DINCOLO DE TIPARE
رفتن به کانال در Telegram
586
مشترکین
اطلاعاتی وجود ندارد24 ساعت
+37 روز
+7930 روز
در حال بارگیری داده...
کانالهای مشابه
هیچ دادهای
مشکلی وجود دارد؟ لطفاً صفحه را تازه کنید یا با مدیر پشتیبانی ما تماس بگیرید.
ابر برچسبها
هیچ دادهای
مشکلی وجود دارد؟ لطفاً صفحه را تازه کنید یا با مدیر پشتیبانی ما تماس بگیرید.
اشارات ورودی و خروجی
---
---
---
---
---
---
جذب مشترکین
اوت '26
اوت '26
+101
در 11 کانالها
ژوئیه '26
+36
در 1 کانالها
Get PRO
ژوئن '26
+31
در 3 کانالها
Get PRO
مه '26
+30
در 0 کانالها
Get PRO
آوریل '26
+41
در 0 کانالها
Get PRO
مارس '26
+154
در 2 کانالها
Get PRO
فوریه '26
+33
در 0 کانالها
Get PRO
ژانویه '26
+18
در 0 کانالها
Get PRO
دسامبر '25
+273
در 1 کانالها
| تاریخ | رشد مشترکین | اشارات | کانالها | |
| 29 اوت | +1 | |||
| 28 اوت | +1 | |||
| 27 اوت | 0 | |||
| 26 اوت | +1 | |||
| 25 اوت | 0 | |||
| 24 اوت | +3 | |||
| 23 اوت | 0 | |||
| 22 اوت | +1 | |||
| 21 اوت | 0 | |||
| 20 اوت | 0 | |||
| 19 اوت | 0 | |||
| 18 اوت | 0 | |||
| 17 اوت | +1 | |||
| 16 اوت | 0 | |||
| 15 اوت | +1 | |||
| 14 اوت | +1 | |||
| 13 اوت | +1 | |||
| 12 اوت | +5 | |||
| 11 اوت | +1 | |||
| 10 اوت | 0 | |||
| 09 اوت | +5 | |||
| 08 اوت | +24 | |||
| 07 اوت | +43 | |||
| 06 اوت | +1 | |||
| 05 اوت | +2 | |||
| 04 اوت | +1 | |||
| 03 اوت | +8 | |||
| 02 اوت | 0 | |||
| 01 اوت | 0 |
پستهای کانال
| 2 |  Neata frumosilor. Cei cu pisicosi, voi tot așa vă începeți diminețile? Cu ele ? | 131 |
| 3 |  Улыбаемся 😉 спокойненько во вечера | 145 |
| 4 |  35 de ani de la o independență declarată — dar, din perspectiva unui psihoterapeut, 35 de ani în care n-am reușit niciodată cu adevărat s-o trăim.
O persoană care depinde financiar de altcineva, oricât de mult și-ar dori să se declare liberă, rămâne prizonieră acelei dependențe. La fel și o țară. Am semnat un act de independență în 1991, dar sărăcia cronică ne-a ținut, de atunci, într-o formă de servitute economică — față de creditori externi, față de puteri care ne influențează deciziile, față de propria noastră clasă politică, care a gestionat resursele țării ca pe o pradă, nu ca pe o moștenire comună.
Sărăcia nu e doar o statistică. E o stare psihologică — cronică, ea induce un sentiment permanent de lipsă de control, de neputință învățată, exact tiparul unei persoane abuzate care nu mai crede că poate ieși din ciclu. La nivel de națiune, sărăcia ne-a menținut dependenți: de remitențele diasporei, de ajutoare externe, de resurse energetice controlate din afară. Nu poți fi cu adevărat independent când supraviețuirea ta zilnică depinde de altcineva.
Un sfert din populație a plecat nu pentru că a vrut, ci pentru că acasă nu a găsit un sistem care să-i ofere demnitate economică. Iar cei rămași duc, mulți dintre ei, aceeași povară — salarii care abia acoperă traiul, un sistem care nu investește real în oameni.
Poate cel mai dureros adevăr, la 35 de ani, e acesta: nu am fost niciodată cu adevărat independenți. Am avut un steag, un imn, o graniță pe hartă — dar independența reală, cea economică, cea instituțională, cea a deciziei libere, ne-a scăpat mereu printre degete, sub guvernări care au gestionat sărăcia noastră mai bine decât au gestionat dezvoltarea.
