Ortodoxie ☦
الذهاب إلى القناة على Telegram
Canale duhovnicești: @BibliaOrtodoxa @MariDuhovnici @VitamineDuhovnicesti @VietileSfintilor @Acatiste @Rugaciuni @ResurseleOrtodoxe @CitatulZileiCrestinOrtodox Mitropolia Moldovei și Bucovinei: @DoxologiaRO
إظهار المزيد596
المشتركون
لا توجد بيانات24 ساعات
+47 أيام
+630 أيام
جاري تحميل البيانات...
القنوات المماثلة
سحابة العلامات
لا توجد بيانات
هل تواجه مشاكل؟ يرجى تحديث الصفحة أو الاتصال بمدير الدعم الخاص بنا.
الإشارات الواردة والصادرة
---
---
---
---
---
---
جذب المشتركين
يوليو '26
يوليو '26
+11
في 4 قنوات
يونيو '26
+11
في 5 قنوات
Get PRO
مايو '26
+13
في 5 قنوات
Get PRO
أبريل '26
+7
في 2 قنوات
Get PRO
مارس '26
+9
في 2 قنوات
Get PRO
فبراير '26
+10
في 4 قنوات
Get PRO
يناير '26
+6
في 2 قنوات
Get PRO
ديسمبر '25
+6
في 4 قنوات
Get PRO
نوفمبر '25
+9
في 4 قنوات
Get PRO
أكتوبر '25
+9
في 3 قنوات
Get PRO
سبتمبر '25
+9
في 3 قنوات
Get PRO
أغسطس '25
+13
في 8 قنوات
Get PRO
يوليو '25
+11
في 4 قنوات
Get PRO
يونيو '25
+10
في 6 قنوات
Get PRO
مايو '25
+18
في 7 قنوات
Get PRO
أبريل '25
+7
في 3 قنوات
Get PRO
مارس '25
+18
في 6 قنوات
Get PRO
فبراير '25
+10
في 6 قنوات
Get PRO
يناير '25
+11
في 6 قنوات
Get PRO
ديسمبر '24
+23
في 6 قنوات
Get PRO
نوفمبر '24
+16
في 4 قنوات
Get PRO
أكتوبر '24
+20
في 4 قنوات
Get PRO
سبتمبر '24
+34
في 4 قنوات
Get PRO
أغسطس '24
+21
في 5 قنوات
Get PRO
يوليو '24
+10
في 2 قنوات
Get PRO
يونيو '24
+7
في 3 قنوات
Get PRO
مايو '24
+10
في 4 قنوات
Get PRO
أبريل '24
+13
في 3 قنوات
Get PRO
مارس '24
+8
في 2 قنوات
Get PRO
فبراير '24
+7
في 6 قنوات
Get PRO
يناير '24
+9
في 2 قنوات
Get PRO
ديسمبر '23
+7
في 3 قنوات
Get PRO
نوفمبر '23
+9
في 3 قنوات
Get PRO
أكتوبر '23
+20
في 2 قنوات
Get PRO
سبتمبر '23
+13
في 0 قنوات
Get PRO
أغسطس '23
+16
في 0 قنوات
Get PRO
يوليو '23
+11
في 0 قنوات
Get PRO
يونيو '23
+5
في 0 قنوات
Get PRO
مايو '23
+23
في 0 قنوات
Get PRO
أبريل '23
+15
في 0 قنوات
Get PRO
مارس '23
+12
في 0 قنوات
Get PRO
فبراير '23
+8
في 0 قنوات
Get PRO
يناير '23
+23
في 0 قنوات
Get PRO
ديسمبر '22
+26
في 0 قنوات
Get PRO
نوفمبر '22
+26
في 0 قنوات
Get PRO
أكتوبر '22
+44
في 0 قنوات
Get PRO
سبتمبر '22
+23
في 0 قنوات
Get PRO
أغسطس '22
+27
في 0 قنوات
Get PRO
يوليو '22
+36
في 0 قنوات
Get PRO
يونيو '22
+34
في 0 قنوات
Get PRO
مايو '22
+34
في 0 قنوات
Get PRO
أبريل '22
+22
في 0 قنوات
Get PRO
مارس '22
+13
في 0 قنوات
Get PRO
فبراير '22
+18
في 0 قنوات
Get PRO
يناير '22
+21
في 0 قنوات
Get PRO
ديسمبر '21
+34
في 0 قنوات
Get PRO
نوفمبر '21
+23
في 0 قنوات
Get PRO
أكتوبر '21
+28
في 0 قنوات
Get PRO
سبتمبر '21
+14
في 0 قنوات
Get PRO
أغسطس '21
+27
في 0 قنوات
Get PRO
يوليو '21
+15
في 0 قنوات
Get PRO
يونيو '21
+30
في 0 قنوات
Get PRO
مايو '21
+188
في 0 قنوات
| التاريخ | نمو المشتركين | الإشارات | القنوات | |
| 31 يوليو | 0 | |||
| 30 يوليو | 0 | |||
| 29 يوليو | +2 | |||
| 28 يوليو | +1 | |||
| 27 يوليو | 0 | |||
| 26 يوليو | 0 | |||
| 25 يوليو | 0 | |||
| 24 يوليو | +1 | |||
| 23 يوليو | +1 | |||
| 22 يوليو | +1 | |||
| 21 يوليو | 0 | |||
| 20 يوليو | 0 | |||
| 19 يوليو | 0 | |||
| 18 يوليو | 0 | |||
| 17 يوليو | +1 | |||
| 16 يوليو | +1 | |||
| 15 يوليو | 0 | |||
| 14 يوليو | +1 | |||
| 13 يوليو | 0 | |||
| 12 يوليو | +1 | |||
| 11 يوليو | 0 | |||
| 10 يوليو | +1 | |||
| 09 يوليو | 0 | |||
| 08 يوليو | 0 | |||
| 07 يوليو | 0 | |||
| 06 يوليو | 0 | |||
| 05 يوليو | 0 | |||
| 04 يوليو | 0 | |||
| 03 يوليو | 0 | |||
| 02 يوليو | 0 | |||
| 01 يوليو | 0 |
منشورات القناة
Părintele Justin Pârvu despre Postul Adormirii Maicii Domnului
Postul, dragii mei, este recomandat de sus și până jos, și-n lumea duhovnicească, și-n lumea de știință, de la vladică la opincă și de la studiul cel mai înalt până la cel inferior, se recomandă această stare de odihnă a trupului și a sufletului.
„Eu nu pot posti că uite sunt bolnav de ficat, mă dor rinichii, sufăr cu inima”. Domnule, să știți că pentru post nu există boală, după cum nici boală nu există ca să-i aducă rău postul. Nu există, dar plecăm oarecum de la ideea aceasta că suntem bolnavi și că avem toate la îndemână.
Știți, chiar dacă ne dezleagă pe noi arhiereul sau preotul, rămâne fiecare cu conștiința lui. Și atunci este oarecum în primejdie și cel care dezleagă și cel dezlegat.
„Îmi spune medicul că nu pot să postesc, nu am voie pentru că am asta și cealaltă”. Bine, dar dacă medicul acesta este un creștin cu adevărat și care știe măsura lucrurilor, apoi nu va spune el să mănânci de dulce, carne și grăsime în timpul postului la boala pe care o ai.
