Ortodoxie ☦

Nicușor a mers cu bunica la cumpărături. În drum spre piaţă au trecut pe lângă o mare biserică ortodoxă. „Ferestrele astea sunt chiar murdare”, zise copilul. Bunica nu-i spuse nimic. Îl luă de mână şi-l conduse în biserică. De aici ferestrele arătau frumos colorate şi luminoase. Nicușor se miră şi privi cu atenţie la vitralii. În faţă, la altar, sărea în ochi o fereastră foarte frumoasă cu figuri de sfinţi. Printr-o figură treceau razele soarelui, încât aceasta era foarte luminoasă. „Cine-i aici?”, întrebă băiatul uimit. „Acesta este Sfântul Ioan Botezătorul”, răspunse bunica. Câteva zile mai târziu, la ora de religie, profesorul i-a întrebat pe elevi: „Cine poate să-mi spună ce este un sfânt?” Atunci se făcu linişte în clasă. Doar Nicușor ridică mâna şi spuse: „Un sfânt este un om prin care străluceşte Soarele dreptății – Dumnezeu”. Vitamine Duhovniceşti

Părintele Teofil Părăian, cuvinte frumoase https://youtu.be/2_xrL2vxafA @Ortodoxie ☦

„Aşa sunt uitaţi prietenii?” Moş Nicolae, în discuţiile lui, în rugăciunile lui, îl numeşte pe Sfântul Ioan prieten şi într-adevăr îl are ca pe un prieten. Este aşa de copilărească simplitatea şi naivitatea lui! „Am venit şi anul asta, părinte, am venit să-l salut pe Prietenul meu. De ani buni suntem prieteni! Şi cum să nu fie aşa, dacă îmi împlineşte imediat tot ceea ce ii cer?” Într-un an bătrânul Nicolae a venit supărat, cu o adâncă mâhnire în suflet. A intrat în biserică, nu ne-a salutat, ci s-a dus direct la racla cu sfintele moaşte. Când şi-a terminat de spus „of”-ul către Sfântul, a venit şi mi-a zis: „Ce vreţi, azi am o mare supărare, adică ce zic eu astăzi, că o am de ieri dimineaţă... Ieri, pe la ora zece, am cumpărat o bucată de ficat de miel şi i-am spus nevestei să-l pună la tigaie, iar eu am alergat la băcănie să cumpăr puţin vin. La semafor, unde m-am oprit şi aşteptam să se facă verde, am auzit în spatele meu un glas: - Aşa sunt uitaţi prietenii? Eram singur. Mă uit în spate - nimeni. Sus la balcoane - nimeni; glasul însă îl auzisem foarte aproape de mine. S-a aprins lumina verde, am traversat, am intrat în băcănie; aici se auzeau nişte cântări bisericeşti minunate. - Frumoasă casetă cu cântări, îi zic vânzătorului. - Nu-i casetă, se transmite Sfânta Liturghie la radio. Astăzi este sărbătoarea Sfântului Ioan Rusul, în Evia, slujesc acolo şase arhierei, după cum a spus prezentatorul. N-am mai cumpărat nimic. Am ieşit, am traversat pe roşu. Şi acum am în urechi claxoanele, frânele, strigătele şoferilor. Am ridicat amândouă mâinile în sus şi le-am făcut semn să se oprească toţi să pot traversa. Ce să fac? N-am mâncat de ieri nimic, nici nu vreau să mănânc. Puţin lucru este să-ţi spună un sfânt că l-ai uitat? Pot să-i mai zic acum prieten?” Da, moş Nicolae, i-ai fost şi îi vei fi prieten. Măcar să ajungem şi noi la simplitatea şi la curăţia inimii tale... 11 aprilie 1985 „Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. De acum nu vă mai zic slugi, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscute” (Ioan 15,14-15). Protoprezbiter Ioan Vernezov, Preot Gheorghe Nicolae, Noile minuni ale Sfântului Ioan Rusul, Editura Andreas, pp. 45-46. Viața Sfântului Ioan Rusul: https://t.me/VietileSfintilor/857 Alte minuni ale Sfântului Ioan Rusul: https://doxologia.ro/sfant-sarbatoare/120572/minuni/c/8223 @Ortodoxie ☦

Vindecarea slăbănogului de la Vitezda – Comentarii Patristice https://doxologia.ro/viata-bisericii/comentarii-patristice/vindecarea-slabanogului-de-la-vitezda-comentarii-patristice @Ortodoxie ☦

A fi fariseu Într-un orășel viețuia o bătrână care, lipsită de putere și ajutor, nu-și mai putea crește cei trei nepoței orfani. Preotul a cerut ajutorul în biserică, însă fără un rezultat concret. După câteva zile a facut același anunț, adăugând că donatorii și sumele vor fi publicate. În scurt timp s-a strâns o sumă destul de mare. Văzând acest lucru, preotul a spus: Mulți donatori au fost milostivi doar ca să îi știe lumea. Asta înseamnă a fi fariseu.   @Ortodoxie ☦

