اکنون در دسترس! پژوهش تلگرام ۲۰۲۵ — مهمترین بینشهای سال 
543
مشترکین
-124 ساعت
+37 روز
+2030 روز
در حال بارگیری داده...
کانالهای مشابه
هیچ دادهای
مشکلی وجود دارد؟ لطفاً صفحه را تازه کنید یا با مدیر پشتیبانی ما تماس بگیرید.
ابر برچسبها
هیچ دادهای
مشکلی وجود دارد؟ لطفاً صفحه را تازه کنید یا با مدیر پشتیبانی ما تماس بگیرید.
اشارات ورودی و خروجی
---
---
---
---
---
---
جذب مشترکین
ژوئن '26
ژوئن '26
+11
در 4 کانالها
مه '26
+24
در 9 کانالها
Get PRO
آوریل '26
+45
در 6 کانالها
Get PRO
مارس '26
+47
در 8 کانالها
Get PRO
فوریه '26
+39
در 7 کانالها
Get PRO
ژانویه '26
+39
در 7 کانالها
Get PRO
دسامبر '25
+51
در 8 کانالها
Get PRO
نوامبر '25
+39
در 7 کانالها
Get PRO
اکتبر '25
+24
در 2 کانالها
Get PRO
سپتامبر '25
+29
در 6 کانالها
Get PRO
اوت '25
+299
در 10 کانالها
Get PRO
ژوئیه '250
در 6 کانالها
Get PRO
ژوئن '25
+3
در 3 کانالها
| تاریخ | رشد مشترکین | اشارات | کانالها | |
| 11 ژوئن | +2 | |||
| 10 ژوئن | 0 | |||
| 09 ژوئن | +1 | |||
| 08 ژوئن | 0 | |||
| 07 ژوئن | 0 | |||
| 06 ژوئن | +4 | |||
| 05 ژوئن | 0 | |||
| 04 ژوئن | 0 | |||
| 03 ژوئن | 0 | |||
| 02 ژوئن | +2 | |||
| 01 ژوئن | +2 |
پستهای کانال
Prima încercare de-a transpune din "gândurile" proprii; în același timp - un mic "articol".
| 2 |  بدون متن... | 297 |
| 3 |  De când am început să judec lumea din juru-mi i-am cerut frumusețe și adevăr; i-am cerut pentru că nu puteam fără ele. Le simțeam în mine ca pe un cântec ce-mi străbătea ființa până în ultima fibră.
Soarele urcă și coboară zilnic și dă preț tuturor elementelor naturii; soarele ne scaldă în apele vii ale lumii. Nesfârșita și mereu înnoita frumusețe a naturii mă cheamă, mă desfată și mă ajută să cresc tot mai bun, mai plin și mai curat.
(. . .) Frumusețea interioară, frumusețea muzicală cu care m-a dăruit Dumnezeu și pe care o regăsesc în natură, nu se poate exprima liber, nu își poate desface floarea din pricina oamenilor. Ei mi-o opresc, mi-o omoară. Simt deseori în pieptul meu o atât de mare bogăție și sete de frumusețe, dorință de a semăna pretutindeni, încât aș fi în stare să învălui tot universul cu ea.
Dar oamenii mi-o sfărâmă; oamenii nu vor să știe de frumusețe și de binefacerile ei. Oamenii mă socotesc nebun și mă alungă; ei vor să mă instruiască și să mă facă "serios" adică urât, mort.
Oameni buni, dați cenușa la o parte, dezvăluiți jarul sufletului; acei ce n-ați murit: încă descoperiți frumusețea.
— Ernest Bernea, "Moldovă Tristă, Poeme în proză", Ed. "Rânduiala", Tip. Bucovina, București, 1941, pag. 32.
| Penele Arhanghelului 🇷🇴 | | 1 440 |
| 4 |  Orice alt scop decât Dumnezeu ne dezonorează.
"Todo fn diferente de Dios nos deshonra."
— Nicolás Gómez Dávila, "Escolios a un texto implícito I", Instituto Colombiano de Cultura, Bogotá, 1977, pag. 18.
| Penele Arhanghelului 🇷🇴 | | 898 |
| 5 |  ☦️1 Iunie 1946 - Mareșalul Antonescu este executat. 🇷🇴
Iar ție, popor ingrat, nu-ți va rămâne nici măcar cenușa mea!