Dar dacă este un necreștin sau este un om care n-a pus în experiență niciodată, nici boala și nici postul, va spune: „Nu poți să postești! Mănânci!”.
Apoi dacă te lași să te mântuiască medicul e cam în primejdie mântuirea.
Post și cu sufletul, și cu trupul. Să facem după conștiință și nu după cum ne dictează acest trup! După cum îl educăm, așa cum îl formăm, așa ne duce toată viața. Îl pornim înfrânat, stăpânit, îl putem dirija după cum vrem.
Dacă te-ai dat la dezlegare, ai făcut ușurătatea aceasta, apoi el va merge și te va duce, în sfârșit, în prăpastia neașteptată a judecății lui Dumnezeu, nu după cum trebuie să fii, ci după cum ai făcut în viață.
Cu toată dragostea vă îmbrățișez și vă doresc un post cât mai folositor și un post și cu sufletul și cu trupul, un post care să ne servească cu adevărat, în cinstea Maicii Domnului și a tuturor sfinților care se roagă permanent pentru noi muritorii de rând, că noi împreună cu toți formăm, oarecum, ceata cerească cu cea pământească, împreună strigând: „Doamne, fă ce vrei cu noi, numai mântuiește-ne!”.
Extras din „Ne vorbește Părintele Justin”, vol. IV
@Ortodoxie ☦
| 2 | Postul Adormirii Maicii Domnului, una dintre principalele perioade de pregătire duhovnicească din Biserica Ortodoxă, începe vineri, 31 iulie, şi se încheie două săptămâni mai târziu, în 15 august, de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului.
Lăsatul secului pentru acest post se face în 30 iulie.
Postul Adormirii Maicii Domnului este stabilit de Biserică pentru reamintirea virtuților Sfintei Fecioare Maria și a postului cu care ea însăși s-a pregătit, după tradiție, pentru trecerea la cele veșnice.
Tipicul cel mare și Învățătura pentru posturi din Ceaslovul Mare specifică în Postul Adormirii Maicii Domnului:
● ajunare lunea, miercurea și vinerea, până la Ceasul IX (aproximativ ora 15:00), când se consumă mâncare uscată;
● marțea și joia se consumă legume fierte, fără untdelemn, iar sâmbăta și duminica este dezlegare la untdelemn și vin;
● de sărbătoarea Schimbării la Față este dezlegare la pește.
În cele două săptămâni de post, credincioşii postesc şi acordă atenţie sporită rugăciunilor către Maica Domnului, în special Acatistului şi Paraclisului Maicii Domnului.
Postul este considerat a fi mai uşor decât Postul Mare, dar mai aspru decât cel al Naşterii Domnului şi cel al Sfinţilor Apostoli.
Sfântul Ioan Gură de Aur are un cuvânt pentru cei care, din diferite motive, nu pot posti:
„Dacă slăbiciunea voastră trupească nu vă îngăduie să treceţi ziua fără să mâncaţi, nici un ins înţelept nu v-ar putea ţine de rău. Stăpânul nostru e blând şi cu omenie, nu ne cere de nimic peste puterile noastre”.
„Dacă ne cere să ne înfrânăm de la mâncare şi să postim, aceasta nu-i fără un temei şi nu aşa, numai ca să stăm fără să mâncăm, ci pentru că dezlipindu-ne de lucrurile acestei lumi, să ne încredinţăm celor ale sufletului în toată vremea care ne stă la îndemână”.
„Dacă am duce viaţa într-un duh cumpătat, dacă toată vremea noastră slobodă ar fi hărăzită lucrurilor duhovniceşti, dacă ne-om atinge de hrană numai pentru a ne îndestula nevoile şi vom folosi întreaga noastră viaţă în lucrări bune, n-am avea ce face cu ajutorul pe care ni l-ar da postul”.
„Dar firea omenească trândavă fiind, atrasă mai ales spre moleşeală şi bucurie, stăpânul nostru, cel plin de bunătate, ca un duios părinte, a închipuit pentru noi leacul postului, ca să smulgă moliciunea din inimile noastre şi să ne facă să ne strămutăm grija de la lucrările lumii acesteia la cele duhovniceşti”.
Învățătură de credință creștină ortodoxă menţionează că „sunt scutiţi de ajunare numai copiii, lăuzele, bătrânii şi bolnavii sau cei neputincioşi, precum şi cei aflaţi în situaţii speciale”.
Încă din primele secole, postul menţionat nu se ținea peste tot în același timp și în același mod:
○ Creștinii din Antiohia posteau doar o singură zi, la praznicul Schimbării la Față a Domnului.
○ În zona Constantinopolului se postea numai patru zile.
○ Creștinii din Ierusalim posteau opt zile.
Urmare a acestei situaţii, Biserica a luat atitudine asupra stabilității acestui post.
În 1166 a avut loc la Constantinopol un sinod prezidat de Patriarhul locului respectiv, Luca Chrisoberg, unde s-a hotărât ca „postul să înceapă în ziua de 1 august și să se termine în dimineața zilei de 15 august, când începem sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului”.
Post binecuvântat și cu folos duhovnicesc!
@Ortodoxie ☦ | 76 |
| 3 | Nicolae Steinhardt - Infernul unui om fericit (din arhiva TVR)
https://youtu.be/SV6vLTZ34aI
@Ortodoxie ☦ | 62 |
| 4 | O fată tânără a mers pentru a fi operată la Spitalul din Simferopol. Starea sănătății ei era foarte gravă, iar operația grea și primejdioasă.
Doctorița care urma s-o opereze pe bolnavă a chemat-o pe mama ei și i-a spus:
– Operația este foarte grea și primejdioasă. Nu pot să vă garantez nimic. Nu știu dacă fiica dumneavoastră va ieși vie de aici.
Nu exista altă soluție. Tânăra a fost dusă în sala de operație. Pe tot timpul operației, mama bolnavei stătea în curtea spitalului și cu lacrimi în ochi se ruga Sfântului Luca Doctorul și Sfântului Pantelimon, ca să o ajute pe bolnavă să iasă cu bine de sub bisturiu.
La un moment dat, înaintea ochilor mamei s-a desfășurat un fapt minunat: peretele spitalului a devenit transparent, ca sticla, și se putea vedea limpede sala de operație.
Pe masa de operație era fiica ei, iar în jurul ei erau doctorița și colegii medici ai acesteia. Lângă ei, stătea infirmiera care ținea instrumentele pentru operație.
Iar ceea ce este și mai minunat a fost că lângă doctoriță i-a văzut pe Sfinții Doctori la care se rugase. În partea stângă stătea Sfântul Pantelimon cu o lumânare aprinsă în mână, iar în partea dreaptă stătea Sfântul Luca, iar acesta din când în când lua instrumentele de la infirmieră și le dădea doctoriței.
Mama bolnavei a rămas nemișcată de uimire. A simțit că rugăciunea ei a fost auzită. Când operația s-a sfârșit, doctorița a ieșit bucuroasă și entuziasmată. A chemat-o pe mama bolnavei și i-a spus:
– Am mers foarte bine. Neașteptat de bine!
Atunci, mama fetei i-a povestit doctoriței faptul minunat pe care-l trăise. Doctorița a rămas mută de uimire. Și-a făcut semnul Crucii și a mărturisit:
– Acum am înțeles. În vreme ce operam și aveam nevoie de vreun instrument, nu apucam să-i spun infirmierei să mi-l dea, ci numai când gândeam de ce instrument aveam nevoie, că îl și aveam în mână!