La mulți ani, Republica Moldova. Poate ziua în care vom sărbători independența adevărată abia urmează. | 169 |
| 5 |  BREAKINGNEWS. Toate subdiviziunile poliției sunt în ALERTǍ. O fetiță de 4 anișori a dispărut, cu puțin timp în urmǎ, din Policlinica din Criuleni, în timp ce se afla cu întreaga familie în instituția medicală. În timp ce mama era cu un copil la consultația medicului, iar tatăl cu celălalt copil, fetița a rămas în coridor în așteptarea părinților. În momentul în care tatăl a revenit, fetița nu mai era. Primele verificări în instituție au fost efectuate, dar minora nu a fost depistatǎ. Una dintre persoanele prezente în instituție a declarat cǎ a vǎzut cum fetița a fost urcatǎ într-o mașină de culoare neagră. Toate traseele sunt supuse verificărilor totale, urmează să fie ridicate toate imaginile video de pe camerele de supraveghere și alte măsuri speciale. https://t.me/indexMLD | 21 |
| 6 | Pe cazul băiatului autist agresat în plină stradă de un avocat, vreau să vă împărtăş o veste importantă. A fost intentat dosar penal. Am fost audiată și eu ca martoră și inițiatoarea postărilor. Merci vouă ca ați distribuit masiv și cazul în scurt timp a primit o rezonanță.
Vă pot confirma că poliția își face datoria cu maximă seriozitate și sârguință. Daunele fizice și psihologice suferite de copil sunt adânci, dar pașii spre dreptate au fost făcuți.
În mijlocul acestei lupte, mesajul primit de la mama băiatului m-a atins profund și m-a făcut să mă gândesc la diferența uriașă de atitudine pe care o întâlnim, din păcate, între societatea noastră și alte locuri.
Redau mai jos mesajul ei primit în această dimineață:
„Așa o situație. La piscină a apărut o familie cu un băiat, poate cu un an mai mare ca flăcăul meu. Ultimul, nițam-nișam, înoată spre băiatul nominalizat și cu poftă îl împroașcă cu apă. Remarc că A. întotdeauna se ține departe de noi, cu excepția când vrea ceva să obțină. Fuga alerg în apă și mă implic să remediez situația, și să explic părinților că nu suntem agresivi și că încercăm să modelăm o joacă.
Mai tare m-am mirat că părinții stau în picioare, privesc situația zâmbind. Din apă le strig părinților că A. nu-i va face nimic rău fiului lor și să nu se teamă de noi. Ei în continuare larg zâmbesc. Pentru mine ceva neobișnuit, deoarece așteptam să fiu ghiontită cu «doamna, aveți grijă de copilul dumneavoastră. Nu vedeți ce face?»
La restaurant dau cu ochii de mama zâmbăreață și îmi cer iertare. În replică ea îmi răspunde: — Fiți pe pace. Eu cunosc comportamentele copiilor cu autism.”
E dureros să realizezi cât de mult ne-am obișnuit cu teama de a fi judecați. În Moldova, o mamă a unui copil cu nevoi speciale trăiește aproape mereu cu scutul ridicat, pregătită pentru priviri crude, reproșuri sau, în cel mai grav caz, agresivitate fizică și verbală din partea celor care ar trebui să protejeze legea.
Textul mamei arată însă o altă lume posibilă — una întâlnită peste hotare, unde empatia nu este o excepție, ci o stare naturală. Diferența dintre un pumn ridicat în stradă și un zâmbet cald la o piscină nu ține de resurse, ci de umanitate. Copiii noștri nu au nevoie de milă și nici de agresivitate; au nevoie doar de o societate care să înțeleagă, să protejeze și să accepte.
Mergem înainte pentru dreptate, dar și pentru o schimbare de mentalitate de care avem atât de multă nevoie. Cezara Dilevschi | 1 415 |
| 7 |  Reacțiile celui mic nu reprezintă simple mofturi, ci mesaje profunde pe care încearcă să ți le transmită.
