Ortodoxie ☦
رفتن به کانال در Telegram
Canale duhovnicești: @BibliaOrtodoxa @MariDuhovnici @VitamineDuhovnicesti @VietileSfintilor @Acatiste @Rugaciuni @ResurseleOrtodoxe @CitatulZileiCrestinOrtodox Mitropolia Moldovei și Bucovinei: @DoxologiaRO
نمایش بیشتر590
مشترکین
-124 ساعت
+17 روز
+130 روز
در حال بارگیری داده...
کانالهای مشابه
ابر برچسبها
هیچ دادهای
مشکلی وجود دارد؟ لطفاً صفحه را تازه کنید یا با مدیر پشتیبانی ما تماس بگیرید.
اشارات ورودی و خروجی
---
---
---
---
---
---
جذب مشترکین
ژوئیه '26
ژوئیه '26
+5
در 3 کانالها
ژوئن '26
+11
در 5 کانالها
Get PRO
مه '26
+13
در 5 کانالها
Get PRO
آوریل '26
+7
در 2 کانالها
Get PRO
مارس '26
+9
در 2 کانالها
Get PRO
فوریه '26
+10
در 4 کانالها
Get PRO
ژانویه '26
+6
در 2 کانالها
Get PRO
دسامبر '25
+6
در 4 کانالها
Get PRO
نوامبر '25
+9
در 4 کانالها
Get PRO
اکتبر '25
+9
در 3 کانالها
Get PRO
سپتامبر '25
+9
در 3 کانالها
Get PRO
اوت '25
+13
در 8 کانالها
Get PRO
ژوئیه '25
+11
در 4 کانالها
Get PRO
ژوئن '25
+10
در 6 کانالها
Get PRO
مه '25
+18
در 7 کانالها
Get PRO
آوریل '25
+7
در 3 کانالها
Get PRO
مارس '25
+18
در 6 کانالها
Get PRO
فوریه '25
+10
در 6 کانالها
Get PRO
ژانویه '25
+11
در 6 کانالها
Get PRO
دسامبر '24
+23
در 6 کانالها
Get PRO
نوامبر '24
+16
در 4 کانالها
Get PRO
اکتبر '24
+20
در 4 کانالها
Get PRO
سپتامبر '24
+34
در 4 کانالها
Get PRO
اوت '24
+21
در 5 کانالها
Get PRO
ژوئیه '24
+10
در 2 کانالها
Get PRO
ژوئن '24
+7
در 3 کانالها
Get PRO
مه '24
+10
در 4 کانالها
Get PRO
آوریل '24
+13
در 3 کانالها
Get PRO
مارس '24
+8
در 2 کانالها
Get PRO
فوریه '24
+7
در 6 کانالها
Get PRO
ژانویه '24
+9
در 2 کانالها
Get PRO
دسامبر '23
+7
در 3 کانالها
Get PRO
نوامبر '23
+9
در 3 کانالها
Get PRO
اکتبر '23
+20
در 2 کانالها
Get PRO
سپتامبر '23
+13
در 0 کانالها
Get PRO
اوت '23
+16
در 0 کانالها
Get PRO
ژوئیه '23
+11
در 0 کانالها
Get PRO
ژوئن '23
+5
در 0 کانالها
Get PRO
مه '23
+23
در 0 کانالها
Get PRO
آوریل '23
+15
در 0 کانالها
Get PRO
مارس '23
+12
در 0 کانالها
Get PRO
فوریه '23
+8
در 0 کانالها
Get PRO
ژانویه '23
+23
در 0 کانالها
Get PRO
دسامبر '22
+26
در 0 کانالها
Get PRO
نوامبر '22
+26
در 0 کانالها
Get PRO
اکتبر '22
+44
در 0 کانالها
Get PRO
سپتامبر '22
+23
در 0 کانالها
Get PRO
اوت '22
+27
در 0 کانالها
Get PRO
ژوئیه '22
+36
در 0 کانالها
Get PRO
ژوئن '22
+34
در 0 کانالها
Get PRO
مه '22
+34
در 0 کانالها
Get PRO
آوریل '22
+22
در 0 کانالها
Get PRO
مارس '22
+13
در 0 کانالها
Get PRO
فوریه '22
+18
در 0 کانالها
Get PRO
ژانویه '22
+21
در 0 کانالها
Get PRO
دسامبر '21
+34
در 0 کانالها
Get PRO
نوامبر '21
+23
در 0 کانالها
Get PRO
اکتبر '21
+28
در 0 کانالها
Get PRO
سپتامبر '21
+14
در 0 کانالها
Get PRO
اوت '21
+27
در 0 کانالها
Get PRO
ژوئیه '21
+15
در 0 کانالها
Get PRO
ژوئن '21
+30
در 0 کانالها
Get PRO
مه '21
+188
در 0 کانالها
| تاریخ | رشد مشترکین | اشارات | کانالها | |
| 20 ژوئیه | 0 | |||
| 19 ژوئیه | 0 | |||
| 18 ژوئیه | 0 | |||
| 17 ژوئیه | +1 | |||
| 16 ژوئیه | +1 | |||
| 15 ژوئیه | 0 | |||
| 14 ژوئیه | +1 | |||
| 13 ژوئیه | 0 | |||
| 12 ژوئیه | +1 | |||
| 11 ژوئیه | 0 | |||
| 10 ژوئیه | +1 | |||
| 09 ژوئیه | 0 | |||
| 08 ژوئیه | 0 | |||
| 07 ژوئیه | 0 | |||
| 06 ژوئیه | 0 | |||
| 05 ژوئیه | 0 | |||
| 04 ژوئیه | 0 | |||
| 03 ژوئیه | 0 | |||
| 02 ژوئیه | 0 | |||
| 01 ژوئیه | 0 |
پستهای کانال
Repost from Rugăciuni ☦
Milostiv fii față de noi nemernicii și nevrednicii, roagă pe Atotbunul Dumnezeu să nu se mânie pe noi până în sfârșit, ca să ne piardă pentru fărădelegile noastre, ci să ne trimită pământului însetat ploaie îmbelșugată și curată și să ne dăruiască roadă bogată și bunaintocmire a văzduhului.
Mijlocește mila Împăratului ceresc, dar nu pentru noi păcătoșii și nevrednicii, ci pentru aleșii robii Lui care nu și-au plecat genunchii în fața lui Baal al lumii acesteia, pentru blândetea și curăția copiilor, pentru dobitoacele cele necuvântătoare și pentru păsările cerului, care îndură din pricina fărădelegilor noastre și pier de foame, de arșiță și de sete.
Dobândește pentru noi prin rugăciunile tale bine-plăcute lui Dumnezeu: duhul pocăinței și al smereniei, duhul blândeții și al înfrânării, al iubirii, al răbdării, al temerii de Dumnezeu și al bunei cinstiri.
