uz
Feedback
Penele Arhanghelului

Penele Arhanghelului

Kanalga Telegram’da o‘tish

Ko'proq ko'rsatish
Ruminiya547Maʼlumotlar6 111
574
Obunachilar
+424 soatlar
+177 kunlar
+4030 kunlar

Ma'lumot yuklanmoqda...

O'xshash kanallar
Ma'lumot yo'q
Muammo bormi? Iltimos, sahifani yangilang yoki bizning qo'llab-quvvatlash boshqaruvchimizga murojaat qiling>.
Taglar buluti
Ma'lumot yo'q
Muammo bormi? Iltimos, sahifani yangilang yoki bizning qo'llab-quvvatlash boshqaruvchimizga murojaat qiling>.
Kirish va chiqish esdaliklari
---
---
---
---
---
---
Obunachilarni jalb qilish
Iyun '26
Iyun '26
+44
7 kanalda
May '26
+24
9 kanalda
Get PRO
Aprel '26
+45
6 kanalda
Get PRO
Mart '26
+47
8 kanalda
Get PRO
Fevral '26
+39
7 kanalda
Get PRO
Yanvar '26
+39
7 kanalda
Get PRO
Dekabr '25
+51
8 kanalda
Get PRO
Noyabr '25
+39
7 kanalda
Get PRO
Oktabr '25
+24
2 kanalda
Get PRO
Sentabr '25
+29
6 kanalda
Get PRO
Avgust '25
+299
10 kanalda
Get PRO
Iyul '250
6 kanalda
Get PRO
Iyun '25
+3
3 kanalda
Sana
Obunachilarni jalb qilish
Esdaliklar
Kanallar
30 Iyun0
29 Iyun+4
28 Iyun+1
27 Iyun0
26 Iyun+5
25 Iyun+3
24 Iyun+4
23 Iyun+1
22 Iyun0
21 Iyun0
20 Iyun+1
19 Iyun+1
18 Iyun0
17 Iyun+1
16 Iyun+1
15 Iyun+5
14 Iyun+1
13 Iyun+1
12 Iyun+2
11 Iyun+4
10 Iyun0
09 Iyun+1
08 Iyun0
07 Iyun0
06 Iyun+4
05 Iyun0
04 Iyun0
03 Iyun0
02 Iyun+2
01 Iyun+2
Kanal postlari
Penele Arhanghelului
SURSE
[1] Ion Mânzatu, "Cum am compus cântecele legionare", Colecția "EUROPA" München, 1996, pag. 7. [2] Mihail Polihroniade, "Vasile Marin", articol publicat în "Cuvântul Studențesc" (număr festiv), Ianuarie-Februarie 1937, Anul XII, Nr. 1-4. [3] Ion Mânzatu, Op. cit., pag. 8. [4] Ibidem., pag. 9. [5] Mircea Eliade, "Ion Moța și Vasile Marin", articol publicat în revista "Vremea", Anul X, Nr. 472, 24 Ianuarie 1937. [6] I. Mânzatu, Op. cit., pag. 10. [7] Vasile Christescu, "Jertfa lui Ion Moța și Vasile Marin în lumina istoriei", articol publicat în "Cuvântul Studențesc" (număr festiv), Ianuarie-Februarie 1937, Anul XII, Nr. 1-4. [8] "În trudă ne-am sbătut și 'n umilință, / Tiranii pâinea ne-au luat... / Destul ne-am încleștat în suferință, / Cu Neamu'ntreg am sângerat! / Din greu și aspru vuet de ciocane, / Încovoiați de foame și nevoi, / Din zgură de furnale și cazane / Flămânzi ne ridicăm și goi." Vezi și: "Cântece Legionare", Serviciu Propagandei Scrise, București, 1940, pag. 75. [9] "Te-am așteptat cu sete Căpitane / Să'nvii în noi străbunele simțiri, / Căci ne-am pierdut și limbă și credință / Sub biciul crunt al fostei stăpâniri" (. . .) "Prin Tine vom clădi o nouă țară / Mai mândră decât stele pe cer, / Fă-ne un semn și vor cădea și munții, / De-or sta în calea Gărzilor de Fier". Vezi și: "Cântece Legionare", Colecția "EUROPA" München, 1977 (în edițiile precedente cântecul nu apare). [10] Amintim doar câteva versuri: "Ce greu blestem și ce osândă / Ți-a scris cu sânge 'nalta stea, / Mișei și slugi s-au strâns cu toții ca să vândă / Pe cei ce vrură mântuirea ta." (. . .) "Arhanghelul întinde paloșul de soare / Și spulberă satana în scântei! / Sub spada lui Legiunea crește ca floare. / Străfulgerând trădare și mișei.", refrenul fiind: "Pentru trădători, mișei și trădare, / Azi vrem gloanțe - și vrem ștreang - Răzbunare! / A 'nceput vifornița cea mare - Răzbunare!". Vezi și: Cântecele Legionare (. . .), pp. 16-18. [11] Ion Mânzatu, Op. cit., pag. 14. [12] Contrar anumitor păreri provenite din medii rău intenționate, într-un fel sau altul, Codreanu avea să devină o figură asociată de către legionarii din lagărul de la Miercurea Ciuc (1938) cu Mahatma Gandhi în ceea ce privește calea "non-violenței" pe care cei doi lideri o luaseră: vezi: Mircea Eliade, "Mémoire II, 1937-1960, Les moissons du solstice", Editions Gallimard, Paris, 1988, pag 39 (Eliade este rugat să țină o conferință despre Gandhi); vezi, de asemenea, Claudio Mutti, "Mircea Eliade e la Guardia di Ferro", Edizioni all'insegna del Veltro, Parma, 1989, pag. 19.

