متاح الآن! بحث تيليغرام 2025 — أهم رؤى العام 
555
المشتركون
+524 ساعات
+127 أيام
+2930 أيام
جاري تحميل البيانات...
القنوات المماثلة
لا توجد بيانات
هل تواجه مشاكل؟ يرجى تحديث الصفحة أو الاتصال بمدير الدعم الخاص بنا.
سحابة العلامات
لا توجد بيانات
هل تواجه مشاكل؟ يرجى تحديث الصفحة أو الاتصال بمدير الدعم الخاص بنا.
الإشارات الواردة والصادرة
---
---
---
---
---
---
جذب المشتركين
يونيو '26
يونيو '26
+23
في 7 قنوات
مايو '26
+24
في 9 قنوات
Get PRO
أبريل '26
+45
في 6 قنوات
Get PRO
مارس '26
+47
في 8 قنوات
Get PRO
فبراير '26
+39
في 7 قنوات
Get PRO
يناير '26
+39
في 7 قنوات
Get PRO
ديسمبر '25
+51
في 8 قنوات
Get PRO
نوفمبر '25
+39
في 7 قنوات
Get PRO
أكتوبر '25
+24
في 2 قنوات
Get PRO
سبتمبر '25
+29
في 6 قنوات
Get PRO
أغسطس '25
+299
في 10 قنوات
Get PRO
يوليو '250
في 6 قنوات
Get PRO
يونيو '25
+3
في 3 قنوات
| التاريخ | نمو المشتركين | الإشارات | القنوات | |
| 16 يونيو | +1 | |||
| 15 يونيو | +5 | |||
| 14 يونيو | +1 | |||
| 13 يونيو | +1 | |||
| 12 يونيو | +2 | |||
| 11 يونيو | +4 | |||
| 10 يونيو | 0 | |||
| 09 يونيو | +1 | |||
| 08 يونيو | 0 | |||
| 07 يونيو | 0 | |||
| 06 يونيو | +4 | |||
| 05 يونيو | 0 | |||
| 04 يونيو | 0 | |||
| 03 يونيو | 0 | |||
| 02 يونيو | +2 | |||
| 01 يونيو | +2 |
منشورات القناة
SURSE
[1] Cf. Renzo de Felice, "Mussolini il Duce", Vol. I, Giulio Einaudi Ed., Torino, 1974, p. 372. [2] Vezi și: Horia Sima, "Destinée du Nationalisme", P.E.G., Paris, 1951, Chap. II. [3] Roberto F. Davanzati, "Discorso pronunciato a Firenze per l'Instituto di cultura "Venezian", il 28 febbraio 1926", în "Fascismo e Cultura", Ed. FIREZNE, Torino, 1926, pag. 29. [4] Corneliu Zelea Codreanu, "Circulări și Manifeste", Colecția "EUROPA" München, 1981, pag. 123. [5] Vasile Marin, "Crez de Generație", Colecția "EUROPA" München, 1977, pag. 219. [6] Pietro Gorgolini, "Il fascismo nella vita Italiana" (con prefazione di B. Mussolini), Edizioni Silvestrelli e Cappelletto, Torino, 1923, pag. 34. [7] Cf. Julius Evola, "Naționalism și asceză", Ed. FRONDE, Alba Iulia - Paris, 1998, pag. 103. [8] Mircea Eliade, "Ion Moța și Vasile Marin", articol publicat în "Vremea", An. X, nr. 472 din 24 ianuarie, 1937.
| 2 | 🇷🇴 Legionarism și Fascism 🇮🇹
Nu se poate numi imputarea Mișcării Legionare ca "organizație fascistă" drept o "învinuire" privind conotația pe care adesea simpatizanții sau, - oarecum, reprezentanții, mai mult sau mai puțin "legitimi", ai fenomenologiei legionare - au perceput-o ca fiind contextual greșită. Pentru a spulbera, din start, și astfel de a ne situa în principiu, vom declara că "fascismul nu este un articol de export" [1], precum a declarat însuși doctrinarul acestuia, Benito Mussolini, excluzând orice posibilitate a confuziei, adesea întâlnită, precum declararea legionarismului ca "doar o altă (sic!) formă a fascismului".
