Вже доступно! Дослідження Telegram за 2025 — головні інсайти року 
DINCOLO DE TIPARE
Відкрити в Telegram
474
Підписники
Немає даних24 години
+27 днів
+1930 день
Триває завантаження даних...
Схожі канали
Немає даних
Виникли проблеми? Будь ласка, оновіть сторінку або зверніться до нашого support-менеджера.
Хмара тегів
Немає даних
Виникли проблеми? Будь ласка, оновіть сторінку або зверніться до нашого support-менеджера.
Вхідні та вихідні згадування
---
---
---
---
---
---
Залучення підписників
червень '26
червень '26
+16
в 0 каналах
травень '26
+30
в 0 каналах
Get PRO
квітень '26
+41
в 0 каналах
Get PRO
березень '26
+154
в 2 каналах
Get PRO
лютий '26
+33
в 0 каналах
Get PRO
січень '26
+18
в 0 каналах
Get PRO
грудень '25
+273
в 1 каналах
| Дата | Залучення підписників | Згадування | Канали | |
| 21 червня | 0 | |||
| 20 червня | 0 | |||
| 19 червня | +1 | |||
| 18 червня | +2 | |||
| 17 червня | +1 | |||
| 16 червня | +1 | |||
| 15 червня | +1 | |||
| 14 червня | 0 | |||
| 13 червня | 0 | |||
| 12 червня | 0 | |||
| 11 червня | 0 | |||
| 10 червня | +1 | |||
| 09 червня | 0 | |||
| 08 червня | 0 | |||
| 07 червня | +1 | |||
| 06 червня | 0 | |||
| 05 червня | +1 | |||
| 04 червня | +2 | |||
| 03 червня | +1 | |||
| 02 червня | +1 | |||
| 01 червня | +3 |
Дописи каналу
| 2 |  Немає тексту... | 107 |
| 3 |  Dragi părinți,
Ca psiholog psihoterapeut, recomand cu încredere aceste cărți de pregătire pentru școală – Comunicare și Matematică.
Sunt realizate într-un mod prietenos și atractiv, cu ilustrații și culori plăcute, care captează atenția copilului fără a-l suprasolicita. Conținutul este structurat clar, iar exercițiile sunt adaptate vârstei, stimulând dezvoltarea vorbirii, a gândirii logice, a atenției și a încrederii în propriile forțe.
Învățarea prin joc și activități interesante transformă pregătirea pentru școală într-o experiență plăcută și motivantă.
O bază solidă pentru un început de succes în clasa I începe cu materialele de calitate! 📚✨Le puteți găsi în librăriile Librarius, Carturesti, Eminescu, Crafti, dar și la minunata Albu Svetlana, 069141766 , autoarea acestor cărți. Și dacă mai faceti și share ca să susținem tânăra editură va pup pe toți.
@reper | 111 |
| 4 | Când un copil are ADHD, ideea „trebuie lăsat liber” pare logică, dar în practică dă greș. Pentru ADHD, funcționează cel mai bine contrariul: mai multă structură și consecvență. Nu vorbim de duritate sau pedeapsă, ci de reguli clare, puține, explicate pe înțelesul lui și aplicate la fel, de fiecare dată.
Dacă regulile se schimbă sau se negociază la fiecare conflict, copilul trăiește zilnic incertitudine: se aprinde impulsul, scade toleranța la frustrare și conflictul devine „modul” obișnuit. Un cadru ferm, cu consecințe logice și imediate, reduce lupta de moment și îl ajută să învețe treptat controlul—exact de care are nevoie.
Când un copil primește un diagnostic precum ADHD, mulți cred că „trebuie să fie lăsat în pace” sau că regulile nu mai au sens. În practică, tocmai la ADHD funcționează cel mai bine contrariul: un cadru mai clar, mai ferm și mai consecvent.
Asta nu înseamnă să fii dur sau să pedepsești. Înseamnă să fii predictibil. Copiii cu ADHD au adesea dificultăți cu reglarea atenției și a impulsurilor, plus o toleranță mai mică la frustrare. Dacă regulile se schimbă de la o zi la alta sau se negociază la nesfârșit, copilul se simte în permanență prins între „încerc” și „nu știu la ce să mă aștept”. Rezultatul? Conflicte mai multe, retrageri, opoziție și sentimentul repetat de eșec.
