Ortodoxie ☦
Ir al canal en Telegram
Canale duhovnicești: @BibliaOrtodoxa @MariDuhovnici @VitamineDuhovnicesti @VietileSfintilor @Acatiste @Rugaciuni @ResurseleOrtodoxe @CitatulZileiCrestinOrtodox Mitropolia Moldovei și Bucovinei: @DoxologiaRO
Mostrar más589
Suscriptores
+124 horas
+17 días
+330 días
Carga de datos en curso...
Canales Similares
Nube de Etiquetas
Sin datos
¿Algún problema? Por favor, actualice la página o contacte a nuestro gerente de soporte.
Menciones Entrantes y Salientes
---
---
---
---
---
---
Atraer Suscriptores
julio '26
julio '26
+2
en 3 canales
junio '26
+11
en 5 canales
Get PRO
mayo '26
+13
en 5 canales
Get PRO
abril '26
+7
en 2 canales
Get PRO
marzo '26
+9
en 2 canales
Get PRO
febrero '26
+10
en 4 canales
Get PRO
enero '26
+6
en 2 canales
Get PRO
diciembre '25
+6
en 4 canales
Get PRO
noviembre '25
+9
en 4 canales
Get PRO
octubre '25
+9
en 3 canales
Get PRO
septiembre '25
+9
en 3 canales
Get PRO
agosto '25
+13
en 8 canales
Get PRO
julio '25
+11
en 4 canales
Get PRO
junio '25
+10
en 6 canales
Get PRO
mayo '25
+18
en 7 canales
Get PRO
abril '25
+7
en 3 canales
Get PRO
marzo '25
+18
en 6 canales
Get PRO
febrero '25
+10
en 6 canales
Get PRO
enero '25
+11
en 6 canales
Get PRO
diciembre '24
+23
en 6 canales
Get PRO
noviembre '24
+16
en 4 canales
Get PRO
octubre '24
+20
en 4 canales
Get PRO
septiembre '24
+34
en 4 canales
Get PRO
agosto '24
+21
en 5 canales
Get PRO
julio '24
+10
en 2 canales
Get PRO
junio '24
+7
en 3 canales
Get PRO
mayo '24
+10
en 4 canales
Get PRO
abril '24
+13
en 3 canales
Get PRO
marzo '24
+8
en 2 canales
Get PRO
febrero '24
+7
en 6 canales
Get PRO
enero '24
+9
en 2 canales
Get PRO
diciembre '23
+7
en 3 canales
Get PRO
noviembre '23
+9
en 3 canales
Get PRO
octubre '23
+20
en 2 canales
Get PRO
septiembre '23
+13
en 0 canales
Get PRO
agosto '23
+16
en 0 canales
Get PRO
julio '23
+11
en 0 canales
Get PRO
junio '23
+5
en 0 canales
Get PRO
mayo '23
+23
en 0 canales
Get PRO
abril '23
+15
en 0 canales
Get PRO
marzo '23
+12
en 0 canales
Get PRO
febrero '23
+8
en 0 canales
Get PRO
enero '23
+23
en 0 canales
Get PRO
diciembre '22
+26
en 0 canales
Get PRO
noviembre '22
+26
en 0 canales
Get PRO
octubre '22
+44
en 0 canales
Get PRO
septiembre '22
+23
en 0 canales
Get PRO
agosto '22
+27
en 0 canales
Get PRO
julio '22
+36
en 0 canales
Get PRO
junio '22
+34
en 0 canales
Get PRO
mayo '22
+34
en 0 canales
Get PRO
abril '22
+22
en 0 canales
Get PRO
marzo '22
+13
en 0 canales
Get PRO
febrero '22
+18
en 0 canales
Get PRO
enero '22
+21
en 0 canales
Get PRO
diciembre '21
+34
en 0 canales
Get PRO
noviembre '21
+23
en 0 canales
Get PRO
octubre '21
+28
en 0 canales
Get PRO
septiembre '21
+14
en 0 canales
Get PRO
agosto '21
+27
en 0 canales
Get PRO
julio '21
+15
en 0 canales
Get PRO
junio '21
+30
en 0 canales
Get PRO
mayo '21
+188
en 0 canales
| Fecha | Crecimiento de Suscriptores | Menciones | Canales | |
| 13 julio | 0 | |||
| 12 julio | +1 | |||
| 11 julio | 0 | |||
| 10 julio | +1 | |||
| 09 julio | 0 | |||
| 08 julio | 0 | |||
| 07 julio | 0 | |||
| 06 julio | 0 | |||
| 05 julio | 0 | |||
| 04 julio | 0 | |||
| 03 julio | 0 | |||
| 02 julio | 0 | |||
| 01 julio | 0 |
Publicaciones del Canal
Repost from Rugăciuni ☦
Rugăciune pentru înmulţirea răbdării, scrisă de Arhim. Iachint Unciuleac
Vino iarăşi la noi, Iisuse! Învață-ne cum să ne mântuim, arată-ne cum să răbdăm.
Deprinde-ne să ducem crucea vieții. Învață-ne cum să ne răstignim.
Vino şi suferă Tu pentru noi, răstigneşte-Te în locul nostru, gustă Tu înainte paharul morții, arată-ne calea cea nouă a mântuirii prin suferință.
Vino în mijlocul mării, în inima omului, în sânul familiei! Acolo unde se amestecă lumina cu întunericul, viața cu moartea, bucuria cu suspinul, pâinea cu țărâna, dreptatea cu minciuna, mierea cu otrava, dragostea cu ura, vinul cu oțetul, timpul cu veşnicia.
Vino aici, unde suferim noi, oamenii, împacă-Te cu noi, schimbă faţa lumii, potoleşte marea, linişteşte inimile şi uneşte într-un cuget sufletele noastre.
Doamne, dăruiește-ne răbdare! Amin.
| 2 | Pr. Nicolae Steinhardt – păcatul bănuielii și neîncrederii
Pentru creştinism, bănuiala e un păcat grav şi oribil. Pentru creştinism încrederea e calea morală a generării de persoane.
Numai omul îşi făureşte semenii proporţional cu încrederea pe care le-o acordă şi le-o dovedeşte.
Neîncrederea e ucigătoare ca şi pruncuciderea; desfiinţează ca om pe cel asupra căruia este manifestată.
Omul însuşi, făurit de Dumnezeu, îşi transformă pe aproapele său în persoană – printr-un act creator secund – datorită încrederii pe care i-o arată.
Dând nume animalelor, potrivit poruncii dumnezeieşti, omul le rânduieşte în cuprinsul creaţiei: purtând aproapelui dragoste şi acordându-i încredere, face din el o Persoană, altceva decât un individ.
Iată pentru ce bănuiala este atât de nocivă. Din persoană omenească ea îl transformă pe cel bănuit în – în ce?
Nu în brută, ar fi prea bine, ci în ceva nespus mai făcător de rău, în făptura cea mai abjectă, mai pernicioasă, mai cancerigenă ce poate fi – în şmecher.
La şmecheri, reacția numărul unu e întotdeauna bănuiala, iar neasemuita satisfacție – putința de a ști că semenul lor e tot atât de întinat ca și ei.
Hristos iartă uşor şi pe deplin. Şmecherul nu iartă niciodată, ori dacă se înduplecă (iară ca să ierte), o face greu, în silă, cu ţârâita. Pe când Domnul: Nici Eu nu te osândesc. Mergi şi nu mai păcătui.