Ca astfel, întorcându-ne de la căile necinstei la calea cea dreaptă a faptelor bune, să umblăm în lumina poruncilor Domnului și să ajungem la bunurile făgăduite nouă, binecuvântând pe Cel fără de început Dumnezeu-Tatăl, pe iubitorul de oameni Unul-Născut Fiul Său și pe sfințitorul Duh Preasfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
| 2 | Rugăciune către Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul la vreme de secetă
Te cinstim pe tine prorocule al lui Dumnezeu, Ilie, căci pentru râvna ta întru mărirea Domnului Atotțiitorului, neputând răbda să vezi închinarea la idoli și nelegiuirea fiilor lui Israel, l-ai înfruntat pe regele Ahab, călcătorul de lege și pentru pedepsirea acestora prin rugăciune ai cerut de la Dumnezeu foamete de trei ani pe pământul lui Israel, spre a-l îndepărta de idolii netrebnici, pentru ca să se lase de fărădelegi și de nedreptăți, să se întoarcă spre unul adevăratul Dumnezeu și spre împlinirea sfintelor Sale porunci.
În timp de foamete, preaminunate, ai hrănit pe văduva din Sarepta, iar pe fiul ei cel mort, prin rugăciune l-ai inviat.
După trecerea timpului de foamete prorocit, ai adunat pe Muntele Carmelului poporul israelit învechit în păcătoșenie și lepădare de Dumnezeu și prin rugăciune foc din cer ai dobândit peste jertfa ta, cu aceasta minune întorcând pe Israel către Domnul.
Pe prorocii cei mincinoși ai lui Baal i-ai rușinat, iar după aceea, prin rugăciune, cerul iarăși l-ai deschis și ploaie multă pe pământ ai dobândit, iar pe credincioșii din Israel i-ai umplut de bucurie.
Către tine, preafericitul Domnului Ilie, cu umilință alergăm, noi păcătoșii și smeriții, chinuiți de arșiță și secetă.
Mărturisim că nu suntem vrednici de mila și de harul lui Dumnezeu; mai curând suntem vrednici pe dreptate de amenințarea aspră a mâniei Lui cu tot felul de rele boli, necazuri și jale.
Căci n-am umblat în frică de Dumnezeu, pe calea poruncilor Lui, ci în poftele desfrânării inimilor noastre, și tot felul de greșeli fără de număr am săvârșit.
Fărădelegile noastre ne-au întunecat mintea și nu suntem vrednici a ne arăta în fața Domnului și a privi la cer.
Mărturisim că și noi ca și vechiul Israel, ne-am îndepărtat de Domnul Dumnezeul nostru prin fărădelegile noastre, și de nu ne închinaăm lui Baal și altor idoli netrebnici atunci prin robia patimilor și prin poftele noastre slujim idolului.
Prin patima îmbuibării și a poftelor slujim idolului lăcomiei și al trufiei, idolului mândriei și al îngâmfării și mergem pe urmele împotrivirii față de Dumnezeu prin năravuri rele și slujim duhului pierzător al veacului.
Mărturisim, că pentru aceea s-a închis cerul și s-a făcut ca arama, fiindcă s-au închis inimile noastre în fața milei și iubirii adevărate față de aproapele nostru.
Pentru aceea pământul s-a uscat și s-a facut neroditor, fiindcă nu aducem Domnului nostru roadele faptelor bune.
De aceea, nu ne dă ploaie și rouă, fiindcă nu avem lacrimi de umilință și rouă dătătoare de viață a cugetului către Dumnezeu.
De aceea s-au vestejit toate bucatele și toată iarba câmpului fiindcă s-a uscat în noi tot gândul cel bun.
De aceea s-a întunecat văzduhul pentru că mintea noastră s-a întunecat de gânduri rele, iar inima noastră s-a întinat de poftele fărădelegii.
Mărturisim că și ție, prorocul Domnului suntem nevrednici a ne ruga. Căci tu, om fiind, asemănându-te nouă prin patimi, cu viața ta asemenea îngerilor te-ai făcut și ca unul fără trup ai fost înălțat la cer.
Iar noi prin faptele și gândurile noastre rușinoase, sufletul nostru deopotrivă trupului l-am făcut.
Tu prin post și priveghere i-ai minunat pe ingeri și pe oameni, iar noi ne-am făcut robi necumpătării și poftelor.
Tu râvneai la slava lui Dumnezeu, noi însă, ne depărtăm de slăvirea Domnului și Creatorului nostru și ne rușinăm a mărturisi preamărit numele Lui.
Tu ai stârpit necinstea și deprinderile rele, iar noi ne robim năravurilor lumii potrivnice Domnului mai vârtos decât poruncilor Lui și a rânduielilor Bisericii.
Și câte păcate și nedreptăți n-am săvârșit noi păcătoșii! Prin păcatele noastre am istovit îndelunga răbdare a Domnului.
Pentru toate acestea dreptul Judecător s-a mâniat pe noi și în mânia Lui ne-a pedepsit.
Deci, cu îndrăzneala mare față de Dumnezeu și nădăjduind în iubirea ta față de neamul omenesc, cutezăm a te ruga, mărite prorocule. | 8 |
| 3 | Un soldat era staționat să păzească o baracă și, la miezul nopții, a auzit pașii unei persoane care se apropia de el. A crezut că era un ofițer care, așa cum se obișnuiește, venea să îl verifice.
A strigat: „Stai!”, dar din nou a auzit pașii apropiindu-se de el. Pentru a doua oară, a strigat: „Stai! Cine-i acolo?”. Cu arma în mână nu a primit nici un răspuns. A fost apoi forțat să spună: „Stai sau trag!”.
De îndată ce a spus „trag”, arma i-a fost smulsă din mâini și a aterizat la aproximativ cincizeci de metri distanță. Apoi a văzut, dintr-o dată, în loc de un ofițer, așa cum a crezut că ar fi, un preot învăluit de o lumină strălucitoare, asemenea fulgerului. S-a înfricoșat foarte tare.
Preotul i-a spus: „Nu te teme, copilul meu, nu-ți fie frică, dar spune-mi, binecuvântatule, de ce hulești cele sfinte? Pe Hristos, pe Maica Domnului și pe Sfinți?”.
Simțind remușcări, soldatul a început să plângă și și-a cerut iertare, spunând: „Iartă-mă, Părinte Sfinte, fac asta din cauza răutății mele și a multor ani petrecuți în obiceiuri rele. Iartă-mă!”.
Sfântul i-a răspuns: „Trebuie să predici tuturor să se pocăiască și să nu hulească cele sfinte (în societatea românească, cea mai întâlnită hulire este înjuratul). Să comunici acest lucru și în metropolă, și tuturor. Chiar și ziarele ar trebui să publice acest lucru...
Eu sunt profetul Ilie. Și pentru ca oamenii să te creadă mai mult, le vei spune că în acea stâncă (și a arătat cu degetul) vor săpa și vor găsi o biserică veche de-a mea și, deasupra ei, să construiască o biserică nouă”.
El a mers și a povestit acest lucru întregului oraș, iar întâmplarea fost publicată în toate ziarele locale. Mulți au crezut și și-au schimbat viața.
Brutarii și asociația acestora, care îl cinstesc pe profetul Ilie ca patron al lor, au săpat în stânca ce a fost indicată și au descoperit o biserică veche. După cum a fost cererea, au construit una nouă, deasupra ei, în cinstea Profetului Ilie.
Soldatul a schimbat multe vieți și a trăit tot restul vieții sale ca un model de un bun creștin.
Călugărul Lazăr de la Mănăstirea Dionysiou, Muntele Athos.