Continuând, deși aparențele exterioare ne-ar putea induce în eroare și, astfel, să ne angreneze pe un drum "incomplet" în expunerea de față - din moment ce ambele au venit la un asemănător grad de maturitate a popoarelor europene în chestiunea naționalismului revoluționar, fapt ce a făcut posibilă însăși încercarea unei restaurări tradiționale în Europa acum un secol, - trebuie să privim fascismul din interior și legionarismul la fel, declarând că atât primul cât și cel din urmă au fost revoluții totale ale Națiunilor respective în care au apărut, și nu ar putea fi altcumva, prin însăși negația doctrinară a acestora a oricărui fel de internaționalism [2].
În esență, fascismul este politica ce "obligă la un scop înalt și conduce societatea, în mod necesar sub fierul disciplinei, să fie mai bună decât ea însăși, dincolo de oricare egoism individual" [3], spre deosebire de legionarism, în care, conform întemeietorului Mișcării - Corneliu Zelea Codreanu - biruința Națiunii se înfăptuiește decât "odată cu desăvârșirea unui proces interior de conștiință a Națiunii Române." [4] neimplicând în niciun fel cultul violenței revoluționare, de inspirație leninistă, în subtil, pe care l-a avut, într-un fel sau altul, fascismul; făcând astfel, am putea spune, o diferență extrem de mare deoarece Mișcarea a crescut "și se întărește prin persecuții și prigoane" [5] - cum scria Vasile Marin, unul dintre cei doi martiri legionari de la Majadahonda - pe când fascismul a crescut, avându-și doctrina în însuși acest concept, prin "violența fascistă [. . .] care înlătură casta oligarhică, aceea care refuză cu încăpățânare să dispară de pe scena politică" [6]. Desigur, nu vrem să interpretăm greșit, cum comit adesea imprudența majoritatea liberalilor în scrierile "rău intenționate", atribuind violența ca scop în doctrina fascistă, și nu ca metodă, cum a fost cazul, în unele circumstanțe.
Mai mult - putem merge mai departe declarând că, în primul rând, Mișcarea Legionară este una spirituală, pozitivând calitățile virile ale Neamului românesc prin contopirea cu necesitățile vremelnice ale Națiunii, sintetizând astfel întreaga doctrină legionară, totul făcându-se din Iubire, în accepțiunea totală a cuvântului. Spre deosebire de fascism, care este o doctrină politică, economică, culturală, și așa mai departe, - legionarismul le percepe pe toate acestea ca fiind obiectele exterioare ale Spiritului, într-un fel sau altul, pe când fascismul tinde, printr-o deviație specifică hegelianismului, să materializeze civilizația și, oarecum, Statul - sau Națiunea.
Pentru a concluziona, Codreanu îi spunea lui Julius Evola: fascismul are la bază doctrina statului, național socialismul pe cea a rasei iar pentru legionarism, - "punctul de plecare ar fi fost, în schimb, elementul spiritual." [7]. Pentru a renunța la vreun subiectivism doctrinar și a arăta către fapte, care vorbesc, câteodată, mai profund decât o poate face mașina de scris, vom afirma ceea ce scria Mircea Eliade în urmă cu aproape 90 de ani: "În războiul civil din Spania - devenit repede un război între ideologii politice și interese economice extra-naționale - au murit, fără îndoială, sute de mii de oameni, de ambele părți; (. . .) E greu de crezut, totuși, că printre acele câteva sute de mii de morți de pe fronturile spaniole - se mai pot număra jertfe atât de voluntare ca a lui Ion Moța și Vasile Marin." [8] - iar acest ultim fragment întregește tot ceea ce am scris până acum, fiind exemplul suprem al renunțării de sine în favoarea Spiritului, care este concreta Realitate în doctrina legionară, spre deosebire de toate mișcările naționalist revoluționare ale secolului trecut.
