi cerut. Marea reconciliere se va produce, cireșii vor înflori și fanii vor aplauda. Desigur, prezentarea lor ca „pro-ruși” sau „extremiști” periculoși de propaganda oficială e total aberantă. Și cei care încă mai cred și repetă deliruri de genul ăsta, dintre NPC-urile care susțin alte galerii, sunt fără speranță ca nivel de discernământ. E perfect legitim să contești furtul alegerilor prin intervențiile succesive ale CCR de eliminare a candidaților Șoșoacă și Georgescu. Dar dacă „suveranismul” tău vine doar din clipurile care ne arată cât de caraghios de Nicușor, nu-i cine știe ce opțiune politică. (Apropo, orcine face clipuri de orice fel, peste care pune râste în buclă, e un dobitoc enervant, care trebuie ținut departe de internet. Într-un izolator cu cei care trimit mai departe așa ceva.) Georgescu, Simion și Alexandreasca sunt pseudo-suveraniști, suporteri ai continuării vasalității față de Israel și Statele Unite. Cine n-a priceput asta după atâta timp nu e mai ager decât cineva care crede că Nicușor e un geniu matematic și Bolojan un reformator pro-european. Tema migrației nu există pentru Georgescu, deși vede și cel mai naiv dintre pensionari, când se duce la băi, că nu mai găsește români între chelneri, cameriste, tot personalul e din altă parte. Pentru el există doar fraze goale despre o țară, ce poate fi populată cu alții, după modelul echipelor europene pe care le vedem la campionatul de fotbal. Doar tricourile și suporteri fluturând steagurile vechilor țări pentru alții. Simion e chiar pentru migrație, dacă e vorba să-și aducă 800.000 de frați din Israel sau arabi plini de bani ca Murad. De fapt, acest Vanghelie mai coleric e însăși dovada vie a lipsei de substanță a așa zisului suveranism servit de servicii din pandemie încoace. Eroii acestui curent pot fi ei înșiși înlocuiți sau înlocuitori ca nechezolul. (2/3)

timp, America și Rusia nu au încheiat acea pace. Dimpotrivă, America lasă moștenire țărilor subordonate din Europa războiul ei pentru hegemonie globală și resursele Rusiei. Iar conducătorii inepți ai Europei se execută, pregătesc reprofilarea industriei auto în industrie militară și se cred gata de război în 2028 sau 2030. Deci e doar o întârziere în plan. Până atunci sunt storși și compromiși definitiv „pro-occidentalii”, care pregătesc muniția. Iar la momentul oportun vor fi rotiți cu altă garnitură proaspătă, a „patrioților” și pro-americanilor. Care să facă mai credibilă mobilizarea. E doar un scenariu, nu pot să știu viitorul.