Situaţia de creştin e totuna cu statutul de aristocrat pentru că îşi are temeiul în cele mai senioriale însuşiri: libertatea şi încrederea (credinţa).
Creștinii pot scăpa din cercul vrăjit al bănuielii, pot da crezare binelui pe care-l văd, pot crede în existenţa binelui ca atare, pot ieşi din ferecătura propriei răutăţi.
Fariseii s-au încuiat în iadul neîncrederii totale, al suspiciunii mereu alterate, al răutăţii neconcesive, al opacităţii desăvârşite. De acolo scrâşnesc cu dinţii lor. Împroaşcă fiere, rânjesc sarcastic şi neputincios.
Le revine creştinilor a nu judeca pe semenii lor aşa cum L-au perceput şi preţuit fariseii pe Hristos. Să nu vadă în ceilalţi oameni numai lucrătura diavolului şi izvoare de energie ale răului. Să contrazică nediferenţiata formulă sartreană: Ceilalţi, iată iadul!
În camerele din închisori – pentru că acolo e violent amplificată, am înţeles cât de mizerabilă e situaţia noastră în lume: prin simpla noastră existenţă deranjăm pe alţii. N-avem încotro. Orice am face şi oricât ne-am strădui, tot supărăm. Singura soluţie e resemnarea.
Ce putem face? Să tăcem. Să nu facem răul, şi nici binele cu sila. Dar şi tăcând, tot nemulţumim. Trebuie să recunoaştem că şi ei ne deranjează pe noi!
Gând înfiorător: nu suntem mai buni ca ceilalţi, tot în aceeaşi oală ne aflăm şi fierbem înăbuşit.
Ieşim din obezi prin dragostea de Hristos, cale ocolită, dar sigură către iubirea de aproapele şi îndurarea prezenţei lui.
La diavolul-contabil nu încape nici ştersătura cea mai mică. Hristos, dintr-odată, şterge un întreg registru de păcate. Hristos, boier, iartă totul.
A şti să ierţi, a şti să dăruieşti, a şti să uiţi. Hristos nu numai că iartă, dar şi uită. Odată iertat, nu mai eşti sluga păcatului şi fiu de roabă; eşti liber şi prieten al Domnului.
Răutatea gratuită nu e de la lut, ci de la diavol. Răutatea combinată cu prostia dă un produs mai dens ca oţelul îmbogăţit cu wolfram, tungsten, mangan…
Biserica întotdeauna a mers pe drumul echilibrului şi al bunului simţ, uneori niţel comun.
Pe cărările sofisticate au mers ereziile. Fiind rafinate, au şi părut superioare şi au cucerit îndeosebi minţile ascuţite, cărora nu le vin a crede că dreapta socotinţă este, ea, în simplitatea ei, suveranul rafinament.
Extrase din Jurnalul fericirii, Dăruind vei dobândi, Monologul polifonic, de N. Steinhardt; preluate din Revista Atitudini.
@Ortodoxie ☦ | 86 |
| 3 | Sfântul Paisie Aghioritul
Film rusesc subtitrat
Partea I: https://youtu.be/lLUYP8N5XjU
Partea II: https://youtu.be/WpWemaobFog
Text: https://t.me/VietileSfintilor/1306
@Ortodoxie ☦ | 71 |
| 4 | Sfântul Sofronie Saharov s-a născut în data de 23 septembrie 1896 în Rusia.
În 1926 a intrat ca frate în obștea Mănăstirii Sfântul Pantelimon din Sfântul Munte Athos, unde a devenit ucenic al Sfântului Siluan Athonitul.
A fost hirotonit diacon în 1930 de Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici.
În 1938 Sfântul Sofronie a părăsit Mănăstirea Sfântul Pantelimon şi a vieţuit 7 ani în pustia Karoúlia și alți 3 ani în Peștera Sfintei Treimi de lângă Mănăstirea Sfântul Apostol Pavel.
În 1941 a fost hirotonit preot. În anul 1947, a plecat din Sfântul Munte și s-a stabilit în Franţa.
În anul 1959, cu binecuvântarea mitropolitului Antonie Bloom al Surojului, a înființat Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din Essex, Anglia.
A trecut la cele veşnice în ziua de 11 iulie 1993, la vârsta de 97 de ani, la Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din Essex.
A fost canonizat de Patriarhia Ecumenică în anul 2019.
https://t.me/Acatiste/1311 | 36 |
| 5 | Sfânta Mare Muceniță Eufimia s-a născut în orașul Calcedon (Kadikoy – Turcia) din părinții binecredincioși Filofron și Teodosiana.
În anul 307, în timpul persecuției pornite de împăratul Dioclețian împotriva creștinilor, Sfânta Eufimia a fost denunțată guvernatorului Prisc că este creștină.
Suferința ei a început în timpul serbării păgâne închinată zeului Ares, zeul războiului, la care trebuiau să participe toți locuitorii, și să aducă jertfă idolilor.
Sfânta Eufimia a refuzat să participe la această sărbătoare păgână, s-a ascuns în munți, însă a fost prinsă împreună cu alți patruzeci și nouă de creștini și au fost aduși împreună înaintea guvernatorului Prisc pentru a fi judecați.
Refuzând să aducă jertfă idolilor, Sfânta a fost supusă numeroaselor chinuri, însă prin minune dumnezeiască un înger al Domnului îi vindeca rănile, fapt pentru care guvernatorul a acuzat-o de vrăjitorie.
Primind poruncă să o arunce pe sfântă într-un cuptor înroșit, ostașii Victor și Sosten au fost opriți de îngerii lui Dumnezeu, fapt pentru care cei doi ostași s-au convertit la creștinism și au primit moarte mucenicească din porunca guvernatorului Prisc.
Alți doi ostași, Cezar și Varus, au ascultat porunca guvernatorului și au aruncat-o în cuptor, fapt pentru care au fost pedepsiți de către Dumnezeu.
Neavând nici o arsură, sfânta muceniță a fost scoasă din cuptor și întemnițată. A doua zi dimineața, au adus-o din nou în fața guvernatorului și a fost supusă supliciilor.
În cele din urmă, Sfânta Eufimia a suferit moarte martirică fiind aruncată animalelor sălbatice.
Trupul sfintei a fost luat de părinții ei și îngropat în afara orașului; mai târziu creștinii au dezgropat sfintele ei moaște și le-au așezat evlavie în biserica zidită în Calcedon, în numele ei.
Sinodul al IV-lea Ecumenic din anul 451 s-a ținut în biserica sfintei mucenițe Eufimia din Calcedon.
Moaștele sfintei mucenițe Eufimia au fost mutate din Calcedon în biserica Sfintei Sofia din Constantinopol.
Împărat Constantin Copronim (741-775), luptător împotriva sfintelor icoane, voia să le arunce în mare, însă prin minune dumnezeiască au fost păzite.
O parte din sfintele moaște se află în orașul Silviri (pe coasta apuseană a Mării Marmara), iar o altă parte se află în Paris.
https://t.me/Acatiste/125 | 40 |
| 6 |  În ciuda tuturor eforturilor de a sta împotriva sângelui mucenicesc, vor rămâne neputincioşi în fața adevărului, iar nedreptățile săvârşite asupra neamului nostru se vor întoarce asupra neamului şi familiilor lor.
Ororile săvârşite de aceşti agenți ai ateismului, ai satanei, apasă pe conştiințele lor şi familiilor lor, încât putem spune că sunt nişte oameni maltratați moraliceşte.