— Mareșal Ion Antonescu, înainte de execuție.
| Penele Arhanghelului 🇷🇴 | | 460 |
| 6 |  بدون متن... | 694 |
| 7 | SURSE
[1] Faust Brădescu, "Nicadorii, Decemvirii, Răsbunătorii", Editura Carpații, Biblioteca de documentare Dacia, Nr. 11, Madrid, 1978, pag. 35.
[2] Toader Ioraș, "Nicadorii", Colecția "Omul Nou", Salzburg, 1952, pag. 14.
[3] Ibidem., pag. 22.
[4] Nicu Iancu, "Sub steagul lui Codreanu", Editura DACIA - Madrid, 1973, pp. 112-113.
[5] Cf. Dumitru Banea, "Acuzat, Martor, Apărător în procesul vieții mele", Editura Puncte Cardinale, Sibiu, 1995, pag. 41.
[6] Cf. Nicolae Roșca, "Cronica unor violențe politice", Editura Mișcării Legionare, Madrid, 1991, pp. 17-18. | 649 |
| 8 |  بدون متن... | 877 |
| 9 | SURSE
[1] Până și istoricul german Armin Heinen afirmă aceasta; vezi: A. Heinen, "Legiunea "Arhanghelul Mihail". Mișcare socială și organizație politică", Ediția a II-a, Humanitas, București, 2006, pag. 233.
[2] Nicolae Roșca, "Cronica unor violențe politice", Editura Mișcării Legionare, Madrid, 1991, pag. 16.
[3] Ibidem. Vezi și: Horia Sima, "Histoire du Mouvement Legionnaire", Editura DACIA, Rio de Janeiro, 1972, pag. 133.
[4] Ionel Moța, "Cranii de Lemn", articol publicat în revista "AXA", Anul II, - Nr. 23, din 7 Decembrie 1933, pag. 5. Vezi și: Ion I. Moța, "Cranii de Lemn", Editura Mișcării Legionare, București, 1940.
[5] Horia Sima, "De ce a fost asasinat Duca", Colecția "Omul Nou", Hallandale, Florida, 1998, pag. 2.
[6] Sursele diferă; vezi, spre exemplu: Cristian Sandache, "Sub semnul Arhanghelului Mihail, o istorie a Mișcării Legionare", Editura Theosis, Oradea, 2025, pag. 126. Istoricul german Gerd Zikeli afirmă că ar fi fost chiar 18.000: Gerd Zikeli, "Corneliu Zelea Codreanu, Rumänien 1938 und 1988", Colecția "EUROPA" München, 1992, pp. 29-30.
[7] Cf. Toader Ioraș, "Nicadorii", Colecția "Omul Nou", Salzburg, 1952, pag. 7.
[8] Ibidem, pag. 11.
[9] Corneliu Zelea Codreanu, "Circulări și Manifeste", Colecția "EUROPA" München, 1981, pag. 139. | 560 |
| 10 |  بدون متن... | 809 |
| 11 | SURSE
[1] "Intelectualii și Mișcarea Legionară", Editura Fundației "Buna-Vestire", București. 2000, pag. 44.
[2] Cf. traducerii românești: "Di sum plocile di murminți / Strig'a noștri bun'i părinți: / "Blăstem mare s'aibă 'n casă / Cari di limba lui ș'alasă." - "Cântece Legionare" (ediție îngrijită de Ioan Herghelegiu", Librăria și Tipografia Românească Ionescu, Bacău, 1936, pag. 39.
[3] Cf. Șerban Milcoveanu, "Pentru ce a fost asasinat Corneliu Zelea Codreanu?", Editura "Asociația foștilor președinți ai Studențimii", și "Liga pentru apărarea Adevărului istoric", București, 2007, pag. 54.
[4] Corneliu Zelea Codreanu, "Pentru Legionari", Vol. I, Editura "Totul Pentru Țară", Sibiu, 1936, pp. 404-405.
[5] Constantin Papanace, "Despre Căpitan, Nicadori și Decemviri (Crâmpei de amintiri)", Editura "ARMATOLII", Cetatea Eternă, din Biblioteca Verde, Nr. 18, Salo (Prov. Brescia), 1963, pag. 26.