Viața Sfântului Proroc Ilie:
https://t.me/VietileSfintilor/1313
@Ortodoxie ☦ | 49 |
| 4 | Ce ar face Ilie astăzi, în mijlocul idolatrilor secolului XX, al puzderiilor de secte, al „taumaturgilor” răsăriţi din noaptea comunismului ateu, al pretinşilor „guru”, ai abaterii quasi-generale de la normele moralei creştine? Ar striga răspicat:
„Pană când veţi şchiopăta, o, românilor? Ziceţi că sunteţi urmaşii lui Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare şi Sfânt, Constantin Brâncoveanu Mucenicul, Mihai I cel Devotat? Dacă da, vă întreb: ce credinţă au avut? Nu cea ortodoxă? Şi atunci, de ce alergaţi după credinţe străine de neam şi după dumnezei străini?...”
Ce ar face predicatorilor de tot felul (în fapt, preoţi mincinoşi)? Le-ar demasca impostura, cu temeiuri biblice şi patristice, în aşa fel încât poporul drept-credincios, luminat, să nu le mai cadă victimă.
Pr. Lect. Dr. Vasile Gordon, Mergând, învățați…, Editura Univ. din Bucureşti, 2001, p. 157, fragment preluat de pe portalul Doxologia.
@Ortodoxie ☦ | 107 |
| 5 | Cuvinte vii ale Părintelui Arsenie Papacioc: „ORTODOXIA nu este un titlu, este un ADEVĂR!”
Cuvântul ortodox înseamnă dreapta credință, dreapta slăvire pentru Adevărul pe care l-a propovăduit Hristos, cum ne-a învățat Hristos, de aceea a și rămas cu mila lui Dumnezeu această titulatură: ortodoxie, credința dreaptă, „orthos” înseamnă drept, „doxa” înseamnă credință pe grecește.
Învățătura creștină pare un paradox, pe ici pe colea, pentru că iese din logica omenească, pentru că este logica Divină; să crezi într-un loc pe care nu-l vezi, aceasta nu mai este o logică pipăibilă. Aceasta este puterea credinței; și aici este toată puterea creștinului: să creadă; ferice de cel ce nu a văzut și a crezut.
Dumnezeu suferă împreună cu noi mai departe și agonia lui Hristos încă nu s-a terminat. Pentru că nu ne-a creat într-o formă rece, mecanică; ne-a creat din iubire, se topește, suferă pur și simplu.
ORTODOXIA nu este un titlu, este un ADEVĂR. Dogma se numește Adevăr de credință revelat, cuprins în Sfânta Scriptură și în Tradiție, aprobat și practicat de Biserică. Dogma nu e Dumnezeu; dogma este măsura lucrurilor.
Când zici Biserică se înțelege adevăr mântuitor, de credință; nu e glumă.
Biserica este numai una și gata.
N-am schimbat nimic deci, am spus de atâtea ori fără să fac figură de stil, Hristos este ortodox pentru că facem exact ce a spus El. Numai Biserica Ortodoxă explică adevărat învățătura Mântuitorului.
Sfântul Siluan Athonitul aparține în întregime Bisericii Ortodoxe. Scria, după ce un alt părinte trăsese concluzia că toți ereticii vor pieri: „N-am încredere decât în Biserica Ortodoxă. În ea se găsește bucuria mântuirii, ce se dobândește prin smerenia lui Hristos”.
Doamne Iisuse Hristoase, cu inimile smerite și capetele la pământ, Te rugăm ca frumusețea și veșnicia aceasta ortodoxă să fie înțeleasă fără părtinire, desăvârșindu-se marea Ta biruință, că Tu ești Calea, Adevărul și Viața.
Citate din Singur Ortodoxia
https://ortodoxinfo.ro/2021/03/21/cuvinte-vii-ale-parintelui-arsenie-papacioc-ortodoxia-nu-este-un-titlu-este-un-adevar/
@Ortodoxie ☦ | 60 |
| 6 | O familie din Cipru, cunoscută pentru apelurile făcute la TV pentru aflarea de donatori, în vederea operației micuțului Andrei, care suferea de leucemie, se pregătea să plece în America, unde avea să se facă pretențioasa operație de transplant de măduvă.
Înainte de a porni la drum, părinții, auzind de minunile Sfintei Marina, au sunat la Mănăstirea Sfintei Marina din Insula Andro, pentru a primi binecuvântarea Sfintei.
Egumenul Mănăstirii, arhim. Ciprian, a făgăduit că se va ruga la Sfânta și le-a urat ca Sfânta Marina să le fie povățuitoare atât în călătorie, cât și în sala de operație.
Cu puțin timp înainte de operație, s-a prezentat o femeie în biroul medicului care avea să-l opereze pe Andrei.
I-a spus că și ea este medic și l-a rugat s-o lase să fie de față la operație, pentru că este medicul personal al lui Andrei.
Discuția femeii cu chirurgul arăta că stăpânea bine știința medicală și nu i-a lăsat medicului nicio umbră de îndoială că nu ar fi medic.
Acela însă i-a spus că nu se îngăduie să se afle în sala de operație un medic străin și că regula colectivului lor medical era să nu participe alții la aceste operații pretențioase.
Însă insistența femeii a înduplecat intransigența chirurgului. I-a cerut să-și lase datele la secretariat și apoi să intre cu el în sala de operație.
Necunoscutul medic a intrat în sala de operație și nu numai că urmărea, ci și participa activ la operație. De multe ori a dat și îndrumări cum trebuie să decurgă intervenția.
Toate au mers bine și medicul, după ce i-a mulțumit, a ieșit din sala de operație. Atunci părinții lui Andrei au alergat la el să se înștiințeze cum a mers operația.
– Toate au mers foarte bine, a spus el. Dar nu pot să înțeleg de ce ați venit la mine, de vreme ce aveți un medic atât de bun.
Părinții au rămas uimiți și i-au spus că nu au adus niciun medic cu ei. Chirurgul însă insista și le-a spus că după ce el a ieșit din sala de operație, medicul lui Andrei a rămas înăuntru cu ceilalți medici.
În zadar au căutat-o. Femeia dispăruse. Se gândeau cum ar fi putut să plece așa fără să spună nimic și, la îndemnul chirurgului, au mers la secretariat să caute datele ei pentru a-i mulțumi.
Credeau că cineva din Grecia sau Cipru a fost sensibilizată de acest caz și a călătorit cu ei în America, ca să contribuie la această operație serioasă.
Cu mare uimire au constatat necunoscuta femeie medic a semnat: Marina din Andros (Marina of Andros). Nu-și credeau ochilor. Au rămas multă vreme nemișcați și fără glas înaintea minunii Sfintei Marina.
Atunci și-au adus aminte de cuvintele pe care le-a spus Cuviosul egumen al Mănăstirii Sfintei: Mergeți în America și eu mă voi ruga ca Sfânta Marina să fie și în sala de operație.
Nespusa lor bucurie pentru reușita operației și restabilirii sănătății copilului lor, Andrei, a fost transmisă și prin mijlocele mass-media, vestindu-le tuturor despre minunea Sfintei Marina.
De atunci au făcut făgăduință ca în fiecare an la pomenirea Sfintei să meargă cu toată familia la Andros la Mănăstirea ei.
Așa s-a și făcut, pentru că luând legătura cu un monah al mănăstirii, acela mi-a confirmat că familia Vasou din Limassol merge în fiecare vară în Andros, ca să mulțumească Sfintei Marina, care l-a izbăvit pe Andrei.