2
🇷🇴 Ion Mânzatu 🇷🇴 (Partea a II-a sau "Sfântă tinerețe legionară!") Fiind inspirat de către ședința legionară, Mânzatu scr
🇷🇴 Ion Mânzatu 🇷🇴 (Partea a II-a sau "Sfântă tinerețe legionară!") Fiind inspirat de către ședința legionară, Mânzatu scrie, alături de Radu Gyr, "Sfântă tinerețe legionară", cel mai cunoscut cântec legionar, cântec ce-a răsunat pe buzele tineretului românesc chiar și în cele mai crunte prigoane, în închisoare sau în fața plutonului de execuție, pe front sau în lagăr. Despre povestea compunerii cântecului și, totodată, întâlnirea sa cu cel ce avea să-i fie Căpitanul, o povestește el însuși: "Trebuia să aibă aprobarea lui Corneliu Codreanu spre a fi difuzat. Într-o seară veni la mine acasă în strada Paris, în spatele Ministerului de Externe, un grup restrâns de căpetenii legionare, în frunte cu domnul inginer Clime, Victor Vojen, Puiu Gârcineanu și Gyr. Ascultară de câteva ori melodia intonată de Radu Gyr și de mine, cu acompaniament de pian. Poate pentru prima oară un cântec legionar era prezentat cu acompaniament." [1] Se pare că unii din membrii cuibului "Axa", despre care am mai vorbit în altă parte, l-au vizitat pe Nellu Mânzatu. Nu putem ști sigur în ce cuib a fost încadrat ulterior Mânzatu, însă conform lui Mihail Polihroniade, acesta se numără printre "condeiele" revistei cu același nume: "Axa" [2]. Legionarii din grupul "Axa" îl prezintă pe Manzatti lui Corneliu Codreanu și Generalului Cantacuzino, care, auzind cântecul, exclamă: "Bravo, măi băieți! E dat în mă-sa cel ce l-a compus!" [3]. Prima ediție de cântece legionare în care a fost publicat acest marș avea să fie vândut în câteva zile (în 5000 de exemplare), devenind, rapid, unul dintre cele mai cunoscute cântece legionare. Tot din amintirile sale, extragem o întâmplare interesantă: în August, 1936, pe când Manzatti călătorea cu vaporul la Constantinopol, acesta decide să oprească și pe litoralul unde legionarii lucrau în tabăra de la Carmen Sylva; aici, Codreanu, imediat, dă de veste apariția lui Manzatti: "Într-o clipă - povestește compozitorul - se formă un careu și pentru întâia oară ascultai aproape cutremurat de emoție, intonat de sute de piepturi goale, arse de soare, propria-mi compoziție" [4] La începutul anului 1937, Ionel Moța și Vasile Marin, acei doi "cruciați" ai secolului XX, cum i-a numit Mircea Eliade [5], aveau să cadă răpuși de gloanțele hoardelor bolșevice pe frontul îndepărtat al Peninsulei Iberice. Atunci, în Ianuarie, chiar după ce Codreanu și restul românilor aflaseră de trista veste, Codreanu îi chemă pe Manzatti și pe Gyr la sediul din strada Gutenberg, fosta proprietate a Generalului Cantacuzino. Acesta le spune: "Voi știți ce a reprezentat pentru mine Ionel Moța. A căzut luptând eroic cel mai bun dintre noi, laolaltă cu celălalt prețuit camarad, Vasile Marin. Aș dori ca să compuneți un imn de slavă pentru sacrificiul lor, lăsându-vă libertatea de a pune în cuvinte și muzică inspirația necesară. Le vom face o înmormântare demnă de supremul lor sacrificiu. Imnul vostru îi va însoți la locul de odihnă și va consemna pentru totdeauna marea lor jertfă." [6] Un cântec încărcat, în primele strofe, de un ton funebru, evidențiind greutatea sacrificiului celor doi, iar ultimele strofe pornesc