DINCOLO DE TIPARE

Diagnosticul sezonului rece va fi FACTURA! In lunile care vin, în cabinet se va vorbi mai puțin despre copilărie și mai mult despre kilowați si gigacalorii. Oamenii o să vină cu anxietate, insomnie, iritabilitate și senzația că nu mai controlează nimic. Iar când o să-i întreb ce a declanșat criza, răspunsul nu va fi „mama” sau „fostul”. Va fi factura la gaz. Sau, pentru cei mai norocoși, cea la căldură. Stresul cronic nu vine doar din traume mari. Poate veni foarte bine dintr-un plic din cutia poștală. Organismul nu face diferența între un leu care te atacă în savană și o sumă care iți înghite jumătate din salariu. Cortizolul va crește la fel de conștiincios. Doar ca leul pleacă, iar factura revine lunar cu o punctualitate pe care alte instituții ar trebui s-o invidieze. Din fericire ni s-a oferit deja planul de tratament. Premierul ne-a sfătuit să aprindem o lumânare la biserică și să ne rugăm pentru o iarnă blândă. Ca psihoterapeut apreciez profund abordarea. E ieftină, nu necesită buget de stat și are un efect placebo documentat. Lumânarea mai are și avantajul că luminează când se ia curentul și încălzește, simbolic, cam cât bugetul pentru compensații. Iar dacă nici asta nu ajunge, o să descoperim o terapie de grup cu tradiție: ne strângem grămăjoară în aceeași cameră, ca bunicii noștri, pentru că o familie unită e o familie care încălzește o singură odaie. Terapia sistemică n-a fost niciodată mai concretă. Psihologia are un termen pentru ce ne pregătim să trăim, neputința învățată. Repeți suficient de des experiența că orice ai face, nu schimbi nimic, pana nu mai încerci. Oamenii nu vor mai face planuri pe un an, pentru că nu vor ști ce prețuri vor fi în ianuarie. Nici pe o lună, pentru că nu știu ce se va anunța marți. Iar când strategia energetică a țării ajunge să depindă de El Niño și de rugăciune, e greu să convingi pe cineva că are control asupra propriei vieți. Instabilitatea e poate mai toxică decât sărăcia. Omul se adaptează la puțin, dacă puținul e previzibil. Ce ne va măcina e incertitudinea, nu vom ști dacă iarna va fi grea sau foarte grea, dacă tarifele se vor „ajusta” sau doar se vor „actualiza”. Creierul uman trăiește din predictibilitate iar noi i-o vom oferi, cu generozitate, exact pe dos. Și o să auzim, inevitabil, sfatul clasic: „Aveți grijă de sănătatea mintală.” Minunat. O să facem yoga cu caloriferul rece, o sa medităm la lumina lumânării (cea de la biserică, desigur) și o să practicăm recunoștința pentru faptul ca încă mai avem ce plăti. Recunosc sincer, nicio tehnică de respirație nu compensează o casă rece. Respirația diafragmatică merge greu când vezi aburul ieșind din gură. Ce putem face totuși? Să nu rămânem singuri cu frica. Anxietatea financiară ne izolează, ne e rușine să spunem că nu ne descurcăm. Dar când o spunem cu voce tare, descoperim că vecinul, colega, prietenul trec prin același lucru. Nu rezolvă factura, dar ne scoate din convingerea că e ceva în neregulă cu noi. Nu e. E ceva în neregulă cu contextul. Iar dacă simțiți că nu mai faceți față, căutați ajutor. Ședințele de terapie încă nu s-au scumpit cât gazul. Deocamdată. Până atunci, țineți lumânarea aprinsă. Măcar să vedem factura..