Cei mici nu declară direct: „Simt că nu contez pur și simplu”, ci exprimă acest lucru prin gesturi pe care cei mari le numesc, de obicei, caprice sau un caracter dificil. În spatele fiecărei manifestări se află o nevoie neîmplinită.
Ascultarea excesivă, dorința de a face pe plac tuturor și încercările de a ghici starea adultului arată că iubirea este percepută drept o recompensă pentru purtarea „exemplară”. Cel mic învață astfel să merite ceva ce i se cuvine necondiționat.
Izbucnirile de furie, certurile și stricarea jucăriilor sunt adesea singurul mod de a spune „nu mă aude nimeni”, atunci când vorbele calme nu funcționează.
Refuzul de a se desprinde de tine și plânsul la orice despărțire indică o lipsă de predictibilitate. Mediul înconjurător pare un loc incert, unde adultul drag poate dispărea fără veste.
Inventarea unor întâmplări neadevărate arată că este prea înfricoșător să fii sincer. Când adevărul aduce pedeapsă sau dezamăgire, imaginația devine un scut de protecție.
Atunci când cel mic își asumă rolul de adult — își alină mama, veghează starea tatălui și își ascunde propriile trăiri — înseamnă că îi lipsește permisiunea de a fi copil.
Teama continuă de a greși, plânsul pentru o notă mică și incapacitatea de a se juca fără să caute victoria arată că lipsește dreptul la greșeală. Acceptarea pare condiționată doar de rezultate.
Durerile frecvente de burtă, de cap sau stările de oboseală fără o cauză medicală sunt modul prin care corpul vorbește, deoarece lipsește obiceiul de a discuta despre emoții.
Abonați-vă la „DINCOLO DE TIPARE”; învățăm împreună să construim relații sănătoase.
#ParentingConștient #PsihologiaCopilului #NevoileCopilului #EmoțiileCopilului #RelațiaPărinteCopil #CopilInterior #EducațieCuBlândețe #AtașamentSecurizant #CreștereCuBlândețe #CopiiFericiți #PărințiConștienți #SănătateEmoțională #VindecareEmoțională #ComunicareCuCopilul #FărăEtichete #NuSuntMofturi #AscultăÎțiCopilul #IubireNecondiționată #FamilieSănătoasă | 159 |
| 8 | بدون متن... | 1 |
| 9 | Reacțiile celui mic nu reprezintă simple mofturi, ci mesaje profunde pe care încearcă să ți le transmită.
Cei mici nu declară direct: „Simt că nu contez pur și simplu”, ci exprimă acest lucru prin gesturi pe care cei mari le numesc, de obicei, caprice sau un caracter dificil. În spatele fiecărei manifestări se află o nevoie neîmplinită.
Ascultarea excesivă, dorința de a face pe plac tuturor și încercările de a ghici starea adultului arată că iubirea este percepută drept o recompensă pentru purtarea „exemplară”. Cel mic învață astfel să merite ceva ce i se cuvine necondiționat.
Izbucnirile de furie, certurile și stricarea jucăriilor sunt adesea singurul mod de a spune „nu mă aude nimeni”, atunci când vorbele calme nu funcționează.
Refuzul de a se desprinde de tine și plânsul la orice despărțire indică o lipsă de predictibilitate. Mediul înconjurător pare un loc incert, unde adultul drag poate dispărea fără veste.
Inventarea unor întâmplări neadevărate arată că este prea înfricoșător să fii sincer. Când adevărul aduce pedeapsă sau dezamăgire, imaginația devine un scut de protecție.
Atunci când cel mic își asumă rolul de adult — își alină mama, veghează starea tatălui și își ascunde propriile trăiri — înseamnă că îi lipsește permisiunea de a fi copil.
Teama continuă de a greși, plânsul pentru o notă mică și incapacitatea de a se juca fără să caute victoria arată că lipsește dreptul la greșeală. Acceptarea pare condiționată doar de rezultate.
Durerile frecvente de burtă, de cap sau stările de oboseală fără o cauză medicală sunt modul prin care corpul vorbește, deoarece lipsește obiceiul de a discuta despre emoții.
Abonați-vă la „DINCOLO DE TIPARE”; învățăm împreună să construim relații sănătoase.