un nou ton, unul care să denote acel înalt sentiment de eroism, căci "poate fi oare ceva mai eroic decât ruperea de tot ce ai mai drag pe lume spre a împlini cu sângele tău biruința idealului căruia i-ai închinat viața?" [7] Înmormântarea celor doi eroi avea să fie una cum Bucureștiul nu mai văzuse. Cântecul lui Manzatti, pe versurile lui Gyr, răsuna în întreaga Românie. În 1937 mai scrie câteva cântece legionare, dintre care amintim: "Imnul Muncitorilor" [8], tot pe versurile poetului Radu Gyr - pe care Codreanu îl socotea ca o mare bătălie legionară împotriva "Internaționalei"; "Imnul Românilor Secuizați" [9] și "Răsbunare" [10], scris alături de Gyr - la rugămintea lui Vasile Marin, care îl îndemnase să compună "un marș pentru stigmatizarea trădării și nevoia de pedepsire a trădătorilor" [11] - deși cântecul avea să fie respins de către Căpitan, socotindu-l violent și nepotrivit spiritului legionar. [12] SURSE | Penele Arhanghelului ?
135
3
SURSE [1] J. N. Manzatti, "Frumoasa cu ochi verzi", Editura Carpații, Madrid, 1957, pag. 31. [2] Ibidem, pag. 29. [3] Vezi și: Nello Manzatti, "Nostalgie. Cântece de inimă albastră", Colecția "EUROPA" München, (Ed. a II-a), 1996, pp. 3-5. [4] Ion Mânzatu, "Cum am compus cântecele legionare", Colecția "EUROPA" München, 1996, pag. 3. [5] Corneliu Zelea Codreanu, "Pentru Legionari", Vol. I, Editura "Totul Pentru Țară", Sibiu, 1936, pag. 303. [6] Corneliu Zelea Codreanu, "Cărticica șefului de cuib", Colecția "EUROPA" München, I, Punctul 7. [7] Ernest Bernea, "Stil Legionar" (1937). Vezi și: Ernest Bernea, "Ctitorii. Pagini de luptă politică și spirituală", Rânduiala Politică, 1940, pp. 60-61. [8] Ion Mânzatu, "Cum am compus cântecele legionare" (. . .), pag. 7.
97
4
🇷🇴 Ion Mânzatu 🇷🇴 (Partea a I-a sau "Romanțele și Politica") Compozitorul Ion Mânzatu, alături de poetul Radu Gyr, a fost
🇷🇴 Ion Mânzatu 🇷🇴 (Partea a I-a sau "Romanțele și Politica") Compozitorul Ion Mânzatu, alături de poetul Radu Gyr, a fost autorul ale căror cântece vibrau pe buzele tineretului românesc, cântece ce răsunau în momentele de glorie, de bucurie și de fericire, dar și cântece ce înmugureau triștii pereți ai temnițelor, cuprinzând, totodată, suferința legionară, nelipsită de-a lungul tuturor prigoanelor pe care le-au înfruntat, cât și exaltarea ethosului legionar. Ion Mânzatu s-a născut în 1902, la început de secol XX, copilărind în Capitală, în acel "mic Paris". În timpul Primului Război Mondial, la vârsta de 14 ani, ca cercetaș, a oferit ajutor soldaților plecați pe front [1]. Imediat după război îl cunoaște pe renumitul poet Cincinati Pavelescu, al cărui discipol va fi. În memoriile sale Mânzatu scrie: "De altfel, în viață fiind, Cincinat mă autorizase să-i modific orice poezie, adaptând-o la cântec." [2] Atunci a luat naștere romanța "Frumoasa cu ochi verzi", pe versurile lui Cincinat Pavelescu și pe muzica lui Mânzatu [3]. Activitatea politică a lui Ion Mânzatu - Nello Manzatti, cum avea să fie cunoscut în Bucureștiul interbelic, nume de scenă pe care îl va adopta - a început prin aderarea la partidul liberal încă din 1927, pe vremea când Mânzatu era încă directorul unei fabrici textile, însă, scria el: "mă nelinișteau infiltrațiile în partid a unor elemente corupte" [4] - motiv