Ortodoxie ☦
رفتن به کانال در Telegram
Canale duhovnicești: @BibliaOrtodoxa @MariDuhovnici @VitamineDuhovnicesti @VietileSfintilor @Acatiste @Rugaciuni @ResurseleOrtodoxe @CitatulZileiCrestinOrtodox Mitropolia Moldovei și Bucovinei: @DoxologiaRO
نمایش بیشتر588
مشترکین
-124 ساعت
-17 روز
+630 روز
در حال بارگیری داده...
کانالهای مشابه
ابر برچسبها
هیچ دادهای
مشکلی وجود دارد؟ لطفاً صفحه را تازه کنید یا با مدیر پشتیبانی ما تماس بگیرید.
اشارات ورودی و خروجی
---
---
---
---
---
---
جذب مشترکین
ژوئن '26
ژوئن '26
+8
در 5 کانالها
مه '26
+13
در 5 کانالها
Get PRO
آوریل '26
+7
در 2 کانالها
Get PRO
مارس '26
+9
در 2 کانالها
Get PRO
فوریه '26
+10
در 4 کانالها
Get PRO
ژانویه '26
+6
در 2 کانالها
Get PRO
دسامبر '25
+6
در 4 کانالها
Get PRO
نوامبر '25
+9
در 4 کانالها
Get PRO
اکتبر '25
+9
در 3 کانالها
Get PRO
سپتامبر '25
+9
در 3 کانالها
Get PRO
اوت '25
+13
در 8 کانالها
Get PRO
ژوئیه '25
+11
در 4 کانالها
Get PRO
ژوئن '25
+10
در 6 کانالها
Get PRO
مه '25
+18
در 7 کانالها
Get PRO
آوریل '25
+7
در 3 کانالها
Get PRO
مارس '25
+18
در 6 کانالها
Get PRO
فوریه '25
+10
در 6 کانالها
Get PRO
ژانویه '25
+11
در 6 کانالها
Get PRO
دسامبر '24
+23
در 6 کانالها
Get PRO
نوامبر '24
+16
در 4 کانالها
Get PRO
اکتبر '24
+20
در 4 کانالها
Get PRO
سپتامبر '24
+34
در 4 کانالها
Get PRO
اوت '24
+21
در 5 کانالها
Get PRO
ژوئیه '24
+10
در 2 کانالها
Get PRO
ژوئن '24
+7
در 3 کانالها
Get PRO
مه '24
+10
در 4 کانالها
Get PRO
آوریل '24
+13
در 3 کانالها
Get PRO
مارس '24
+8
در 2 کانالها
Get PRO
فوریه '24
+7
در 6 کانالها
Get PRO
ژانویه '24
+9
در 2 کانالها
Get PRO
دسامبر '23
+7
در 3 کانالها
Get PRO
نوامبر '23
+9
در 3 کانالها
Get PRO
اکتبر '23
+20
در 2 کانالها
Get PRO
سپتامبر '23
+13
در 0 کانالها
Get PRO
اوت '23
+16
در 0 کانالها
Get PRO
ژوئیه '23
+11
در 0 کانالها
Get PRO
ژوئن '23
+5
در 0 کانالها
Get PRO
مه '23
+23
در 0 کانالها
Get PRO
آوریل '23
+15
در 0 کانالها
Get PRO
مارس '23
+12
در 0 کانالها
Get PRO
فوریه '23
+8
در 0 کانالها
Get PRO
ژانویه '23
+23
در 0 کانالها
Get PRO
دسامبر '22
+26
در 0 کانالها
Get PRO
نوامبر '22
+26
در 0 کانالها
Get PRO
اکتبر '22
+44
در 0 کانالها
Get PRO
سپتامبر '22
+23
در 0 کانالها
Get PRO
اوت '22
+27
در 0 کانالها
Get PRO
ژوئیه '22
+36
در 0 کانالها
Get PRO
ژوئن '22
+34
در 0 کانالها
Get PRO
مه '22
+34
در 0 کانالها
Get PRO
آوریل '22
+22
در 0 کانالها
Get PRO
مارس '22
+13
در 0 کانالها
Get PRO
فوریه '22
+18
در 0 کانالها
Get PRO
ژانویه '22
+21
در 0 کانالها
Get PRO
دسامبر '21
+34
در 0 کانالها
Get PRO
نوامبر '21
+23
در 0 کانالها
Get PRO
اکتبر '21
+28
در 0 کانالها
Get PRO
سپتامبر '21
+14
در 0 کانالها
Get PRO
اوت '21
+27
در 0 کانالها
Get PRO
ژوئیه '21
+15
در 0 کانالها
Get PRO
ژوئن '21
+30
در 0 کانالها
Get PRO
مه '21
+188
در 0 کانالها
| تاریخ | رشد مشترکین | اشارات | کانالها | |
| 25 ژوئن | 0 | |||
| 24 ژوئن | 0 | |||
| 23 ژوئن | 0 | |||
| 22 ژوئن | 0 | |||
| 21 ژوئن | +1 | |||
| 20 ژوئن | 0 | |||
| 19 ژوئن | 0 | |||
| 18 ژوئن | 0 | |||
| 17 ژوئن | 0 | |||
| 16 ژوئن | +1 | |||
| 15 ژوئن | 0 | |||
| 14 ژوئن | +2 | |||
| 13 ژوئن | 0 | |||
| 12 ژوئن | 0 | |||
| 11 ژوئن | 0 | |||
| 10 ژوئن | 0 | |||
| 09 ژوئن | 0 | |||
| 08 ژوئن | 0 | |||
| 07 ژوئن | 0 | |||
| 06 ژوئن | +1 | |||
| 05 ژوئن | +1 | |||
| 04 ژوئن | 0 | |||
| 03 ژوئن | 0 | |||
| 02 ژوئن | +2 | |||
| 01 ژوئن | 0 |
پستهای کانال
Repost from Viețile Sfinților ☦
Cneazul Petru a trăit în ținutul Murom, ajungând domnitorul său în 1203. La începutul domniei sale s-a îmbolnăvit foarte rău.
Unii dintre cei de la curte auziseră despre fiica unui prisăcar ce era vestită pentru iscusința de a-i ajuta pe cei bolnavi cu ierburi de leac, astfel că au chemat-o să-l vindece pe cneazul suferind.
Tânăra Fevronia era foarte frumoasă și smerită. Îngrijit de ea, tânărul cneaz și-a recăpătat sănătatea. Ajungând a o cunoaște în tot acest răstimp, el s-a îndrăgostit de fermecătoarea și înțeleapta Fevronia.