———
SURSE
| Penele Arhanghelului 🇷🇴 | | 865 |
| 3 |  لا يوجد نص... | 631 |
| 4 |  لا يوجد نص... | 1 |
| 5 | Ne bucurăm pentru colaborarea cu Lazarus Symposium! | 202 |
| 6 | “We now that Szálasi admired Corneliu Zelea Codreanu very much, with whom he met in 1937; and this in the context of a negotiation based on a spiritual affinity, a comradeship and a doctrinal one, thanks to which they could share their own ideas even in the most controversial problems.”
„Știm că Szálasi îl admira foarte mult pe Corneliu Zelea Codreanu, pe care l-a cunoscut în 1937; și aceasta în contextul unei negocieri bazate pe o afinitate spirituală, camaradească și doctrinară, grație căreia cei doi au putut să-și apropie pozițiile chiar și în cele mai controversate probleme.”
- András de László, “LA BATTAGLIA DI FERENC SZALASI” From Ferenc Szalasi, “Diaro dal carcere”, Edizioni all’insegna del Veltro, Parma, 1997, pp. 84-85. | 164 |
| 7 | Prima încercare de-a transpune din "gândurile" proprii; în același timp - un mic "articol". | 216 |
| 8 |  لا يوجد نص... | 891 |
| 9 |  De când am început să judec lumea din juru-mi i-am cerut frumusețe și adevăr; i-am cerut pentru că nu puteam fără ele. Le simțeam în mine ca pe un cântec ce-mi străbătea ființa până în ultima fibră.
Soarele urcă și coboară zilnic și dă preț tuturor elementelor naturii; soarele ne scaldă în apele vii ale lumii. Nesfârșita și mereu înnoita frumusețe a naturii mă cheamă, mă desfată și mă ajută să cresc tot mai bun, mai plin și mai curat.
(. . .) Frumusețea interioară, frumusețea muzicală cu care m-a dăruit Dumnezeu și pe care o regăsesc în natură, nu se poate exprima liber, nu își poate desface floarea din pricina oamenilor. Ei mi-o opresc, mi-o omoară. Simt deseori în pieptul meu o atât de mare bogăție și sete de frumusețe, dorință de a semăna pretutindeni, încât aș fi în stare să învălui tot universul cu ea.
Dar oamenii mi-o sfărâmă; oamenii nu vor să știe de frumusețe și de binefacerile ei. Oamenii mă socotesc nebun și mă alungă; ei vor să mă instruiască și să mă facă "serios" adică urât, mort.
Oameni buni, dați cenușa la o parte, dezvăluiți jarul sufletului; acei ce n-ați murit: încă descoperiți frumusețea.
— Ernest Bernea, "Moldovă Tristă, Poeme în proză", Ed. "Rânduiala", Tip. Bucovina, București, 1941, pag. 32.
| Penele Arhanghelului 🇷🇴 | | 1 700 |
| 10 |  Orice alt scop decât Dumnezeu ne dezonorează.
"Todo fn diferente de Dios nos deshonra."
— Nicolás Gómez Dávila, "Escolios a un texto implícito I", Instituto Colombiano de Cultura, Bogotá, 1977, pag. 18.
| Penele Arhanghelului 🇷🇴 | | 1 086 |
| 11 |  ☦️1 Iunie 1946 - Mareșalul Antonescu este executat. 🇷🇴
Iar ție, popor ingrat, nu-ți va rămâne nici măcar cenușa mea!
— Mareșal Ion Antonescu, înainte de execuție.
| Penele Arhanghelului 🇷🇴 | | 552 |
| 12 |  لا يوجد نص... | 770 |
| 13 | SURSE
[1] Faust Brădescu, "Nicadorii, Decemvirii, Răsbunătorii", Editura Carpații, Biblioteca de documentare Dacia, Nr. 11, Madrid, 1978, pag. 35.