pentru care, mai târziu, va și adera la Mișcarea Legionară. În afară de activitatea industrială, Manzatti se va preocupa mai degrabă de o carieră în domeniul literaturii și al muzicii, fiind înzestrat cu un mare talent literar și o sensibilitate artistică. Acest lucru îi va crea un renume, fiind, în anii 30'-34', unul dintre cei mai populari compozitori ai țării, în același timp, membru și inspector muzical onorific în Societatea Compozitorilor Români înființată de George Enescu, renumitul compozitor român. În 1936 Manzatti avea să participe la o ședință de cuib legionară prezidată de unul dintre prietenii săi, Paul Gălășanu, moment ce avea să îi "influențeze existența" - cum scria el însuși - rămânând puternic impresionat de cântecele ce erau intonate la ședința camaraderească. Codreanu, evocând începuturile de viață legionară, scria: "Pentru a putea să cânți, îți trebuie o anumită stare sufletească. O armonie în sufletul tău. Cel ce merge să fure pe cineva, acela nu poate cânta. Nici cel ce merge să facă o nedreptate. Nici cel al cărui suflet e ros de patimi și de vrăjmășie față de camaradul său. Și nici acela al cărui suflet e sterp de credință." [5] - iar acest lucru va deveni unul dintre cele mai importante elemente ale doctrinei legionare, insistându-se chiar asupra faptului ca în timpul ședințelor de cuib să se cânte, printre altele: "Acolo în cuib se vor înălța rugăciuni lui Dumnezeu pentru biruința Legiunii, se vor cânta cântecele trimise de Legiune, se va vorbi despre cei morți: martiri, eroi căzuți pentru Legiune și camarazii morți în credință legionară (. . .)" [6] Acest lucru a fost atât de frumos dezvoltat de Ernest Bernea, cel mai mare sociolog Român și membru al Mișcării Legionare, transpunând, oarecum, adevărurile eterne ale naturii și ființei înseși: "Prin cântec omul se integrează ritmului cosmic. Se pătrunde de tainele lumii și se împărtășește din necunoscut. (...) Marile întrebări și neliniști metafizice ne poartă pe calea cântecului, dragostea marilor culmi de înțeles și taine se exprimă prin cântec. Prin cântec omul merge până în sâmburele adevărului, prin cântec omul atinge esențialul. Cine poate cânta și cântă dintr-o nevoie lăuntrică, acela dovedește o preocupare și o sete de daruri divine." [7] Această profunzime a doctrinei legionare l-a atras pe Mânzatu, iar sentimentul lăsat în urma întrunirii legionare îl va călăuzi să scrie cel mai frumos și mai cunoscut marș legionar, pe versurile lui Radu Gyr - între care s-a creat rapid "o armonie rar întâlnită și o prietenie ce avea să dureze până la capătul vieții" [8] - "Sfântă tinerețe legionară". SURSE | Penele Arhanghelului 🇷🇴 |
584
5
SURSE [1] Horia Sima, "Prizonieri ai puterilor Axei", Editura Mișcării Legionare, Madrid, 1990, [2] Carlos Caballero Jurado - Richard Landwehr, Armata Națională a Guvernului de la Viena, Editura Evdokimos, București, 2019, pag. 90. [3] Corneliu Zelea Codreanu, "Pentru Legionari", Vol. I, Editura "Totul Pentru Țară", Sibiu, 1936, pp. 295-296. [4] "Conferințe ținute la Berkenbrück și Buchenwald", Colecția "Omul Nou", Salzburg, 1952, pag. 43. [5] Emil Cioran, "Portretul Căpitanului", conferință la radio, 27 Noiembrie 1940, apărută, însă, în „Glasul Strămoșesc”, Sibiu, nr. 10, 15 Decembrie 1940.