Deși nu era cneaghină, ci o fată de rând, cneazul a dorit să se însoare cu ea, ceea ce s-a și întâmplat.
Dar boierii nu se împacau cu gândul ca o femeie de rând să ajungă cneaghină; simțeau că cneazul trebuia să se fi însurat cu cineva din rândurile lor. Au ajuns chiar să-i ceară cneazului să o lase. Când cneazul a refuzat, boierii i-au alungat din cetate.
Tânăra pereche a pornit la drum într-o barcă. Cneazul era foarte mâhnit de cele întâmplate, dar soția îl îmbărbăta și îl mângăia. Multe nenorociri au căzut asupra cetății Muromului, iar norodul socotea că ele se datorau relei lor purtări față de cneaz și soția lui.
Pocăindu-se, au cerut cneazului Petru și cneaghinei Fevronia să vină înapoi. Sfânta pereche s-a întors la Murom, dăruindu-se facerilor de bine și milosteniei, lucrând mai ales întru folosul săracilor, lucru pentru care au fost foarte îndrăgiți.
La apropierea morții, ei s-au tuns în cinul monahicesc, fiind cunoscuți și sub numele lor de călugări: David și Evfrosinia.
Ei s-au rugat să moară în aceeași zi și au cerut să fie înmormântați în același sicriu, doar cu o despărțitură între trupuri.
Au murit în aceeași zi: 25 iunie 1228 și au fost proslăviți de un sinod al Bisericii Ruse, în anul 1552.
Ei sunt socotiți ocrotitorii tinerilor căsătoriți, căci au suferit pentru sfințenia și inviolabilitatea căsătoriei.
https://t.me/Acatiste/1299
| 2 | Era un creștin, ca mulți alții, care ori de câte ori preotul îi făcea o aluzie sau chemare, răspundea: „N-am timp, părinte”.
Preotul îi zicea: „vino măcar de Paști, de Crăciun, la hramul parohiei sau de ziua dumitale şi te spovedește de patru-cinci ori pe an”, iar el îi reamintea mereu că n-are timp de aşa ceva.
Avea însă timp pentru plimbări, excursii, petreceri, filme şi tot felul de distracţii.
După câțiva ani se întâlni întâmplător cu preotul şi oftă: „Toți m-au părăsit, părinte... Am făcut şi depresie, nu mă mai bucură nimic”. Părintele îi spuse atunci cu blândețe:
„Fiule, eu te-am chemat la cele bune și ai zis că pentru ele nu ai timp. Cele pentru care ai avut timp te-au părăsit; nu mai au ele timp pentru tine. Să știi însă că Acela pentru care tu nu ai avut nicicând timp încă te așteaptă. Mântuitorul lumii e întotdeauna în Biserica Sa”.
„Oamenii se roagă de Dumnezeu să-i scape de necazuri iar Dumnezeu se roagă de oameni să părăsească păcatele” (Sfântul Arsenie Boca).
Vitamine Duhovniceşti | 29 |
| 3 | Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendentă a seminției lui Aaron.
Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul a fost vestită de către îngerul Gavriil lui Zaharia, în timp ce acesta slujea la templu.
Pentru că nu a dat crezare celor vestite de îngerul Gavriil, Zaharia a rămas mut până la punerea numelui fiului său.
Prorocul Maleahi l-a numit pe Ioan Botezătorul Îngerul Domnului pentru că avea sa-I gătească calea (Mal. 3, 1), iar Mântuitorul recunoaște că Ioan este îngerul de care a vorbit Maleahi (Matei, 11,10).
Sfântul Ioan Botezătorul a ajuns să poarte în ființa sa semnele biruinței asupra păcatului originar.
Astfel, el nu-și mai câștiga pâinea cu sudoarea frunții. Evanghelistul Marcu precizează că Ioan era îmbrăcat în haină de păr de cămilă, avea cingătoare din piele împrejurul mijlocului și mânca lăcuste și miere sălbatică (Marcu 1,6).
De aceea nu-i întâmplător că este reprezentat pe ușile împărătești ale altarelor ortodoxe cu aripi de înger.
Sfântul Ioan Botezătorul a avut menirea de a pregăti poporul pentru primirea lui Mesia și de a-L descoperi și a-L face cunoscut lui Israel.
Rolul Sfântului Ioan Botezătorul a fost acela de a trezi pe Israel din idolatrizarea Legii, de a naște în ei credința în Hristos.
El își începe predica cu aceleași cuvinte ca și Mântuitorul: Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor (Matei 3, 2).
Le atrage atenția că nu este de ajuns să faci parte din poporul ales de Dumnezeu pentru a primi mântuirea: Dumnezeu poate și din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam (Matei 3, 9; Luca 3, 8), descoperind că toate neamurile sunt chemate la mântuire.
Convertirea propovăduită de Ioan presupunea recunoașterea stării de păcat în care se află omenirea și înlăturarea certitudinilor oferite de doctrina fariseică.
Că Ioan Botezătorul reușește să zguduie conștiințele o arată Sfântul Evanghelist Luca: poporul era în așteptare (Luca 3, 5) și toți se întrebau dacă nu cumva Ioan este Mesia.
Pentru a înlătura orice ispită care făcea posibilă confuzia că Ioan este Mesia cel așteptat, spune:
Eu vă botez cu apă spre pocăință, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine... Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc (Matei 3, 11);
Cel care vine după mine a fost înaintea mea, pentru că mai înainte de mine era (Ioan 1, 15).
Din Evanghelie cunoaștem că Irod, la un ospăț prilejuit de sărbătorirea zilei de naștere, a tăiat capul Sfântului Ioan Botezătorul, la cererea Irodiadei.
În acea vreme, Sfântul Ioan era întemnițat în castelul lui Irod de la Maherus.
Ioan îl mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era soția fratelui său.
În ura ei de moarte, Irodiada a sfătuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase și plăcuse oaspeților și îndeosebi lui Irod, să ceară de la acesta capul Botezătorului ca răsplată.
Ioan este un nume iudaic, Iohanan, prescurtare din Iehohanan și înseamnă Dumnezeu s-a milostivit.
Foarte mulți români poartă numele de Ion (forma neaoșă), Ioan, Ioana (fie ca atare, fie în diferite variante: Ionel, Nelu, Ionică, Nică, Ionuț, Onuț, Ionela, Nela, Ionica, Oana etc.), alcătuind cea mai bogată familie onomastică de la noi.