@Ortodoxie ☦ | 142 |
| 5 | Rugăciunea Preasfinţitului Eremei (Schimnicul) către Sfântul Mare Mucenic Pantelimon (vindecătorul de boli)
O, Mare Mucenice şi Tămăduitorule Pantelimon! Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi şi nu lăsa să rămână în noi bolile trupeşti şi sufleteşti de care suferim.
Vindecă bolile pricinuite de patimile şi păcatele noastre. Bolnavi suntem noi de lene, de slăbiciune trupească şi sufletească – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
Bolnavi suntem noi de dorinţe şi împătimire de lucrurile trecătoare pământeşti – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
Bolnavi suntem, o, Sfinte Pantelimon... Bolnavi suntem noi de uitare pentru lucrarea mântuirii, pentru păcatele, neputinţele şi pentru datoriile noastre – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
Bolnavi suntem noi de ţinerea în mintea noastră a răului, de mânie, de ură, de tulburare – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. O, Tămăduitorule al Sfântului Athos şi al întregii lumi!
Bolnavi suntem noi de invidie, mândrie, îngâmfare, preamărire, de rând cu nemernicia şi netrebnicia noastră – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
Bolnavi suntem noi de multele şi feluritele căderi în poftele trupului: în desfrânare, în mâncarea cea fără de saţ, în nereţinere, în desfătare – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
Bolnavi suntem noi de prea mult somn, de prea multă vorbire, de vorbire deşartă şi de cea săvârşită cu judecată – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
O, Sfinte Pantelimon! Ne dor ochii noştri de privirile păcătoase...
Ne dor urechile noastre de auzul cuvintelor deşarte, al cuvintelor rele, defăimătoare.
Ne dor mâinile noastre neîntinse spre săvârşirea rugăciunii şi spre fapta cea de milostenie – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
Ne dor picioarele noastre nepornite grabnic spre Biserica Domnului, dar care uşor se îndreaptă spre căi rătăcite şi spre locuinţele acestei lumi – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
Dar cel mai mult ne dor limba şi buzele noastre de rostirea cuvintelor zadarnice, deșarte, urâte, de nerostirea cuvintelor de rugăciune, de laudă sau de rostirea acestora cu nepăsare, cu neluare aminte şi fără de pricepere – tămăduieşte-ne, o, Milostive!
Tot trupul nostru este bolnav: Bolnavă este mintea noastră şi lipsită de înţelegere, înţelepciune şi de cugetare.
Bolnavă este voinţa noastră, care se întoarce de la lucrurile sfinte şi se îndreaptă spre lucruri păcătoase, dăunătoare nouă şi neplăcute lui Dumnezeu.
Bolnavă este închipuirea noastră, care nu doreşte şi nu este în măsură să conştientizeze atât moartea şi suferinţa veşnică a păcătoşilor, cât şi Fericirile Împărăţiei Cereşti, mânia Domnului, Pătimirile lui Hristos pe cruce, răstignirea Lui.
O, Sfinte Pantelimon, tămăduieşte-ne. Ne doare totul în noi. În neputinţă este sufletul nostru cu toate puterile şi priceperile lui. În neputinţă este trupul nostru cu toate mădularele lui.
Tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon, Tămăduitorul cel fără de arginţi, Doctorul cel mult iubitor şi sluga Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Nu ne lăsa pe noi în urgia bolilor şi neputinţelor, ci tămăduieşte-ne cu puterea harului tău şi vom lăuda Preasfânta Treime: pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu care te trimite spre slujire bolnavilor şi vom mulţumi harului tău purtător de vindecări în veci. Amin. | 71 |
| 6 | Cardiologul Vasilios Karoghiannis ne mărturisește o experiență cutremurătoare și o mare minune a marelui Doctor Sfânt al nostru, Sfântul Pantelimon.
Vă menționez cu exactitate una dintre multele minuni săvârșite în spațiul nostru medical, pe care mulți dintre colegii noștri le-au trăit în cariera lor medicală, fără ca totdeauna să le facă publice.
Era vara anului 2000 sau 2001 – nu-mi aduc aminte exact anul – și eram de gardă, ca medic cardiolog, la Spitalul Sotiria. Totdeauna luam orarul supranumit „german”, 3.00-6.00 dimineața.
Cu toate serviciile de gardă istovitoare, chiar dacă era vară, după ora 5.00 dimineața nici un bolnav nu venea la urgență. Se lumina de ziua de 27 iulie și de la ora 6.00 începea concediul meu de vară.
La ora 5.55 am început, supra-obosit, dar și bucuros că aveam să încep concediul, să-mi pregătesc lucrurile și să închid registrul de gardă și să plec.
Atunci a apărut un caz cu ambulanța. Era o femeie, așa cum mi-a spus șoferul ambulanței, femeie de serviciu de la Spitalul Ghenimata din vecinătate, care avea o durere în piept și care a cerut să fie mutată la spitalul nostru care era de gardă, pentru a fi consultată de un cardiolog.
A spus șoferului să o ducă direct la gardă. Îmi aduc aminte că șoferul m-a liniștit, spunându-mi:
– Doctore, nu te neliniști, nu are nimic. Are 45 ani și cred că are ceva neurovegetativ.
După ce a adus-o în birou, infirmiera m-a strigat:
– Doctore, repede! A suferit un atac de cord.
Am alergat și am început reanimarea, masajul etc. Am încercat destulă vreme, însă electrocardiograma bolnavei era o linie izoelectrică, adică o linie dreaptă, fără nici o funcționare a inimii, plămânilor și creierului femeii.
Femeia era moartă și infirmierele se pregăteau s-o ducă la morgă. Profund mâhnit de moartea femeii și gândindu-mă fulgerător la sărbătoarea Sfântului Pantelimon, care avea să se prăznuiască în acea zi, am apucat defibrilatorul și l-am rugat în taină pe Sfântul Pantelimon, spunându-i:
„Sfinte Pantelimoane, ești medic, ajut-o de ziua ta pe această tânără femeie!”.
Îndată am făcut, din punct de vedere medical fără sens, defibrilarea, în timp ce femeia era conectată la monitor fără nici un semn de viață.
Și totuși, dintr-odată, a început să se arate pe monitor electrocardiograma și mai ales cu imaginea infarctului anterior.
Îndată ambulanța a luat-o și a dus-o la unitatea infarcturilor. Menționez că femeia, pe toată durata întâlnirii noastre, niciodată nu m-a văzut, deoarece fie era în întrerupere cardio-pulmonară, fie în comă.
După aceasta am plecat acasă extrem de obosit și cazul mi s-a șters din memorie pe toată perioada concediului de vară. M-am întors la 14 august la serviciu la ora 8.00 dimineața.
Numai când le-am salutat pe infirmierele primei ture, dintr-odată mi-am adus aminte de acel caz. Am întrebat dacă bolnava acelei gărzi, al cărei nume nici astăzi nu-l cunosc, mai trăiește, mai este internată sau a ieșit din spital. Atunci ele mi-au spus:
– Astăzi pleacă. Se află în salonul cutare.
Fără să-mi pun bluza, am alergat la salonul pe care mi l-au indicat. Fără să spun ceva, am văzut o femeie care mânca micul dejun stând pe pat. De îndată ce m-a văzut, îndată s-a luminat la față și mi-a spus:
– Vă mulțumesc că mi-ați salvat viața!