[2] Toader Ioraș, "Nicadorii", Colecția "Omul Nou", Salzburg, 1952, pag. 14.
[3] Ibidem., pag. 22.
[4] Nicu Iancu, "Sub steagul lui Codreanu", Editura DACIA - Madrid, 1973, pp. 112-113.
[5] Cf. Dumitru Banea, "Acuzat, Martor, Apărător în procesul vieții mele", Editura Puncte Cardinale, Sibiu, 1995, pag. 41.
[6] Cf. Nicolae Roșca, "Cronica unor violențe politice", Editura Mișcării Legionare, Madrid, 1991, pp. 17-18. | 721 |
| 14 |  لا يوجد نص... | 1 026 |
| 15 | SURSE
[1] Până și istoricul german Armin Heinen afirmă aceasta; vezi: A. Heinen, "Legiunea "Arhanghelul Mihail". Mișcare socială și organizație politică", Ediția a II-a, Humanitas, București, 2006, pag. 233.
[2] Nicolae Roșca, "Cronica unor violențe politice", Editura Mișcării Legionare, Madrid, 1991, pag. 16.
[3] Ibidem. Vezi și: Horia Sima, "Histoire du Mouvement Legionnaire", Editura DACIA, Rio de Janeiro, 1972, pag. 133.
[4] Ionel Moța, "Cranii de Lemn", articol publicat în revista "AXA", Anul II, - Nr. 23, din 7 Decembrie 1933, pag. 5. Vezi și: Ion I. Moța, "Cranii de Lemn", Editura Mișcării Legionare, București, 1940.
[5] Horia Sima, "De ce a fost asasinat Duca", Colecția "Omul Nou", Hallandale, Florida, 1998, pag. 2.
[6] Sursele diferă; vezi, spre exemplu: Cristian Sandache, "Sub semnul Arhanghelului Mihail, o istorie a Mișcării Legionare", Editura Theosis, Oradea, 2025, pag. 126. Istoricul german Gerd Zikeli afirmă că ar fi fost chiar 18.000: Gerd Zikeli, "Corneliu Zelea Codreanu, Rumänien 1938 und 1988", Colecția "EUROPA" München, 1992, pp. 29-30.
[7] Cf. Toader Ioraș, "Nicadorii", Colecția "Omul Nou", Salzburg, 1952, pag. 7.
[8] Ibidem, pag. 11.
[9] Corneliu Zelea Codreanu, "Circulări și Manifeste", Colecția "EUROPA" München, 1981, pag. 139. | 632 |
| 16 |  لا يوجد نص... | 911 |
| 17 | SURSE
[1] "Intelectualii și Mișcarea Legionară", Editura Fundației "Buna-Vestire", București. 2000, pag. 44.
[2] Cf. traducerii românești: "Di sum plocile di murminți / Strig'a noștri bun'i părinți: / "Blăstem mare s'aibă 'n casă / Cari di limba lui ș'alasă." - "Cântece Legionare" (ediție îngrijită de Ioan Herghelegiu", Librăria și Tipografia Românească Ionescu, Bacău, 1936, pag. 39.
[3] Cf. Șerban Milcoveanu, "Pentru ce a fost asasinat Corneliu Zelea Codreanu?", Editura "Asociația foștilor președinți ai Studențimii", și "Liga pentru apărarea Adevărului istoric", București, 2007, pag. 54.
[4] Corneliu Zelea Codreanu, "Pentru Legionari", Vol. I, Editura "Totul Pentru Țară", Sibiu, 1936, pp. 404-405.
[5] Constantin Papanace, "Despre Căpitan, Nicadori și Decemviri (Crâmpei de amintiri)", Editura "ARMATOLII", Cetatea Eternă, din Biblioteca Verde, Nr. 18, Salo (Prov. Brescia), 1963, pag. 26.