Biserica a închinat Sfântului Ioan Botezătorul șase sărbători:
○ zămislirea (23 septembrie);
○ nașterea (24 iunie);
○ soborul (7 ianuarie);
○ tăierea capului (29 august);
○ prima și a doua aflare a capului (24 februarie);
○ a treia aflare a capului (25 mai).
https://t.me/Acatiste/40 | 24 |
| 4 | Părintele Iachint al Putnei, starețul și duhovnicul – film cu subtitrare în engleză, franceză și rusă
https://youtu.be/2aH8UrUNoXs
@Ortodoxie ☦ | 133 |
| 5 | Ca postul tău să fie primit la Dumnezeu, să te păzești înainte de toate, postind de orice cuvânt rău, de orice vorbire împotriva cuiva și de judecată și de orice auz viclean și curăță-ți inima de orice întinăciune a trupului și a duhului și de orice aducere aminte a răului și de câștig rușinos.
Avva Paladie
@Ortodoxie ☦ | 1 |
| 6 | A doua rugăciune către Sf. Apostol Iuda, ruda Domnului, grabnic ajutător al celor fără speranță, în situații aparent imposibile, fără ieşire, disperate
O, Sfinte Iuda Tadeu, rudă a Domnului nostru Iisus Hristos, apostol și martir glorios, strălucit în virtuți și puternic în minuni, credincios și grabnic ajutător al celor care te cinstesc și se încred în tine, privește cu ochi milostivi la cel ce astăzi aleargă la tine și cere mijlocirea ta.
Tu ai dobândit de la Dumnezeu darul de a ajuta îndeosebi pe acei care au pierdut aproape orice speranță și se află în pragul disperării.
Privește, deci, la mine și vezi în ce strâmtorare mă aflu. Viața mea este o viață de suferință. Zilele mele sunt pline de durere și necaz, sufletul meu este o mare amărăciune.
Cărările mele sunt pline de suspine și lacrimi și griji mistuitoare care îmi macină toată puterea de viață.
Neliniștea, disperarea și lipsa de încredere în ajutorul de sus îmi copleșesc de multe ori sufletul, astfel încât mi se pare că mila dumnezeiască m-ar fi părăsit.
Atunci sufletul meu se umple de întuneric, credința se clatină, inima mea slăbește și disperarea se furișează în suflet vrând să se facă stăpână peste mine.
O, Sfinte Iuda Tadeu, tu nu mă poți lăsa în starea aceasta. La tine alerg, pe tine te rog, ajută-mi. Ascultă, te rog, rugămintea mea! Nu mă voi depărta de tine până când nu mă vei asculta.
Grăbește-te și vino-mi te rog în ajutor și nu mă lăsa, ca încrederea mea în tine să nu fie rușinată.
Fie ca prin mijlocirea ta să se prea-mărească și întru mine nesfârșita milostivire a lui Dumnezeu.
Ascultă-mi rugăciunea mai ales în necazul meu cel mare pe care îl am acum și dă-mi grabnicul tău ajutor în (aici se mărturisește necazul).
Nu lăsa ca sufletul meu să rămână zdrobit de aceasta lovitură a durerii și să cadă în disperare.
Ascultă-mă o, Sfinte Iuda Tadeu, împlinește-mi rugămintea și eu îți voi fi recunoscător în toate zilele mele.
Te voi cinsti ca pe cel mai de seama ajutător al meu.
Voi mulțumi lui Dumnezeu pentru mijlocirea ta și voi răspândi pe cât îmi va sta în putere cinstirea ta între oameni. Amin. | 46 |
| 7 | Aricii de mare cunosc mai înainte tulburarea mării și se vâră sub o lespede de care se prind cu piciorușele.
Nimeni nu știe așa de bine despre schimbarea vremii ca acest arici, căci pe el nici filozofii, nici astronomii și nici meteorologii nu l-au învățat aceasta, ci Domnul Însuși a pus în această vietate mică urma înțelepciunii Sale celei mari și negrăite.
Nimic nu e lipsit de purtarea de grijă a lui Dumnezeu, nimic nu este trecut cu vederea de El. Toate le privește cu luare aminte ochiul Său cel neadormit.
Încă și ariciul de uscat e mare meteorolog, căci din două răsuflări își face vizuina. Când suflă crivățul de miazănoapte el astupă gaura din partea din care simte că vine crivățul. Când se schimbă vremea și vine austrul, vântul de miazăzi, se mută la răsuflătoarea dinspre miazănoapte.
Prin toate trece și străbate purtarea de grijă a Aceluia ce ne-a zidit. Cele necuvântătoare au știință de mai înainte de la Dumnezeu, referitoare la schimbarea ce va să fie în aer, pricepere care mă covârșește.
Ursul când este rănit are știință să se vindece cu floarea ce se cheamă lumânărică, iar vulpea știe să se vindece cu lacrima de rășină a molidului.
Și la furnică pronia lui Dumnezeu se vede în chip luminat, căci i-a dat pricepere ca vara să-și gătească și să-și adune hrana peste iarnă.
Furnica taie cu unghiile partea din mijloc a roadelor ca să nu încolțească, le usucă dacă simte că se umezesc și le scoate afară doar când vremea e bună.
Acestea înțelegându-le să zicem și noi cu proorocul: Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne. Toate întru înțelepciune le-ai făcut (Psalm 103, 25).
Pronia lui Dumnezeu e îngrijirea Lui neîntreruptă față de toate făpturile Sale. Precum aerul învelește lucrurile și apa acoperă cele ce sunt în ea, așa pronia cea sfântă pe toate le cuprinde și le îngrijește, ca un adevărat părinte (II Regi 16, 9; Psalm 32, 13-15; 113, 10).
Concluzia Evangheliei de astăzi e cuprinsă într-o singură frază: Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă (Matei 6, 33).
Zadarnic ne ostenim zi și noapte pentru cele trecătoare. Alergăm fără rost după lucruri nefolositoare ce pier odată cu noi.
Uneori nici somn nu avem, nici sfintele sărbători nu le mai ținem, nici la biserică nu găsim timp să mergem, nici acasă nu ne rugăm, nici cărți sfinte nu citim, nici pe cei bolnavi nu-i cercetăm, nici de moartea cea grabnică și de judecata lui Dumnezeu nu ne mai amintim.
Vrem averi, cinste, sănătate și uităm de Dumnezeu. De asta este atâta suferință în lume, atâtea boli și certuri în familie.
Uităm de dragostea Lui, de Biserica Lui, de mântuitoarele învățături ale Sfintei Evanghelii, punându-ne nădejdea numai în propriile mâini. De aia nu avem adevărata pace și mulțumire sufletească.
Să ne întoarcem din nou la Dumnezeu, la rugăciune, la lucrarea faptelor bune. El ne așteaptă.