[6] Corneliu Z. Codreanu, Op. cit., pag. 439.
[7] Vezi și: Nicolae Niță, "Presa Legionară", Editura "Libertatea", Jacksonville, 2017 pag. 170.
[8] Puiu Traian, "Începutiri de viață legionară, Amintiri", Editura Mișcării Legionare, Madrid, 1991, pag. 6.
[9] Ibidem, pag. 30.
[10] Constantin Papanace, Op. cit., pag. 28.
[11] "Recunoaște greșeala, nici nu se supără, nici nu se răzvrătește, o execută și se hotărăște ca prin atitudinea demnă să-și recucerească poziția." - scria Codreanu: "Cărticica Șefului de Cuib", Colecția "EUROPA" München, 1987, pag. 45. | 575 |
| 12 | ![🇷🇴 Nicadorii 🇷🇴 (Partea a III-a sau "Doru") Doru Belimace, născut în 1910, în comuna Moluviște din Macedonia [1], era cel](){kind=small} 🇷🇴 Nicadorii 🇷🇴 (Partea a III-a sau "Doru")
Doru Belimace, născut în 1910, în comuna Moluviște din Macedonia [1], era cel mai tânăr dintre Nicadori. "Dorul" - cum era adesea alintat - căra în sânge strămoșescul glas al armânilor, a luptei lor de eliberare: bătrânul Costa Belimace era bunicul său, trubadurul național al Armânilor, cum s-ar spune. Constantin Belimace, bunicul său, renumitul poet, făcuse încă din 1873 legătura vlahilor macedoneni cu vlahii de la nord de Dunăre, inclusiv cu marele poet național Mihai Eminescu, care îi frecventa restaurantul din capitală. Este faimos, și astăzi, în rândul armânilor, pentru poezia sa: "Părinteasca dimândare", în care se aruncă cele mai aprige blesteme la adresa canaliilor și trădătorilor de neam: "Di sum plocili di murmintsă / Grescu a noshci bunj părintesă: / Blăstem mări s-aibă ăn casă / Cai din limba lui s-alasă" [2]. Doru urmează primele două clase primare la școala română din satul natal, continuând, după război, învățământul la București, unde s-a mutat familia sa, ca refugiați.
Unele surse atestă că încă din timpul liceului, adică încă de la vârsta de 14 ani, Doru ar fi intrat în proaspăt-fondata "Frăție de Cruce", sub șefia lui Ionel Moța, precum îngăduise Codreanu. Aici își va face educația tinerească. După terminarea studiilor preuniversitare, Doru se înscrie la Facultățile de Litere și Drept din București, unde va fi și comandant al Corpului Studențesc Legionar din Centrul Studențesc Legionar [3]. Are să se implice, încă de la început, totalmente, în lupta legionară: participă la bătălia de la Neamț, din august 1931, fiind unul dintre acei luptători al căror număr "se ridică la un total de 100. Ei pleacă pe jos, cu o credință nesfârțită, deși nu cunosc pe nimeni și nu știu nici ce vor mânca, nici unde vor dormi. Dumnezeu le va purta de grijă, iar nevoia îi va învăța." [4] - scria Codreanu. Ce-i drept, spunea Doamna Codreanu, soția Căpitanului, când a fost întrebată despre cei care frecventau cel mai des reședința Căpitanului: Doru Belimace făcea parte dintre aceia. Cam atunci vor afla și Iancu Caranica, Papanace și Ciumetti despre extraordinara personalitate a tânărului legionar, cum îl prezenta lor în închisoare Codreanu, arătându-și admirația pentru "distincția și curățenia sufletească a tânărului macedonean Doru Belimace" [5].
În decembrie 1932 Codreanu împarte Bucureștiul în sectoare și începe organizarea legionară: "La Verde și Albastru sunt două elemente de valoare: Nicolae Constantinescu și Doru Belimace. Două caractere tari: două minți. Doru Belimace, unul dintre cei mai distinși studenți ai Facultății de Litere. Nicolae Constantinescu cu o aleasă cultură economică, student al Academiei Comerciale. Ambii în curând se vor dovedi a avea impunătoare calități de credință și vitejie legionară" [6] - scria Căpitanul. Va conduce, își aduce aminte legionarul Traian Puiu - "Păreri Studențești" [7]: "Stelescu și Doru Belimace redactau prima noastră gazetă studențească în București (. . .). De câte ori apărea, o porneam noi cei mai tineri pe străzile cele mai aglomerate ale Bucureștilor, strigând cât ne ținea gura: A apărut Păreri Studențești, organul Gărzii de Fier (. . .)." [8].