Mulțumim dr. Kiriakopoulos Spiridula și egumenului Sfintei Mănăstiri, precum și părinților din obște, pentru lămuririle și răspunsurile la întrebările pe care le-am pus.
Mărturie Athonită
Viața Sfintei Marina: https://t.me/VietileSfintilor/1312
@Ortodoxie ☦ | 132 |
| 7 | Sfânta fecioară Iulia era de origini africane. Născută în Cartagina, în urma unor invazii probabil vandale, a fost răpită și luată prizonieră.
Stăpânul său se numea Eusebiu, un păgân practicant. Într-una din călătoriile sale spre Gallia, Eusebiu a oprit pentru o vreme vaporul în Corsica.
La vremea sosirii lor în Corsica aveau loc unele festivaluri păgâne. Fidel tradițiilor sale strămoșești Eusebiu a participat cu foarte multă bucurie, mergând la acele festivaluri rituale împreună cu toți oamenii săi laolaltă cu sclavii.
Au adus cu toții jertfe zeilor. Iulia însă, fiind creștină, nu a jertfit și nici nu a consumat carne sau băuturi afierosite zeilor păgâni.
A explicat celor din jur faptul că nu se cuvenea să facă acest lucru pentru că zeii sunt plăsmuiri omenești, ori Dumnezeul Adevărat, Singurul Dumnezeu, descoperit oamenilor în Iisus Hristos Domnul nostru ne oprește să slujim falșilor zei.
Păgânii au încercat prin toate mijloacele să o convingă pe această plăpândă sclavă să renunțe la credința ei. Pentru că Iulia a rezistat au încercat să o batjocorească omorând-o ca pe Cel pe care ea îl cinstea ca Dumnezeu – prin răstignire.
Numai că acei păgâni nu au înțeles marea cinste pe care i-au făcut-o, aceea de a-L urma pe Domnul Iisus Hristos și în moarte.
Prin arătare cerească trupul său i-a fost luat de către niște monahi creștini și dus în insula Gorgona.
În anul 763, sfintele sale moaște au fost luate de către regele longobarzilor Desiderius cu soția sa Ansa și au fost mutate în Brescia, orașul său natal, într-o mânăstire benedictină de maici.
Mărturia Sfintei Iulia a întărit creștinii veacuri de-a rândul și a rămas în amintirea Bisericii pentru vecie.
Iulia, tânăra fecioară care pentru dragostea lui Hristos a înfruntat chinurile păgânilor și a primit asemenea Stăpânului Hristos cununa martirică prin răstignirea pe Sfânta Cruce.
Viața Sfintei fecioare Iulia reprezintă un model de tărie și asprime a vieții, dar și de har și binecuvântare pe care sufletul aflat în nevoi îl primește de la Dumnezeu pentru răbdarea și biruința sa.
https://t.me/Acatiste/1321 | 40 |
| 8 | VIKING (2016) – un film despre Sfântul Vladimir, Luminătorul Rusiei
https://saccsiv.wordpress.com/2022/07/15/viking-2016-un-film-despre-sfantul-vladimir-luminatorul-rusiei/
Viața Sfântului Vladimir:
https://t.me/VietileSfintilor/1310
@Ortodoxie ☦ | 81 |
| 9 | Sfântul Nicodim Aghioritul s-a născut în anul 1749 în orașul Naxos, situat în sud-estul arhipelagului Ciclade din Marea Egee. Până la intrarea în monahism s-a numit Nicolae Kallivurtzis.
La vârsta de 16 ani este trimis la Smirna, pentru a deprinde învățătura dascălului Ierotei. Aici a învățat latina și franceza, devenind un bun cunoscător al Sfinților Părinți, al aghiografiei și sfintelor canoane.
În anul 1770, după terminarea studiilor, Nicolae se întoarce la Naxos, unde mitropolitul Antimos îl angajează secretar.
La 26 de ani, după câteva vizite în Sfântul Munte, intră în monahism la Mănăstirea Dionisiu. După doi ani de ascultare, este tuns rasofor și primește numele de Nicodim.
Episcopul Macarie al Corintului îi cere să corecteaze și să pregătească pentru tipar Filocalia.
Filocalia este tiparită în anul 1782, în Veneția. Numărul de autori patristici cuprinși în colecție este de 36 și acoperă o perioadă de unsprezece secole: IV-XV.
Tot la cerearea Episcopului Macarie al Corintului, Sfântul Nicodim revizuiește Everghetinosul și Despre Împărtăşania necontenită.
Datorită dorinței sale de a se dărui total rugăciunii în liniște, Sfântul Nicodim Aghioritul părăsește Mănăstirea Dionisiu și se retarge într-o chilie aproape de Haries.
Dorește să intre în obştea Cuviosului Paisie Velicikovski, însă nu reușește să ajungă în Moldova din cauza unei furtuni.
Înțelege din această întâmplare că Dumnezeu avea alt plan cu el și merge să viețuiască într-o chilie din Capsala, din zona pustnicească între Karies și Mănăstirea Pantocrator, unde va copia multe manuscrise.
În 1782 se retrage într-o insulă aproape pustie langa Eubeea. Aici scrie, la cererea verișorului său, Episcopul Ierotei din Euripos, Manualul sfaturilor bune sau Paza celor cinci simțiri.
El învață cum se poate dezrobi mintea (nous) de înlănțuirea plăcerilor simțurilor, pentru a-i permite înălțarea prin rugăciunea inimii la cugetările duhovnicești ale contemplației.
Revine în Sfântul Munte și i se încredințează traducerea și editarea operelor complete ale Sfântului Simeon Noul Teolog.
Sfântul Nicodim Aghioritul a redactat și un îndreptar de spovedanie, care este folosit regulat în Biserica Greacă de astăzi.
El a publicat, de asemenea, două opere adaptate după vestitele cărți duhovnicești din Apus, adică Războiul nevăzut de Lorenzo Scuppoli (1589) și Deprinderi duhovnicești, care au cunoscut până în zilele noastre un mare ecou.
Precizăm că deși Sfântul Nicodim Aghioritul a folosit literatura spirituală apuseană, aceasta nu a afectat învățătura lui ortodoxă.
Ieromonahul Agapie din Peloponez i-a propus Sfântului Nicodim să traducă o antologie a Sfintelor Canoane. După doi ani de muncă a terminat această operă, pe care a numit-o Pidalion.
Această lucrare a fost editată prima dată la Leipzig, în anul 1800, însoțită de binecuvântarea Sfântului Sinod și a Patriarhului Ecumenic.
În limba română, Pidalionul a apărut tradus în anul 1844 la Mănăstirea Neamț.
Sfântul Nicodim a corectat și pregătit pentru tipar scrierile complete ale Sfântului Grigorie Palama, însă lucrarea a fost distrusă la Viena, în timpul războiului.
Sfântul Nicodim Aghioritul a trecut la cele veșnice pe 14 iulie 1809.
Tomosul de canonizare al Sfântului Nicodim Aghioritul a fost emis de Patriarhul Ecumenic Atenagora I împreună cu membrii Sinodului pe 31 mai 1955.
https://t.me/Acatiste/129 | 70 |
| 10 | Rugăciune pentru înmulţirea răbdării, scrisă de Arhim. Iachint Unciuleac
Vino iarăşi la noi, Iisuse! Învață-ne cum să ne mântuim, arată-ne cum să răbdăm.