#ParentingConștient #PsihologiaCopilului #NevoileCopilului #EmoțiileCopilului #RelațiaPărinteCopil #CopilInterior #EducațieCuBlândețe #AtașamentSecurizant #CreștereCuBlândețe #CopiiFericiți #PărințiConștienți #SănătateEmoțională #VindecareEmoțională #ComunicareCuCopilul #FărăEtichete #NuSuntMofturi #AscultăÎțiCopilul #IubireNecondiționată #FamilieSănătoasă | 1 |
| 10 | Comportamentele copilului tău nu sunt „mofturi”: mesajele ascunse pe care încearcă să ți le transmită.
Un copil nu va spune niciodată direct: „Simt că nu sunt important pur și simplu”, ci va transmite acest lucru prin comportamente pe care adulții le numesc, de obicei, mofturi sau un caracter dificil. În spatele fiecărei astfel de manifestări se află însă o lipsă concretă, o nevoie care nu a fost împlinită.
Ascultarea excesivă, dorința de a face mereu pe plac și încercările de a ghici starea adultului înainte ca acesta să apuce să vorbească arată că, în acea familie, iubirea este percepută ca o recompensă pentru comportamentul „bun”. Copilul învață astfel să merite ceva ce ar trebui să primească pur și simplu pentru că există.
Izbucnirile de furie, luptele și distrugerea jucăriilor pot fi singurul mod prin care copilul spune „nu mă aude nimeni”, atunci când cuvintele calme nu funcționează, iar corpul exprimă ceea ce nu poate fi pus în cuvinte.
Dacă un copil nu se desprinde nici măcar pentru o clipă de părinte și plânge la orice despărțire, acesta poate fi un semnal că în familie lipsește predictibilitatea și că lumea din jur pare un loc în care părintele poate dispărea fără avertisment.
Minciunile și inventarea unor întâmplări care nu au avut loc indică adesea faptul că, în casă, este prea înfricoșător să fii sincer. Poate că adevărul aduce pedeapsă sau dezamăgire, iar copilul alege imaginația ca modalitate de a se proteja.
Atunci când copilul își asumă rolul unui adult — o consolează pe mamă, urmărește starea tatălui și încearcă să nu-și împovăreze părinții cu propriile trăiri — înseamnă că îi lipsește permisiunea de a fi mic. Copilăria a devenit, în acea familie, ceva ce nu își permite.
Teama constantă de a greși, plânsul din cauza unei note mici și incapacitatea de a se juca pur și simplu, fără să încerce să fie cel mai bun, arată că în familie lipsește dreptul de a nu fi perfect. Copilul simte că este acceptat doar pentru rezultate.
Iar plângerile legate de dureri de burtă, dureri de cap sau oboseală fără o cauză evidentă pot fi limbajul corpului prin care copilul exprimă ceea ce nu poate spune cu voce tare, deoarece în casă nu există obiceiul de a vorbi despre sentimente.
Abonați-vă la „DINCOLO DE TIPARE”; aici învățăm să construim relații sănătoase.
#ParentingConștient #PsihologiaCopilului #NevoileCopilului #EmoțiileCopilului #RelațiaPărinteCopil #CopilInterior #EducațieCuBlândețe #AtașamentSecurizant #CreștereCuBlândețe #CopiiFericiți #PărințiConștienți #SănătateEmoțională #VindecareEmoțională #ComunicareCuCopilul #FărăEtichete #NuSuntMofturi #AscultăÎțiCopilul #IubireNecondiționată #FamilieSănătoasă | 1 |
| 11 | После отпуска особо нравиться песенка:
Прикупила платье
Испытала стресс
Прикупила 🍰 тортик
Тортик сволочь влез. | 148 |
| 12 | „Această senzație de cădere înainte de culcare o simte una din trei persoane — aflați care este cauza”
De ce simțim spasme bruște înainte de culcare?
Epuizați și obosiți după o zi lungă, ne culcăm în sfârșit, așteptând un somn lung și profund. Dar, brusc, simțim o „cădere” ciudată, însoțită de o zvâcnire bruscă a corpului. Aceasta poate fi atât de bruscă și de neașteptată, încât vă treziți instantaneu, încercând să înțelegeți ce s-a întâmplat.