– Nu eu, ci altcineva te-a salvat, i-am spus eu.
Atunci ea, cu lacrimi în ochi, mi-a arătat o icoană pe noptiera ei. Era icoana Sfântului Pantelimon.
Emoționat și tulburat de cele petrecute, am ieșit din salon fără să mai spun vreun cuvânt. Nici astăzi nu știu numele acelei femei.
Aceasta este încă o dovadă a prezenței vii a lui Dumnezeu și a Sfinților Săi în viața noastră.
@Ortodoxie ☦ | 174 |
| 7 | Preoții trebuie să combată orice fel de prozelitism sectar, adunările religioase afară de biserică, vizitele neortodoxe în casele enoriașilor, răspândirea și citirea cărților anticreștine și sectante, care amăgesc pe creștinii slabi și neinformați duhovnicește.
Sectele de tot felul asalteză Biserica Ortodoxă și pe fiii ei. Preoții trebuie să cunoască bine Sfânta Scriptură, să fie modele vii în ochii tuturor, să propovăduiască Evanghelia cu timp și fără timp, să facă vizite misionare în casele enoriașilor, să formeze comitete de credincioși buni ca să-i ajute în misiune și să hrănească poporul lui Dumnezeu cu învățătura curată a Bisericii Ortodoxe.
Oricât ar părea de greu, preoți buni sunt destui chiar printre cei tineri care, cu ajutorul lui Dumnezeu, fac mult, opresc prozelitismul sectar și întăresc cu cuvântul și fapta dreapta credință.
A doua hrană duhovnicească, de aceeași valoare cu credința curată, e viața morală în rândul credincioșilor noștri.
Ca fii adevărați ai Bisericii lui Hristos aveți datoria să păstrați cu sfințenie credința ortodoxă până la moarte, chiar cu prețul vieții.
Să trăiți, adică să puneți în practică învățătura Sfintei Evanghelii, știind că credința fără fapte e moartă (Iacob 2, 17-20).
Să fiți oameni de rugăciune, să trăiți în pace, să mergeți regulat la biserică, de unde primiți adevărata hrană duhovnicească; să faceți milostenie, să fugiți de desfrânare și de beție, 2 păcate grele care stăpânesc lumea și să vă creșteți copiii în frica și dragostea de Dumnezeu.
Aveți grijă de tot și mai ales de fiii și de familia voastră să nu cadă în cursele cele de multe feluri ale diavolului.
Acum s-au înmulțit avorturile, certurile în familie, desfrâul și divorțul. S-au răspândit filme, cărți și reviste pornografice care cad în mâinile tinerilor și trag pe mulți la desfrânare.
Părinții în familie, bătrânii înțelepți și creștinii împreună cu preoții din parohii sunt datori în fața lui Dumnezeu să ajute generația tânără, pe cei slabi în credință și lipsiți de educație creștină, ca să nu cadă în aceste cumplite patimi ce corup societatea.
Credincioșii nu trebuie să lase totul în grija preotului. Ei trebuie să-l ajute, să-l întrebe, să colaboreze, să-i ceară sfatul ori de câte ori e nevoie și să asculte cu sfințenie cuvântul lui. Iar dacă au vreo îndoială, să meargă la preoții bătrâni, la mânăstiri și la nevoie, chiar la episcop.
Slujbele făcute la timp, după rânduială, cu evlavie și fără grabă, hrănesc cel mai mult pe credincioși.
Dacă există cântări frumoase și predici bune, calde, inspirate din trăire, pe înțelesul tuturor, ele atrag la ortodoxie chiar și pe cei ce s-au rupt de Biserică.
Fericite sunt parohiile care au preoți buni, păstori model și mame evlavioase care se jertfesc pentru Dumnezeu și pentru copiii lor!
Acolo nu pot fi dezbinări, nici secte, nici beții, nici alte grele păcate, ci toți vor fi cu un cuget și o inimă în sânul Bisericii.
Predica vie e ajutată în parohie și de citirea cărților ortodoxe. Cele mai bune cărți pentru întărirea credinței sunt: Biblia, Viețile Sfinților, Filocalia, Catehismul, Mântuirea Păcătoșilor, Convorbiri duhovnicești, Patericul.
Din casele credincioșilor să nu lipsească icoanele, Crucea, Biblia Ceaslovul, Psaltirea sau măcar o carte de rugăciuni.
Trebuie să ne spovedim pentru a se putea hrăni cu Sf. Împărtășanie măcar în cele 4 posturi mari, iar bolnavii, bătrânii și copiii mai des, după sfatul preotului.
Să nu fugim de Sfintele Taine, nici de frica osândei, nici din nepăsare, dar să nu cerem prea des Sf. Împărtășanie, ci să ținem calea de mijloc, știind că extremele și excesele sunt de la diavol.
Să nu uităm că de multe ori credincioșii reușesc să atragă suflete și să intre unde nu poate pătrunde nici preotul.
Nu lăsați preoții să lupte singuri! Ajutați-i la biserică, la slujbe, la curățenie, la cercetarea bolnavilor, chiar la îndrumarea celor din jur!
Să ne rugăm ca Domnul să rânduiască păstori buni, spre întărirea dreptei credințe întru lauda Preasfintei Treimi și mântuirea sufletelor noastre.
Pr. Ilie Cleopa
Partea 2 din 2
@Ortodoxie ☦ | 125 |
| 8 | În Evanghelia de azi vedem cum Hristos a hrănit peste 5000 de oameni numai cu 5 pâini și 2 pești.
Mergând prin Galileea, vestea cuvântul mântuirii, fiind înconjurat de o mare mulțime de oameni: bărbați, femei, copii, bătrâni și bolnavi de tot felul.
Văzând Domnul popor mult, I s-a făcut milă de ei și a tămăduit pe toți bolnavii lor (Matei 14, 14). Iată că Fiul lui Dumnezeu are milă și de trupurile oamenilor, nu numai de sufletele lor.
El se milostivește și de suferințele noastre trupești și le vindecă, uneori chiar înaintea tămăduirii sufletelor, știind că prin aceasta oamenii se întorc mult mai ușor la pocăință.
Făcându-se seară, au venit ucenicii Lui și I-au zis: Locul e pustiu și vremea a trecut; dă drumul mulțimilor, ca să se ducă prin sate să-și cumpere hrană (Matei 14, 15).
Ucenicii cugetau mai mult omenește decât duhovnicește. De aceea Hristos a respins propunerea lor.
Dați-le voi să mănânce! Auzind ucenicii aceste cuvinte, au spus Mântuitorului: Nu avem decât 5 pâini și 2 pești!
Domnul a poruncit: Aduceți-le pe acestea la Mine. Apoi Hristos, privind spre cer, le-a binecuvântat, iar ucenicii, după ce au așezat poporul pe iarbă, le-au împărțit mulțimilor.
După ce s-au săturat toți cei 5000 de bărbați, plus femeile și de copiii, ucenicii au strâns 12 coșuri pline de fărâmituri (Matei 14, 17-21).
Minunea înmulțirii pâinilor s-a săvârșit în Galileea, aproape de lacul Tiberiadei. În amintirea ei s-a zidit o mănăstire ce dăinuiește până azi.