Deprinde-ne să ducem crucea vieții. Învață-ne cum să ne răstignim.
Vino şi suferă Tu pentru noi, răstigneşte-Te în locul nostru, gustă Tu înainte paharul morții, arată-ne calea cea nouă a mântuirii prin suferință.
Vino în mijlocul mării, în inima omului, în sânul familiei! Acolo unde se amestecă lumina cu întunericul, viața cu moartea, bucuria cu suspinul, pâinea cu țărâna, dreptatea cu minciuna, mierea cu otrava, dragostea cu ura, vinul cu oțetul, timpul cu veşnicia.
Vino aici, unde suferim noi, oamenii, împacă-Te cu noi, schimbă faţa lumii, potoleşte marea, linişteşte inimile şi uneşte într-un cuget sufletele noastre.
Doamne, dăruiește-ne răbdare! Amin. | 85 |
| 11 | Pr. Nicolae Steinhardt – păcatul bănuielii și neîncrederii
Pentru creştinism, bănuiala e un păcat grav şi oribil. Pentru creştinism încrederea e calea morală a generării de persoane.
Numai omul îşi făureşte semenii proporţional cu încrederea pe care le-o acordă şi le-o dovedeşte.
Neîncrederea e ucigătoare ca şi pruncuciderea; desfiinţează ca om pe cel asupra căruia este manifestată.
Omul însuşi, făurit de Dumnezeu, îşi transformă pe aproapele său în persoană – printr-un act creator secund – datorită încrederii pe care i-o arată.
Dând nume animalelor, potrivit poruncii dumnezeieşti, omul le rânduieşte în cuprinsul creaţiei: purtând aproapelui dragoste şi acordându-i încredere, face din el o Persoană, altceva decât un individ.
Iată pentru ce bănuiala este atât de nocivă. Din persoană omenească ea îl transformă pe cel bănuit în – în ce?
Nu în brută, ar fi prea bine, ci în ceva nespus mai făcător de rău, în făptura cea mai abjectă, mai pernicioasă, mai cancerigenă ce poate fi – în şmecher.
La şmecheri, reacția numărul unu e întotdeauna bănuiala, iar neasemuita satisfacție – putința de a ști că semenul lor e tot atât de întinat ca și ei.
Hristos iartă uşor şi pe deplin. Şmecherul nu iartă niciodată, ori dacă se înduplecă (iară ca să ierte), o face greu, în silă, cu ţârâita. Pe când Domnul: Nici Eu nu te osândesc. Mergi şi nu mai păcătui.
Situaţia de creştin e totuna cu statutul de aristocrat pentru că îşi are temeiul în cele mai senioriale însuşiri: libertatea şi încrederea (credinţa).
Creștinii pot scăpa din cercul vrăjit al bănuielii, pot da crezare binelui pe care-l văd, pot crede în existenţa binelui ca atare, pot ieşi din ferecătura propriei răutăţi.
Fariseii s-au încuiat în iadul neîncrederii totale, al suspiciunii mereu alterate, al răutăţii neconcesive, al opacităţii desăvârşite. De acolo scrâşnesc cu dinţii lor. Împroaşcă fiere, rânjesc sarcastic şi neputincios.
Le revine creştinilor a nu judeca pe semenii lor aşa cum L-au perceput şi preţuit fariseii pe Hristos. Să nu vadă în ceilalţi oameni numai lucrătura diavolului şi izvoare de energie ale răului. Să contrazică nediferenţiata formulă sartreană: Ceilalţi, iată iadul!
În camerele din închisori – pentru că acolo e violent amplificată, am înţeles cât de mizerabilă e situaţia noastră în lume: prin simpla noastră existenţă deranjăm pe alţii. N-avem încotro. Orice am face şi oricât ne-am strădui, tot supărăm. Singura soluţie e resemnarea.
Ce putem face? Să tăcem. Să nu facem răul, şi nici binele cu sila. Dar şi tăcând, tot nemulţumim. Trebuie să recunoaştem că şi ei ne deranjează pe noi!
Gând înfiorător: nu suntem mai buni ca ceilalţi, tot în aceeaşi oală ne aflăm şi fierbem înăbuşit.
Ieşim din obezi prin dragostea de Hristos, cale ocolită, dar sigură către iubirea de aproapele şi îndurarea prezenţei lui.
La diavolul-contabil nu încape nici ştersătura cea mai mică. Hristos, dintr-odată, şterge un întreg registru de păcate. Hristos, boier, iartă totul.
A şti să ierţi, a şti să dăruieşti, a şti să uiţi. Hristos nu numai că iartă, dar şi uită. Odată iertat, nu mai eşti sluga păcatului şi fiu de roabă; eşti liber şi prieten al Domnului.
Răutatea gratuită nu e de la lut, ci de la diavol. Răutatea combinată cu prostia dă un produs mai dens ca oţelul îmbogăţit cu wolfram, tungsten, mangan…
Biserica întotdeauna a mers pe drumul echilibrului şi al bunului simţ, uneori niţel comun.
Pe cărările sofisticate au mers ereziile. Fiind rafinate, au şi părut superioare şi au cucerit îndeosebi minţile ascuţite, cărora nu le vin a crede că dreapta socotinţă este, ea, în simplitatea ei, suveranul rafinament.
Extrase din Jurnalul fericirii, Dăruind vei dobândi, Monologul polifonic, de N. Steinhardt; preluate din Revista Atitudini.
@Ortodoxie ☦ | 138 |
| 12 | Sfântul Paisie Aghioritul
Film rusesc subtitrat
Partea I: https://youtu.be/lLUYP8N5XjU
Partea II: https://youtu.be/WpWemaobFog
Text: https://t.me/VietileSfintilor/1306
@Ortodoxie ☦ | 108 |
| 13 | Sfântul Sofronie Saharov s-a născut în data de 23 septembrie 1896 în Rusia.
În 1926 a intrat ca frate în obștea Mănăstirii Sfântul Pantelimon din Sfântul Munte Athos, unde a devenit ucenic al Sfântului Siluan Athonitul.
A fost hirotonit diacon în 1930 de Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici.
În 1938 Sfântul Sofronie a părăsit Mănăstirea Sfântul Pantelimon şi a vieţuit 7 ani în pustia Karoúlia și alți 3 ani în Peștera Sfintei Treimi de lângă Mănăstirea Sfântul Apostol Pavel.
În 1941 a fost hirotonit preot. În anul 1947, a plecat din Sfântul Munte și s-a stabilit în Franţa.
În anul 1959, cu binecuvântarea mitropolitului Antonie Bloom al Surojului, a înființat Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din Essex, Anglia.
A trecut la cele veşnice în ziua de 11 iulie 1993, la vârsta de 97 de ani, la Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din Essex.
A fost canonizat de Patriarhia Ecumenică în anul 2019.
https://t.me/Acatiste/1311 | 65 |
| 14 | Sfânta Mare Muceniță Eufimia s-a născut în orașul Calcedon (Kadikoy – Turcia) din părinții binecredincioși Filofron și Teodosiana.
În anul 307, în timpul persecuției pornite de împăratul Dioclețian împotriva creștinilor, Sfânta Eufimia a fost denunțată guvernatorului Prisc că este creștină.
Suferința ei a început în timpul serbării păgâne închinată zeului Ares, zeul războiului, la care trebuiau să participe toți locuitorii, și să aducă jertfă idolilor.