182
6
🇷🇴 "De la Văcărești la Berkenbrück" - Partea a II-a Și, astfel - îi poartă tristul destin pe cei care au rămas dintre Văcăr
🇷🇴 "De la Văcărești la Berkenbrück" - Partea a II-a Și, astfel - îi poartă tristul destin pe cei care au rămas dintre Văcăreșteni: Radu Mironovici este arestat în urma așa zisei "rebeliuni", iar Corneliu Georgescu și Ilie Gârneață reușesc să ia calea exilului, departe de țară. Din Februarie, 1941, elita legionară avea să fie concentrată la est de Berlin, într-o mică așezare numită "Berkenbrück". Horia Sima relatează, despre această perioadă: "Nu pot să zic că am trăit rău. Locuiam într-o vilă pe malul râului Spree." [1] Scurta ședere a elitei legionare la Berkenbrück a fost întreruptă în Decembrie 1942, când Sima decide să fugă în Italia, cu intenția de a obține o audiență la Mussolini, căruia dorea să-i explice greșelile național-socialiștilor în politica externă - implicit, în legătură cu războiul european: "întrucât germanii nu-l ascultau, - scrie istoricul Richard Landwehr - trebuia să încerce să comunice cu Mussolini" [2]; vestea evadării lui Sima din domiciliul forțat avea să aducă la întemnițarea legionarilor de la Berkenrück în lagărul de la Dachau, iar a legionarilor ce se aflau pe cuprinsul Germaniei, cât și cei deja prezenți la Rostock - loc unde fuseseră trimiși la atenția specială a guvernului german - în lagărul de la Buchenwald. Aproximativ 400 de legionari se aflau la începutul anului 1943 concentrați în lagărul de la Buchenwald, iar o altă grupă, mult mai mică, la Dachau; Horia Sima avea să fie separat de restul legionarilor, fiind încarcerat în lagărul de la Sachsenhausen-Oranienburg, beneficiind, totuși, de un regim diferit decât cel al deținuților de rând. Aceasta va fi situația până la 24 August, 1944. Din scurtul timp petrecut la Berkenbrück ne-a rămas, de la unul dintre Văcăreșteni - Corneliu Georgescu - o frumoasă conferință: cu ocazia împlinirii a 15 ani de existență a Legiunii. Departe de țară, în condiții nefavorabile, cum au fost mereu în zbuciumata istorie a Mișcării, legionarii au continuat să celebreze, conform tradiției, aniversarea întemeierii acesteia. Ședința legionară din 24 Iunie 1942 de la Berkenbrück începe cu citirea cuvintelor Căpitanului: "Astăzi, Vineri 24 Iunie 1927 (Sf. Ion Botezătorul), ora zece seara, se înființează "LEGIUNEA ARHANGHELUL MIHAIL", sub conducerea mea. Să vină în aceste rânduri cel ce crede nelimitat. Să rămână în afară cel ce are îndoieli. Fixez ca șef al gărzii la Icoană pe Radu Mironovici." [3] Corneliu Georgescu, care începuse mica conferință, continuă: "O ședință de un minut, care a urmat după grele frământări și după un șir de ani de lupte și de suferințe. O hotărâre de a porni pe drumuri noi, amarnica experiență făcută cu Liga Apărării Naționale Creștine demonstrând zădărnicia sforțărilor făcute pe drumul de până atunci. O ședință de un minut, indicând un drum care va călăuzi pașii Legiunii peste suferințe și încercări cumplite spre culmile eternității românești." [4] Demn de remarcat cât de frumos a exprimat Emil Cioran: "Acest mort [Codreanu] a răspândit un parfum de veșnicie peste pleava noastră umană și-a readus cerul deasupra României." [5] - adică a rămas în eternitate. Corneliu Georgescu continuă: "În seara zilei de 24 Iunie 1927, în chilioara din strada Florilor din Iașul robit jidovimii, cinci oameni au hotărât pe vremuri să pornească la drum nou de mântuire, înarmați cu încrederea nemărginită în virtutea sacrificiului prestat în slujba binelui pentru neam. Din cei cinci mai trăiesc azi trei, doi țintuiți departe de țara lor și unul în temnițele din România. Căpitanul care comanda grupul și mâna lui dreaptă, Moța, s-au ridicat de mult prin jertfa lor la cea mai înaltă slavă a Neamului Românesc. A fost atât de sublimă jertfa lui Moța și apoi jertfa Căpitanului încât prigonitorii lor de odinioară sunt nevoiți azi să se descopere și să-și aplece genunchii tremurând în fața luminii de fulger a sacrificiului lor, lumină care a alungat pentru vecie întunericul decadenței morale de care are cuprins neamul nostru." - recomandăm spre citire întreaga conferință, pe care o puteți găsi chiar aici. SURSE | Penele Arhanghelului 🇷🇴 |
800
7
SURSE [1] Vasile Marin, "Crez de generație: Ideologia faptei", "Axa", 22 Ianuarie, 1933. Vezi și: V. Marin, "Crez de Generație", Colecția "EUROPA" München, 1977, pag. 187. [2] Corneliu Zelea Codreanu, "Pentru Legionari", Vol. I, Editura "Totul Pentru Țară", Sibiu, 1936, 250. [3] În Octombrie 1923 Corneliu Codreanu, Ion Moța, Corneliu Georgescu, Vernichescu, Ilie Gârneață, Radu Mironovici, Leonida Bandac și Tudose Popescu, lideri ai centrelor studențești din orașele Iași, Cluj și Cernăuți, pun la cale un complot prin care aveau să împuște la București elita politică și rabinii Capitalei socotiți drept influenți în afacerile statului și în cele monetare. [4] Julius Evola, "La tragedia della Guardia di Ferro", "La Vita Italiana", Roma, n. 309, dicembre 1938. [5] Corneliu Zelea Codreanu, "Cărticica șefului de cuib", Colecția "EUROPA" München, XI, Punctul 70. [6] Mircea Eliade, "O revoluție creștină", "Buna Vestire", București, Anul I, Nr. 100, 27 Iunie 1937. [7] Gerd Zikeli, "Corneliu Zelea Codreanu und die Eiserne Guard", Colecția "EUROPA" München, 1999, pag. 20.