Vina de altfel o purtăm şi noi, pentru că am fost surzi la durerile şi strigătele mucenicilor din închisori, după cum surzi suntem şi azi, încât nici preotul nu pomeneşte în parohie de existența acestor martiri.
Nu-i a creştinului bogăția şi desfătarea, ci sărăcia şi nevoia.
Ţăranul român, de altfel, nu are nevoie de alt ajutor, decât de ogorul lui pe care trebuie să îl lucreze cu osteneala mâinilor lui şi cu sudoarea frunții sale. Aceasta este de altfel şi o poruncă biblică, nu?
Extras din cuvântul Părintelui Justin Pârvu din Revista Atitudini, nr. 19.
Sfinte Părinte Justin Pârvu, roagă-te pentru noi!
@MariDuhovnici | 63 |
| 7 | În actul martiric al Sfinților Mucenici Epictet și Astion păstrat până astăzi într-o copie din secolul al XV-lea, aflată în arhiva Bisericii Mântuitorului din Utrecht (Olanda) se menționează că aceștia au pătimit ca urmare a persecuției dezlănțuite de împăratul Dioclețian (284-305).
Sfântul Epictet era originar, probabil, din zona Frigiei. S-a învrednicit de darul preoţiei şi a devenit un neobosit propovăduitor al Evangheliei lui Hristos în patria sa, convertind la creştinism şi botezând în numele Preasfintei Treimi mulţi locuitori frigieni. Pentru sfințenia vieții sale, a primit darul vindecării orbilor, a ologilor și a celor demonizați.
Ucenicul său, Sfântul Astion, era nepotul senatorului roman Iulian. Printr-o întâmplare, îl cunoaște pe preotul Epictet și, după ce se botează, împreună cu acesta, ajunge în Sciţia Mică (Dobrogea), în oraşul Halmyris (Almiridensis), situat pe braţul de sud al Dunării, unde nu era nimeni ca să-i cunoască sau să le știe țara de origine.
Comandantul Latronianus, auzind că cei doi îndeamnă locuitorii să se boteze în numele Preasfintei Treimi, s-a înfuriat și a poruncit ca, atunci când va apune soarele, cei doi să fie arestați și duși la închisoare.
După mai multe zile de audieri și după ce carnea de pe corp le-a fost jupuită cu gheare de fier, văzând că cei doi nu renunță la credința lor, guvernatorul ordonă să li se taie capetele, cei doi primind martiriul în orașul Halmyris, la data de 8 iulie 290.
În actul loc martiric se menționează că trupurile celor doi erau albe ca zăpada și că cei ce sufereau de vreo boală, durere sau grijă și se atingeau cu credință de acestea sau le sărutau cu evlavie, se vindecau.
După Edictul de la Milan din anul 313, osemintele Sfinților au fost îngropate în cripta bazilicii episcopale din Halmyris, unde au rămas neatinse timp de 1.700 de ani, până la descoperirea lor din data de 15 august 2001.
Atunci, de praznicul Adormirii Maicii Domnului, o echipă de arheologi, români și americani, ortodocşi şi baptişti deopotrivă, conduși de dr. Mihail Zaharia, cercetător știintific principal la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din Bucuresti, au descoperit Moaştele celor doi Sfinţi, îngropate sub altarul bazilicii episcopale din vechea cetate a Halmyrisului.
„După ce am curățat, am văzut paturile și inscripția pictată de pe peretele estic al criptei, pe care se puteau descifra câteva cuvinte în limba greacă, precum «martirii lui Hr» de două ori, «Asto», iar putin mai departe litera «n» și primele litere ale verbului «ibrio», care înseamnă «a lovi», ceea ce dovedeste foarte clar că aici a avut loc un act martiric”, a spus dr. Mihail Zaharia.
Arheologii voluntari baptiști erau deosebit de uimiți de faptul că Sfintele Moaște erau galbene și frumos-mirositoare, după cum a transmis cu acel prilej ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului:
„Strigau «Miracle, miracle!». Voiau să-mi arate minunea la care au participat. Şi, cu adevărat am fost pătruns de fior, am fost pătruns de o credinţă care nu a avut până atunci atâta putere ca în clipa aceea”.
Astăzi, Moaștele Sfinților Epictet și Astion se găsesc la Mănăstirea Halmyris, situată în partea de nord-est a Dobrogei, la doar 2,5 km de localitatea Murighiol, Tulcea.
https://t.me/Acatiste/1308 | 51 |
| 8 |  Odată, pe când umbla Mântuitorul cu Sfântul Apostol Petru pe pământ, intrând ei într-un sat, pe casa cea mai frumoasă văzură un duh necurat șezând pe acoperiș și dormind.
– Doamne, ce înseamnă asta?
– Oamenii din casa aceasta trăiesc în fărădelegi și nepăsare de cele sufletești. De aceea duhul necurat doarme liniștit. Nu se teme de primejdie, pentru că îi are în mâna lui.
Mai mergând ei, în jurul unei căsuțe văd o mulțime de duhuri necurate, străjuind și frământându-se.
– Dar asta ce înseamnă, Doamne?
– În căsuța aceasta trăiesc doi soți și copiii lor. Ei au apucat pe calea mântuirii sufletești. Căsuța lor este plină de rugăciune, de dragoste, de bună înțelegere și de râvnă pentru cele sufletești. De aceea diavolul își dă toată silința să strice mântuirea lor. Aici și-a îngrămădit el greul atacului, pentru că aici se vede în primejdia de a pierde patru suflete și tot aici veghează și sfinții îngeri asupra sufletelor acestea pure.
Vitamine Duhovniceşti | 55 |
| 9 | Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv (15 octombrie 1924 – 6 iulie 1975) a fost un mare părinte duhovnicesc român al secolului XX, duhovnic la Mănăstirea Râmeț și preot misionar jertfitor în satele mocanilor din Munții Apuseni.
Sfântul Dumitru Stăniloae îl numea un erou al credinţei, un suflet de mare sfinţenie şi puritate.
S-a născut în satul Mărculești, comuna Bălănești, județul Buzău și a primit numele Stelian.
Părinții săi au avut 12 copii, el fiind cel de-al patrulea.
Toată familia Cuviosului Dometie era aplecată spre viața duhovnicească: fratele cel mare, Gheorghe – cântăreț bisericesc; fratele cel mic, Mihai – preot la Sibiu; Eugenia, sora părintelui, a îmbrățișat viața monahală la Mănăstirea Râmeț, primind numele Eudoxia; după trecerea la cele veșnice a tatălui, mama intră și ea în mănăstire, primind numele Filotimia.
Stelian a fost atras de mic de școală și de Biserică. În 1937, a absolvit cele 7 clase ale școlii din comuna Târlele Filiului, din județul Brăila.
Plin de râvnă pentru Biserica lui Hristos, a urmat Seminarul Teologic din Buzău, pe care l-a absolvit ca șef de promoție.
Între 1945-1949 a urmat Teologia, fiind declarat licențiat în teologie, cu calificativul Excepțional, sub coordonarea sf. Dumitru Stăniloae, având ca temă de licență Mărturisirea Ortodoxă a lui Petru Movilă. Studiu istorico-exegetico-dogmatic.
Vocaţia deosebită pentru viaţa monahală îl determină ca la 6 iulie 1949, în aceeaşi zi şi lună în care avea să treacă la cele veşnice, să se închinovieze la Mănăstirea Prislop.
Este hirotonit preot la 6 august 1949, în Mănăstirea Hodoş-Bodrog şi este hirotesit duhovnic în catedrala episcopală din Arad de către episcopul Andrei Magieru.