Într-un chip desăvârșit minunea înmulțirii pâinilor se repetă pe pământ de la începutul zidirii și până azi, ca o liturghie permanentă a creației.
Omul e format din 2 părți, trup și suflet. El are în viață și bucurii sufletești și bucurii pământești, și ispite sufletești și ispite trupești.
Omul are nevoie pe pământ de hrană sufletească pentru mântuire și de hrană trupească, materială, pentru a-și menține viața în trup.
Pentru hrana materială avem părinți care se îngrijesc de copii și le asigură cele necesare vieții.
Pentru hrana duhovnicească necesară mântuirii sufletelor avem duhovnici și episcopi care se îngrijesc de mântuirea celor încredințați lor de Hristos.
Iată de ce a poruncit Mântuitorul ucenicilor: dați-le voi să mănânce (Matei 14, 16)! Cea dintâi hrană cu care păstorii Bisericii sunt datori să hrănească pe credincioși e învățătura de credință ortodoxă.
Credința dreaptă apostolică e pâinea vieții noastre, temelia Bisericii lui Hristos, cuvântul viu și neschimbat propovăduit de Fiul lui Dumnezeu și de Sfinții Apostoli și scris cu litere de foc în Sfânta Evanghelie.
Credința curată în Dumnezeul Cel în Treime închinat și mărit e cuprinsă pe scurt în Crez, mărturisită de 2000 de ani de Biserica Ortodoxă și de sfinții ei și apărată cu jertfa a milioane de martiri și cu învățătura tuturor Sfinților Părinți și Cuvioși.
Fără credință dreaptă, ortodoxă, nu putem face nici faptele bune și deci nu ne putem mântui.
Credința adevărată, vie, pe care o mărturisim prin cuvânt și prin viața noastră, împreună cu sângele mucenicilor stau la temelia Bisericii și a mântuirii noastre.
Cine caută să schimbe cu ceva dogmele credinței ortodoxe, să răstălmăcească Scriptura, să semene neghină în ogorul semănat și lucrat de Hristos, acela încearcă să pună altă temelie Bisericii.
După cuvintele Sfântului Pavel, unul ca acesta e fiu al gheenei și e anatemizat de Biserică.
Printre aceștia se numără atât necredincioșii care neagă pe Dumnezeu și urăsc Biserica Lui, cât și toți sectanții care își fac bisericuțele lor și se leapădă de Cruce, de icoane, de Maica Domnului, de sfinți și răstălmăcesc Scriptura.
Ierarhii și preoții, ca urmași direcți ai Apostolilor, au datoria să apere dreapta credință și pe credincioșii ortodocși încredințați lor, ca să nu fie amăgiți de prozelitismul sectar și să fie târâți în grupările sectare.
Trebuie să facă lecții de catehizare în Duminici și sărbători, la Liturghie, vecernie și în toate ocaziile, să explice învățătura de credință ortodoxă, Crezul, Tatăl nostru, Fericirile, cele 7 Taine ale Bisericii.
Pr. Ilie Cleopa
Partea 1 din 2
@Ortodoxie ☦ | 112 |
| 9 |  – Părinte, cum să ne ferim de ispite?
– Dacă un om ar vrea să vâneze o pasăre şi ar vedea deasupra sa una zburând, iar ceva mai încolo, alta stând pe creanga unui pom, în care din ele crezi că ar trage cu puşca?
– Bineînţeles că şi-ar îndrepta arma spre pasărea de pe creangă. Sunt mai multe şanse să o nimerească pe cea care stă, decât pe cea care trece ca săgeata prin aer.
– Păi, vezi, dragă… Aşa suntem şi noi. Când suntem harnici, mereu concentraţi să facem cât mai mult şi mai bine, atunci diavolul nu poate să ne atingă cu ispitele sale. Dar pe omul leneş şi delăsător, diavolul cu uşurinţă îl ispiteşte, iar el cade imediat în păcat.
Omul nu a fost făcut de Dumnezeu ca să stea şi să piardă timpul, la voia întâmplării, ci să caute mereu să muncească cu spor şi cu tragere de inimă, fiindcă doar aşa va afla pacea şi bucuria.
„Mâinile la muncă, mintea şi inima la Dumnezeu” (Sf. Teofan Zăvorâtul).
Vitamine Duhovniceşti | 70 |
| 10 | O fată tânără a mers pentru a fi operată la Spitalul din Simferopol. Starea sănătății ei era foarte gravă, iar operația grea și primejdioasă.
Doctorița care urma s-o opereze pe bolnavă a chemat-o pe mama ei și i-a spus:
– Operația este foarte grea și primejdioasă. Nu pot să vă garantez nimic. Nu știu dacă fiica dumneavoastră va ieși vie de aici.
Nu exista altă soluție. Tânăra a fost dusă în sala de operație. Pe tot timpul operației, mama bolnavei stătea în curtea spitalului și cu lacrimi în ochi se ruga Sfântului Luca Doctorul și Sfântului Pantelimon, ca să o ajute pe bolnavă să iasă cu bine de sub bisturiu.
La un moment dat, înaintea ochilor mamei s-a desfășurat un fapt minunat: peretele spitalului a devenit transparent, ca sticla, și se putea vedea limpede sala de operație.
Pe masa de operație era fiica ei, iar în jurul ei erau doctorița și colegii medici ai acesteia. Lângă ei, stătea infirmiera care ținea instrumentele pentru operație.
Iar ceea ce este și mai minunat a fost că lângă doctoriță i-a văzut pe Sfinții Doctori la care se rugase. În partea stângă stătea Sfântul Pantelimon cu o lumânare aprinsă în mână, iar în partea dreaptă stătea Sfântul Luca, iar acesta din când în când lua instrumentele de la infirmieră și le dădea doctoriței.
Mama bolnavei a rămas nemișcată de uimire. A simțit că rugăciunea ei a fost auzită. Când operația s-a sfârșit, doctorița a ieșit bucuroasă și entuziasmată. A chemat-o pe mama bolnavei și i-a spus:
– Am mers foarte bine. Neașteptat de bine!
Atunci, mama fetei i-a povestit doctoriței faptul minunat pe care-l trăise. Doctorița a rămas mută de uimire. Și-a făcut semnul Crucii și a mărturisit:
– Acum am înțeles. În vreme ce operam și aveam nevoie de vreun instrument, nu apucam să-i spun infirmierei să mi-l dea, ci numai când gândeam de ce instrument aveam nevoie, că îl și aveam în mână!
@Ortodoxie ☦ | 81 |
| 11 | Sfânta Muceniță Hristina era originară din Tir (Fenicia) și a trăit în timpul împăratului Septimiu Sever (193-211).
Era fiica marelui dregător Urban, care, dorind să își protejeze fiica de ispitele din lume și să slujească tot timpul în templul zeilor păgâni, i-a dăruit ca locuință cel mai înalt turn al palatului său, unde erau așezate statuile zeilor din aur și argint.
Hristina, care credea în Dumnezeul cel adevărat al creștinilor, a dărâmat idolii din aur ai tatălui său și i-a împărțit la săraci.
Pentru această faptă, din porunca tatălui său, Hristina a fost supusă la multe chinuri și lăsată în acel turn alți câțiva ani.
Când a scos-o de acolo Hristina nu renunțase la credința creștină și de aceea Urban a aruncat-o în mare, însă a venit la mal nevătămată.