Acest fenomen este cunoscut sub numele de spasme hipnotice sau „spasme de adormire” și, conform statisticilor, până la 70% dintre oameni îl experimentează cel puțin o dată în viață. Deși această senzație pare uneori înfricoșătoare, este complet normală și nu reprezintă un semn al unei boli.
Ce provoacă spasme hipnotice?
Cauza exactă a acestor mișcări bruște nu a fost încă stabilită, însă există două teorii științifice principale:
1. Scăderea activității sistemului nervos în momentul adormirii. În momentul trecerii la somn, respirația încetinește, ritmul cardiac scade, iar temperatura corpului scade treptat. Mușchii reacționează la aceste schimbări prin contracții, pe care le percepem ca spasme. Științele biologice
2. Reacția la relaxarea mușchilor. Când corpul se relaxează brusc, creierul poate interpreta această senzație ca pe o cădere. Ca răspuns, acesta trimite un semnal către mușchi să se contracte pentru a preveni căderea, ceea ce provoacă o mișcare bruscă.
În plus, frecvența spasmelor hipnotice poate fi influențată de factori externi:
— consumul de cofeină și tutun,
— lipsa somnului și un program de somn neregulat,
— anumite medicamente, precum Adderall sau Ritalin.
Sunt normale spasmele hipnotice?
Da, este un fenomen absolut natural. Spasmele apar brusc și involuntar și, deși pot speria sau părea o cădere, nu sunt considerate o tulburare de somn. După cum observă doctorul Rastgi, spasmele hipnotice sunt un fel de semnal al organismului privind trecerea la starea de somn. Anxietatea și stresul
Cu toate acestea, spasme frecvente pot împiedica adormirea și pot afecta calitatea somnului. De aceea, multe persoane caută modalități de a le reduce intensitatea.
Cum să reduci spasme hipnotice înainte de culcare
Deși nu sunt necesare tratamente medicale speciale, există câteva strategii simple și eficiente care ajută la reducerea probabilității apariției spasmelor:
1. Limitați consumul de cofeină și stimulente. Evitați cafeaua, ceaiul și băuturile energizante în a doua jumătate a zilei.
2. Respectați un program de somn regulat. Culcați-vă și treziți-vă la aceeași oră, pentru ca organismul să se obișnuiască cu un ciclu de somn stabil.
3. Creați-vă un ritual relaxant de seară. Meditația, întinderile ușoare sau exercițiile de respirație ajută mușchii să se relaxeze treptat.
4. Reduceți la minimum stresul. Încercați tehnici de relaxare, cum ar fi respirația profundă sau relaxarea musculară progresivă înainte de culcare.
5. Limitați utilizarea dispozitivelor electronice înainte de culcare. Dispozitivele electronice emit lumină albastră, care inhibă producția de melatonină și împiedică adormirea naturală.
6. Activitate fizică regulată.
Exercițiile moderate în timpul zilei vă ajută să adormiți mai ușor seara, dar evitați antrenamentele intense chiar înainte de culcare.
Zi luminoasă la toți. | 161 |
| 13 |  Cum ne adunăm forțele după vacanță.
Primele zile după întoarcerea din vacanță sunt aproape mereu grele, și e important să știm că nu e vina noastră. Corpul și mintea se obișnuiseră cu un ritm relaxat, iar revenirea bruscă la program, responsabilități și alarme dimineața cere o adaptare reală, nu doar voință. Nu e lene, e creierul care trece dintr-o stare de relaxare înapoi într-una de alertă, iar asta are nevoie de timp.
Un prim pas simplu, dar eficient, e să nu forțăm somnul să se regleze peste noapte. Cu câteva zile înainte de a ne întoarce la rutină, putem ajusta treptat orele de culcare și de trezire, iar câteva minute de lumină naturală dimineața ajută mai mult decât ne-am aștepta la resetarea ceasului intern.
Dacă se poate, o zi liberă între ultima zi de vacanță și prima zi de muncă face o diferență uriașă. E timpul în care despachetăm, ne organizăm și lăsăm mintea să se acomodeze fără presiune, în loc să trecem direct din avion în ședințe.
În prima zi înapoi la treabă, cel mai bine e să nu încercăm să recuperăm tot ce s-a adunat dintr-odată. Alegem trei lucruri cu adevărat esențiale, iar restul poate aștepta o zi sau două — asta scade mult din senzația de copleșire.