În 14 septembrie primeşte haina monahală la Mănăstirea Prislop, în acelaşi timp cu colegul său de facultate, viitorul Mitropolit Antonie Plămădeală, avându-l drept naş de călugărie pe Cuviosul Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus.
Deşi avea doar 25 de ani, pătruns adânc de responsabilitatea luată înaintea lui Dumnezeu, a respectat cu stricteţe cele 3 voturi monahale, aplicându-le în duh de smerenie şi jertfă totală.
A fost stareț și preot misionar timp de 10 ani în sate și mănăstiri din Ardeal: Prislop și Afteea-Hațeg, Piatra Fântânelor-Năsăud, Dragomirești-Maramureș și Ciolanu-Buzău.
În 1959 s-a stabilit ca duhovnic la Mănăstirea Râmeț și preot misionar în satele mocanilor din Munții Apuseni.
A revigorat viața monahală și duhovnicească, slujind cu multă râvnă, dar s-a ocupat și de partea administrativă cu multă responsabilitate.
A restaurat biserica mănăstirii, a ridicat din temelie 2 case bisericești, ateliere supraetajate pentru secția de covoare, o trapeză cu bucătărie, un arhondaric cu 7 camere, a introdus lumina electrică și apa potabilă în încăperile mănăstirii.
În 1969 a înființat, alături de sora sa, monahia Eudoxia Manolache, muzeul mănăstirii și a construit din temelie, lângă mănăstire, o școală pentru copiii satului Râmeț, toate acestea în paralel cu intensificarea misiunii pastorale în satele și cătunele din jurul mănăstirii.
După 26 de ani de totală dăruire și slujire a monahismului și Bisericii, Cuviosul Dometie s-a mutat la odihna cea de veci, în vara anului 1975, la scurt timp după ce finalizase studiile doctorale cu nota 10 la Institutul Teologic de Grad Universitar din București, specializarea Teologie Sistematică.
Acest călugăr neobosit, duhovnic și povățuitor, a trăit o aleasă viață duhovnicească dusă până la jertfă.
Datorită smereniei sale și a dragostei față de aproapele, Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv a fost înzestrat de Dumnezeu cu mari daruri duhovnicești.
Prin viața sa, s-a făcut tuturor pildă de urmat. I-a întors pe mulți la credință, iar după adormirea sa, cei din zonă l-au numit apostolul moților.
https://t.me/Acatiste/1307 | 58 |
| 10 | Nebunia vine de la diavol. Diavolul este demenţa desăvârşită, căci luptă împotriva lui Dumnezeu.
Nu vrea Adevărul dumnezeiesc veşnic. Vrea să fiu independent de Dumnezeu, de Adevărul Său, de Dreptatea Sa, de Legile Sale!
Diavolul nu este nimic altceva decât nelegiuire. În diavol totul e contrar: ceea ce e cel mai de seamă, el a proclamat ca fiind cel mai puţin important.
● A proclamat Dreptatea dumnezeiască ca nedreptate şi Adevărul dumnezeiesc ca minciună.
● Bunătatea dumnezeiască a proclamat-o ca rău.
● A dat la o parte tot ce e dumnezeiesc şi prin aceasta a devenit diavol.
În Evanghelia de azi diavolul îi stăpânea în aşa măsură pe oameni, încât ei nu mai puteau să gândească şi nici să simtă firesc.
Nimeni nu îndrăznea să treacă pe calea aceea (Matei 8, 28). Oamenii aceia trăiau în morminte pentru că erau morți duhovnicește.
Diavolul s-a făcut din Arhanghel demon. Mândria l-a făcut să-și dorească să-L substituie pe Dumnezeu (Isaia 14, 12-15).
Aceste gânduri au împărăţit întru el, au stăpânit fiinţa sa, iar el s-a prăvălit din înălțimile Cereşti în adâncul iadului.
Întru el totul s-a dat peste cap. Aceasta este calea spre nebunie. Când mândria intră în sufletul omului, atunci el se desparte de Dumnezeu şi treptat înnebunește.
Zicând că sunt înţelepti, oamenii aceştia s-au făcut nebuni (Romani 1, 22). Prin faptul că ai început să te socoteşti înţelept în această lume, să nu-L mai recunoşti pe Dumnezeu, eşti deja nebun. Începi să trăieşti o altă viaţă, nu mai vrei nimic dumnezeiesc, crezi că nu ai nevoie de Dumnezeu.
Dumnezeu a venit lume, S-a făcut om pentru că diavolul era în lume şi numai Domnul este mai puternic decât el.
Când Hristos a venit, toţi dracii s-au ridicat împotriva Sa şi împreună cu ei şi oamenii cei robiți de diavoli.
Diavolii au strigat către Hristos: De ce ai venit să ne chinuieşti? (Matei 8, 29) Ce cauţi printre oameni? Noi suntem stăpâniii lor!
Ei L-au rugat pe Hristos să-i trimită în turma de porci, iar El a acceptat și toată turma s-a aruncat în mare (Matei 8, 31-32).
Porcii nu au putut să suporte diavolii şi răutatea lor şi imediat s-au aruncat în apă. Prin păcatele noastre, noi îl invităm pe diavol în noi și împrejurul nostru zi de zi. Cu cât e omul mai rău decât porcul! Insultă e pentru porc să-i spui că e om, dar nu e insultă pentru om să-i spui că e porc. Așa spune Evanghelia de azi!
Porcii s-au arătat a fi mai presus decât oamenii, căci nu au suportat diavolii nici câteva secunde. Oamenii ani şi ani trăiesc în mâini diavoleşti, petrec în fălcile diavoieşti şi se consideră fericiţi, cred că acesta este raiul lor.
Intrând păcatul în lume, a intrat și boala și moartea și diavolul. Este îngrozitor să fii om fără Hristos. Este îngrozitor să fii om în această lume fără Dumnezeu.
Azi omul devine de bunăvoie diavol. Există vreo nebunie mai mare decât aceasta?
Fiecare păcat este o nebunie, fiecare patimă este o nebunie. Priveşte-te pe tine însuți la mânie. Invidia e o altfel de nebunie. Evanghelia arată că evreii L-au ucis pe Hristos din invidie (Matei 27, 18).
Evenimentul din Evanghelia care s-a citit azi s-a petrecut acum 2000 de ani, dar aceleaşi lucruri se petrec şi azi.
Câţi oameni se tămăduiesc şi azi, aşa cum Domnul i-a tămăduit pe cei din Evanghelie! Puterea pe care Domnul a lăsat-o Bisericii Sale îi tămăduieşte şi azi pe oameni de nebunie.
Omule, Domnul îţi oferă Împărăţia Cerurilor. Aceasta este patria ta cea veşnică. Ia aminte cum trăieşti, pentru ce trăieşti.
Tu eşti o fiinţă nemuritoare. Dumnezeu te-a creat pentru nemurire. De asta a venit El în lume, pentru asta a dăruit Evanghelia Sa, pentru asta a întemeiat Biserica şi ne-a dăruit în ea toate mijloacele de a ne izbăvi de orice păcat, de moarte şi de orice diavol.
Dumnezeu a venit în lume ca noi să ne izbăvim de toate acestea, ca să ne dăruiască Viaţa veşnică.
Lui, numai Lui, Singurului Adevăratului Dumnezeu, fie cinstea şi slava în veci!