Sfânta Eufimia a refuzat să participe la această sărbătoare păgână, s-a ascuns în munți, însă a fost prinsă împreună cu alți patruzeci și nouă de creștini și au fost aduși împreună înaintea guvernatorului Prisc pentru a fi judecați.
Refuzând să aducă jertfă idolilor, Sfânta a fost supusă numeroaselor chinuri, însă prin minune dumnezeiască un înger al Domnului îi vindeca rănile, fapt pentru care guvernatorul a acuzat-o de vrăjitorie.
Primind poruncă să o arunce pe sfântă într-un cuptor înroșit, ostașii Victor și Sosten au fost opriți de îngerii lui Dumnezeu, fapt pentru care cei doi ostași s-au convertit la creștinism și au primit moarte mucenicească din porunca guvernatorului Prisc.
Alți doi ostași, Cezar și Varus, au ascultat porunca guvernatorului și au aruncat-o în cuptor, fapt pentru care au fost pedepsiți de către Dumnezeu.
Neavând nici o arsură, sfânta muceniță a fost scoasă din cuptor și întemnițată. A doua zi dimineața, au adus-o din nou în fața guvernatorului și a fost supusă supliciilor.
În cele din urmă, Sfânta Eufimia a suferit moarte martirică fiind aruncată animalelor sălbatice.
Trupul sfintei a fost luat de părinții ei și îngropat în afara orașului; mai târziu creștinii au dezgropat sfintele ei moaște și le-au așezat evlavie în biserica zidită în Calcedon, în numele ei.
Sinodul al IV-lea Ecumenic din anul 451 s-a ținut în biserica sfintei mucenițe Eufimia din Calcedon.
Moaștele sfintei mucenițe Eufimia au fost mutate din Calcedon în biserica Sfintei Sofia din Constantinopol.
Împărat Constantin Copronim (741-775), luptător împotriva sfintelor icoane, voia să le arunce în mare, însă prin minune dumnezeiască au fost păzite.
O parte din sfintele moaște se află în orașul Silviri (pe coasta apuseană a Mării Marmara), iar o altă parte se află în Paris.
https://t.me/Acatiste/125 | 65 |
| 15 | În ciuda tuturor eforturilor de a sta împotriva sângelui mucenicesc, vor rămâne neputincioşi în fața adevărului, iar nedreptățile săvârşite asupra neamului nostru se vor întoarce asupra neamului şi familiilor lor.
Ororile săvârşite de aceşti agenți ai ateismului, ai satanei, apasă pe conştiințele lor şi familiilor lor, încât putem spune că sunt nişte oameni maltratați moraliceşte.
Vina de altfel o purtăm şi noi, pentru că am fost surzi la durerile şi strigătele mucenicilor din închisori, după cum surzi suntem şi azi, încât nici preotul nu pomeneşte în parohie de existența acestor martiri.
Nu-i a creştinului bogăția şi desfătarea, ci sărăcia şi nevoia.
Ţăranul român, de altfel, nu are nevoie de alt ajutor, decât de ogorul lui pe care trebuie să îl lucreze cu osteneala mâinilor lui şi cu sudoarea frunții sale. Aceasta este de altfel şi o poruncă biblică, nu?
Extras din cuvântul Părintelui Justin Pârvu din Revista Atitudini, nr. 19.
Sfinte Părinte Justin Pârvu, roagă-te pentru noi!
@MariDuhovnici | 92 |
| 16 | În actul martiric al Sfinților Mucenici Epictet și Astion păstrat până astăzi într-o copie din secolul al XV-lea, aflată în arhiva Bisericii Mântuitorului din Utrecht (Olanda) se menționează că aceștia au pătimit ca urmare a persecuției dezlănțuite de împăratul Dioclețian (284-305).
Sfântul Epictet era originar, probabil, din zona Frigiei. S-a învrednicit de darul preoţiei şi a devenit un neobosit propovăduitor al Evangheliei lui Hristos în patria sa, convertind la creştinism şi botezând în numele Preasfintei Treimi mulţi locuitori frigieni. Pentru sfințenia vieții sale, a primit darul vindecării orbilor, a ologilor și a celor demonizați.
Ucenicul său, Sfântul Astion, era nepotul senatorului roman Iulian. Printr-o întâmplare, îl cunoaște pe preotul Epictet și, după ce se botează, împreună cu acesta, ajunge în Sciţia Mică (Dobrogea), în oraşul Halmyris (Almiridensis), situat pe braţul de sud al Dunării, unde nu era nimeni ca să-i cunoască sau să le știe țara de origine.
Comandantul Latronianus, auzind că cei doi îndeamnă locuitorii să se boteze în numele Preasfintei Treimi, s-a înfuriat și a poruncit ca, atunci când va apune soarele, cei doi să fie arestați și duși la închisoare.
După mai multe zile de audieri și după ce carnea de pe corp le-a fost jupuită cu gheare de fier, văzând că cei doi nu renunță la credința lor, guvernatorul ordonă să li se taie capetele, cei doi primind martiriul în orașul Halmyris, la data de 8 iulie 290.
În actul loc martiric se menționează că trupurile celor doi erau albe ca zăpada și că cei ce sufereau de vreo boală, durere sau grijă și se atingeau cu credință de acestea sau le sărutau cu evlavie, se vindecau.
După Edictul de la Milan din anul 313, osemintele Sfinților au fost îngropate în cripta bazilicii episcopale din Halmyris, unde au rămas neatinse timp de 1.700 de ani, până la descoperirea lor din data de 15 august 2001.
Atunci, de praznicul Adormirii Maicii Domnului, o echipă de arheologi, români și americani, ortodocşi şi baptişti deopotrivă, conduși de dr. Mihail Zaharia, cercetător știintific principal la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din Bucuresti, au descoperit Moaştele celor doi Sfinţi, îngropate sub altarul bazilicii episcopale din vechea cetate a Halmyrisului.
„După ce am curățat, am văzut paturile și inscripția pictată de pe peretele estic al criptei, pe care se puteau descifra câteva cuvinte în limba greacă, precum «martirii lui Hr» de două ori, «Asto», iar putin mai departe litera «n» și primele litere ale verbului «ibrio», care înseamnă «a lovi», ceea ce dovedeste foarte clar că aici a avut loc un act martiric”, a spus dr. Mihail Zaharia.
Arheologii voluntari baptiști erau deosebit de uimiți de faptul că Sfintele Moaște erau galbene și frumos-mirositoare, după cum a transmis cu acel prilej ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului:
„Strigau «Miracle, miracle!». Voiau să-mi arate minunea la care au participat. Şi, cu adevărat am fost pătruns de fior, am fost pătruns de o credinţă care nu a avut până atunci atâta putere ca în clipa aceea”.
Astăzi, Moaștele Sfinților Epictet și Astion se găsesc la Mănăstirea Halmyris, situată în partea de nord-est a Dobrogei, la doar 2,5 km de localitatea Murighiol, Tulcea.
https://t.me/Acatiste/1308 | 72 |
| 17 | Odată, pe când umbla Mântuitorul cu Sfântul Apostol Petru pe pământ, intrând ei într-un sat, pe casa cea mai frumoasă văzură un duh necurat șezând pe acoperiș și dormind.
– Doamne, ce înseamnă asta?