[6] Corneliu Z. Codreanu, Op. cit., pag. 439.
[7] Vezi și: Nicolae Niță, "Presa Legionară", Editura "Libertatea", Jacksonville, 2017 pag. 170.
[8] Puiu Traian, "Începutiri de viață legionară, Amintiri", Editura Mișcării Legionare, Madrid, 1991, pag. 6.
[9] Ibidem, pag. 30.
[10] Constantin Papanace, Op. cit., pag. 28.
[11] "Recunoaște greșeala, nici nu se supără, nici nu se răzvrătește, o execută și se hotărăște ca prin atitudinea demnă să-și recucerească poziția." - scria Codreanu: "Cărticica Șefului de Cuib", Colecția "EUROPA" München, 1987, pag. 45. | 603 |
| 18 | ![🇷🇴 Nicadorii 🇷🇴 (Partea a III-a sau "Doru") Doru Belimace, născut în 1910, în comuna Moluviște din Macedonia [1], era cel](){kind=small} 🇷🇴 Nicadorii 🇷🇴 (Partea a III-a sau "Doru")
Doru Belimace, născut în 1910, în comuna Moluviște din Macedonia [1], era cel mai tânăr dintre Nicadori. "Dorul" - cum era adesea alintat - căra în sânge strămoșescul glas al armânilor, a luptei lor de eliberare: bătrânul Costa Belimace era bunicul său, trubadurul național al Armânilor, cum s-ar spune. Constantin Belimace, bunicul său, renumitul poet, făcuse încă din 1873 legătura vlahilor macedoneni cu vlahii de la nord de Dunăre, inclusiv cu marele poet național Mihai Eminescu, care îi frecventa restaurantul din capitală. Este faimos, și astăzi, în rândul armânilor, pentru poezia sa: "Părinteasca dimândare", în care se aruncă cele mai aprige blesteme la adresa canaliilor și trădătorilor de neam: "Di sum plocili di murmintsă / Grescu a noshci bunj părintesă: / Blăstem mări s-aibă ăn casă / Cai din limba lui s-alasă" [2]. Doru urmează primele două clase primare la școala română din satul natal, continuând, după război, învățământul la București, unde s-a mutat familia sa, ca refugiați.
Unele surse atestă că încă din timpul liceului, adică încă de la vârsta de 14 ani, Doru ar fi intrat în proaspăt-fondata "Frăție de Cruce", sub șefia lui Ionel Moța, precum îngăduise Codreanu. Aici își va face educația tinerească. După terminarea studiilor preuniversitare, Doru se înscrie la Facultățile de Litere și Drept din București, unde va fi și comandant al Corpului Studențesc Legionar din Centrul Studențesc Legionar [3]. Are să se implice, încă de la început, totalmente, în lupta legionară: participă la bătălia de la Neamț, din august 1931, fiind unul dintre acei luptători al căror număr "se ridică la un total de 100. Ei pleacă pe jos, cu o credință nesfârțită, deși nu cunosc pe nimeni și nu știu nici ce vor mânca, nici unde vor dormi. Dumnezeu le va purta de grijă, iar nevoia îi va învăța." [4] - scria Codreanu. Ce-i drept, spunea Doamna Codreanu, soția Căpitanului, când a fost întrebată despre cei care frecventau cel mai des reședința Căpitanului: Doru Belimace făcea parte dintre aceia. Cam atunci vor afla și Iancu Caranica, Papanace și Ciumetti despre extraordinara personalitate a tânărului legionar, cum îl prezenta lor în închisoare Codreanu, arătându-și admirația pentru "distincția și curățenia sufletească a tânărului macedonean Doru Belimace" [5].