Să nu ne mai mândrim cu mintea noastră, să nu ne punem nădejdea în viața asta trecătoare, ci numai în Dumnezeu să credem, doar Lui să I ne închinăm, la Biserica Sa să mergem cât mai des și prin pocăință și viață creștinească să lucrăm ogorul mântuirii noastre.
În toate cele bune să fim întâi. Și la lucrul mâinilor și la biserică și la milostenie și la post și la rugăciune.
Cu mâinile să lucrăm, dar cu mintea să ne rugăm. Cu picioarele să călătorim, dar cu limba să lăudăm pe Dumnezeu și să dăm sfaturi duhovnicești.
Să ne creștem copiii în frica de Dumnezeu, să trăim în pace cu iubitorii de pace, iar de cei răi, eretici și robiți de patimi să ne ferim, ca să nu cădem în cursele lor.
Să nu ne biruim nici de mândria hainelor, nici de laudele sau ocara oamenilor, nici de beție sau cumplita de desfrânare sau de mulțimea grijilor pământești care stăpânesc astăzi lumea.
De vom face așa, vom duce o viață liniștită, vom avea timp mai mult de rugăciune și vom fi fericiți și pe pământ și în cer.
Atunci vom putea cânta împreună cu proorocul David: Bogații au sărăcit și au flămânzit, iar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele (Psalmul 33, 10).
Sfântul Cleopa Ilie
Partea 2 din 2
@Ortodoxie ☦ | 141 |
| 8 | Zice Mântuitorul: Dacă lumina care este în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult? (Matei 6, 23).
Lumina este mintea noastră. Sfinții Părinți spun că mintea este ochiul sufletului. Când mintea noastră se va întuneca de păcate, atunci toată așezarea și simțurile trupului vor fi întunecate.
Dacă mintea noastră, pe care ne-a dat-o Dumnezeu spre luminare și povățuire la toată fapta bună, va fi întunecată de cele rele, atunci cu atât mai întunecate vor fi poftele trupului nostru, care pururea și prea lesne se pleacă la păcate.
Când cârmaciul corabiei sau al unui mijloc de călătorie se îmbată și se întunecă la minte, atunci cei ce sunt în corabie, în avion sau în orice mașină cu care călătorim sunt în primejdie de moarte.
Când mintea noastră este întunecată de păcate și de pofte, sufletul nostru este pururea în primejdie să moară prin păcat.
Dacă ochiul sufletului nostru, adică mintea va fi curată și fără răutate, atunci și așezările și lucrările trupului și ale sufletului nostru vor fi luminate și plăcute lui Dumnezeu.
Sfântul Isihie Sinaitul zice în Filocalie că paza minții este calea a toată virtutea și porunca lui Dumnezeu iar Cuviosul Pimen Egipteanul spune că nu avem nevoie de nimic altceva, ci numai de minte trează.
Avva Agaton a fost întrebat ce este mai mare, osteneala trupească, sau păzirea cea dinăuntru și a zis că omul este asemenea unui pom: osteneala trupească este frunza, iar paza celor dinăuntru este rodul.
Filocalia ne învață cum să ne păzim mintea în 4 pași:
● Întâi trebuie să ne păzim mintea de închipuiri pătimașe.
● Apoi să ne păzim mintea de orice gând păcătos.
● Să chemăm neîncetat numele Domnului nostru Iisus Hristos în ajutor.
● Neapărat să ne aducem aminte neîncetat de moarte, spre a nu greși înaintea lui Dumnezeu.
Nimeni nu-și poate păzi mintea de gânduri rele și de închipuiri pătimașe dacă nu va avea pururea în mintea sa rugăciunea neîncetată.
Sfântul Isihie Sinaitul spune că paza minții și rugăciunea se susțin una pe alta, pentru că paza minții vine din rugăciunea neîncetată, iar rugăciunea, din paza minții și din atenția cea mare.
Toți sfinții și dumnezeieștii Părinți se sileau pururea la păzirea minții, căci știau că fără această sfântă lucrare nimic nu poate spori omul pe calea poruncilor lui Dumnezeu.
Trebuie să ne păzim mintea de gânduri și imaginații rele, aducându-ne aminte de Mântuitorul care zice: Privegheați în toată vremea, rugându-vă (Luca 21, 36) și: Privegheați, căci nu știți ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului (Matei 25, 13).
Sfântul Apostol Petru ne îndeamnă la trezvie și la paza minții, zicând: Fiți treji, privegheați. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită (I Petru 5, 8).
Zice Mântuitorul în Sfânta Evanghelie: Nu vă îngrijiți pentru viața voastră ce veți mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veți îmbrăca (Matei 6, 25).
Apoi, ca să ne arate bunătatea Sa negrăită și purtarea Sa de grijă față de noi și de toate făpturile Sale, spune: Căutați la păsările cerului, că nu seamănă nici nu seceră, nici nu adună în jitnițe și Tatăl vostru Cel ceresc le hrănește (Matei, 6, 26).
Ca să vă vedeți cât de mare este purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru păsările cerului care sunt atât de neînsemnate față de om, voi folosi un exemplu de la Sfântul Vasile cel mare, despre o pasăre de mare ce se cheamă alcion.
Pentru ea Dumnezeu ține marea în liniște 14 zile pentru a nu-i strica cuibul făcut în nisipul mării și a îneca puișorii.
Alcionul își scoate puii la marginea mării. Această pasăre își pune ouăle în nisip lângă apă și le clocește pe la mijlocul iernii, când se pornesc vânturi și furtuni care izbesc valurile de maluri.
Toate valurile și furtunile se alină când alcionul șade pe ouă în cele 7 zile, după care ies puișorii din găoace. Fiindcă și de hrană au trebuință, Dumnezeu i-a mai dăruit încă 7 zile pentru creșterea puilor.
Corăbierii spun că acestea sunt zilele alcionului și le așteaptă ca să pornească în larg, știind că atunci Domnul ține marea în loc.
Sfântul Cleopa Ilie
Partea 1 din 2
@Ortodoxie ☦ | 122 |
| 9 | Rugăciune către Sf. Apostol Iuda Tadeu, ruda Domnului, grabnic ajutător al celor fără speranță, în situații aparent imposibile, fără ieşire, disperate
Sfinte Apostol Iuda Tadeu, eu, (aici se spune numele), mă încredinţez îngrijirii tale. Roagă-te pentru mine; ajută-mă să-mi amintesc că nu sunt singur în strădaniile mele.
Te rog, fii alături de mine şi roagă-l pe Dumnezeu să-mi trimită speranţă în mâhnire, curaj în frică şi vindecare în timpul tuturor încercărilor.