Un obicei mic din vacanță, păstrat și acasă, ajută mai mult decât pare: o cafea băută liniștit, o plimbare scurtă, o melodie care ne amintește de zilele de relaxare. Nu ca o evadare, ci ca o punte între starea de bine de acolo și rutina de acasă.
Mișcarea ușoară, de preferat afară, ajută la energie mai mult decât o cafea în plus, iar douăzeci de minute pe zi pot schimba complet starea de spirit.
Și, poate cel mai important lucru de reținut: dacă în primele zile ne simțim fără chef sau puțin trişti, nu e un semn că ceva nu e în regulă cu noi. Dimpotrivă, e semnul că ne-am odihnit cu adevărat.
Aici aveți linkul interviului.
https://www.facebook.com/share/v/1BKqnhAQtA/?mibextid=wwXIfr | 1 |
| 14 | Cum ne adunăm forțele după vacanță.
Primele zile după întoarcerea din vacanță sunt aproape mereu grele, și e important să știm că nu e vina noastră. Corpul și mintea se obișnuiseră cu un ritm relaxat, iar revenirea bruscă la program, responsabilități și alarme dimineața cere o adaptare reală, nu doar voință. Nu e lene, e creierul care trece dintr-o stare de relaxare înapoi într-una de alertă, iar asta are nevoie de timp.
Un prim pas simplu, dar eficient, e să nu forțăm somnul să se regleze peste noapte. Cu câteva zile înainte de a ne întoarce la rutină, putem ajusta treptat orele de culcare și de trezire, iar câteva minute de lumină naturală dimineața ajută mai mult decât ne-am aștepta la resetarea ceasului intern.
Dacă se poate, o zi liberă între ultima zi de vacanță și prima zi de muncă face o diferență uriașă. E timpul în care despachetăm, ne organizăm și lăsăm mintea să se acomodeze fără presiune, în loc să trecem direct din avion în ședințe.
În prima zi înapoi la treabă, cel mai bine e să nu încercăm să recuperăm tot ce s-a adunat dintr-odată. Alegem trei lucruri cu adevărat esențiale, iar restul poate aștepta o zi sau două — asta scade mult din senzația de copleșire.
Un obicei mic din vacanță, păstrat și acasă, ajută mai mult decât pare: o cafea băută liniștit, o plimbare scurtă, o melodie care ne amintește de zilele de relaxare. Nu ca o evadare, ci ca o punte între starea de bine de acolo și rutina de acasă.
Mișcarea ușoară, de preferat afară, ajută la energie mai mult decât o cafea în plus, iar douăzeci de minute pe zi pot schimba complet starea de spirit.
Și, poate cel mai important lucru de reținut: dacă în primele zile ne simțim fără chef sau puțin trişti, nu e un semn că ceva nu e în regulă cu noi. Dimpotrivă, e semnul că ne-am odihnit cu adevărat.
https://www.facebook.com/share/v/1BKqnhAQtA/?mibextid=wwXIfr | 176 |
| 15 |  Neața . Ne vedem curind la
Moldova 1 | 176 |
| 16 | Foarte important este dieta și carențele nutriționale. Îndulcitorii artificiali, zahărul, lactatele, glutenul, lipsa de acizi esențiale înrăutățesc simptomele. Și încă un moment: microbiomul niște intestinal joacă un moment crucial: dopamină, serotonină și GAVa se formează în intestin; creierul nostru este în legătură directă cu intestinul prin axa Gut-Brain axis. | 187 |
| 17 |  Nutriția este net importantă pt persoanele cu ADHD. | 181 |
| 18 |  Mâine, ora 8:10, la Moldova 1 — „Bună dimineața”
Vă aștept la o discuție despre cum revenim din vacanță și ne adunăm forțele pentru ce urmează — cum trecem lin de la ritmul de odihnă la cel de zi cu zi, fără să ne copleșim. 🌅
Ne vedem la ecrane! | 794 |
| 19 | Neața. Secretul unei relații sănătoase.
Mi a plăcut
https://www.facebook.com/share/r/18UMeB4VgL/?mibextid=wwXIfr | 205 |
| 20 |  На ночь глядя улыбаемся | 240 |