În decembrie 1932 Codreanu împarte Bucureștiul în sectoare și începe organizarea legionară: "La Verde și Albastru sunt două elemente de valoare: Nicolae Constantinescu și Doru Belimace. Două caractere tari: două minți. Doru Belimace, unul dintre cei mai distinși studenți ai Facultății de Litere. Nicolae Constantinescu cu o aleasă cultură economică, student al Academiei Comerciale. Ambii în curând se vor dovedi a avea impunătoare calități de credință și vitejie legionară" [6] - scria Căpitanul. Va conduce, își aduce aminte legionarul Traian Puiu - "Păreri Studențești" [7]: "Stelescu și Doru Belimace redactau prima noastră gazetă studențească în București (. . .). De câte ori apărea, o porneam noi cei mai tineri pe străzile cele mai aglomerate ale Bucureștilor, strigând cât ne ținea gura: A apărut Păreri Studențești, organul Gărzii de Fier (. . .)." [8].
Tot în decembrie 1932, când Căpitanul va crea primele grade legionare, Doru va fi înaintat în grad: Comandant legionar. La începutul anului 1933 încearcă să scrie o călăuză legionară, un fel de îndreptar organizațional, cât și de doctrină și de îndrumare spirituală, însă Codreanu "nu l-a interzis. I-a spus numai să nu-l răspândească, să-l țină pentru sine și pentru nevoile sectorului său, până va scoate dânsul o cărticică care să fie îndreptar pentru legionarii din toată țara" [9]. Aceasta îl motivează pe Codreanu să scrie "Cărticica Șefului de Cuib". "Am citit cu nesaț Cărticica Șefului de Cuib - spunea Doru. E ceva măreț, nemaipomenit. Acuma îmi dau mai bine seama cât de copilăroasă a fost încercarea mea!" [10]. Legionarul nu se supără când este certat, ci își recunoaște greșeala - este tocmai ceea ce Codreanu va scrie acolo [11].
SURSE
| Penele Arhanghelului 🇷🇴 | | 879 |
| 19 | SURSE
[1] "Intelectualii și Mișcarea Legionară", Editura Fundației "Buna-Vestire", București. 2000, pag. 63.
[2] Constantin Papanace, "Martiri Legionari", Editura "ARMATOLII", Cetatea Eternă, Biblioteca Verde Nr. 8, 1952, pag. 50.
[3] Constantin Papanace, "Despre Căpitan, Nicadori și Decemviri (Crâmpei de amintiri)", Editura "ARMATOLII", Cetatea Eternă, din Biblioteca Verde, Nr. 18, Salo (Prov. Brescia), 1963, pag. 21.
[4] Dumitru Tache Funda, "După 60 de ani mistificarea continuă, Cui folosește?", cu o prefață de Răzvan Codrescu, Editura Fundației "Buna Vestire", București, 1998, pag. 21.
[5] Constantin Papanace, "Martiri Legionari", Ed. cit., pag. 32.
[6] Vezi și: "Armatolii, Foaie săptămânală de luptă armânească", Anul VII, Nr. 8 din 23 Noiembrie 1940.
[7] Corneliu Zelea Codreanu,"Pentru Legionari", Vol. I, Editura "Totul Pentru Țară", Sibiu, 1936, pag. 387.
[8] Constantin Papanace, "Martiri Legionari", Ed. cit., pag. 35. | 249 |
| 20 |  🇷🇴 Nicadorii 🇷🇴 (Partea a II-a sau "Iancu Armatolu'")
Niki Constantinescu era gălățean de origine, pe când ceilalți doi Nicadori erau aromâni. Acel grup etnic din fostul Imperiu Otoman, persecutați pe rând de către toate națiunile sub a căror stăpânire au trecut.