Te rog, cere-I Domnului nostru iubitor să-mi dea harul să accept orice îmi oferă viaţa şi să-mi susţină credinţa în puterea Sa vindecătoare.
Îţi mulţumesc, Sfinte Iuda Tadeu, pentru speranţa pe care o dai tuturor celor care cred şi ajută-mă, te rog, să ofer şi altora acest dar al speranţei. După voia lui Dumnezeu. Amin. | 56 |
| 10 | Documentar despre Sfântul Paisie Olaru
https://youtu.be/TMuBJbcEvGs
@Ortodoxie ☦ | 201 |
| 11 | Sfântul Apostol Iuda Tadeu este unul dintre cei 12 Apostoli ai Mântuitorul.
Sfântul Apostol Iuda se numără printre frații Domnului nostru Iisus Hristos, adică fiii dreptului Iosif, pe care îi avusese din căsătoria anterioară cu Salomeea.
Abia după ce dreptul Iosif a rămas văduv i-a fost dată în grijă Maica Domnului.
Sfântul Apostol Iuda este uneori numit în Scriptură Iuda, fratele lui lacov (Luca 6, 16; Fapte 1, 13).
Între cărțile Noului Testament s-a păstrat de la Sf. Ap. Iuda o Epistolă Sobornicească ce începe astfel: Iuda, rob al lui lisus Hristos și frate al lui lacov (Iuda 1:1).
Chiar dacă s-ar fi putut numi pe sine frate al lui Hristos cu aceeași îndreptățire ca și lacov, el nu o face.
Sfântul Apostol Iuda mai este cunoscut și ca Levi sau Tadeu, însă nu trebuie confundat cu celălalt Tadeu, care a făcut parte din cei 70 de Apostoli ai Mântuitorului.
Sfântul Apostol Iuda a predicat Evanghelia în ludeea, Samaria, Galileea, Idumeea, Siria, Arabia, Mesopotamia și Armenia.
Ajungând să predice în ținutul Muntelui Ararat, Sfântul Apostol Iuda a fost prins de păgâni, răstignit și omorât cu săgeți.
https://t.me/Acatiste/1294 | 72 |
| 12 | A întrebat avva Iosif pe avva Pimen:
- Cum trebuie să postim?
- Cel ce mănâncă în fiecare zi, câte puțin să mănânce, ca să nu se sature, răspunse avva Pimen.
- Când erai mai tânăr nu mâncai din două în două zile, avvo?
- Cu adevărat, și trei, și patru zile și o săptămână. Acestea toate le-au cercetat Părinții ca niște puternici și au aflat că este bine în fiecare zi a mânca, dar puțin; și ne-au dat nouă calea cea împărătească, explică bătrânul.
@Ortodoxie ☦ | 95 |
| 13 | Anotimpurile sunt determinate de înclinarea axei Pământului combinată cu rotația lui pe orbită în jurul Soarelui 🌍
În zonele temperate sunt patru anotimpuri, iar în cele cu un climat tropical-umed sunt doar două: anotimpul ploios și anotimpul uscat 🌎
Vara începe în 22 iunie, când razele solare cad perpendicular pe Tropicul Racului în Emisfera nordică ☀
Toamna începe la 23 septembrie, când razele Soarelui cad perpendicular pe Ecuator și încălzesc cele două emisfere în mod egal 🍂
Iarna începe în 22 decembrie, când razele solare cad perpendicular pe Tropicul Capricornului în Emisfera sudică ❄
Primăvara începe la 21 martie, când razele Soarelui cad perpendicular pe Ecuator și încălzesc cele două emisfere în mod egal 🌷
📑 Detalii aici.
@CulturăGenerală | 97 |
| 14 | Nicușor a mers cu bunica la cumpărături. În drum spre piaţă au trecut pe lângă o mare biserică ortodoxă.
„Ferestrele astea sunt chiar murdare”, zise copilul.
Bunica nu-i spuse nimic. Îl luă de mână şi-l conduse în biserică. De aici ferestrele arătau frumos colorate şi luminoase.
Nicușor se miră şi privi cu atenţie la vitralii. În faţă, la altar, sărea în ochi o fereastră foarte frumoasă cu figuri de sfinţi.
Printr-o figură treceau razele soarelui, încât aceasta era foarte luminoasă.
„Cine-i aici?”, întrebă băiatul uimit.
„Acesta este Sfântul Ioan Botezătorul”, răspunse bunica.
Câteva zile mai târziu, la ora de religie, profesorul i-a întrebat pe elevi:
„Cine poate să-mi spună ce este un sfânt?”
Atunci se făcu linişte în clasă. Doar Nicușor ridică mâna şi spuse:
„Un sfânt este un om prin care străluceşte Soarele dreptății – Dumnezeu”.
Vitamine Duhovniceşti | 63 |
| 15 | Duminică, 16 iunie 2013, la ora 22:40, după o lungă suferinţă şi după un chin care s-a acutizat în ultimele ore, Părintele Arhimandrit Justin Pârvu a încetat din viaţa aceasta trecătoare şi s-a mutat la cereştile lăcaşuri, la Sfinţii Mucenici şi Mărturisitori pe care atât de mult i-a iubit şi după care atât de mult a râvnit.
Părintele Justin Pârvu s-a născut în satul Poiana Largului – Călugăreni (Petru Vodă), judeţul Neamţ, la 10 Februarie 1919.
S-a închinoviat la Mănăstirea Durău, judeţul Neamţ în anul 1936, a participat ca preot militar pe frontul de răsărit în al doilea război mondial, apoi a fost întemniţat pentru legionarism între anii 1948 – 1964.
Între anii 1966 – 1975 a fost reprimit în monahism ca vieţuitor al Mănăstirii Secu, judeţul Neamţ, iar între anii 1975 – 1991 ca vieţuitor al Mănăstirii Bistriţa, din judeţul Neamţ.
De la sfârşitul lunii martie anul 2013 cancerul de stomac pe care îl purta în taină de câţiva ani de zile s-a dezvoltat în metastază, care a adus cu sine complicaţiile medicale în urma cărora, după o suferinţă mucenicească pe deplin asumată şi conştientă, s-a mutat din lumea aceasta la o alta mai bună.
Considerat unul dintre cei mai mari duhovnici ai ortodoxiei româneşti din ultimii ani, Părintele Iustin Pârvu a intrat în mănăstire la vârsta de 17 ani.
Arestat în anul 1948 şi condamnat la 12 ani de închisoare, părintele trece prin închisorile de la Jilava, Gherla sau Aiud şi prin „reeducarea de la Piteşti”.