213
8
🇷🇴 "De la Văcărești la Berkenbrück" - Partea I "De la icoană și de la altar am pornit (. . .)" scria Ionel Moța, profetic.
🇷🇴 "De la Văcărești la Berkenbrück" - Partea I "De la icoană și de la altar am pornit (. . .)" scria Ionel Moța, profetic. Astăzi se împlinesc 99 de ani de la nașterea Legiunii Arhanghelul Mihail, acest mare strigăt al Neamului pentru Voință, pentru Viață. Vasile Marin scria, acum 93 de ani: "Generația în mâinile căreia se află frâiele colectivității naționale, trage să moară; nu de bătrânețea împlinirii misiunii sale, ci din neputință, fizică și morală. Ea moare prin ea însăși: moare din lipsă de respirație, din incapacitatea de înțelegere a vremurilor și din paralizarea voinței creatoare." [1] Mișcarea lui Codreanu a fost fix încercarea din răsputeri a Neamului să dea cel mai pur suflu al plămânilor săi. Într-un timp în care individualismul domnea, în care marxismul - prin materialismul său dialectic - lua amploare în mediul cultural și intelectual, în care machiavelismul era o condiție a politicianului și demagogia singura sa calitate, Codreanu și camarazii săi aruncă în aer vechile valori burghezo-jidănești, acest indezirabil plumb al mizeriei liberalismului francmason, pavând un nou drum "de foc și biruință". Fiind o revoluție spirituală - și nu una politică, cum a fost cazul majorității mișcărilor revoluționare interbelice - aceasta pleacă de la om, către Dumnezeu. Aceasta redă Neamului conexiunea cu transcendentul, care este în fapt Dumnezeirea: Codreanu scria în a sa carte, evocând amintirile din tinerețea sa zbuciumată, despre "mistica națională" - căci, scria el: "Dacă mistica creștină cu finalul ei, extazul, este contactul omului cu Dumnezeu, printr-un "salt din natura umană în natura divină" (Crainic), mistica națională nu este altceva decât contactul omului sau al mulțimilor cu sufletul neamului lor, printr-un salt pe care acestea îl fac, din lumea preocupărilor personale, în lumea eternă a neamului. Nu cu mintea, căci aceasta o face orice istorie, ci trăind, cu sufletul lor." [2] Cei care l-au înțeles, l-au urmat, integrându-se noii mentalități a colectivului, care nu este decât Universalul transpus în particularitatea unui Neam, produs al acestuia, al Universului. Într-adevăr, la Văcărești ia naștere Legiunea, loc unde studenții naționaliști [3] fuseseră întemnițați pentru așa zisul "complot" împotriva liderilor statului și al jidănimii burgheze concentrate în Capitală. Patronul acesteia, Arhanghelul Mihail, semnalează încă din start, cum prea bine a observat și Julius Evola, "latura mistică, religioasă și ascetică a unui asemenea naționalism" [4] pentru că, în realitate, Mișcarea asta a fost, cum scria și Codreanu: "o școală spirituală" [5]. La 24 Iunie, 1927, noua generație s-a născut, scrie Eliade, în "conștiința acestei misiuni istorice: de a schimba sufletul României, subordonând toate valorile unei singure valori supreme: Spiritul." [6] La bază a avut patru idei simple, dar totuși atât de importante: "Credința în Dumnezeu; Credința în misiunea Legiunii; Dragoste reciprocă; Cântecul." [7] - scria analistul istoric german Gerd Zikeli, apropiat legionarilor din exil. Astfel, de la Văcărești pleacă legionarii, fiii lui Eminescu, pene ale Arhanghelului Mihail. În scurt timp, aveau să capteze întreaga țară, care a încercat să le înțeleagă lupta și suferința, pe care au ajuns să o împărtășească, în cele din urmă. Ionel Moța a murit în 1937, departe de țară, pe câmpurile de luptă ale Spaniei, iar Căpitanul în trista noapte a lui Noiembrie, în apropierea pădurii Tăncăbești. Dintre fondatorii Mișcării trei au apucat să vadă biruința