Ion Caranica, - născut în 1903 în orașul Verria din Imperiul Otoman [1], "acel oraș străvechiu trac din inima Macedoniei" [2], cum spunea compatriotul și totodată rudă lui: Constantin Papanace, - este unul dintre cei trei stâlpi ai spiritului "nicadoric" despre care am apucat să vorbim în articolul trecut. Iancu (cum era poreclit), Papanace, cât și Stere Ciumetti, martir al Legiunii în 1933, copilăresc împreună și studiază la aceleași școli, împărtășind identicul ideal de luptă națională. Acest ideal de eliberare a armânilor, de înflorire a Națiunii, crește în inima Nicadorului încă din copilărie: "ficior" fiind, cum spun armânii, Ion Caranica le răspundea grecilor, când ba aruncau cu pietre, ba îl jigneau: "Eime Vlahos!" (Sunt Vlah!) [3]
În cadrul încheierii Primului Război Mondial și a războiului ce a urmat dintre Turcia și Grecia, două milioane de greci au fost relocați din Asia Mică. Noii coloniști nu aveau să-i trateze cu cel mai mare respect pe băștinașii armâni. Societatea de Cultură Macedo-Română va face la începutul anilor 20' presiuni pentru repatrierea armânilor, ce erau persecutați de către guvernul Greciei. În acest timp, în 1925, Iancu, Papanace, Ciumetti, Grigore Pihu și alți armâni ce se vor implica în viața social-politică românească de mai târziu vor termina studiile, absolvind cursurile Școlii Comerciale Române din Salonic. În acest context, Iancu decide să plece la București pentru a urma cursurile Academiei de Înalte Studii Comerciale [4].
Ajunși la București, Capitala Regatului, armânii se simt terifiați: "Era îngrozitor pentru noi. Poate mediul auster în care trăiserăm până atunci ne făcea să simțim mai isbitor duhnoarea acestei lumi în plină descompunere. Fără îndoială, ne gândeam noi, există mulți români adevărați de baștină și intelectuali de rasă, care în acest mediu frivol, retrași în sânul familiilor lor duc o viață demnă și cinstită. Dar aceștia n-au niciun cuvânt în treburile publice și sunt aruncați la periferia vieții politice." [5] - povestea Papanace.
Astfel, nu a durat mult până ce idealiștii armâni au intrat în lupta pentru dreptate alături de studențimea română. Reușesc să îl cunoască pe Tudose Popescu în 1927, unul dintre Văcărășteni. Tot în acest an vor fi arestați o serie de studenți de la București, printre care și Iancu, pentru o încăierare cu studenții evrei.
Cunoștința cu Legiunea se întâmplă astfel. În Iulie 1930 studentul Gheorghe Beza avea să tragă mai multe focuri asupra ministrului Anghelescu pentru o lege pe care o dăduse "mișelește" - considerau ei - împotriva coloniștilor din Dobrogea de Sud. Majoritatea coloniștilor erau armâni. Astfel, a doua zi, Iancu Caranica va scrie un manifest de solidarizare cu necugetata faptă a studentului Beza [6]. În urma unor vicisitudini, Codreanu va avea să fie și el implicat în acest "scandal", fiind trimis, alături de unii studenți armâni (Iancu, Papanace, Pihu, Ciumetti), la închisoarea Văcărești, unde pătimise și în trecut. Codreanu relatează: "Aici în închisoare, am cunoscut bine pe acești tineri aromâni, plecați din munții Pindului. Cultură aleasă, o înaltă sănătate morală, buni patrioți. Construcție de luptători și de viteji. Oameni de jertfă." [7].
De atunci, Iancu și cu restul vor fi nedespărțiți de Codreanu, în care au văzut reînnoirea morală și spirituală a neamului. Pentru studenții armâni, pentru Iancu, văzându-l pe Codreanu pentru prima dată, acolo, în închisoare, a fost ca o revelație: "Arhanghelul Mihail părea că coborîse între noi." [8], spunea Papanace. La scurt timp au fost toți achitați, negăsindu-li-se nimic. Iancu se va implica de atunci înainte, trup și suflet, pentru crezul creștin-românesc. Împreună cu Papanace și Ciumetti, Iancu va fi unul dintre liderii studențimii legionar-macedonene.
SURSE
| Penele Arhanghelului 🇷🇴 | | 1 081 |