– Oamenii din casa aceasta trăiesc în fărădelegi și nepăsare de cele sufletești. De aceea duhul necurat doarme liniștit. Nu se teme de primejdie, pentru că îi are în mâna lui.
Mai mergând ei, în jurul unei căsuțe văd o mulțime de duhuri necurate, străjuind și frământându-se.
– Dar asta ce înseamnă, Doamne?
– În căsuța aceasta trăiesc doi soți și copiii lor. Ei au apucat pe calea mântuirii sufletești. Căsuța lor este plină de rugăciune, de dragoste, de bună înțelegere și de râvnă pentru cele sufletești. De aceea diavolul își dă toată silința să strice mântuirea lor. Aici și-a îngrămădit el greul atacului, pentru că aici se vede în primejdia de a pierde patru suflete și tot aici veghează și sfinții îngeri asupra sufletelor acestea pure.
Vitamine Duhovniceşti | 69 |
| 18 | Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv (15 octombrie 1924 – 6 iulie 1975) a fost un mare părinte duhovnicesc român al secolului XX, duhovnic la Mănăstirea Râmeț și preot misionar jertfitor în satele mocanilor din Munții Apuseni.
Sfântul Dumitru Stăniloae îl numea un erou al credinţei, un suflet de mare sfinţenie şi puritate.
S-a născut în satul Mărculești, comuna Bălănești, județul Buzău și a primit numele Stelian.
Părinții săi au avut 12 copii, el fiind cel de-al patrulea.
Toată familia Cuviosului Dometie era aplecată spre viața duhovnicească: fratele cel mare, Gheorghe – cântăreț bisericesc; fratele cel mic, Mihai – preot la Sibiu; Eugenia, sora părintelui, a îmbrățișat viața monahală la Mănăstirea Râmeț, primind numele Eudoxia; după trecerea la cele veșnice a tatălui, mama intră și ea în mănăstire, primind numele Filotimia.
Stelian a fost atras de mic de școală și de Biserică. În 1937, a absolvit cele 7 clase ale școlii din comuna Târlele Filiului, din județul Brăila.
Plin de râvnă pentru Biserica lui Hristos, a urmat Seminarul Teologic din Buzău, pe care l-a absolvit ca șef de promoție.
Între 1945-1949 a urmat Teologia, fiind declarat licențiat în teologie, cu calificativul Excepțional, sub coordonarea sf. Dumitru Stăniloae, având ca temă de licență Mărturisirea Ortodoxă a lui Petru Movilă. Studiu istorico-exegetico-dogmatic.
Vocaţia deosebită pentru viaţa monahală îl determină ca la 6 iulie 1949, în aceeaşi zi şi lună în care avea să treacă la cele veşnice, să se închinovieze la Mănăstirea Prislop.
Este hirotonit preot la 6 august 1949, în Mănăstirea Hodoş-Bodrog şi este hirotesit duhovnic în catedrala episcopală din Arad de către episcopul Andrei Magieru.
În 14 septembrie primeşte haina monahală la Mănăstirea Prislop, în acelaşi timp cu colegul său de facultate, viitorul Mitropolit Antonie Plămădeală, avându-l drept naş de călugărie pe Cuviosul Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus.
Deşi avea doar 25 de ani, pătruns adânc de responsabilitatea luată înaintea lui Dumnezeu, a respectat cu stricteţe cele 3 voturi monahale, aplicându-le în duh de smerenie şi jertfă totală.
A fost stareț și preot misionar timp de 10 ani în sate și mănăstiri din Ardeal: Prislop și Afteea-Hațeg, Piatra Fântânelor-Năsăud, Dragomirești-Maramureș și Ciolanu-Buzău.
În 1959 s-a stabilit ca duhovnic la Mănăstirea Râmeț și preot misionar în satele mocanilor din Munții Apuseni.
A revigorat viața monahală și duhovnicească, slujind cu multă râvnă, dar s-a ocupat și de partea administrativă cu multă responsabilitate.
A restaurat biserica mănăstirii, a ridicat din temelie 2 case bisericești, ateliere supraetajate pentru secția de covoare, o trapeză cu bucătărie, un arhondaric cu 7 camere, a introdus lumina electrică și apa potabilă în încăperile mănăstirii.
În 1969 a înființat, alături de sora sa, monahia Eudoxia Manolache, muzeul mănăstirii și a construit din temelie, lângă mănăstire, o școală pentru copiii satului Râmeț, toate acestea în paralel cu intensificarea misiunii pastorale în satele și cătunele din jurul mănăstirii.
După 26 de ani de totală dăruire și slujire a monahismului și Bisericii, Cuviosul Dometie s-a mutat la odihna cea de veci, în vara anului 1975, la scurt timp după ce finalizase studiile doctorale cu nota 10 la Institutul Teologic de Grad Universitar din București, specializarea Teologie Sistematică.
Acest călugăr neobosit, duhovnic și povățuitor, a trăit o aleasă viață duhovnicească dusă până la jertfă.
Datorită smereniei sale și a dragostei față de aproapele, Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv a fost înzestrat de Dumnezeu cu mari daruri duhovnicești.
Prin viața sa, s-a făcut tuturor pildă de urmat. I-a întors pe mulți la credință, iar după adormirea sa, cei din zonă l-au numit apostolul moților.
https://t.me/Acatiste/1307 | 70 |
| 19 | Nebunia vine de la diavol. Diavolul este demenţa desăvârşită, căci luptă împotriva lui Dumnezeu.
Nu vrea Adevărul dumnezeiesc veşnic. Vrea să fiu independent de Dumnezeu, de Adevărul Său, de Dreptatea Sa, de Legile Sale!
Diavolul nu este nimic altceva decât nelegiuire. În diavol totul e contrar: ceea ce e cel mai de seamă, el a proclamat ca fiind cel mai puţin important.
● A proclamat Dreptatea dumnezeiască ca nedreptate şi Adevărul dumnezeiesc ca minciună.
● Bunătatea dumnezeiască a proclamat-o ca rău.
● A dat la o parte tot ce e dumnezeiesc şi prin aceasta a devenit diavol.
În Evanghelia de azi diavolul îi stăpânea în aşa măsură pe oameni, încât ei nu mai puteau să gândească şi nici să simtă firesc.
Nimeni nu îndrăznea să treacă pe calea aceea (Matei 8, 28). Oamenii aceia trăiau în morminte pentru că erau morți duhovnicește.
Diavolul s-a făcut din Arhanghel demon. Mândria l-a făcut să-și dorească să-L substituie pe Dumnezeu (Isaia 14, 12-15).
Aceste gânduri au împărăţit întru el, au stăpânit fiinţa sa, iar el s-a prăvălit din înălțimile Cereşti în adâncul iadului.
Întru el totul s-a dat peste cap. Aceasta este calea spre nebunie. Când mândria intră în sufletul omului, atunci el se desparte de Dumnezeu şi treptat înnebunește.
Zicând că sunt înţelepti, oamenii aceştia s-au făcut nebuni (Romani 1, 22). Prin faptul că ai început să te socoteşti înţelept în această lume, să nu-L mai recunoşti pe Dumnezeu, eşti deja nebun. Începi să trăieşti o altă viaţă, nu mai vrei nimic dumnezeiesc, crezi că nu ai nevoie de Dumnezeu.