acesteia în plan politic - vorbim despre abdicarea Regelui Carol al II-lea și formarea guvernului Antonescu alături de Horia Sima - aceștia au fost Ilie Gârneață, Corneliu Georgescu și Radu Mironovici, Comandanți ai Bunei Vestiri - cea mai mare funcție pe care o putea avea un membru încadrat în rândurile Mișcării. Mironovici avea să fie arestat și întemnițat în urma "rebeliunii". Gârneață și Corneliu Georgescu au reușit să plece din țară, refugiindu-se în Germania, în urma vicisitudinilor din Ianuarie 1941. SURSE | Penele Arhanghelului 🇷🇴 |
709
9
Biografie* iertați-ne!
256
10
Cărei "Pene a Arhanghelului" i-am putea dedica o scurtă bibliografie luna aceasta, conform tradiției canalului?
363
11
Cărei "Pene a Arhanghelului" i-am putea dedica o scurtă bibliografie luna aceasta, conform tradiției canalului?
1
12
„Credeți în Hristos ca să aveți un sens în viață” Pr. Dumitru Stăniloaie
3
13
SURSE [1] Cf. Renzo de Felice, "Mussolini il Duce", Vol. I, Giulio Einaudi Ed., Torino, 1974, p. 372. [2] Vezi și: Horia Sima, "Destinée du Nationalisme", P.E.G., Paris, 1951, Chap. II. [3] Roberto F. Davanzati, "Discorso pronunciato a Firenze per l'Instituto di cultura "Venezian", il 28 febbraio 1926", în "Fascismo e Cultura", Ed. FIREZNE, Torino, 1926, pag. 29. [4] Corneliu Zelea Codreanu, "Circulări și Manifeste", Colecția "EUROPA" München, 1981, pag. 123. [5] Vasile Marin, "Crez de Generație", Colecția "EUROPA" München, 1977, pag. 219. [6] Pietro Gorgolini, "Il fascismo nella vita Italiana" (con prefazione di B. Mussolini), Edizioni Silvestrelli e Cappelletto, Torino, 1923, pag. 34. [7] Cf. Julius Evola, "Naționalism și asceză", Ed. FRONDE, Alba Iulia - Paris, 1998, pag. 103. [8] Mircea Eliade, "Ion Moța și Vasile Marin", articol publicat în "Vremea", An. X, nr. 472 din 24 ianuarie, 1937.
474
14
🇷🇴 Legionarism și Fascism 🇮🇹 Nu se poate numi imputarea Mișcării Legionare ca "organizație fascistă" drept o "învinuire" privind conotația pe care adesea simpatizanții sau, - oarecum, reprezentanții, mai mult sau mai puțin "legitimi", ai fenomenologiei legionare - au perceput-o ca fiind contextual greșită. Pentru a spulbera, din start, și astfel de a ne situa în principiu, vom declara că "fascismul nu este un articol de export" [1], precum a declarat însuși doctrinarul acestuia, Benito Mussolini, excluzând orice posibilitate a confuziei, adesea întâlnită, precum declararea legionarismului ca "doar o altă (sic!) formă a fascismului". Continuând, deși aparențele exterioare ne-ar putea induce în eroare și, astfel, să ne angreneze pe un drum "incomplet" în expunerea de față - din moment ce ambele au venit la un asemănător grad de maturitate a popoarelor europene în chestiunea naționalismului revoluționar, fapt ce a făcut posibilă însăși încercarea unei restaurări tradiționale în Europa acum un secol, - trebuie să privim fascismul din interior și legionarismul la fel, declarând că atât primul cât și cel din urmă au fost revoluții totale ale Națiunilor respective în care au apărut, și nu ar putea fi altcumva, prin însăși negația doctrinară a acestora a oricărui fel de internaționalism [2]. În esență, fascismul este politica ce "obligă la un scop înalt și conduce societatea, în mod necesar sub fierul disciplinei, să fie mai bună decât ea însăși, dincolo de oricare egoism individual" [3], spre deosebire de legionarism, în care, conform întemeietorului Mișcării - Corneliu Zelea Codreanu - biruința Națiunii se înfăptuiește decât "odată cu desăvârșirea unui proces interior de conștiință a Națiunii Române." [4] neimplicând în niciun fel cultul violenței revoluționare, de inspirație leninistă, în subtil, pe