Potrivit tradiției, Sfântul Ioan Botezătorul a fost înmormântat în Samaria. Din relatările istoricilor Rufinus și Teodoret aflăm că mormântul său a fost profanat în timpul împăratului Iulian Apostatul, în anul 362. Astfel, o parte din moaște a fost arsă, iar cealaltă parte a fost dusă în Ierusalim, apoi în Alexandria. Capul Sfântului Ioan Botezătorul a fost de trei ori pierdut și de trei ori aflat. Astăzi el se află la Roma. Biserica a închinat Sfântului Ioan Botezătorul șase sărbători: ○ zămislirea (23 septembrie); ○ nașterea (24 iunie); ○ soborul (7 ianuarie); ○ tăierea capului (29 august); ○ prima și a doua aflare a capului (24 februarie); ○ a treia aflare a capului (25 mai). Viața Sfântului Ioan Botezătorul: https://t.me/VietileSfintilor/370 Canon de rugăciune către Sfântul Ioan Botezătorul la prăznuirea celei de a treia aflări a cinstitului său cap: https://t.me/Acatiste/351

Rugăciune grabnic folositoare către Sfântul Efrem cel Nou Sfinte Mare Mucenice Efrem, ascultă rugăciunea mea, a păcătosului, şi vino în ajutorul meu. Am aflat de minunile tale, am aflat de darurile pe care le-ai primit de la Dumnezeu pentru jertfelnicia ta. Şi, văzând cum atâta mulţime de oameni a fost ajutată de tine, îndrăznesc să nădăjduiesc şi eu, ştiind că nu vei trece cu vederea cererea mea. De nenumărate ori te-ai arătat în vedenii şi vise, spunând celor credincioşi că vor primi cele cerute în rugăciune. Eu nu sunt vrednic de o astfel de mângâiere, pentru că păcatele mele sunt multe şi credinţa mea este puţină, dar cred că iubirea ta covârşeşte răutăţile mele şi nădăjduiesc, prin mijlocirea ta, să pun început bun mântuirii mele.  Roagă-te lui Dumnezeu pentru mine, Sfinte, să caut cele de folos mântuirii. Trupul meu este slăbănogit de păcate şi sufletul meu este moleşit din pricina patimilor. Iubitor de păcate sunt şi la faptele cele bune mă lenevesc. Cere-I lui Dumnezeu să îmi sporească credinţa, să-mi înmoaie inima cea învârtoşată, să îmi dăruiască smerenie, răbdare şi râvnă în războiul duhovnicesc. Sfinte Efrem, învaţă-mă să mă rog, să nădăjduiesc, să cred, să iubesc, să rabd şi să iert.  Sfârşitul tău mucenicesc mă îndeamnă să lepăd desfătările trecătoare ale acestei lumi. Chinurile pe care le-ai suferit mă îndeamnă să ridic şi eu crucea ascultării de Dumnezeu. Învaţă-mă, sfinte, să trăiesc nu după voia mea, ci după voia dumnezeiască, să nu caut cele ale mele şi să mă izbăvesc de patimile şi de păcatele care mă apasă. Alungă de la mine toate ispita diavolească. Prea mult am păcătuit, prea mult am izgonit de la mine harul dumnezeiesc. Acum a sosit ceasul mântuirii mele, sfinte. Domnul bate la uşa inimii mele şi vreau să Îi deschid. Ajută-mă, sfinte, că sunt neputincios! Roagă-te pentru mine până la ultima suflare a vieţii mele. Roagă-te, Sfinte Efrem, pentru tot poporul creştinesc, pentru toţii ierarhii, preoţii, monahii şi credincioşii. Roagă-te pentru părintele meu duhovnicesc şi pentru toate rudeniile mele după trup şi după duh. Roagă-te, sfinte, pentru robii lui Dumnezeu (numele), pentru toţi cei care mi-au cerut să mă rog pentru dânşii, pentru toţi cei care se roagă ori se ostenesc pentru mine, pentru toţi cei care mi-au făcut vreun bine ori vreodată m-au ajutat, ştiuţi şi neştiuţi. Ajută, Sfinte Efrem, pe cei care zac în patimi, robiţi de nepocăinţă şi trândăvie, pe cei ce sunt în necazuri şi în ispite. Alină-le suferinţa sufletească şi trupescă şi-i ocroteşte pe cei ce sunt în închisori, în spitale, azile sau orfelinate şi pe toţi cei care sunt singuri, bolnavi şi neputincioşi. Înmulţeşte rugăciunile pe care le faci pentru noi, Sfinte, ca şi noi să cădem la rugăciune, mulţumindu-ţi din prea plinul inimii. Ca împreună cu tine să Îl slăvim pe Dumnezeul cel în Treime lăudat, în vecii vecilor. Amin.

Sfânta Elena, mama Sfântului împărat Constantin cel Mare, a poruncit să fie făcute săpături pe Golgota, unde s-au descoperit trei cruci. Pentru a afla care este Crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul, a fost adusă o femeie bolnavă şi i s-a spus să atingă pe rând crucile. Aceasta a atins prima cruce, apoi pe a doua, iar, când s-a atins şi de a treia cruce s-a vindecat pe loc de boala ce o chinuia de multă vreme. În felul acesta, Sfânta Elena a ştiut care este Crucea Mântuitorului şi care sunt cele două cruci pe care au fost răstigniţi tâlharii. Crucea Sfântă se mai păstrează şi astăzi într-o biserică din Ierusalim, săvârşind fără încetare minuni în trupurile şi în sufletele celor ce vin şi se închină în faţa ei cu sinceritate şi cu credinţă. „Mântuitorul a ales Crucea, fiindcă astfel se moare cu mâinile întinse. El S-a sfârşit îmbrăţisându-ne” (Sfântul Atanasie cel Mare). Vitamine Duhovniceşti

Citește mai mult: https://t.me/Ortodoxie/2168