De aceea, disciplina trebuie să fie mai consecventă:
• puține reguli, dar clare
• aceleași consecințe, de fiecare dată
• un ton calm, fără lungi discuții în momentul crizei
• consecințe logice și cât mai apropiate de comportament
Cu un cadru solid, copilul nu mai consumă energia în lupte și testează mai puțin limitele. Iar pe termen lung, învață treptat să-și construiască singur controlul—de care are nevoie în școală, acasă și în relații. | 130 |
| 5 |  Пятничное настроение | 124 |
| 6 |  Campania națională împotriva escrocilor telefonici. Moldincombanc. | 151 |
| 7 |  Răceala emoțională în relații, deconectarea începe cu asta:
Știți care este, de fapt, problema reală din relații?
Pur și simplu nu am fost învățați să ne auzim unul pe altul. Nu am fost învățați să fim alături de durere — nici de a noastră, nici de a celuilalt. Iar de aceea, când partenerul se deschide brusc, vorbește despre vulnerabilitatea lui, despre locul în care l-a durut — noi ne apărăm.
Ne certăm. Ne justificăm. Atacăm înapoi: „Dar mie mi-a fost și mai rău.”
Și în momentul acela se rupe ceva foarte important între noi.
Pentru că intimitatea nu înseamnă relații perfecte. Intimitatea înseamnă posibilitatea de a spune: „Mi-a fost dureros” și să fim ascultați. Fără judecată. Fără apărare. Fără atac. Doar ascultați.
Atitudinea matură într-o relație sună așa:
„Da, aud că te doare. Îmi pare rău că simți asta. Cum te pot susține?”
Și nu este despre vină. Nu este despre a „prelua” durerea celuilalt. Și nici despre a salva. Este despre prezență. Despre acceptare. Despre contact.
Iar atitudinea copilului este atunci când:
— fie „salvez” și mă înec în durerea celuilalt,
— fie mă apăr și minimalizez sentimentele celuilalt.
Și nici una, nici alta nu creează intimitate.
Atâta timp cât rămânem în această poziție copilărească, nu putem fi cu adevărat alături unul de celălalt. Iar fără asta, relațiile încep să se răcească.
Pentru că „recele” din cuplu nu se naște din conflicte. Se naște atunci când nu mai simțim că suntem auziți.
Când nu mai pot să-ți aduc durerea mea.
Pentru că știu că nu voi fi întâmpinat acolo. Și atunci apare distanța între noi.
De aceea, astăzi, una dintre cele mai importante abilități este să înveți să-ți auzi partenerul. Să nu repari. Să nu contrazici. Să nu te aperi. Ci pur și simplu să fii alături.
Uneori, asta este mai mult decât suficient ca să păstrezi cel mai important lucru — intimitatea vie dintre doi oameni. | 179 |
| 8 |  Улыбаемся | 149 |
| 9 |  Mulțumesc pt felicitări calde cu ocazia aniversării noastre de argint.
Ieri cineva m a întrebat, cum ați rezistat? Care e secretul ?
Nu e nici un secret dragilor, este despre respectarea înțelegerilor care ajută la repararea și tranzitarea conflictelor.
Când un cuplu stă la marginea divorțului sau conflict
, relația nu este salvată de cine romantice și nici de jurăminte. Relația este salvată de acorduri pragmatice care opresc distrugerea. Iată șapte reguli care ajută să ieșiți din criză.
1. Este interzis să discutați problemele atunci când sunteți obosiți. Seara, sistemul nervos e epuizat, iar orice lucru mărunt pare o catastrofă. Toate discuțiile importante se amână până când amândoi vă odihniți.
2. Aveți dreptul la o pauză fără să trântiți ușa. Dacă vocea se ridică, oricine poate spune „stop”. Discuția se întrerupe pentru două ore. Nu ca să vă supărați, ci ca să vă scădeți pulsul și să reveniți la dialog cu capul limpede.
3. Presupuneți absența intenției rele. Renunțați să „citiți gânduri” și să căutați subînțelesuri. Dacă partenerul a uitat o solicitare, asta înseamnă doar că a uitat. Nu este o dovadă că nu sunteți apreciat(ă).
4. Fără terțe persoane în conflicte. Prietenele și părinții nu ar trebui să știe detalii despre certurile voastre. Când vă plângeți celor apropiați, aceștia rețin nemulțumirea față de partenerul dumneavoastră pentru totdeauna, chiar și atunci când voi vă împăcați demult.
5. Separarea grijilor casnice de relație. Logistica și copiii nu trebuie să ocupe tot spațiul dintre voi. Se introduce o regulă: cincisprezece minute pe zi să discutați orice, numai despre obligații casnice nu.