Închizând-o în temniță, tatăl ei se gândea la ce fel de chinuri să o supună ca să o omoare. Peste noapte el a murit, iar urmașul său, Dion, a continuat șirul supliciilor la care a fost supusă creștina Hristina.
În cele din urmă, ea a primit cununa muceniciei pentru curajul cu care și-a păstrat credința în Domnului și Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
https://t.me/Acatiste/138 | 58 |
| 12 | Rugăciune către Maica Domnului ce se rostește înaintea icoanei sale „Bucuria tuturor celor necăjiți” (cu monede) din Sankt Petersburg
Cum Te vom numi pe Tine, Fecioară, Ceea Ce ce pe robii Tăi cei cuprinşi de mâhnire îi ridici la lumina izbăvirii şi picuri în suflete untdelemnul milostivirii spre înecarea durerilor celor de multe feluri?
Nu ne părăsi în ceasul necazurilor şi mai cu seamă când norii grei ai deznădăjduirii se ivesc pe bolta inimii noastre.
Cu ale Tale stăruitoare rugăciuni dobândeşte iertare păcatelor noastre şi ne întăreşte pe piatra credinţei.
Primeşte din nevrednicele noastre mâini flori de cuvinte mulţumitoare şi ne împărtăşeşte de mireasma pocăinţei celei mântuitoare.
Ca Una Ce eşti Bucuria creştinilor, cercetează şi sufletul meu cel cuprins de lanţurile întristării şi îl călăuzeşte către izvorul dumnezeieştii liniştiri.
Adapă-l din apa pocăinţei şi îl curăţeşte de toată răutatea, ca să aducă roade de fapte bună şi să se izbăvească de focul cel veşnic.
Bucuria celor necăjiţi eşti cu adevărat, căci numai Tu iei în mâinile Tale de Maică durerile noastre şi ai putere a ridica din adâncul deznădăjduirii pe cei ce te cinstesc pe Tine.
Mărire purtării Tale de grijă! Mărire milostivirii Tale Preacurată, prin care scoţi pe toţi din adâncurile cele mai de jos ale păcatului şi îi povăţuieşti la calea mântuirii.
Nu ne părăsi nici pe noi până în sfârşit, ci în ceasul înfricoşător al morţii să ne fii Sprijinitoare, solindu-ne iertare şi mântuire de la Hristos, ca să Te cinstim pe Tine cu mulţumire în veci, strigând:
Bucură-Te, Maica Luminii Celei neapuse, Pământul roditor de mântuire, Oglinda înţelepţilor, Bucuria celor smeriţi, Binecuvântarea rugătorilor! | 70 |
| 13 | Sfântul Preot Mărturisitor Ilie Lăcătușu a fost unul dintre mărturisitorii temnițelor comuniste, care a trecut la Domnul în anul 1983.
S-a născut pe 6 decembrie 1909 în satul Crăpăturile, județul Vâlcea, din părinți binecredincioși.
Și-a dorit de mic copil să-i slujească lui Dumnezeu și astfel, în 1934, a absolvit Facultatea de Teologie din București.
A primit hirotonia în preot la 1 septembrie 1934, pe seama parohiei Osica de Jos, județul Olt.
El va sluji în această biserică până în luna noiembrie 1934, când este trimis în satul Buicești, tot din județul Olt.
Sfântul slujea neîncetat la biserică și în familie.
Începând cu anul 1942, Sfântul Preot Mărturisitor Ilie Lăcătușu a fost trimis ca preot misionar peste Nistru, în Odessa și județul Ribnița.
În următorul an, părintele se va întoarce acasă, la soție și copii.
Sfântul Preot Mărturisitor Ilie Lăcătușu a fost arestat în anul 1952 și dus în județul Constanța, la coloniile Galeș și Peninsula.
În 1954 a fost eliberat, iar din 1959 până în 1964, a fost arestat și condamnat la muncă silnică în Deltă, la Periprava, unde l-a întâlnit pe părintele Iustin Pârvu.
Acolo s-au petrecut fapte demne de viețile sfinților.
După ce a fost eliberat, s-a stabilit forțat la Bolintin, unde a lucrat ca zidar.
Între anii 1965-1970, Sfântul Preot Mărturisitor Ilie Lăcătușu a slujit într-o parohie din județul Teleorman, iar în 1970, a fost transferat în județul Ilfov la Cucuruz, unde, în ianuarie 1978, este pensionat.
Suferințele din timpul vieții i-au afectat foarte mult sănătatea și din acest motiv și-a petrecut sfârșitul vieții în spital.
A trecut la cele veșnice exact la 22 iulie 1983. Pe 28 septembrie 1998, la înmormântarea soției părintelui Ilie, cei prezenți s-au aflat în fața unui fapt neașteptat: trupul sfântului era neputrezit, uscat și plăcut mirositor.
https://t.me/Acatiste/1327 | 71 |
| 14 |  Scrisul de mână şi învățarea profundă
📃 Cercetătorii norvegieni au confirmat rolul scrisului de mână în procesul învățării profunde.
💻 Au studiat copii de 12 ani în timp ce scriau de mână, desenau sau scriau cuvinte la calculator.
📝 Scrisul de mână și desenul produc procese neuronale ce indică învățarea profundă, lucru care nu se întâmplă în cazul celorlalte activități.
📊 Totuși, niciunul dintre cele două tipuri de scriere nu ar trebui să fie exclus în totalitate, deoarece fiecare are beneficii specifice.
Studiul poate fi consultat aici (click).
@CulturăGenerală | 106 |
| 15 | Milostiv fii față de noi nemernicii și nevrednicii, roagă pe Atotbunul Dumnezeu să nu se mânie pe noi până în sfârșit, ca să ne piardă pentru fărădelegile noastre, ci să ne trimită pământului însetat ploaie îmbelșugată și curată și să ne dăruiască roadă bogată și bunaintocmire a văzduhului.
Mijlocește mila Împăratului ceresc, dar nu pentru noi păcătoșii și nevrednicii, ci pentru aleșii robii Lui care nu și-au plecat genunchii în fața lui Baal al lumii acesteia, pentru blândetea și curăția copiilor, pentru dobitoacele cele necuvântătoare și pentru păsările cerului, care îndură din pricina fărădelegilor noastre și pier de foame, de arșiță și de sete.
Dobândește pentru noi prin rugăciunile tale bine-plăcute lui Dumnezeu: duhul pocăinței și al smereniei, duhul blândeții și al înfrânării, al iubirii, al răbdării, al temerii de Dumnezeu și al bunei cinstiri.
Ca astfel, întorcându-ne de la căile necinstei la calea cea dreaptă a faptelor bune, să umblăm în lumina poruncilor Domnului și să ajungem la bunurile făgăduite nouă, binecuvântând pe Cel fără de început Dumnezeu-Tatăl, pe iubitorul de oameni Unul-Născut Fiul Său și pe sfințitorul Duh Preasfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. | 111 |
| 16 | Rugăciune către Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul la vreme de secetă
Te cinstim pe tine prorocule al lui Dumnezeu, Ilie, căci pentru râvna ta întru mărirea Domnului Atotțiitorului, neputând răbda să vezi închinarea la idoli și nelegiuirea fiilor lui Israel, l-ai înfruntat pe regele Ahab, călcătorul de lege și pentru pedepsirea acestora prin rugăciune ai cerut de la Dumnezeu foamete de trei ani pe pământul lui Israel, spre a-l îndepărta de idolii netrebnici, pentru ca să se lase de fărădelegi și de nedreptăți, să se întoarcă spre unul adevăratul Dumnezeu și spre împlinirea sfintelor Sale porunci.