Tot în decembrie 1932, când Căpitanul va crea primele grade legionare, Doru va fi înaintat în grad: Comandant legionar. La începutul anului 1933 încearcă să scrie o călăuză legionară, un fel de îndreptar organizațional, cât și de doctrină și de îndrumare spirituală, însă Codreanu "nu l-a interzis. I-a spus numai să nu-l răspândească, să-l țină pentru sine și pentru nevoile sectorului său, până va scoate dânsul o cărticică care să fie îndreptar pentru legionarii din toată țara" [9]. Aceasta îl motivează pe Codreanu să scrie "Cărticica Șefului de Cuib". "Am citit cu nesaț Cărticica Șefului de Cuib - spunea Doru. E ceva măreț, nemaipomenit. Acuma îmi dau mai bine seama cât de copilăroasă a fost încercarea mea!" [10]. Legionarul nu se supără când este certat, ci își recunoaște greșeala - este tocmai ceea ce Codreanu va scrie acolo [11].
SURSE
| Penele Arhanghelului 🇷🇴 | | 801 |
| 13 | SURSE
[1] "Intelectualii și Mișcarea Legionară", Editura Fundației "Buna-Vestire", București. 2000, pag. 63.
[2] Constantin Papanace, "Martiri Legionari", Editura "ARMATOLII", Cetatea Eternă, Biblioteca Verde Nr. 8, 1952, pag. 50.
[3] Constantin Papanace, "Despre Căpitan, Nicadori și Decemviri (Crâmpei de amintiri)", Editura "ARMATOLII", Cetatea Eternă, din Biblioteca Verde, Nr. 18, Salo (Prov. Brescia), 1963, pag. 21.
[4] Dumitru Tache Funda, "După 60 de ani mistificarea continuă, Cui folosește?", cu o prefață de Răzvan Codrescu, Editura Fundației "Buna Vestire", București, 1998, pag. 21.
[5] Constantin Papanace, "Martiri Legionari", Ed. cit., pag. 32.
[6] Vezi și: "Armatolii, Foaie săptămânală de luptă armânească", Anul VII, Nr. 8 din 23 Noiembrie 1940.
[7] Corneliu Zelea Codreanu,"Pentru Legionari", Vol. I, Editura "Totul Pentru Țară", Sibiu, 1936, pag. 387.
[8] Constantin Papanace, "Martiri Legionari", Ed. cit., pag. 35. | 215 |
| 14 |  🇷🇴 Nicadorii 🇷🇴 (Partea a II-a sau "Iancu Armatolu'")
Niki Constantinescu era gălățean de origine, pe când ceilalți doi Nicadori erau aromâni. Acel grup etnic din fostul Imperiu Otoman, persecutați pe rând de către toate națiunile sub a căror stăpânire au trecut.
Ion Caranica, - născut în 1903 în orașul Verria din Imperiul Otoman [1], "acel oraș străvechiu trac din inima Macedoniei" [2], cum spunea compatriotul și totodată rudă lui: Constantin Papanace, - este unul dintre cei trei stâlpi ai spiritului "nicadoric" despre care am apucat să vorbim în articolul trecut. Iancu (cum era poreclit), Papanace, cât și Stere Ciumetti, martir al Legiunii în 1933, copilăresc împreună și studiază la aceleași școli, împărtășind identicul ideal de luptă națională. Acest ideal de eliberare a armânilor, de înflorire a Națiunii, crește în inima Nicadorului încă din copilărie: "ficior" fiind, cum spun armânii, Ion Caranica le răspundea grecilor, când ba aruncau cu pietre, ba îl jigneau: "Eime Vlahos!" (Sunt Vlah!) [3]
În cadrul încheierii Primului Război Mondial și a războiului ce a urmat dintre Turcia și Grecia, două milioane de greci au fost relocați din Asia Mică. Noii coloniști nu aveau să-i trateze cu cel mai mare respect pe băștinașii armâni. Societatea de Cultură Macedo-Română va face la începutul anilor 20' presiuni pentru repatrierea armânilor, ce erau persecutați de către guvernul Greciei. În acest timp, în 1925, Iancu, Papanace, Ciumetti, Grigore Pihu și alți armâni ce se vor implica în viața social-politică românească de mai târziu vor termina studiile, absolvind cursurile Școlii Comerciale Române din Salonic. În acest context, Iancu decide să plece la București pentru a urma cursurile Academiei de Înalte Studii Comerciale [4].