6. Nu se aduce trecutul în discuție. În timpul unei certuri se vorbește doar despre o situație concretă care s-a întâmplat azi. Este interzis să scoateți din arhivă greșeli vechi de cinci ani pentru a le folosi ca argument.
7. Recunoașterea părții proprii de responsabilitate. În orice conflict, contribuția fiecăruia este de o sută la sută. Fiecare își începe analiza spunând: în ce anume a fost el/ea greșit(ă) sau nu l-a ascultat pe celălalt.
Căsnicia/relația nu se menține atunci când oamenii se potrivesc perfect unul cu celălalt. Se menține atunci când ajung să cadă de acord asupra regulilor de siguranță și le respectă.
Abonați-vă la „Dincolo de tipare”
cuplu #relatie #comunicare #comunicareasertiva #conflict #certiinrelatie #psihologie #psiholog #relatii #casnicie #marriage #respect #limite #pauza #calmadialog #controlulemotii #relationalhealth #dezvoltarepersonala #intelegere #impreuna #regulileunuiacuplu #vindecareemotionala #sigurantainrelatie | 170 |
| 10 | Mulțumesc dragilor pt felicitările primite ieri. M a întrebat cineva care e secretul pt cei 25 de ani de căsnicie? Păi, nu este despre secrete ci despre înțelegeri.
Conflictele fac parte dintr o relație, uneori sar scântei în toate cuplurile, dar anume înțelegerile ne ajută mult să tranzitat conflictele, și cum spun mereu, partea cea mai importantă este REPARAREA!
Când un cuplu se află la un pas de divorț sau într-un conflict, relația nu este salvată de cinele romantice sau de jurăminte. Ea este salvată de înțelegeri pragmatice, care opresc destrămarea. Iată șapte reguli care ajută la ieșirea din criză.
1. Se interzice discutarea problemelor atunci când sunteți obosiți. Seara, sistemul nervos este epuizat, iar orice fleac pare o catastrofă. Toate discuțiile serioase se amână pentru momentul în care amândoi s-au odihnit.
2. Dreptul la o pauză fără a trânti ușa. Dacă tonul se ridică, oricare dintre parteneri poate spune „stop”. Discuția se întrerupe pentru două ore. Nu pentru a vă simți jigniți, ci pentru a vă scădea pulsul și a reveni la dialog cu mintea limpede.
3. Prezumția lipsei de rea intenție. Să încetați să citiți gândurile și să căutați subînțelesuri. Dacă partenerul a uitat de o rugăminte, asta înseamnă doar că a uitat. Nu este o dovadă că nu sunteți apreciați.
4. Fără terți în conflicte. Prietenele și părinții nu trebuie să cunoască detaliile certurilor voastre. Când vă plângeți celor apropiați, aceștia își amintesc supărarea față de partenerul vostru pentru totdeauna, chiar și atunci când v-ați împăcat de mult.
5. Separarea vieții cotidiene de relație. Logistica și copiii nu trebuie să ocupe tot spațiul dintre voi. Se introduce o regulă: cincisprezece minute pe zi pentru a vorbi despre orice, în afară de sarcinile casnice.
6.Renunțarea la amintirea trecutului. În timpul unei certuri se discută doar situația concretă care a avut loc astăzi. Este interzis să scoți din arhivă greșeli vechi de cinci ani pentru a le folosi ca argument.
7. Recunoașterea părții proprii de responsabilitate. În orice conflict, contribuția ambilor este de sută la sută. Fiecare începe analiza situației recunoscând: în ce anume a greșit el însuși sau nu l-a ascultat pe celălalt.
Căsătoria se păstrează nu atunci când oamenii se potrivesc perfect unul cu celălalt. Ci atunci când se pun de acord asupra regulilor de siguranță și le respectă. | 6 |
| 11 | Разница между мальчиком и мужчиной! Наслаждайтесь
https://www.facebook.com/share/r/193yBBvxSM/?mibextid=wwXIfr | 135 |
| 12 |  +3Nunta de argint.
Zeci de ani în căsnicie nu înseamnă doar trecerea timpului, ci o întreagă poveste scrisă în doi. Înseamnă mii de dimineți începute cu o cafea și un zâmbet, provocări depășite mână în mână, compromisuri făcute din iubire și, mai ales, o prietenie profundă care a rezistat în fața tuturor furtunilor.