În anul 1960 mai primeşte o condamnare de patru ani, fiind eliberat odată cu ceilalţi deţinuţi politici. Din cauza greutăţilor întâmpinate după eliberare, el ajunge să lucreze ca muncitor forestier.
În anul 1966 a fost reprimit în monahism, ca vieţuitor al Mănăstirii Secu, din judeţul Neamţ, iar din anul 1975 a trăit în Mănăstirea Bistriţa, din acelaşi judeţ.
În toamna anului 1991 a pus piatra de temelie a Mănăstirii (de călugări) Petru Vodă – Neamţ, iar in anul 1999 a început construirea Mănăstirii (de călugăriţe) Paltin, judeţul Neamţ.
În anul 2003 înfiinţează publicaţia creştină Glasul Monahilor, care apare lunar. În 2 noiembrie 2008, Părintele Iustin Pârvu este ridicat la rangul de Arhimandrit. În acelaşi an, Părintele înfiinţează noua publicaţie creştină, Atitudini.
Documentarul despre Pr. Justin: https://t.me/ortodoxie/882
Acatistul alcătuit de Maicile de la Mănăstirea Paltin Petru Vodă: https://t.me/Acatiste/115 | 74 |
| 16 | Fericitul Augustin s-a născut la 13 noiembrie 354 în Tagaste, provincia africană Numidia.
Tatăl său nu era creștin și s-a botezat numai pe patul de moarte, dar în schimb, mama sa, Monica, era o fierbinte credincioasă.
Augustin a învățat mai întâi în Tagaste, apoi în Madaura și Cartagina. Fiind foarte înzestrat, a deschis o școală de retorică la Cartagina, ca după aceea să meargă la Roma și Milano.
În tinerețea lui a cunoscut și o viață de destrăbălare și abateri de la dreapta credință. La Milano a început să se apropie mai mult de Dumnezeu.
Acolo a cunoscut pe dumnezeiescul episcop Ambrozie și a fost încântat de cuvântările acestuia.
Mama sa, Sfânta Monica, plângea necontenit, rugându-se lui Dumnezeu pentru îndreptarea lui. Ca s-o îmbărbăteze, Sfântul Ambrozie i-a spus: „Fiul unor astfel de lacrimi, nu poate să piară”.
Augustin a descoperit și rânduiala monahilor, citind viața Sfântului Antonie, scrisă de Sfântul Atanasie, care l-a mișcat și l-a adus la pocăință.
Odată, aflându-se în grădina unui prieten și plângând pentru viața sa, a auzit un glas de copil, care-l îndemna: „Ia și citește!”.
Deschizând Sfânta Scriptură, a citit următorul cuvânt din Epistola către Romani (13, 12-14): Nu în ospețe și în beții, nu în desfrânări și fapte de rușine, nu în ceartă și în pizmă, ci îmbrăcați-vă în Domnul Iisus Hristos, iar grija de trup să nu o faceți spre pofte.
Acesta era răspunsul lui Dumnezeu, la căutările lui Augustin. În Confesiunile sale, el mulțumește lui Dumnezeu pentru acest răspuns. În anul 387, Augustin primește botezul din mâinile Sfântului Ambrozie, în noaptea de Paști.
Pe când avea 32 de ani, Sfânta Monica moare și Augustin se retrage în Tagaste, vinde tot ce are și întemeiază o mănăstire împreună cu prietenii și ucenicii săi.
După trei ani este sfințit preot la Hipon, de episcopul Valerius și începe o ascultare grea, slujirea Bisericii.
Peste cinci ani este ridicat în scaunul lui Valerius și în câțiva ani devine căpetenia episcopatului african.
Scrierile lui Augustin dezvăluie măsura fără pereche a darurilor sale. Ca o conștiință vie a Ortodoxiei, Augustin se vede nevoit să apere dreapta credință împotriva tuturor ereziilor care se iviseră în Biserica lui Dumnezeu, în timpul acela: maniheii, donațienii, pelagienii.
Dintre scrierile sale, cele mai însemnate sunt cartea Despre Trinitate, la care a lucrat 14 ani, și cartea Despre cetatea lui Dumnezeu.
Scrierea care-i face cea mai mare cinste este cartea Retractărilor sale, o recunoaștere a propriilor greșeli, iar lucrarea lui cea mai citită este Confesiunile.
Fericitul Augustin rămâne dascălul fără asemănare al întregului Occident creștin.
A murit la 28 august 430. Mormântul său se află în biserica Sfântul Petru din Pavia. În Biserica Ortodoxă este prăznuit la 15 iunie.
https://t.me/VietileSfintilor/839 | 86 |
| 17 | Viața Sfântului Mare Teolog Justin Popovici
https://www.atitudini.com/2016/06/viata-sfantului-mare-teolog-justin-popovici/
Acatistul:
https://t.me/Acatiste/1292 | 75 |
| 18 | De la începutul lumii, astăzi şi veşnic, zidirea vorbeşte despre Ziditorul ei.
Un ateu străbătea Oceanul Atlantic pe vapor și un preot predica despre minunile pe care Dumnezeu le face în cer, pe pământ şi în aer. Ateul luă binoclul şi zise:
– M-am uitat la stele şi nu L-am văzut pe Dumnezeu.
Preotul zise:
– În acest fel nici n-ai să-L vezi în veacul veacului. Ca să-L vezi pe Dumnezeu, trebuie să-ți cureţi inima de necredinţă, de păgânătate. Atunci ai să-L vezi, prin lumina credinţei. Aşa ne învaţă Evanghelia, prin fericirea a şasea: Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu (Matei 5, 7).
Sunt mulţi care nu vor să audă chemarea lui Dumnezeu. Pe ei îi va chema într-un mod mai aspru. Dacă se întorc, El le dă ploaie timpurie şi belşug şi sănătate şi fericire, că în mâna Lui e viaţa şi moartea.
Zice Ilie Miniat că lumea aceasta este ca un cal sirep, care aleargă pururea spre pierzare, la păcate, spre fundul iadului. Dumnezeu știe să puie frâu acestui cal neastâmpărat, chiar dacă nu o face mereu în același mod.
Care e frâna lui Dumnezeu cu care trage lumea la Dânsul? Seceta, bolile, robiile, războaiele, moartea, suferinţele şi toate necazurile.
Când e război, ce Îi cerem? Dă-ne, Doamne, pace! Când suntem bolnavi, cerem: Dă-ne, Doamne, sănătate. Când nu plouă: Dă-ne, Doamne, apă, că murim. Când suntem robi: Scapă-ne, Doamne, de robie. Deci, bine ne face Dumnezeu!