Călin Georgescu și Anca Alexandrescu s-au despărțit zgomotos. George Simion, AUR și audiența înclină spre Georgescu, părăsind „televiziunea poporului”. Dar nimeni nu poate spune foarte clar ce au de împărțit și pe ce criterii s-a făcut separarea, pentru că personalitățile respective sunt simple embleme, fără convingeri, de care s-au lipit niște fani la fel de superficiali. Anca și Realitatea redevin portavoci ale sistemului, ce erau și acum doi ani. Georgescu poate redeveni și el ce era acum șase ani, un produs pur al sistemului globalist, masonic și securist. Deocamdată, negocierile lui Simion pentru intrarea la guvernare n-au mers, cum se grăbea Maricel Păcuraru, dar vor reuși la un moment dat, dacă partidele vor da ce o fi cerut. Marea reconciliere se va produce, cireșii vor înflori și fanii vor aplauda. Desigur, prezentarea lor ca „pro-ruși” sau „extremiști” periculoși de propaganda oficială e total aberantă. Și cei care încă mai cred și repetă deliruri de genul ăsta, dintre NPC-urile care susțin alte galerii, sunt fără speranță ca nivel de discernământ. E perfect legitim să contești furtul alegerilor prin intervențiile succesive ale CCR de eliminare a candidaților Șoșoacă și Georgescu. Dar dacă „suveranismul” tău vine doar din clipurile care ne arată cât de caraghios de Nicușor, nu-i cine știe ce opțiune politică. (Apropo, orcine face clipuri de orice fel, peste care pune râste în buclă, e un dobitoc enervant, care trebuie ținut departe de internet. Într-un izolator cu cei care trimit mai departe așa ceva.) Georgescu, Simion și Alexandreasca sunt pseudo-suveraniști, suporteri ai continuării vasalității față de Israel și Statele Unite. Cine n-a priceput asta după atâta timp nu e mai ager decât cineva care crede că Nicușor e un geniu matematic și Bolojan un reformator pro-european. Tema migrației nu există pentru Georgescu, deși vede și cel mai naiv dintre pensionari, când se duce la băi, că nu mai găsește români între chelneri, cameriste, tot personalul e din altă parte. Pentru el există doar fraze goale despre o țară, ce poate fi populată cu alții, după modelul echipelor europene pe care le vedem la campionatul de fotbal. Doar tricourile și suporteri fluturând steagurile vechilor țări pentru alții. Simion e chiar pentru migrație, dacă e vorba să-și aducă 800.000 de frați din Israel sau arabi plini de bani ca Murad. De fapt, acest Vanghelie mai coleric e însăși dovada vie a lipsei de substanță a așa zisului suveranism servit de servicii din pandemie încoace. Eroii acestui curent pot fi ei înșiși înlocuiți sau înlocuitori ca nechezolul. Toată operațiunea Georgescu a fost un psy-op de la un capăt la altul, o preluare pe persoană fizică a unui curent, după rețeta celorlalte opoziții controlate din seria suveranismului kosher. A vrăjit mulți simpatizanți, care lasă mesaje cu inimioare pentru președintele ales și-l venerează ca pe un guru. Nu-s departe de fanii „pro-europenilor”, care te trimit la Moscova. Ai lui Șoșoacă te înjură direct, fiecare galerie cu stilul ei. Ca să se reinventeze din globalistul clubului de la Roma, Georgescu a plusat la un moment dat și a făcut niște aprecieri istorice curajoase, pentru care i s-a făcut un dosar anormal într-o societate a libertății de gândire. Cum anormală a fost anularea alegerilor, pentru o societate care se pretindea democratică. De atunci încolo, Georgescu a revenit în dispozitivul obedienței față de Israel și Statele Unite, cărora le susține cu fățărnicie „creștină” crimele de război cele mai obscene. Deslușirea acelei contradicții nu o găsesc decât în aceea că a supra-licitat încercând să îmbrace la repezeală o haină care nu era a lui. În campania prezidențială a venit și cu o ofertă rațională: o poziție de neutralitate (răstălmăcită de presa rău-voitoare ca pro-rusă), pacifistă. Ceea ce era o poziție corectă, în nebunia alunecării spre război a conducătorilor actuali din Europa. O mai are oare? Am impresia că și aceea s-a bazat pe un calcul pripit. A crezut în alt amăgitor, Trump, care urma să vină și să negocieze o pace „în 24 de ore” în Ucraina. Dar între

Audiența mare nu valorează cine știe ce. Pentru că se obține prin reducerea la cel mai mic numitor comun. Iar asta înseamnă ceva foarte jos: NPC (non-playable character în jocuri), personajul generic, fără trăsături, fără gânduri proprii, fără trăiri autentice. Figurația dintr-o simulare, vânzoleala de pe stradă, norodul. Toate frazele lui sunt reașezări ale unor sloganuri precise, livrate anterior de un ecran și întipărite prin repetiție, ca și cum ar fi ale lui. Toate emoțiile lui sunt induse de spaime și furii colective trecătoare, absorbite în același fel, despre ce i s-a dat de înțeles că ar fi urgența momentului. Tot ce simte e în același mod descărcat în inima lui din altă parte: antipatie intensă pentru unul, simpatie oarbă pentru altul, revoltă față de ceva care l-ar fi lăsat indiferent, dacă era pe cont propriu. Grila lui de apreciere a faptelor se bazează aproape exclusiv pe aceste alegeri emoționale, mai precis pe împărțirea tuturor în suporteri și adversari ai unor echipe. Crede și e de acord cu ceva dacă vine dintr-o parte, o respinge zgomotos, dacă vine din cealaltă. Ar fi împărțirea fundamentală între prieteni și dușmani, care pentru Carl Schmitt era esența însăși a politicului. Doar că între timp au apărut laboratoare de inginerie socială, care pot crea în mod artificial consensul și antagonismul pe anumite teme, pot face și desface echipe, derutând suporterul generic. Pot inventa surogate, care au aparența echipei favorite sau a interesului comun. Desigur, unele teme sunt mai importante decât altele, unele îngrijorări - legitime și relevante la scara istoriei. Asta deja introduce o ierarhie a discernământului între alegerile diverselor echipe. Unii suporteri sunt mai victime decât alții ale unor abuzuri de manipulare. Încât ajung să susțină cauze absurde sau dăunătoare pe termen lung. Încep să creadă că emancipare înseamnă să încurajezi confuzia sexuală în capul copiilor. Să creadă că pot răci planeta stingând toți becul la aceeași oră. Că pot impulsiona statutul femeilor aducând cât de mulți bărbați musulmani. Totuși, chiar când aleg o direcție corectă, opunându-se unui pericol real, implicarea NPC-urilor e tot puțin relevantă, pentru că pleacă de la acele impulsuri slab înrădăcinate în conștiința lor, care sfârșesc în a fi deturnate. Nu e un merit atât de mare să te situezi de partea unui principiu corect, dacă urmezi o turmă cu păstori care își schimbă principiile după cum le convine, și refuzi să vezi asta pentru că turma cealaltă are ciobani mai răi. (cont.)