Ajunși la București, Capitala Regatului, armânii se simt terifiați: "Era îngrozitor pentru noi. Poate mediul auster în care trăiserăm până atunci ne făcea să simțim mai isbitor duhnoarea acestei lumi în plină descompunere. Fără îndoială, ne gândeam noi, există mulți români adevărați de baștină și intelectuali de rasă, care în acest mediu frivol, retrași în sânul familiilor lor duc o viață demnă și cinstită. Dar aceștia n-au niciun cuvânt în treburile publice și sunt aruncați la periferia vieții politice." [5] - povestea Papanace.
Astfel, nu a durat mult până ce idealiștii armâni au intrat în lupta pentru dreptate alături de studențimea română. Reușesc să îl cunoască pe Tudose Popescu în 1927, unul dintre Văcărășteni. Tot în acest an vor fi arestați o serie de studenți de la București, printre care și Iancu, pentru o încăierare cu studenții evrei.
Cunoștința cu Legiunea se întâmplă astfel. În Iulie 1930 studentul Gheorghe Beza avea să tragă mai multe focuri asupra ministrului Anghelescu pentru o lege pe care o dăduse "mișelește" - considerau ei - împotriva coloniștilor din Dobrogea de Sud. Majoritatea coloniștilor erau armâni. Astfel, a doua zi, Iancu Caranica va scrie un manifest de solidarizare cu necugetata faptă a studentului Beza [6]. În urma unor vicisitudini, Codreanu va avea să fie și el implicat în acest "scandal", fiind trimis, alături de unii studenți armâni (Iancu, Papanace, Pihu, Ciumetti), la închisoarea Văcărești, unde pătimise și în trecut. Codreanu relatează: "Aici în închisoare, am cunoscut bine pe acești tineri aromâni, plecați din munții Pindului. Cultură aleasă, o înaltă sănătate morală, buni patrioți. Construcție de luptători și de viteji. Oameni de jertfă." [7].
De atunci, Iancu și cu restul vor fi nedespărțiți de Codreanu, în care au văzut reînnoirea morală și spirituală a neamului. Pentru studenții armâni, pentru Iancu, văzându-l pe Codreanu pentru prima dată, acolo, în închisoare, a fost ca o revelație: "Arhanghelul Mihail părea că coborîse între noi." [8], spunea Papanace. La scurt timp au fost toți achitați, negăsindu-li-se nimic. Iancu se va implica de atunci înainte, trup și suflet, pentru crezul creștin-românesc. Împreună cu Papanace și Ciumetti, Iancu va fi unul dintre liderii studențimii legionar-macedonene.
SURSE
| Penele Arhanghelului 🇷🇴 | | 1 028 |
| 15 | SURSE
[1] Victor Puiu Gârcineanu, "Din lumea legionară", Ed. Rânduiala, București, 1937, pag. 16.
[2] "Cântecul Nicadorilor" de Simion Lefter. Vezi și: "Cântece Legionare", Serviciu Propagandei Scrise, București, 1940, pag. 12.
[3] Horia Sima, "Histoire du Mouvement Legionnaire", Editura DACIA, Rio de Janeiro, 1972, pag. 140.
[4] Corneliu Zelea Codreanu, "Pentru Legionari", Vol. I, Editura "Totul Pentru Țară", Sibiu, 1936, pag. 343.
[5] Puiu Traian, "Începutiri de viață legionară, Amintiri", Editura Mișcării Legionare, Madrid, 1991, pag. 45.