Cuviosul Iustin de Celie
Despre lucrarea demonilor în sufletele noastre: https://t.me/Ortodoxie/2103
@Ortodoxie ☦ | 160 |
| 11 | CUM SĂ LUPȚI CU TINE ÎNSUȚI? SF. ARSENIE BOCA
De ce nu mai suntem motivați? De ce nu avem puterea să biruim ușor emoțiile negative, gândurile rele și pornirile vrăjmașului asupra noastră?
Cum câștigăm mila lui Dumnezeu? Secretul unei vieți pline de putere vine doar din Harul lui Dumnezeu.
Supărarea care îmbolnăvește
Prin supărări, tulburări, ceartă, iuţeală, se pierde o energie bună din noi. Prin dragostea de Dumnezeu se adună o energie foarte binefăcătoare care înlătură şi bolile, iar când se pierde dragostea lui Dumnezeu (energia) apar bolile.
Când ai vreo ispită nu sta posomorât, că nu e bine. Posomoreala adânceşte ispita şi gândul tot la ea. Fii senin şi nu te lăsa dus în ispită. Ispita nu vine la întâmplare, ci după pofta ta.
În cartea vieţii te scriu mai ales faptele pe care le-ai făcut plângând.
Nu împrumuta celui rău mintea, ochii, gândurile, nu da degetul că îţi ia mâna toată.
Focul sfârşitului va arde totul, numai bunurile spirituale nu. Ce ai pus tu pe mintea ta, cunoştinţele, îmbrăcămintea minţii, nevoinţele, ostenelile, te însoţesc dincolo.
Smerenia e dulama lui Dumnezeu.
Uscăciunea sufletească nu e deznădejde, ci e una din nevoinţele cele fără de voie, care mai mult spală sufletul decât ostenelile cele de voie.
Cum răbdam răul?
Prin nimic nu ne întâlnim mai mult cu mila lui Dumnezeu ca în rugăciunea făcută din durere pentru alţii.
Răbdarea răului, iertarea fraţilor şi rugăciunea în ascuns, au putere înaintea lui Dumnezeu.
Dacă nu primeşti ocara, pierzi mântuirea şi devii jucăria lui sarsailă [Satan].
Patimile şi faptele [rele] nu scad decât numai când dobândeşti o atenţie neîncetată la tot ce gândeşti. Gândul [trebuie] să ştim să-l măturăm [curăţăm], dacă e de măturat, dacă nu, să-l ajutăm.
Ca să scapi de uriaşul minţii (de uitare) trebuie să citeşti până la istovire.
Ori de câte ori ţi se taie capul (căpos) eşti răstignit pe cruce şi aşa îţi trebuie; prin aceasta urmează pe Domnul Hristos.
Ori de câte ori te mândreşti, te aperi şi nu eşti smerit, te atacă şi te pedepseşte vrăjmaşul nocturn, dar cu voia lui Dumnezeu.
Cine nu iubeşte certarea, n-are minte.
Rețete duhovnicești
Feriţi-vă de limbajul vulgar. Obişnuiţi-vă cu limbajul cărţilor sfinte. Trebuie curăţată mintea, că limba altfel nu se curăţeşte.
Răbdând canonul şi zicând: „aşa îmi trebuie”, aşa mi se iartă păcatele.
Să nu răspunzi cu înţepături, coarne, copite. Nu te apăra, să-ţi îmblânzeşti câinele.
Cei ce ne critică sunt mai aproape de adevăr decât cei ce ne laudă.
Îngăduie Dumnezeu să-ţi auzi păcatele tale cele cu mintea. De ocară nu te speli apărându-te, ci însuşindu-ţi-o.
Pe vârful limbii călăreşte satana. Aşa să fie vorba între voi ca la rugăciune. Prin unire se măresc lucrurile mici, prin vrajbă se prăpădesc şi cele mari.
Adevărata creştere spirituală e să-ţi cunoşti neputinţele şi să te lupţi cu ele. Singura neputinţă pe care ţi-o iartă Dumnezeu este aceea de a nu putea intra prin uşile închise.
Faceţi măcar 100 de metanii pe zi, că vă dau sănătate sufletească şi trupească.
Acela a cărui inimă s-a făcut una cu Dumnezeu, stă în faţa oamenilor ca o floare supremă a umanităţii.
Extras din Comentariile la Pateric ale Pr. Arsenie Boca, publicate în Revista Atitudini Nr. 5.
@Ortodoxie ☦ | 91 |
| 12 | Sfânta Olimpiada Tănase (1880-1967) a fost o femeie profund credincioasă, cu o viață dedicată rugăciunii, milosteniei și tradițiilor creștine.
Născută pe 8 septembrie 1880, a crescut și a trăit în evlavie, păstrând cu sfințenie posturile, sărbătorile și datinile strămoșești.
Deși nu știa carte, cunoștea pe de rost rugăciuni, tropare și psalmi, având o credință simplă, dar puternică.
A fost o gospodină neîntrecută, crescând 8 copii și asigurându-le nu doar hrana și îmbrăcămintea, ci și o educație morală bazată pe frică de Dumnezeu și respect față de semeni.
Milostenia a fost una dintre virtuțile ei principale, primind cu dragoste pe oricine avea nevoie de ajutor și oferind cu generozitate celor săraci.
Pomenirile morților erau pentru ea o datorie sfântă, iar rugăciunea – o practică zilnică.
Chiar și la bătrânețe, suferindă, nu lipsea de la biserică și își folosea fiecare bănuț primit pentru a aprinde lumânări Maicii Domnului.
Simțindu-și aproape sfârșitul, s-a pregătit cu post, spovedanie și împărtășanie, iar în ultimele zile și-a petrecut timpul cântând imnuri bisericești și rugându-se neîncetat.
Pe 4 iulie 1967, la vârsta de 87 de ani, s-a stins liniștită, cu lumânarea aprinsă în mână și un zâmbet pe buze, lăsând în urmă o viață de sfințenie și pioșenie.
A fost canonizată ca sfântă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința sa din 1 iulie 2025, cu titulatura Sfânta Olimpiada de la Fărcașa și prăznuirea în ziua de 4 iulie.
https://t.me/Acatiste/1306 | 60 |
| 13 |  Vorbitul și liniştea
Avva Iosif l-a întrebat pe avva Nistheroos:
Ce să fac cu limba mea, pentru că n-o pot stăpâni?
Avva Nistheroos l-a întrebat:
Dacă vorbești, te liniștești?
Avva Iosif i-a răspuns: Nu.
Atunci avva Nistheroos i-a zis:
Dacă nu te liniștești, de ce vorbești? Mai bine taci și, dacă se întâmplă să iei parte la o discuție, mai bine ascultă decât să vorbești.
@Ortodoxie ☦ | 88 |
| 14 |  +1Sfântul Ierarh Ioan Maximovici s-a născut în 1896, în gubernia Harkov.
A fost tuns în monahism în 1926, hirotonit episcop în 1934 şi a păstorit succesiv eparhiile ortodoxe din Shanghai, Europa Occidentală și San Francisco.
A întemeiat și sprijinit numeroase orfelinate, școli și instituții de binefacere, contribuind la salvarea a mii de refugiați ruși după instaurarea regimului comunist în China.
A fost canonizat în 1994, iar sfintele sale moaște se află în Catedrala „Maica Domnului Bucuria tuturor celor necăjiți” din San Francisco.
Via Basilica.
Acatist: https://t.me/Acatiste/1305
Rugăciune: https://t.me/rugaciuni/839
Articol Cuvântul Ortodox – documentar video şi text: http://www.cuvantul-ortodox.ro/viata-sfantului-ioan-maximovici-documentar-video-si-text-apostolul-descult-al-americii-chinei-si-occidentului/
@Ortodoxie ☦ | 103 |
| 15 | Sfântul Ștefan cel Mare s-a născut din binecredincioșii creștini Bogdan Vodă și Oltea Maria.