Spune proorocul: cu zăbală şi cu frâu, Doamne, fălcile lor vei strânge, a celora ce nu se apropie de Tine (Psalmi 31, 10). Nu ne apropiem de bună voie, ne pune zăbală şi frâu şi ne întoarce înapoi, pentru că are putere.
Când vom înţelege că Dumnezeu ne cheamă, să nu stăm împietriţi, ci să ne întoarcem acasă la Tata şi să zicem: Iartă-ne, nouă, Doamne, păcatele şi ne miluieşte. Şi atunci Bunul Dumnezeu ne iartă, pentru că El nu ne ceartă din ură.
Adevăratul Părinte nu bate pe copiii Săi din ură! Care tată sau mamă ar vrea să-şi bată copiii sau să-i pedepsească?
Dacă azi nu ascultă şi mâine nu ascultă şi poimâine nu ascultă şi-i încăpăţânat şi se autodistruge prin relele pe care le face, atunci încearcă să-l oprească.
Vede că acest copil a pornit pe căi rele şi merge din rău în mai rău, se duce în prăpastie şi dacă nu-l oprește acum, va fi prea târziu.
Noi suntem toţi fiii lui Dumnezeu după dar: Dumnezei sunteţi şi fii ai Celui Preaînalt toţi. Iar voi ca nişte oameni muriţi şi ca unul din boieri cădeţi (Psalmi 81, 6-7), adică asemenea unuia dintre diavoli.
Dacă suntem fiii lui Dumnezeu şi avem darul de fii prin Sfântul Botez, avem Biserica Mamă şi pe Dumnezeu Tată, cum zicem Tatăl nostru Care eşti în ceruri, să stăm pururea cu ochii minţii la Tatăl nostru şi să ştim că este în beneficiul nostru să-L urmăm.
Să ascultăm din dragoste, să-L iubim din suflet şi să împlinim poruncile Lui din cuminţenie, ca El pururea să aibă milă de noi şi să ne poarte de grijă.
Apostolii și proorocii au ascultat de Hristos, cerul ascultă, pământul ascultă, vânturile ascultă, marea ascultă, ploaia ascultă, roua ascultă, stelele ascultă, soarele ascultă, animalele ascultă, insectele şi toată natura ascultă de Domnul! Doar omul, fiinţa cea raţională, nu vrea să asculte de Părintele Ceresc.
Să stăm bine, să luăm aminte! Orice necaz care vine peste noi este o chemare a lui Dumnezeu. Căci Dumnezeu bate pe tot fiul pe care-l primeşte.
Să nu cârtim dacă suntem chemaţi prin durere, căci spune Pavel că fiecare întru ceea ce e chemat, întru aceea trebuie să rămână.
Te-a chemat Domnul să fii sărac, nu dori să te îmbogăţeşti; te-a chemat să fii călugăr, așa să rămâi până la moarte; te-a chemat să fii preot, vrednic să fii; te-a chemat să fii filosof, aşa să rămâi; te-a chemat să fii tată și soț bun și cinstit, așa să rămâi, bărbate; te-a chemat să fii mamă, așa să rămâi, femeie!
Să slujeşti cu cinste, să cunoşti că Dumnezeu e Cel ce te-a chemat într-un fel sau altul şi fiecare dintre noi întru ceea ce e chemat, întru aceea trebuie să rămână!
Să nu abandonăm Crucea care ne e dată, că necaz mare va veni peste noi!
Sfântul Cleopa Ilie
Partea 4 din 4
@Ortodoxie ☦ | 177 |
| 19 | Uneori ne mustră cugetul. De ce doar uneori? Pentru că, învechindu-ne în păcate, am redus glasul conştiinţei, l-am amuțit cu răutatea noastră și nu-l mai putem auzi. Robii păcatului sunt orbi și surzi, spune Scriptura.
Conștiința e glasul lui Dumnezeu din noi, care zice: ai greşit, dar te iert dacă nu mai faci! Pune, omule, început bun, de azi înainte să nu mai păcătuieşti!
Conştiinţa este vocea lui Dumnezeu pe care o putem auzi în inima noastră, legea lăuntrică pe care ar fi trebuit să o ascultăm. Această lege s-a pus înainte de toate legile omeneşti. Noi însă am redus-o la tăcere.
Conștiința te-ar întreba: De ce ai făcut aceasta? De ce ai furat? De ce ai desfrânat? De ce ai ucis pruncul nevinovat în pântece? De ce ai râs de cele sfinte? De ce fumezi? De ce nu mergi la biserică? De ce nu posteşti în posturile de peste an şi vinerea şi miercurea şi te faci asemenea cu iudeii? De ce huleşti pe Dumnezeu când eşti în necaz?
Zic o seamă de oameni puţin credincioşi că noi, creştinii, o să fim judecaţi după Evanghelie şi o să ne pedepsească Dumnezeu, dar pe popoarele care nu-L cunosc pe Dumnezeu, cum e China, cum e Japonia, care se închină la zei şi la vrăjitori şi la filosofi, cum are să le pedepsească?
Ei n-au avut Evanghelia şi n-au ştiut că e păcat, iar de aceea nu se pot îndrepta. Pavel zice în epistola către romani: Cele nevăzute ale lui Dumnezeu, de la începutul zidirii lumii, prin făpturi înţelegându-se se văd, veşnica Lui putere şi Dumnezeire (Romani 1, 20).
În ziua Judecăţii, toate popoarele lumii se vor judeca după legi. Aşa dogmatisesc Sfinţii Părinţi. Cei ce n-au avut legea scrisă se vor judeca după legea conştiinţei, pe care a pus-o Dumnezeu în om la zidirea lui şi după legea zidirilor.
Zice Sfântul Grigorie de Nyssa: ca o trâmbiţă din înaltul cerului vorbesc zidirile cu noi şi strigă că este Un Ziditor, iar David: cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria (Psalmi).
Când te uiţi seara la cerul înstelat şi-l vezi împodobit ca un candelabru plin de lumină şi vezi luna strălucind pe cer şi rânduiala cea prea frumoasă cu care se conduc stelele şi galaxiile şi constelaţiile cerului cu atâta precizie, încât nici cei mai mari savanţi ai lumii nu ajung să le înțeleagă, atunci zici cu proorocul: Doamne, ce este omul, ca să-l pomeneşti pe el, sau fiul omului, că-l cercetezi pe el? (Psalmi).
Atunci îţi dai seama că aceste stele, aceste mişcări ale lor sunt făcute şi purtate de mâna lui Dumnezeu. El este Creatorul, El e cârmuitorul lor.
Când ne uităm la soare şi-l vedem cum luminează, că nu putem să-l privim decât câteva minute şi orbim, ne aducem aminte de Cel ce a făcut soarele atât de frumos, atât de luminos. Ne dăm seama că Cel ce l-a făcut pe el, Soarele Dreptăţii, străluceşte de miliarde de ori mai mult ca el.