Dumnezeu a venit lume, S-a făcut om pentru că diavolul era în lume şi numai Domnul este mai puternic decât el.
Când Hristos a venit, toţi dracii s-au ridicat împotriva Sa şi împreună cu ei şi oamenii cei robiți de diavoli.
Diavolii au strigat către Hristos: De ce ai venit să ne chinuieşti? (Matei 8, 29) Ce cauţi printre oameni? Noi suntem stăpâniii lor!
Ei L-au rugat pe Hristos să-i trimită în turma de porci, iar El a acceptat și toată turma s-a aruncat în mare (Matei 8, 31-32).
Porcii nu au putut să suporte diavolii şi răutatea lor şi imediat s-au aruncat în apă. Prin păcatele noastre, noi îl invităm pe diavol în noi și împrejurul nostru zi de zi. Cu cât e omul mai rău decât porcul! Insultă e pentru porc să-i spui că e om, dar nu e insultă pentru om să-i spui că e porc. Așa spune Evanghelia de azi!
Porcii s-au arătat a fi mai presus decât oamenii, căci nu au suportat diavolii nici câteva secunde. Oamenii ani şi ani trăiesc în mâini diavoleşti, petrec în fălcile diavoieşti şi se consideră fericiţi, cred că acesta este raiul lor.
Intrând păcatul în lume, a intrat și boala și moartea și diavolul. Este îngrozitor să fii om fără Hristos. Este îngrozitor să fii om în această lume fără Dumnezeu.
Azi omul devine de bunăvoie diavol. Există vreo nebunie mai mare decât aceasta?
Fiecare păcat este o nebunie, fiecare patimă este o nebunie. Priveşte-te pe tine însuți la mânie. Invidia e o altfel de nebunie. Evanghelia arată că evreii L-au ucis pe Hristos din invidie (Matei 27, 18).
Evenimentul din Evanghelia care s-a citit azi s-a petrecut acum 2000 de ani, dar aceleaşi lucruri se petrec şi azi.
Câţi oameni se tămăduiesc şi azi, aşa cum Domnul i-a tămăduit pe cei din Evanghelie! Puterea pe care Domnul a lăsat-o Bisericii Sale îi tămăduieşte şi azi pe oameni de nebunie.
Omule, Domnul îţi oferă Împărăţia Cerurilor. Aceasta este patria ta cea veşnică. Ia aminte cum trăieşti, pentru ce trăieşti.
Tu eşti o fiinţă nemuritoare. Dumnezeu te-a creat pentru nemurire. De asta a venit El în lume, pentru asta a dăruit Evanghelia Sa, pentru asta a întemeiat Biserica şi ne-a dăruit în ea toate mijloacele de a ne izbăvi de orice păcat, de moarte şi de orice diavol.
Dumnezeu a venit în lume ca noi să ne izbăvim de toate acestea, ca să ne dăruiască Viaţa veşnică.
Lui, numai Lui, Singurului Adevăratului Dumnezeu, fie cinstea şi slava în veci!
Cuviosul Iustin de Celie
Despre lucrarea demonilor în sufletele noastre: https://t.me/Ortodoxie/2103
@Ortodoxie ☦ | 188 |
| 20 | CUM SĂ LUPȚI CU TINE ÎNSUȚI? SF. ARSENIE BOCA
De ce nu mai suntem motivați? De ce nu avem puterea să biruim ușor emoțiile negative, gândurile rele și pornirile vrăjmașului asupra noastră?
Cum câștigăm mila lui Dumnezeu? Secretul unei vieți pline de putere vine doar din Harul lui Dumnezeu.
Supărarea care îmbolnăvește
Prin supărări, tulburări, ceartă, iuţeală, se pierde o energie bună din noi. Prin dragostea de Dumnezeu se adună o energie foarte binefăcătoare care înlătură şi bolile, iar când se pierde dragostea lui Dumnezeu (energia) apar bolile.
Când ai vreo ispită nu sta posomorât, că nu e bine. Posomoreala adânceşte ispita şi gândul tot la ea. Fii senin şi nu te lăsa dus în ispită. Ispita nu vine la întâmplare, ci după pofta ta.
În cartea vieţii te scriu mai ales faptele pe care le-ai făcut plângând.
Nu împrumuta celui rău mintea, ochii, gândurile, nu da degetul că îţi ia mâna toată.
Focul sfârşitului va arde totul, numai bunurile spirituale nu. Ce ai pus tu pe mintea ta, cunoştinţele, îmbrăcămintea minţii, nevoinţele, ostenelile, te însoţesc dincolo.
Smerenia e dulama lui Dumnezeu.
Uscăciunea sufletească nu e deznădejde, ci e una din nevoinţele cele fără de voie, care mai mult spală sufletul decât ostenelile cele de voie.
Cum răbdam răul?
Prin nimic nu ne întâlnim mai mult cu mila lui Dumnezeu ca în rugăciunea făcută din durere pentru alţii.
Răbdarea răului, iertarea fraţilor şi rugăciunea în ascuns, au putere înaintea lui Dumnezeu.
Dacă nu primeşti ocara, pierzi mântuirea şi devii jucăria lui sarsailă [Satan].
Patimile şi faptele [rele] nu scad decât numai când dobândeşti o atenţie neîncetată la tot ce gândeşti. Gândul [trebuie] să ştim să-l măturăm [curăţăm], dacă e de măturat, dacă nu, să-l ajutăm.
Ca să scapi de uriaşul minţii (de uitare) trebuie să citeşti până la istovire.
Ori de câte ori ţi se taie capul (căpos) eşti răstignit pe cruce şi aşa îţi trebuie; prin aceasta urmează pe Domnul Hristos.
Ori de câte ori te mândreşti, te aperi şi nu eşti smerit, te atacă şi te pedepseşte vrăjmaşul nocturn, dar cu voia lui Dumnezeu.
Cine nu iubeşte certarea, n-are minte.
Rețete duhovnicești
Feriţi-vă de limbajul vulgar. Obişnuiţi-vă cu limbajul cărţilor sfinte. Trebuie curăţată mintea, că limba altfel nu se curăţeşte.
Răbdând canonul şi zicând: „aşa îmi trebuie”, aşa mi se iartă păcatele.
Să nu răspunzi cu înţepături, coarne, copite. Nu te apăra, să-ţi îmblânzeşti câinele.
Cei ce ne critică sunt mai aproape de adevăr decât cei ce ne laudă.
Îngăduie Dumnezeu să-ţi auzi păcatele tale cele cu mintea. De ocară nu te speli apărându-te, ci însuşindu-ţi-o.
Pe vârful limbii călăreşte satana. Aşa să fie vorba între voi ca la rugăciune. Prin unire se măresc lucrurile mici, prin vrajbă se prăpădesc şi cele mari.
Adevărata creştere spirituală e să-ţi cunoşti neputinţele şi să te lupţi cu ele. Singura neputinţă pe care ţi-o iartă Dumnezeu este aceea de a nu putea intra prin uşile închise.
Faceţi măcar 100 de metanii pe zi, că vă dau sănătate sufletească şi trupească.
Acela a cărui inimă s-a făcut una cu Dumnezeu, stă în faţa oamenilor ca o floare supremă a umanităţii.
Extras din Comentariile la Pateric ale Pr. Arsenie Boca, publicate în Revista Atitudini Nr. 5.
@Ortodoxie ☦ | 109 |