Ștefan a fost domnitorul Moldovei între 1457 și 1504 și e un cunoscut apărător al creștinătății. Mergea de tânăr la cuviosul Daniil Sihastru.
Ștefan cel Mare nu a fost numai un apărător al țării, ci și un mărturisitor al credinței. Slujirea Sfintei Biserici era o ratiune a existenței sale și nenumărate documente ale cancelariei domnești stau mărturie peste veacuri.
În pisania bisericii mari din Mănăstirea Neamț din 1497 citim: „Doamne Hristoase, primește biserica aceasta, pe care am zidit-o cu ajutorul Tău, întru slava și cinstea Sfintei și slăvitei Tale Înălțări de la pământ la cer; și Tu, Stăpâne, acoperă-ne cu mila Ta de acum și până în veac. Io Ștefan Voievod”.
Plină de semnificație duhovnicească este ruga Sfântului Ștefan cel Mare înfățișată pe steagul biruințelor sale, cu chipul Marelui Mucenic Gheorghe purtătorul de biruință ucigând balaurul cel cu multe capete:
„O, răbdătorule de patimi și purtătorule de biruință, Mare Mucenic Gheorghe, care în nevoi și nenorociri ești grabnic apărător și ajutător și celor necăjiți bucurie nespusă, primește de la noi și această rugăciune a smeritului robului Tău, domnul Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei”.
Sfântul Voievod Ștefan a trecut la cele veșnice în anul 1504 și a fost înmormântat la Mănăstirea Putna. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat pe 20 iunie 1992.
Pentru că mulți intelectuali contemporani resping sfințenia lui Ștefan cel Mare, vom reda câteva marturii ale Pr. Prof. Dr. Constantin Coman:
„Mentalitatea ai carei exponenți sunt cei în cauză operează cu o accepție puțin deformată a sfințeniei, socotind că aceasta ține de performanțele mai ales morale ale unui om.
Este o accepție inexactă sau cel puțin incompletă. Aceasta ar fi ceea ce noi numim îndeobște curățenia sau puritatea, care este o premisă, dar nici suficientă și nici absolut necesară sfințeniei.
Accepțiunea consacrată a sfințeniei în Răsăritul ortodox este dată în mod necesar de raportarea la Dumnezeu. Aceasta este confirmată și de sensul dat în limbajul comun familiei de cuvinte: sfințenie, sfânt, sfințire.
Este sfânt cineva sau ceva care a fost sfințit, care a primit ceva de la Dumnezeu, care a primit într-un anume fel pecetea dumnezeirii. Sfințenia se dobândește prin împărtășirea de ceea ce este dumnezeiesc, de Dumnezeu Însuși.
Numai Dumnezeu este sfânt prin Sine și singurul izvor al sfințeniei. Omul devine sfânt prin împărtășirea de sfințenia lui Dumnezeu...
De aceea, simțământul suficienței de sine - pe care-l cultivă inclusiv conștiința cumințeniei morale și îndreptățirea de sine întemeiată pe știință - este cea mai mare piedică în calea omului spre Dumnezeu și, prin urmare, în calea omului spre sfințenie, și nu păcatele lui.
Mântuitorul Hristos limpezește odată pentru totdeauna aceste lucruri, deschizând ușa Împărăției cerurilor vameșilor, tâlharilor, desfrânatelor etc.
Sfintele Evanghelii ne arată foarte clar că nu cei drepți, ci cei păcătoși se apropiau de Hristos și tot aceștia sunt cei care-L primesc și-și oferă șansa împărtășirii de puterea Sa dumnezeiască.
Cei drepți, sau mai curând cei care se considerau drepți se închid asfixiant în limitele proprii și în propria logică și Îl resping pe Hristos cam cu aceleași argumente cu care resping contemporanii noștri sfințenia lui Ștefan cel Mare.
Cine judecă în felul acesta sfințenia lui Ștefan cel Mare va fi nevoit, pentru a fi consecvent cu sine, să răstoarne complet criteriile Mântuitorului Hristos și ale Sfintelor Evanghelii și pe cele cu care Biserica a operat de-a lungul veacurilor, umplând calendarul său cu păcătoși și nu cu drepți.
De altfel, o evidență ușor de constatat până astăzi este faptul că bisericile noastre nu sunt pline nici de cărturari, nici de cei puternici, nici de cei drepți, ci de cei păcătoși, simpli, care nu se găsesc suficienți loruși și caută împlinire în afara lor”.
https://t.me/Acatiste/124 | 71 |
| 16 | Sfinţii Cosma şi Damian erau fraţi, de neam din Asia. Tatăl lor era păgân, iar mama creştină, pe anume Teodotia.
După moartea soțului ei, aceasta a trăit în văduvie, având libertate deplină şi închinându-şi toată viaţa lui Dumnezeu.
Aşa îi învăţa şi pe iubiţii ei fii, Cosma şi Damian. I-a hrănit cu bună învăţătură, în credinţa creştinească şi cu dulceaţa dumnezeieştii Scripturi, povăţuindu-i spre toată fapta bună.
Iar ei, crescând în legea Domnului şi deprinzând viață curată s-au făcut ca doi luminători, strălucind în lume cu faptele lor bune.
Pentru aceasta au primit de la Dumnezeu darul tămăduirilor, oferind sănătate sufletelor şi trupurilor, vindecând tot felul de boli şi alungând duhurile rele.
Nu ajutau doar oamenilor, ci şi animalelor şi nu primeau nimic pentru aceasta de la nimeni. Pe toate le făceau nu pentru avere, ci din dragoste față de Dumnezeu și de aproapele.
Astfel, petrecându-și viaţa lor cu bună credinţă, au plecat la cele veșnice în pace.
https://t.me/Acatiste/122 | 56 |
| 17 | Sfântul Ierarh Ghelasie s-a nevoit în veacul al XIV-lea, mai întâi ca sihastru pe valea pârâului Râmeț din Munții Apuseni și, apoi, ca egumen al Mănăstirii Râmeț din județul Alba, având o viață duhovnicească îmbunătățită și învrednicindu-se încă din tinerețe cu darul facerii de minuni.
Era originar din partea locului. Luând din tinerețe jugul lui Hristos, a deprins de la cei mai iscusiți eremiți meșteșugul luptei duhovnicești.
Curățindu-și mintea de cugetele cele rele și învrednicindu-se de darul facerii de minuni, a coborât în obște și a ajuns vestit povățuitor de suflete, întemeind o obște de monahi aleși.
Avea 12 ucenici cu care se ruga și postea, săvârșind sfintele slujbe cu mare osârdie și frică de Dumnezeu.
În toată săptămâna, Cuviosul nu primea mâncare, îndestulându-se numai cu Preacuratele Taine.
Ziua mergea cu ucenicii la ascultare, iar noaptea făcea priveghere și săvârșea Sfânta Liturghie.
Numai sâmbăta și Duminica mânca împreună cu călugării la trapeza mănăstirii.
Era, de asemenea, un mare părinte duhovnicesc al sihaștrilor din Munții Râmeț, precum și al sătenilor din Țara Moților.
În posturi cerceta pe toți sihaștrii ce se nevoiau în peșteri de piatră și el însuși se ostenea la rugăciune împreună cu dânșii.