Argintul acestei aniversări simbolizează o relație care a fost șlefuită de timp, devenind strălucitoare și extrem de prețioasă. | 192 |
| 13 |  De ce este dăunător pe alocuri să-ți compătimești bărbatul.
Sentimentul de milă este una dintre cele mai vechi și fundamentale trăiri umane. În natură, el apare cel mai des în relația „mamă — copil”.
Când copilul se lovește de o dificultate — cade, se sperie, nu reușește — mama poate, prin milă și compasiune, ca și cum ar „împărți” cu el stabilitatea sa interioară, energia psihică. Asta este firesc: copilul nu este încă sprijin pentru sine. Iar o astfel de susținere îl ajută să-și revină, să revină la echilibru și să-și continue dezvoltarea.
Totuși, e important de înțeles că acest lucru funcționează într-un sistem „adult — imatur”.
Când însă o femeie începe să-și compătimească bărbatul, lucrurile iau o cu totul altă turnură.
În primul rând, mila nu este sprijin. Este o fuziune emoțională cu slăbiciunea altcuiva.
În loc să rămână ancorată în propriul ei punct de stabilitate și să-l vadă pe partener ca fiind puternic, ea pare să coboare în starea lui, împărțind nu o soluție, ci însăși problema.
În al doilea rând, în această stare energia se scurge într-o singură direcție. Femeia dă resurse — emoționale, psihice, interioare. Dar resursa aceea nu revine, fiindcă în milă nu există o mișcare spre creștere; există doar blocarea în durere.
Cel mai subtil însă este schimbarea de roluri. Acolo unde femeia ajunge să-l compătimească, ea pune fără să-și dea seama bărbatul în poziția de „copil”, iar pe ea în rolul de „adult care salvează”. Numai că bărbatul nu este un copil. Iar o astfel de așezare nu susține relația, ci o distorsionează.
Uneori se spune: „Dacă l-ai compătimit, înseamnă că l-ai ajutat.” Dar compasiunea și ajutorul sunt stări diferite.
Susținerea sună așa:
„Sunt cu tine. Cred că vei reuși. Sunt aproape dacă ai nevoie de un sprijin.”
Mila se simte altfel — chiar dacă nu se spune cuvintele. În milă există o cădere în problemă, în care ajung deja doi oameni împreună.
Și atunci, în loc de ieșire, apare o scufundare comună în jos.
Susținerea îi ajută pe oameni să se adune și să treacă prin dificultate. Compătimirea îi lasă pe amândoi în interiorul acelei dificultăți.
Iar, poate, cea mai importantă linie aici este capacitatea de a rămâne în iubire, fără să-ți pierzi sprijinul.
Pentru că o iubire matură nu înseamnă „să cazi împreună”.
Înseamnă „să fii alături, rămânând în picioare”. | 171 |
| 14 |  +1Dragilor, buna mea prietenă Tatiana Iovv, a avut curajul să înființeze o mică afacere - o frumoasă pensiune pe malul Nistrului.
Recomand cu încredere, este locul potrivit pentru odihna fizică și cea a sufletului.
Să susținem pe ai noștri, să dezvoltăm economia și sa-i ajutăm prin promovare pe micii noștri antreprenori.
Stimați colegi de Telegram, o să vă fiu foarte recunoscătoare pentru distribuire.
Cu Doamne ajută, dragă Tatiana! | 137 |
| 15 |  Tort tematic | 182 |
| 16 | Хорошее изречение услышала:
Если из тебя не смогли сделать дуру, готовьтесь что вас назовут сукой. | 177 |
| 17 |  Un test de vedere drăguțele mele! | 177 |
| 18 |  Nu uitati sa va vitaminizați | 178 |
| 19 |  Cum dezarmăm cele 5 tipuri de narcisiști.
1) Narcisismul ascuns
Narcisismul ascuns nu vine cu aroganță, vine cu victimizare. Par că sunt mereu neînțeleși, “prea sensibili”, mereu răniți, iar tu ajungi să te simți vinovat(ă) fără să înțelegi de ce. Cel mai periculos e că milă și explicațiile tale devin combustibil pentru control. Dezarmarea începe când te oprești din justificări și pui limite: fără să lupți pentru dreptate, fără să te salvezi tu pe tine în fiecare discuție. Empatie, da — rol de terapeut sau scut, nu.