[6] Constantin Papanace, "Despre Căpitan, Nicadori și Decemviri (Crâmpei de amintiri)", Editura "ARMATOLII", Cetatea Eternă, din Biblioteca Verde, Nr. 18, Salo (Prov. Brescia), 1963, pag. 24.
[7] Constantin Papanace "Postfață" la culegerea de scrisori ale lui Ion Moța către serviciul de propagandă "Welt-Dienst" german: Ion I. Moța, "Corespondența cu Welt-Dienst (1934-1936)", Colecția "EUROPA" München, 2000 (ed. a II-a), pag. 93. | 738 |
| 16 |  🇷🇴 Nicadorii 🇷🇴 (Partea a I-a sau "Niki")
Această încercare de a le scrie o biografie - și totodată de a acoperi evenimentul pentru care aceștia au intrat în istorie, asasinarea prim-ministrului liberal I. G. Duca, - nu poate fi realizată fără a le recunoaște și fără a încerca să le înțelegem unitatea. "Nicador", - această denumire ce și-au însușit-o, provine dintr-un joc de cuvinte al numelor celor trei: NIcolae Constantinescu, Iancu CAranica, și DORu Belimace. Victor Puiu Gârcineanu a mers până la a folosi această denumire pentru a descrie o calitate vitejească: "(. . .) cine poate înfrunta temnița cu toate corolarele ei de pătimire fatală: bătaia, schingiuirea, teroarea, moartea, numai cine poate înfrunta temnița în sens nicadoric și rămâne neclintit privind iluminat spre cerul lumii legionare care se ridică, numai acela e legionar adevărat." [1]. Acest spirit "nicadoric" este exprimat în însuși cântecul lor: "Nu ne'nspăimântă nici-un chin / Putem să și murim." [2].
Nicolae Constantinescu fusese cel care a inițiat echipa ce avea să-l "pedepsească" pe prim-ministrul liberal. Niki Constantinescu, cum era poreclit, era economist ca formație, "distins student al Academiei Comerciale" [3] și membru al Mișcării încă din primii ani. Participase în echipele de propagandă legionară din Neamț în 1932. La începutul lunii Mai, 1933, Ion Caratănase ( de asemenea, inițiatorul echipei care avea să-l pedepsească pe Mihail Stelescu trei ani mai târziu), originar din Dobrogea, organizează o întrunire legionară în orașul Hârșova, plaiuri familiare lui. O echipă de legionari ce aveau să țină acolo cuvântul s-a format, iar șoferul care avea să conducă era chiar Niki Constantinescu, unul dintre principalii șoferi ai camionetei cumpărate de legionari în 1928: "Căprioara, cum o botezaseră băieții" [4]. "Cu Căprioara, condusă de Niki Constantinescu, - povestește Puiu Traian - avea să vină și Savin, Ghiță Istrate, Ghiță Costea, legionari mai vechi aceștia și câțiva dintre "bobocii" grupului "Axa", cari voiau să-și facă botezul într-o manifestare legionară . . . de masse." [5] Printre acești "boboci" erau Vasile Marin, V. Christescu, Christian Tell, M. Polihroniade și V. Vojen. Seara, după încheierea manifestațiilor, și nelipsitele încăierări cu jandarmii, au fost luați toți în gazdă de niște legionari din Slobozia.
În 1933 Niki Constantinescu primește funcțiunea de șef al șantierului legionar din Bucureștii Noi, unde începuseră construcțiile "Casei Verzi", ce avea să devină sediu legionar și reședința Căpitanului. Tot aici a fost și Iancu Caranica însărcinat cu casieria și aprovizionarea, dat fiind faptul că Iancu avea un birou comercial în Piața Mare, și deoarece cunoștea o serie de comercianți, refugiați aromâni din vechiul teritoriu Otoman, a căror soartă tristă împărtășea. Constantin Papanace, aromân de origine (cum era și Iancu Caranica, cât și Doru Belimace), își amintește despre vremurile când N. Constantinescu era șeful șantierului: "Parcă îl văd și acum, după trei decenii, subțirel, cu fața-i expresivă, frumos încondeiată de niște sprâncene arcuite ce făceau de strajă unor priviri de jar. Părea un sfânt desprins de pe vreo catapeteasmă de biserică bizantină. Mereu în mișcare, ca argintul viu, anima tabăra prin comenzi precise, hotărâri repezi, inițiative fecunde în fața situațiilor neprevăzute (. . .)" [6].