Apoi cobora în mănăstire, unde îl așteptau credincioșii și mocanii de prin munți.
La fericitul Ghelasie veneau și mulți bolnavi, mai ales cei stăpâniți de duhuri rele, și cu rugăciunile lui se vindecau, căci avea mare dar de la Dumnezeu.
Odată, fiind cu ucenicii la adunat fân în poiana mănăstirii numită Hopați și fiind mare arșiță, încât toți sufereau de sete, Cuviosul a căzut la rugăciune și îndată a aflat un izvor cu apă.
Acest izvor de apă rece se vede până în zilele noastre și se cheamă Izvorul Cuviosului Ghelasie. Mulți săteni iau apă din el pentru sănătate și binecuvântare.
Altădată, urcând Sfântul în poiană cu asinul său la adunat fân, și-a cunoscut dinainte sfârșitul.
Rugându-se, și-a chemat ucenicii, poruncindu-le să trăiască în desăvârșită dragoste, să iubească Biserica și să fugă de beție, desfrâu și de tot păcatul. Apoi sărutându-i pe toți, și-a dat sufletul în mâinile lui Hristos.
Când cobora asinul de pe munte cu trupul Sfântului Ghelasie au început clopotele de prin sate să sune singure.
A fost îngropat lângă zidul bisericii și mulți bolnavi se vindecau la mormântul lui.
S-au descoperit în chip minunat, în jurul mănăstirii, bucăți din sfintele sale moaște, prin care se fac nenumărate minuni în rândul credincioșilor veniți la mănăstire pentru rugăciune și închinare.
Astfel, o femeie, pe numele ei Maria, din Negrești-Oaș, după ce i s-a arătat în vis un porumbel care a îndemnat-o să meargă la Mănăstirea Râmeț, să se roage și să se atingă de moaștele Sfântului Ghelasie, a făcut precum i se poruncise în vis și s-a vindecat de epilepsie.
Unei alte femei, din Albina - Timiș, i-a fost vindecată mâna bolnavă prin neîncetate rugăciuni și lacrimi la moaștele Sfântului Ghelasie.
Un credincios căzut în rătăcire de la dreapta credință, din Cocora - Alba, și care era paralizat, adus fiind într-un car cu boi, a aflat vindecare prin neîncetatele sale rugăciuni și ale părinților la Moaștele Sfântului Ghelasie, întorcându-se vindecat la casa sa trupește și sufletește, asemenea paraliticului din Evanghelie.
Ceea ce s-a transmis prin tradiția locului de generații întregi, s-a adeverit în zilele noastre, când, în anul 1978, s-a descoperit în biserica mănăstirii o inscripție de mare însemnătate pentru Biserica și neamul românesc, mai ales din părțile Transilvaniei, și care consemnează numele „Arhiepiscopului Ghelasie”, al zugravului „Mihul de la Crișul Alb”, precum și anul 1337.
Acest Arhiepiscop al Transilvaniei, primul atestat cu numele, este îmbunătățitul Ghelasie pe care poporul, în evlavia sa, îl cinstește ca sfânt.
Fără îndoială, Sfântul Ghelasie a fost Arhiepiscop și păstor sufletesc al credincioșilor din centrul Transilvaniei și din Munții Apuseni în secolele XIV-XV, retrăgându-se la bătrânețe în mănăstirea de metanie, Râmeț.
https://t.me/Acatiste/1301 | 57 |
| 18 | Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt sărbătoriți pe 29 iunie, după o perioadă de post care variază ca durată în funcție de data Sfintelor Paști.
Sfântul Apostol Petru era fiul lui Iona și fratele Apostolului Andrei și s-a născut în Betsaida Galileei, numele său de iudeu fiind Simon. Mântuitorul îl va numi Chifa (piatră).
După pescuirea minunată de pe lacul Ghenizaret, este chemat să devină pescar de oameni. Mărturisește dumnezeirea lui Hristos, dar se și leapădă de Acesta când El este prins spre a fi răstignit.
După Înălțarea Domnului, Petru ia cuvântul în adunarea ucenicilor și îl aleg pe Matia în locul lui Iuda. În ziua Cincizecimii, după predica Sfântului Apostol Petru, se botează trei mii de persoane.
Sfântul Apostol Petru a propovăduit în Ierusalim, Iudeea, Samaria, Asia Mică până în Babilon și în ultima parte a vieții, la Roma. Sfântul Petru a murit răstignit pe cruce, cu capul în jos, în anul 67, pe 29 iunie.
Sfântul Apostol Pavel era originar din Tarsul Ciliciei, din neamul Veniamin. A fost elevul învățatului Gamaliel. Sfântul Apostol Pavel locuia în Tars și lupta împotriva creștinilor, participând la uciderea Sfântului Arhidiacon Ștefan.
Pe calea Damascului i se arată Hristos într-o lumină orbitoare și îl mustră: „Saule, Saule de ce Mă prigonești?”. Se convertește și primește botezul de la Anania, episcopul Damascului.
Sfântul Apostol Pavel a pornit în trei mari călătorii misionare și a scris 14 epistole care se găsesc în Sfânta Scriptură. A fost decapitat din porunca împăratului Nero, în anul 67.
Sfinții Apostoli Petru și Pavel au devenit ocrotitori ai sistemului penitenciar din România deoarece au fost în temniță pentru că L-au mărturisit pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu.
Ei sunt ocrotitorii celor lipsiți de libertate și datorită faptului că aceia care au ajuns în penitenciare au greșit față de Dumnezeu, precum au greșit și ei: Petru S-a lepădat de Hristos, iar Pavel i-a prigonit pe creștini.
https://t.me/Acatiste/120 | 67 |
| 19 | Slujitorii Bisericii noastre se roagă la Sfântul Altar pentru vii și morți, pentru tot felul de necazuri, boli, secetă și neînțelegeri de familie.
Credința lor și harul Duhului Sfânt pe mulți bolnavi îi vindecă, pe cei certați îi împacă, ploile adapă pământul lovit de secetă, cei robiți de patimi se întorc la pocăință și multe suflete ale celor răposați în păcate sunt salvate din muncile iadului.
Astea sunt adevăratele minuni ale credinței care, în numele dragostei creștine, se roagă pentru fiii sufletești ai Bisericii Ortodoxe, pentru ajutorul și mântuirea lor.
Să vă spun un caz din zilele noastre, să vedeți cum o femeie credincioasă și-a salvat copilul de la moarte și soțul de la necredință și ucidere. Era recent căsătorită și a rămas însărcinată, iar soțul nu voia copilul.
Duhovnicul i-a zis: Chiar dacă te părăsește sau te amenință, să nu ucizi copilul. Mai bine sacrifică-te și dă-ți viața pentru copil și vei fi numărată în rândul mucenicelor, decât să-l ucizi și să fii chinuită în iad. Roagă-te pentru soțul tău.
Rugându-se mult cu post și lacrimi, într-o noapte femeia a visat că mergea singură pe o vale de munte. Pe marginea drumului din dreapta a văzut copaci mari încinși de foc și câte o femeie legată de trunchiul lor, iar vulturi cu gheare și cioc de foc veneau și le mâncau pieptul.
În stânga drumului, iarăși, copaci aprinși și femei legate cu funii de ei, iar șerpi fioroși le sugeau sânii. Plângând, a văzut un tânăr frumos venind spre ea și l-a întrebat: tu ești Mântuitorul? Iar el i-a răspuns: Nu sunt Hristos, ci sunt sluga Lui și îngerul tău păzitor și am venit să te scot de aici.