care l-a avut, într-un fel sau altul, fascismul; făcând astfel, am putea spune, o diferență extrem de mare deoarece Mișcarea a crescut "și se întărește prin persecuții și prigoane" [5] - cum scria Vasile Marin, unul dintre cei doi martiri legionari de la Majadahonda - pe când fascismul a crescut, avându-și doctrina în însuși acest concept, prin "violența fascistă [. . .] care înlătură casta oligarhică, aceea care refuză cu încăpățânare să dispară de pe scena politică" [6]. Desigur, nu vrem să interpretăm greșit, cum comit adesea imprudența majoritatea liberalilor în scrierile "rău intenționate", atribuind violența ca scop în doctrina fascistă, și nu ca metodă, cum a fost cazul, în unele circumstanțe. Mai mult - putem merge mai departe declarând că, în primul rând, Mișcarea Legionară este una spirituală, pozitivând calitățile virile ale Neamului românesc prin contopirea cu necesitățile vremelnice ale Națiunii, sintetizând astfel întreaga doctrină legionară, totul făcându-se din Iubire, în accepțiunea totală a cuvântului. Spre deosebire de fascism, care este o doctrină politică, economică, culturală, și așa mai departe, - legionarismul le percepe pe toate acestea ca fiind obiectele exterioare ale Spiritului, într-un fel sau altul, pe când fascismul tinde, printr-o deviație specifică hegelianismului, să materializeze civilizația și, oarecum, Statul - sau Națiunea. Pentru a concluziona, Codreanu îi spunea lui Julius Evola: fascismul are la bază doctrina statului, național socialismul pe cea a rasei iar pentru legionarism, - "punctul de plecare ar fi fost, în schimb, elementul spiritual." [7]. Pentru a renunța la vreun subiectivism doctrinar și a arăta către fapte, care vorbesc, câteodată, mai profund decât o poate face mașina de scris, vom afirma ceea ce scria Mircea Eliade în urmă cu aproape 90 de ani: "În războiul civil din Spania - devenit repede un război între ideologii politice și interese economice extra-naționale - au murit, fără îndoială, sute de mii de oameni, de ambele părți; (. . .) E greu de crezut, totuși, că printre acele câteva sute de mii de morți de pe fronturile spaniole - se mai pot număra jertfe atât de voluntare ca a lui Ion Moța și Vasile Marin." [8] - iar acest ultim fragment întregește tot ceea ce am scris până acum, fiind exemplul suprem al renunțării de sine în favoarea Spiritului, care este concreta Realitate în doctrina legionară, spre deosebire de toate mișcările naționalist revoluționare ale secolului trecut. ——— SURSE | Penele Arhanghelului 🇷🇴 |
1 500
15
Matn yo'q...
957
16
Matn yo'q...
1
17
Ne bucurăm pentru colaborarea cu Lazarus Symposium!
410
18
“We now that Szálasi admired Corneliu Zelea Codreanu very much, with whom he met in 1937; and this in the context of a negoti+1
“We now that Szálasi admired Corneliu Zelea Codreanu very much, with whom he met in 1937; and this in the context of a negotiation based on a spiritual affinity, a comradeship and a doctrinal one, thanks to which they could share their own ideas even in the most controversial problems.” „Știm că Szálasi îl admira foarte mult pe Corneliu Zelea Codreanu, pe care l-a cunoscut în 1937; și aceasta în contextul unei negocieri bazate pe o afinitate spirituală, camaradească și doctrinară, grație căreia cei doi au putut să-și apropie pozițiile chiar și în cele mai controversate probleme.” - András de László, “LA BATTAGLIA DI FERENC SZALASI” From Ferenc Szalasi, “Diaro dal carcere”, Edizioni all’insegna del Veltro, Parma, 1997, pp. 84-85.
344
19
Prima încercare de-a transpune din "gândurile" proprii; în același timp - un mic "articol".
302
20
Matn yo'q...
1 118
Barcha postlarni ko‘rish