În timp de foamete, preaminunate, ai hrănit pe văduva din Sarepta, iar pe fiul ei cel mort, prin rugăciune l-ai inviat.
După trecerea timpului de foamete prorocit, ai adunat pe Muntele Carmelului poporul israelit învechit în păcătoșenie și lepădare de Dumnezeu și prin rugăciune foc din cer ai dobândit peste jertfa ta, cu aceasta minune întorcând pe Israel către Domnul.
Pe prorocii cei mincinoși ai lui Baal i-ai rușinat, iar după aceea, prin rugăciune, cerul iarăși l-ai deschis și ploaie multă pe pământ ai dobândit, iar pe credincioșii din Israel i-ai umplut de bucurie.
Către tine, preafericitul Domnului Ilie, cu umilință alergăm, noi păcătoșii și smeriții, chinuiți de arșiță și secetă.
Mărturisim că nu suntem vrednici de mila și de harul lui Dumnezeu; mai curând suntem vrednici pe dreptate de amenințarea aspră a mâniei Lui cu tot felul de rele boli, necazuri și jale.
Căci n-am umblat în frică de Dumnezeu, pe calea poruncilor Lui, ci în poftele desfrânării inimilor noastre, și tot felul de greșeli fără de număr am săvârșit.
Fărădelegile noastre ne-au întunecat mintea și nu suntem vrednici a ne arăta în fața Domnului și a privi la cer.
Mărturisim că și noi ca și vechiul Israel, ne-am îndepărtat de Domnul Dumnezeul nostru prin fărădelegile noastre, și de nu ne închinaăm lui Baal și altor idoli netrebnici atunci prin robia patimilor și prin poftele noastre slujim idolului.
Prin patima îmbuibării și a poftelor slujim idolului lăcomiei și al trufiei, idolului mândriei și al îngâmfării și mergem pe urmele împotrivirii față de Dumnezeu prin năravuri rele și slujim duhului pierzător al veacului.
Mărturisim, că pentru aceea s-a închis cerul și s-a făcut ca arama, fiindcă s-au închis inimile noastre în fața milei și iubirii adevărate față de aproapele nostru.
Pentru aceea pământul s-a uscat și s-a facut neroditor, fiindcă nu aducem Domnului nostru roadele faptelor bune.
De aceea, nu ne dă ploaie și rouă, fiindcă nu avem lacrimi de umilință și rouă dătătoare de viață a cugetului către Dumnezeu.
De aceea s-au vestejit toate bucatele și toată iarba câmpului fiindcă s-a uscat în noi tot gândul cel bun.
De aceea s-a întunecat văzduhul pentru că mintea noastră s-a întunecat de gânduri rele, iar inima noastră s-a întinat de poftele fărădelegii.
Mărturisim că și ție, prorocul Domnului suntem nevrednici a ne ruga. Căci tu, om fiind, asemănându-te nouă prin patimi, cu viața ta asemenea îngerilor te-ai făcut și ca unul fără trup ai fost înălțat la cer.
Iar noi prin faptele și gândurile noastre rușinoase, sufletul nostru deopotrivă trupului l-am făcut.
Tu prin post și priveghere i-ai minunat pe ingeri și pe oameni, iar noi ne-am făcut robi necumpătării și poftelor.
Tu râvneai la slava lui Dumnezeu, noi însă, ne depărtăm de slăvirea Domnului și Creatorului nostru și ne rușinăm a mărturisi preamărit numele Lui.
Tu ai stârpit necinstea și deprinderile rele, iar noi ne robim năravurilor lumii potrivnice Domnului mai vârtos decât poruncilor Lui și a rânduielilor Bisericii.
Și câte păcate și nedreptăți n-am săvârșit noi păcătoșii! Prin păcatele noastre am istovit îndelunga răbdare a Domnului.
Pentru toate acestea dreptul Judecător s-a mâniat pe noi și în mânia Lui ne-a pedepsit.
Deci, cu îndrăzneala mare față de Dumnezeu și nădăjduind în iubirea ta față de neamul omenesc, cutezăm a te ruga, mărite prorocule. | 82 |
| 17 | Un soldat era staționat să păzească o baracă și, la miezul nopții, a auzit pașii unei persoane care se apropia de el. A crezut că era un ofițer care, așa cum se obișnuiește, venea să îl verifice.
A strigat: „Stai!”, dar din nou a auzit pașii apropiindu-se de el. Pentru a doua oară, a strigat: „Stai! Cine-i acolo?”. Cu arma în mână nu a primit nici un răspuns. A fost apoi forțat să spună: „Stai sau trag!”.
De îndată ce a spus „trag”, arma i-a fost smulsă din mâini și a aterizat la aproximativ cincizeci de metri distanță. Apoi a văzut, dintr-o dată, în loc de un ofițer, așa cum a crezut că ar fi, un preot învăluit de o lumină strălucitoare, asemenea fulgerului. S-a înfricoșat foarte tare.
Preotul i-a spus: „Nu te teme, copilul meu, nu-ți fie frică, dar spune-mi, binecuvântatule, de ce hulești cele sfinte? Pe Hristos, pe Maica Domnului și pe Sfinți?”.
Simțind remușcări, soldatul a început să plângă și și-a cerut iertare, spunând: „Iartă-mă, Părinte Sfinte, fac asta din cauza răutății mele și a multor ani petrecuți în obiceiuri rele. Iartă-mă!”.
Sfântul i-a răspuns: „Trebuie să predici tuturor să se pocăiască și să nu hulească cele sfinte (în societatea românească, cea mai întâlnită hulire este înjuratul). Să comunici acest lucru și în metropolă, și tuturor. Chiar și ziarele ar trebui să publice acest lucru...
Eu sunt profetul Ilie. Și pentru ca oamenii să te creadă mai mult, le vei spune că în acea stâncă (și a arătat cu degetul) vor săpa și vor găsi o biserică veche de-a mea și, deasupra ei, să construiască o biserică nouă”.
El a mers și a povestit acest lucru întregului oraș, iar întâmplarea fost publicată în toate ziarele locale. Mulți au crezut și și-au schimbat viața.
Brutarii și asociația acestora, care îl cinstesc pe profetul Ilie ca patron al lor, au săpat în stânca ce a fost indicată și au descoperit o biserică veche. După cum a fost cererea, au construit una nouă, deasupra ei, în cinstea Profetului Ilie.
Soldatul a schimbat multe vieți și a trăit tot restul vieții sale ca un model de un bun creștin.
Călugărul Lazăr de la Mănăstirea Dionysiou, Muntele Athos.
Viața Sfântului Proroc Ilie:
https://t.me/VietileSfintilor/1313
@Ortodoxie ☦ | 121 |
| 18 | Ce ar face Ilie astăzi, în mijlocul idolatrilor secolului XX, al puzderiilor de secte, al „taumaturgilor” răsăriţi din noaptea comunismului ateu, al pretinşilor „guru”, ai abaterii quasi-generale de la normele moralei creştine? Ar striga răspicat:
„Pană când veţi şchiopăta, o, românilor? Ziceţi că sunteţi urmaşii lui Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare şi Sfânt, Constantin Brâncoveanu Mucenicul, Mihai I cel Devotat? Dacă da, vă întreb: ce credinţă au avut? Nu cea ortodoxă? Şi atunci, de ce alergaţi după credinţe străine de neam şi după dumnezei străini?...”