Femeia l-a întrebat de ce se chinuiesc așa de cumplit acele femei iar îngerul zis că ele n-au vrut să nască după porunca lui Dumnezeu și așa se vor chinui în veci: Aici aveai să te chinui și tu, dacă ascultai pe bărbatul tău și avortai.
Deșteptându-se din somn cuprinsă de spaimă, femeia a spus cele văzute soțului, iar el, mișcat de Duhul Sfânt, i-a cerut iertare, făgăduind că niciodată nu o va mai sili la acest păcat cumplit.
Apoi a mers și el la preot și și-a mărturisit păcatele. De atunci nu s-au mai ferit de nașterea de prunci și au avut o familie numeroasă. Așa credința femeii a salvat și copilul și soțul de la pierzare.
Să cerem de la Mântuitorul să ne dea și nouă credința sutașului roman din Evanghelia de astăzi. Credința și smerenia lui, dragostea lui pentru sluga bolnavă, sunt virtuți care lipsesc multor creștini din zilele noastre.
Să cerem de la Dumnezeu în rugăciunile noastre mai multă credință și toate virtuțile părinților noștri, care ne-au născut și crescut.
Oare de câte ori s-au rugat și s-au jertfit pentru noi tata și mama? Oare nu credința lor curată și lacrimile lor ne-au făcut de atâtea ori sănătoși, ne-au ajutat în necazurile vieții, ne-au întărit în credință și ne-au ținut aproape de Hristos?
Să facem deci și noi ce au făcut părinții și sfinții noștri. Să le imităm viața, credința, smerenia, răbdarea și jertfa lor.
Să ne rugăm cu credință tare în Dumnezeu pentru toată lumea, începând cu cei din casa noastră.
Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru ca fiii și rudele noastre să aibă credință tare și curată, să vină la biserică regulat, să se ferească de secte și păcate, să se vindece de boli sufletești și trupești și să urmeze în toate lui Hristos.
Să ne rugăm pentru întărirea dreptei credințe și a unității creștine în lume. Să ne rugăm cu credință pentru cei bolnavi care suferă greu și așteaptă rugăciunea și mângâierea noastră.
Să ne rugăm pentru săraci, pentru orfani, pentru toți oamenii și pentru credința și dragostea noastră îi va milui Dumnezeu.
Iar Dumnezeul dragostei, al milostivirii și al iubirii de oameni va primi rugăciunea și credința noastră, va intra în casele și inimile noastre, va întări credința și pacea în lume, va vindeca și va alina suferințele noastre sufletești și trupești, va binecuvânta pământul cu ploaie timpurie și târzie, va ajuta pe cei pentru care ne rugăm, ne va ierta și nouă păcatele și va mântui în dar sufletele noastre.
Sfântul Ilie Cleopa
Partea 3 din 3
@Ortodoxie ☦ | 169 |
| 20 | Credința lui Iosua a oprit soarele și luna din mersul lor pe cer până ce a bătut pe vrăjmașii săi (Iosua Navi 10, 10-14). Prin credința lui Ghedeon, cei trei sute de ostași au biruit pe Madianiți (Judecători 7, 16-25).
Pentru credința unei văduve sărace marele Prooroc Ilie a înviat pe fiul ei (III Regi 17, 20-22), iar prin credința Sunamitencei, Elisei proorocul a înviat pe fiul ei (IV Regi 4, 30-36).
În Legea Nouă, Mântuitorul a făcut multe și mari minuni prin credința unora asupra altora.
În minunea pe care ne-o arată Evanghelia de azi, Mântuitorul, prin credința sutașului, a vindecat de la distanță pe sluga sa (Matei 8, 13).
Altă dată prin credința neîndoielnică a 4 oameni ce purtau pe slăbănogul din Capernaum, Hristos a vindecat și a iertat păcatele celui purtat de ei, poruncindu-i să-și ia patul și să meargă la casa sa (Matei 9, 2-6).
Prin credința lui Iair, Mântuitorul a înviat pe fiica sa (Marcu 5, 36-43). Prin credința femeii Cananeence, Domnul a vindecat de duh necurat pe fiica sa (Matei 15, 22-28).
Prin credința Martei și Mariei, surorile lui Lazăr, Mântuitorul a înviat pe fratele lor mort de patru zile, căci ziceau: Doamne, dacă ai fi fost aici, nu ar fi murit fratele nostru (Ioan 11, 21). Pentru credința tatălui său, Mântuitorul a vindecat pe tânărul lunatic (Matei 17, 18).
Dar nu doar vindecare și înviere din morți poate face cineva prin credința altora, ci și sfințire, după mărturia marelui Apostol Pavel care a zis: Se sfințește bărbatul necredincios prin femeia credincioasă (I Corinteni 7, 14).
Așadar, dacă cineva spune că pruncii nu se pot boteza deoarece nu au credință, noi le spunem că ei cu adevărat nu au credință, dar la botez se sfințesc prin credința părinților și a nașilor care mărturisesc credința în locul pruncului.
Nașii sunt părinții spirituali ai pruncului care se naște la o viață nouă în Duhul Sfânt, așa cum părinții trupești l-au născut pe el trupește.
Totodată nașii sunt și garanți în fața lui Dumnezeu și a Bisericii Sale că fiul duhovnicesc va fi crescut în credința ortodoxă și va fi un om credincios.
Dacă cel rătăcit de la adevăr va zice că nu știe copilul când îl botezi, și deci nu este voia lui liberă a se boteza, la aceasta să se răspundă că botezul Legii Noi, adică botezul creștin prin apă și prin Duh poruncit de Domnul (Ioan 3, 5) a înlocuit botezul Legii Vechi, adică tăierea împrejur, despre care zice Pavel: În Hristos ați și fost tăiați împrejur, cu tăiere nefăcută de mână, prin dezbrăcarea de trupul păcatelor cărnii, întru tăierea împrejur a lui Hristos, îngropați fiind cu El prin Botez (Coloseni 2, 11-12).
Tăierea împrejur din Vechiul Testament se făcea la 8 zile după naștere (Facere 17, 10-14; Levitic 12, 3). Așa și pruncul în Legea Harului nu știe când a fost botezat.
Prin mărturia preotului care l-a botezat, a părinților și a nașilor care mărturisesc credința în locul lui, se face valabilă Taina Botezului, deoarece pe mărturia a doi sau trei martori se va rezema tot cuvântul (Ioan 5, 32; II Corinteni 13, 1; I Timotei 5, 19).
Cât despre vindecarea bolnavilor și pocăința multor păcătoși prin credința și stăruința rudelor, e de ajuns să ne gândim la minunile din zilele noastre.
Câți creștini nu se roagă acasă și la biserică pentru cei dragi ai lor stăpâniți de beție, desfrâu și necredință? Dumnezeu văzând lacrimile, rugăciunea și credința lor, întoarce la credință și pocăință pe soții și fiii stăpâniți de păcate.
Aceleași minuni se săvârșesc și cu rudele care fac Sfântul Maslu pentru bolnavii din spitale, ce nu pot fi de față și cu darul lui Hristos li se ușurează durerea sau se vindecă deplin.
Câți nu se roagă lui Dumnezeu pentru cei din călătorii, pentru cei din primejdie, pentru cei amenințați cu moartea și pentru cei din examen? Datorită credinței, rugăciunilor, Mântuitorul ajută și salvează pe cei din primejdie și împlinește cererea credincioșilor.
Sfântul Ilie Cleopa
Partea 2 din 3
@Ortodoxie ☦ | 134 |