2) Narcisismul comunitar
E genul care vorbește despre “valori”, “respect”, “corectitudine” și te face să simți că dacă nu ești de acord, ești problema. Dar când urmărești cu adevărat, nu caută soluții, caută să pară mai bun(ă) decât ceilalți. Nu încerca să câștigi dezbaterea morală. Ține-te de concret: ce fapte, ce schimbări, ce respect în practică. Dacă imaginea e mai importantă decât comportamentul, nu ai ce negocia.
3) Narcisismul malign
Narcisismul malign nu doar manipulează—uneori pare că se hrănește din destabilizarea ta. Pot apărea minciuni, răsturnări de situație, răzbunări “calme” sau presiune emoțională până te pierzi pe tine. Aici compasiunea nu repară răul. Dezarmarea înseamnă siguranță: limite, distanță, comunicare clară, cât mai puține detalii personale și, când e nevoie, sprijin. Dacă se joacă cu emoțiile tale repetat, prioritatea nu e conversația—e protecția.
4) Narcisismul deschis
Narcisismul deschis e cel care îți cere atenție cu forța: întrerupe, domină, declară că are dreptate și îți arată că “e evident”. Te prinde repede în competiția pentru ultimul cuvânt sau în furia pe care o provoacă. Dezarmarea lui e liniștea fermă: nu negociezi respectul, nu te urci pe tonul lui și nu îi dai confirmarea că discuția e despre orgoliul lui. Tu rămâi la fapte și te retragi când nu e dialog.
5) Narcisismul antagonic
Antagonicul e mereu pe confruntare. Orice discuție devine ceartă, orice întrebare devine atac, iar el/ea trebuie să iasă învingător(ă). Dacă îl lași să-ți ia ritmul, te obosește până cedezi sau te arunci în replici. Dezarmarea e consecvența: răspuns scurt, ton neutru, fără explicații lungi și fără să accepți insulte ori presiune. Dacă nu se poate vorbi cu respect, nu se mai continuă.
Când un om te face să te simți vinovat(ă) pentru că „nu l-ai înțeles”, nu ești tu problema—e doar marketingul lor: te prinde ușor, te ține greu…
#narcisism #limitesanatoase #nuMaiManipula #protectiaTa #respect #relatiiToxice #selfworth #redflag #emotii #sanatateMentala | 180 |
| 20 |  Cele 5 fețe ale narcisismului nesănătos și cum să te păzești de ei, voi publica separat.
Multă lume crede că narcisistul e doar ăla care se laudă toată ziua și e plin de el, dar adevărul e că sunt mai multe feluri de oameni de ăștia și unii sunt chiar greu de prins la început.
E important să știi cu cine ai de-a face înainte să te prindă în plasa lor de manipulări.
Cel mai periculos mi se pare narcisismul ascuns, ăsta e omul ăla care pare mereu o victimă a sorții. E o persoană foarte insecurizată pe interior și mereu plină de resentimente față de toată lumea din jur. Tipul ăsta de narcisist se folosește de victimizare ca să te facă să te simți prost pentru el, e pasiv-agresiv și te manipulează prin milă. Dacă vezi pe cineva care mereu se plânge că "toți au ceva cu el" și niciodată nu e vina lui, e clar că ai de-a face cu un narcisist ascuns care doar caută atenție prin suferință.
Mai este și narcisismul comunitar, ăla care face pe sfântul. E omul moralizator care se consideră extrem de virtuos și se poartă ca un predicator, dar tot ce face e doar demonstrativ, ca să vadă lumea ce bun e el. De fapt, nu îi pasă de nimeni, doar de imaginea lui de om bun.
Apoi avem narcisismul malign, care e cel mai rău dintre toți. E un manipulator sadic care simte o plăcere bolnavă când îi face pe alții să sufere. E înșelător și foarte răzbunător, deci cu ăsta chiar nu e de joacă că nu are nicio limită.
Narcisismul deschis e ăla clasic pe care îl știe toată lumea. Omul arogant, dominant și ostentativ care are mereu un sentiment de îndreptățire. El crede că i se cuvine totul de la viață și de la ceilalți doar pentru că el e cine e, fără să facă nimic special pentru asta.
La final e narcisismul antagonic, ăla care e mereu pus pe ceartă. E o persoană competitivă la maxim, agresivă și foarte certăreață. Orice discuție cu el devine imediat o confruntare pentru că el trebuie să aibă mereu ultimul cuvânt și să arate că e mai tare.
E posibilă și o combinație din mai multe tipuri, adică o persoană să întrunească criteriile din mai multe părți a narcisismului.
Ai grijă mare mai ales la ăștia care fac pe victimele, că acolo e cea mai mare capcană! | 139 |