Ce ar face predicatorilor de tot felul (în fapt, preoţi mincinoşi)? Le-ar demasca impostura, cu temeiuri biblice şi patristice, în aşa fel încât poporul drept-credincios, luminat, să nu le mai cadă victimă.
Pr. Lect. Dr. Vasile Gordon, Mergând, învățați…, Editura Univ. din Bucureşti, 2001, p. 157, fragment preluat de pe portalul Doxologia.
@Ortodoxie ☦ | 175 |
| 19 | Cuvinte vii ale Părintelui Arsenie Papacioc: „ORTODOXIA nu este un titlu, este un ADEVĂR!”
Cuvântul ortodox înseamnă dreapta credință, dreapta slăvire pentru Adevărul pe care l-a propovăduit Hristos, cum ne-a învățat Hristos, de aceea a și rămas cu mila lui Dumnezeu această titulatură: ortodoxie, credința dreaptă, „orthos” înseamnă drept, „doxa” înseamnă credință pe grecește.
Învățătura creștină pare un paradox, pe ici pe colea, pentru că iese din logica omenească, pentru că este logica Divină; să crezi într-un loc pe care nu-l vezi, aceasta nu mai este o logică pipăibilă. Aceasta este puterea credinței; și aici este toată puterea creștinului: să creadă; ferice de cel ce nu a văzut și a crezut.
Dumnezeu suferă împreună cu noi mai departe și agonia lui Hristos încă nu s-a terminat. Pentru că nu ne-a creat într-o formă rece, mecanică; ne-a creat din iubire, se topește, suferă pur și simplu.
ORTODOXIA nu este un titlu, este un ADEVĂR. Dogma se numește Adevăr de credință revelat, cuprins în Sfânta Scriptură și în Tradiție, aprobat și practicat de Biserică. Dogma nu e Dumnezeu; dogma este măsura lucrurilor.
Când zici Biserică se înțelege adevăr mântuitor, de credință; nu e glumă.
Biserica este numai una și gata.
N-am schimbat nimic deci, am spus de atâtea ori fără să fac figură de stil, Hristos este ortodox pentru că facem exact ce a spus El. Numai Biserica Ortodoxă explică adevărat învățătura Mântuitorului.
Sfântul Siluan Athonitul aparține în întregime Bisericii Ortodoxe. Scria, după ce un alt părinte trăsese concluzia că toți ereticii vor pieri: „N-am încredere decât în Biserica Ortodoxă. În ea se găsește bucuria mântuirii, ce se dobândește prin smerenia lui Hristos”.
Doamne Iisuse Hristoase, cu inimile smerite și capetele la pământ, Te rugăm ca frumusețea și veșnicia aceasta ortodoxă să fie înțeleasă fără părtinire, desăvârșindu-se marea Ta biruință, că Tu ești Calea, Adevărul și Viața.
Citate din Singur Ortodoxia
https://ortodoxinfo.ro/2021/03/21/cuvinte-vii-ale-parintelui-arsenie-papacioc-ortodoxia-nu-este-un-titlu-este-un-adevar/
@Ortodoxie ☦ | 106 |
| 20 | O familie din Cipru, cunoscută pentru apelurile făcute la TV pentru aflarea de donatori, în vederea operației micuțului Andrei, care suferea de leucemie, se pregătea să plece în America, unde avea să se facă pretențioasa operație de transplant de măduvă.
Înainte de a porni la drum, părinții, auzind de minunile Sfintei Marina, au sunat la Mănăstirea Sfintei Marina din Insula Andro, pentru a primi binecuvântarea Sfintei.
Egumenul Mănăstirii, arhim. Ciprian, a făgăduit că se va ruga la Sfânta și le-a urat ca Sfânta Marina să le fie povățuitoare atât în călătorie, cât și în sala de operație.
Cu puțin timp înainte de operație, s-a prezentat o femeie în biroul medicului care avea să-l opereze pe Andrei.
I-a spus că și ea este medic și l-a rugat s-o lase să fie de față la operație, pentru că este medicul personal al lui Andrei.
Discuția femeii cu chirurgul arăta că stăpânea bine știința medicală și nu i-a lăsat medicului nicio umbră de îndoială că nu ar fi medic.
Acela însă i-a spus că nu se îngăduie să se afle în sala de operație un medic străin și că regula colectivului lor medical era să nu participe alții la aceste operații pretențioase.
Însă insistența femeii a înduplecat intransigența chirurgului. I-a cerut să-și lase datele la secretariat și apoi să intre cu el în sala de operație.
Necunoscutul medic a intrat în sala de operație și nu numai că urmărea, ci și participa activ la operație. De multe ori a dat și îndrumări cum trebuie să decurgă intervenția.
Toate au mers bine și medicul, după ce i-a mulțumit, a ieșit din sala de operație. Atunci părinții lui Andrei au alergat la el să se înștiințeze cum a mers operația.
– Toate au mers foarte bine, a spus el. Dar nu pot să înțeleg de ce ați venit la mine, de vreme ce aveți un medic atât de bun.
Părinții au rămas uimiți și i-au spus că nu au adus niciun medic cu ei. Chirurgul însă insista și le-a spus că după ce el a ieșit din sala de operație, medicul lui Andrei a rămas înăuntru cu ceilalți medici.
În zadar au căutat-o. Femeia dispăruse. Se gândeau cum ar fi putut să plece așa fără să spună nimic și, la îndemnul chirurgului, au mers la secretariat să caute datele ei pentru a-i mulțumi.
Credeau că cineva din Grecia sau Cipru a fost sensibilizată de acest caz și a călătorit cu ei în America, ca să contribuie la această operație serioasă.
Cu mare uimire au constatat necunoscuta femeie medic a semnat: Marina din Andros (Marina of Andros). Nu-și credeau ochilor. Au rămas multă vreme nemișcați și fără glas înaintea minunii Sfintei Marina.
Atunci și-au adus aminte de cuvintele pe care le-a spus Cuviosul egumen al Mănăstirii Sfintei: Mergeți în America și eu mă voi ruga ca Sfânta Marina să fie și în sala de operație.
Nespusa lor bucurie pentru reușita operației și restabilirii sănătății copilului lor, Andrei, a fost transmisă și prin mijlocele mass-media, vestindu-le tuturor despre minunea Sfintei Marina.
De atunci au făcut făgăduință ca în fiecare an la pomenirea Sfintei să meargă cu toată familia la Andros la Mănăstirea ei.
Așa s-a și făcut, pentru că luând legătura cu un monah al mănăstirii, acela mi-a confirmat că familia Vasou din Limassol merge în fiecare vară în Andros, ca să mulțumească Sfintei Marina, care l-a izbăvit pe Andrei.
Mulțumim dr. Kiriakopoulos Spiridula și egumenului Sfintei Mănăstiri, precum și părinților din obște, pentru lămuririle și răspunsurile la întrebările pe care le-am pus.
Mărturie Athonită
Viața Sfintei Marina: https://t.me/VietileSfintilor/1312
@Ortodoxie ☦ | 204 |