Am văzut o postare virală, în care cineva explica succesul covrigăriilor Luca printr-o întreagă teorie economică. Zicea că au ajuns la 120 de milioane de euro încasări pe an pentru că au o rețea vastă cu care omoară simigeriile mici. Că folosesc prețul psihologic de 1,99 și cu el atrag lume la coadă, care după aia cumpără produse mai scumpe, hot-dogul băgat în cocă, felii de pizza etc. Că își permit să vândă covrigul în pierdere ca să recupereze de la celelalte. Și m-am simțit foarte sărac, că mie 2 lei un covrig mi se pare scandalos de mult. Chiar de ieșit în stradă. Și nici nu văd cum ar ieși în pierdere, dacă la Kaufland și Lidl o pâine de 300 de grame de 1,5 lei. Cât poate să coste macul!? Că în rest, e cam aceeași cocă, tot trebuie ținut în cuptor cu același gaz. Plus, comparăm cu Ciotoianu: păi cum să fie a treia parte dintr-un mic mare, că în mic e totuși carne...!? La Kaufland, are covrig cu 1,5 sau 1,2, nu mai știu. O fi mai mic, da-i tot covrig. Paranteză logistică: îți dă și o punguță de hârtie gratis. În schimb, pe înfiorătoarea aia de pungă „biodegradabilă” îți cere 10 bani. Janghina aia, care arată ca un prezervativ folosit și se autodistruge dacă o lași suficient. Mereu am selectat la cântar „fără ambalaj”, că mi s-a părut anormal să dau bani pe mizeria aia. Am păgubit Kaufland de câțiva lei buni în anii ăștia. Dar recent am constatat că au actualizat softul de supraveghere de la casele automate și te mai întreabă o dată: zi sincer, câte pungi biodegradabile ai pus...? Să revenim. Chiar dacă ar lăsa covrigul la 1 leu, cum mi s-ar părea normal, tot aș boicota Luca și restul lanțurilor cu nume de cuvioși, din alte motive. Întâi, că sunt într-un proces evident de înlocuire a angajaților români. Mai demult, foloseau doar în spate, la frământat și curățenie, acum și la servire. Acolo e o schemă mult mai periculoasă decât presupusul covrig cu preț de dumping. Pentru că, treptat, populația somnambulă nu va mai avea salarii europene, ci asiatice și nu-și va mai permite nici acel covrig. Pe urmă, pentru că nu-i uit ce reclame își făceau în pandemie. Și cu siguranță peste niște ani o să-i regăsim și cu alte teme progresiste. Pentru că, aparent, covrigul devine din amortizor pentru chiorăitul mațelor un ecuson de corporatist în pauză. S-ar putea spune: totuși, patronul e român, George Adragăi e din Bacău, cum frații Pavăl de la Dedeman sunt din Suceava. La fel Mandachi, care avea shaormeriile Spartan, Pescobar din Onești, moldoveni răzbătători. Au cam scos de pe piață ungurii de la Fornetti, poate mușcă un pic și din McDonalds sau Starbucks. Acum s-a extins și în Polonia. De apreciat succesul. Dar nu uit nici că Dedeman sponsorizează festivitățile Masoneriei și în pandemie dădeau insistent reclame despre cum bancnotele răspândesc boli și trebuie trecut la plata cu cardul. Ajută genul ăsta de antreprenor autohton, dacă are agendă dictată din afară? Ar trebui sprijinit sau ocolit?