Lăudaţi-L pe El, soarele şi luna, lăudaţi-L pe El, toate stelele şi lumina! Cum laudă Soarele pe Dumnezeu? Cum Îl laudă luna, stelele și toată zidirea? Prin existenţa şi prin mişcarea lor. Căci altele sunt contemplaţiile zidirilor şi altele sunt legile lor, zice Sfântul Maxim Mărturisitorul.
Contemplaţia are loc când ne gândim la Cine le-a făcut. Iar legile lor sunt rânduielile după care se mişcă în univers. Şi amândouă sunt făcute de Dumnezeu: existenţa lor şi legile după care se mişcă ele.
Aşa vorbesc cu noi soarele, luna, stelele şi cerurile, florile şi păsările, animalele şi fiarele, văile şi apele, noianurile şi aerul, vânturile şi toate stihiile. Toate vorbesc cu noi şi ne spun că este Un Ziditor, Un Dumnezeu în cer Care le-a făcut, le ţine şi le mişcă.
După legea conştiinţei şi după legea zidirilor se vor judeca cei ce n-au avut legea cea scrisă. Începând de la Moise, căruia Dumnezeu i-a dat Tablele Legii pe Muntele Sinai, poporul iudeu se va judeca după Legea cea scrisă, iar toate popoarele care au cunoscut Evanghelia se vor judeca după Legea Darului, Legea dragostei şi a desăvârşirii.
Sfântul Cleopa Ilie
Partea 3 din 4
@Ortodoxie ☦ | 154 |
| 20 | Andrei şi Petru au fost întâi ucenicii lui Ioan Botezătorul, care le-a arătat pe Mântuitorul la Iordan şi a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii!
Ioan Botezătorul le-a spus: Vine după mine Cel mai mare decât mine, Căruia nu sunt vrednic a-I dezlega cureaua încălţămintelor Lui (Matei 3, 11; Marcu 1, 8) și: Aceluia I Se cade a creşte, iar mie a mă micşora. Cel ce are mireasă, mire este, iar ea se cade să se bucure.
Hristos este Mirele şi mireasa Lui este Biserica. Înaintemergătorul Ioan ştia acest lucru şi a zis: când va veni Mirele Bisericii, eu sunt sluga Bisericii; eu mă bucur că sunt împreună cu El.
Deci aceşti 2 ucenici Îl cunoşteau pe Iisus, ştiau că El e Mielul lui Dumnezeu şi că-i mai mare decât Ioan. De aceea, îndată ce i-a chemat, au şi mers după El.
Mergând Iisus mai înainte, a mai chemat doi frați care erau pescari. Iacov al lui Zevedeu şi Ioan, fratele lui.
Băgaţi de seamă că în numărul celor 12 apostoli sunt doi Iacov. Unul se cheamă Iacov al lui Alfeu, sau Iacov cel Mic, iar altul este Iacov al lui Zevedeu şi al Salomeii şi văr de trup cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Evanghelia zice că pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui, i-a văzut pe mare cu tatăl lor şi i-a chemat: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni!
Şi ei, lăsând pe tatăl lor în corabie, au mers după Iisus. Dar de ce n-a mers şi Zevedeu? Cum de au mers copiii şi tatăl n-a mers?
Zevedeu n-a crezut că Hristos este Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu şi de aceea inima lui era legată mai mult de corabia lui şi de peştele pe care-l pescuia, decât de Iisus Hristos.
Iar cei 2 fii ai lui, cunoscându-L cu duhul şi auzind de minunile Lui, n-au mai stat la îndoială. Ei și-au lăsat tatăl în marea tulbure a lumii acesteia, cu corabia (care simbolizează nestatornicia veacului de acum, căci pururea se clatină şi pururea-i mişcată de valuri) şi au venit la Hristos.
În aceeaşi zi Mântuitorul i-a chemat pe 4 din cei mai de frunte Apostoli, pe Andrei şi pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan. Căpeteniile sau vârfurile apostolilor, care au întemeiat mai târziu Biserica, au fost chemaţi într-o singură zi.
Au fost chemaţi de două ori câte doi fraţi, ca iarăşi să arate că toţi cei ce vor crede în Hristos trebuie să trăiască ca fraţii şi că sunt fraţi de credinţă.
În câte chipuri ne cheamă Dumnezeu pe noi!
El cheamă popoarele pământului cu foamete, cu secetă, cu neplouare, de parcă le-ar spune: Iată, Eu sunt Acela despre Care spune Ieremia Proorocul că voi da ploaie peste zece cetăţi şi peste două nu voi ploua şi iarăşi, voi da ploaie peste două cetăţi şi peste zece n-am să dau ploaie, ca să vă arăt că Eu sunt Dumnezeul norilor şi Tatăl ploilor, cum a zis Iov (cf. Iov 12, 16; 26, 8; 38, 25-28).
Auziţi pe Dumnezeu spunând: Voi da ploaie peste zece cetăţi şi peste două nu voi da şi iarăşi peste două voi da şi peste zece n-am să dau (Ieremia 5, 24).
La televizor la buletinul meteo arată harta și spune: aici plouă, aici nu plouă. Iată cum se împlinesc cuvintele profetului chiar sub ochii noştri!
Spune Hristos: anii şi vremile le-a pus Tatăl întru a Sa stăpânire (Matei 24, 27-36; Fapte 1, 7). Nimeni nu-I poate cere socoteală de ce a dat secetă sau furtună!
Uneori Dumnezeu ne cheamă cu secetă, alteori cu grindină, alteori cu fulgere, alteori cu foamete, alteori cu boli sau războaie. Şi aceasta o poate face când voieşte.
Totdeauna El ne cheamă prin glasul Scripturilor: veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi (Matei 11, 28); cel ce vrea să vie după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie (Matei 10, 38).
Doamne, Tu ai zidit pământul ca pe o nimica şi toate popoarele pământului înaintea Ta sunt ca o picătură dintr-o cadă (Isaia 40, 15).
Dumnezeu ne cheamă deci prin glasul Scripturii, prin glasul zidirilor ce pornesc asupra noastră cu secetă, sau cu ploaie prea multă, sau cutremur, sau arşiţă. Dar ne mai cheamă şi în alt fel: prin glasul conştiinţei.
Sfântul Cleopa Ilie
Partea 2 din 4
@Ortodoxie ☦ | 119 |
اکنون در دسترس! پژوهش تلگرام ۲۰۲۵ — مهمترین بینشهای سال 