Gata cu ploaia, a ieșit soarele, e cald, o vreme excelentă pentru o plimbare în Orășelul Copiilor.

În sectorul 3, la Negoiță, e o datină a locului. Din când în când, trebuie să îți ridici mașina să măture frunzele de sub ea. Tu trebuie să ții minte data aia. Dacă ești plecat în concediu sau pur și simplu la serviciu, te întorci și te plimbi puțin să termine oamenii ăia treaba. Dacă încurci pe fiecare joi a fiecărei luni cu fiecare luni dinainte de joi, îți ia și locul și mașina, pe care trebuie să o răscumperi. Logica e solidă: dacă sub mașină rămâne praf, tu umbli încălțat cu aceleași cauciucuri murdare și faci urme prin tot sectorul, pe unde s-a spălat.

Dacă Sanhedrinul ar avea azi un tribunal, l-ar judeca pe bunul samaritean că s-a oprit din drum să îngrijească rănile celui căzut între tâlhari, fără autorizarea lor. Ar judeca doctorii care oblojesc slăbănogii și orbii în zi de sabat. Ar închide ochii la cei care taie pădurea cu totul, dar i-ar vâna pe cei care adună vreascuri, pasc turmele sau adună spice fără hârtie de la tribunalul lor. I-ar surghiuni pe cei care-și sapă fântână la ei în curte, sau udă ogorul cu apa din râu fără voie. Dintre ucenici, ar cumpăra cu 30 de arginți pe cel preocupat că s-au risipit banii de mir în catedrale, în loc să se fi făcut spitale. Dar când unul ar face spital la el acasă, l-ar aresta că n-a dat zeciuală din bănuțul văduvei. Fariseii și-ar da legi care să pedepsească pe oricine îi critică. Și ar trimite potera la casele celor care adăpostesc scrieri ale celor care i-au criticat pe strămoșii lor. Acela ar zice că e cel mai mare păcat făcut vreodată și de neiertat. S-ar asigura că statul ajunge dator vândut cămătarilor și n-ar ierta nici după două mii de ani pe oricine ar fi alungat cu biciul zarafii din templu. Ar avea grijă ca și omul de rând să fie dator schimbătorilor de bani, ar face documentare de fală despre cei mai faimoși dintre cămătari, întrerupte doar de reclame la IFN-uri. Ar da mii de legi, mai complicate decât Talmudul, cu sute de porunci absurde pentru cetățenii statului, cu directive europene, reglementări și norme de aplicare. Atât de multe, că niciun avocat n-ar fi în stare să le memoreze, dar fiecare cu câte o portiță ascunsă prin care să poată fi ocolite ca și cum n-ar fi. Ar ridica în funcții cărturarii și scribii cei mai iscusiți în răsucirea acelor legi, care ar fi și povățuitori ai mulțimilor neștiutoare. În fruntea țării ar pune nu pe cei mai ageri la minte sau curați cu inima, ci din cei vicleni și cu patalamale de la cărturarii înalți de peste mări și țări. Pe deoparte s-ar arăta pudici și sfioși la vorbe ofensatoare. Dar s-ar asigura că pruncii sunt crescuți cu desfrânatele, cu jucătorii de zaruri și le-ar arăta din școli calea Sodomei și Gomorei, învățându-i să-și schimbe între ei hainele. Cărturarii lor ar zice că-i blasfemie și idolatrie a avea icoanele sfinților. Ar cere pe tipsie capul profeților ce au strigat în pustiu contra lor, ștergerea numelui lor de pe toate ulițele pe unde au umblat și propovăduit. Încât norodul să nu-i mai amintească vreodată. Pe (fostul) lor purtător de cuvânt l-ar chema Vasile Shekelescu și el s-ar mânia văzând chipul Mântuitorului pe un steag pe o biserică, zicând că-i steagul rușilor. N-ar cere zeciuala de la cei mai bogați, zicând că aceia s-au mântuit în paradisuri fiscale multinaționale. Dar ar jupui șapte piei de pe negustorul mic și simbriașul de rând.