În campania electorală a Mișcării Legionare din 1933 Niki Constantinescu va candida, cap de listă fiind, în județul Făgăraș. Împreună cu Toader Ioraș, legionar și el, va fi arestat în timpul propagandei electorale în orașul Făgăraș la 9 decembrie. Niki și ceilalți legionari aflați în închisoarea din Făgăraș vor sta în arest timp de 27 de zile. În acest timp, ne spune Papanace, Nicolae Constantinescu a fost "schingiuit în beciul închisorii" [7]; aici ar fi pus la cale planul prin care el și Toader Ioraș, colegi de celulă fiind, ar fi trebuit să se întoarcă la București, să procure arme și să tragă asupra prim-ministrului Duca cu prima ocazie, călăul generației sale.
SURSE
| Penele Arhanghelului 🇷🇴 | | 1 276 |
| 17 |  Oricine gândește și oricine intuiește ritmul vremii noastre își dă seama că salvarea nu poate veni decât de la o dezintegrare violentă din formele perimate care ne înăbușe. Și pentru că revoluția presupune entuziasm, energie, curaj - calități specifice tinereții - iată motivul pentru care toate organizațiile revoluționare sunt organizații de tineret. O revoluție analoagă s-a petrecut și în România.
— Mihail Polihroniade, ""Garda de Fier" și statul democrat", articol publicat în revista "AXA", București, Anul I - Nr. 13, 31 Mai 1933.
Căci extravaganța adversarilor fascismului constă înainte de toate în această necunoaștere totală a bucuriei fasciste. (. . .) Tânărul fascist, sprijinindu-se pe rasa și pe națiunea sa, mândru de trupul său viguros, de spiritul său limpede, disprețuind bunurile grosolane ale acestei lumi, tânărul fascist în tabăra sa, în mijlocul camarazilor păcii care pot deveni camarazii războiului, tânărul fascist care cântă, care mărșăluiește, care visează, el este înainte de toate o ființă plină de bucurie. (. . .)
Fascismul este un spirit. Este mai întâi un spirit anticonformist, antiburghez, iar lipsa de respect își va avea partea ei în el. Este un spirit opus prejudecăților, atât celor de clasă, cât și oricăror altora. Este însuși spiritul prieteniei, pe care am fi vrut să-l vedem înălțându-se până la prietenia națională.
— Robert Brassilach, "Notre avant-guerre", Librairie Plon, Paris, 1941.
| Penele Arhanghelului 🇷🇴 | | 1 710 |
| 18 |  Câte talente zac pretutindeni, neștiute de nimeni, reflecta Dinu. Ce oameni excepționali trec pe lângă noi, anonimi, și noi admirăm prostește atâția neghiobi, numai pentru că au vorbit de ei presa și "opinia publică", numai pentru că le-a popularizat numele politica și literatura.
— Mircea Eliade, "Huliganii", Editura Naționala Ciornei, 1935.
| Penele Arhanghelului 🇷🇴 | | 993 |
| 19 |  "Werde, der du bist." - Friedrich Nietzsche
Filosofie a criticii rațiunii, filosofie a iraționalului; filosofie a acțiunii, filosofie pragmatică. Gândirea lui Nietzsche este agentul principal al acestei filosofii - gândire de poet, mai imperioasă și mai eficientă asupra artiștilor și politicienilor decât o gândire de filosof precum aceea a lui Bergson.
— Pierre Drieu la Rochelle, "Socialisme fasciste", Editions Gallimard, Paris, 1934, pag. 64.
Principiul nietzschean al existenței a prins să fecundeze spiritul generației noastre românești. Căutându-și în planul general al vremii formula de activism, a găsit-o nu în economie, cum au crezut ambuscații crizei, nici în spiritualism cultural, cum predică defetiștii interesați la menținerea actualei așezări, ci în politic, prin lupta care a început pentru realizarea Statului autentic, deparazitat de formele democrației putrefiate și pentru integrarea națiunii nediferențiate, în cadrul statului celui nou, a statului etic. (...)
Noi credem în valoarea etică a forței. (...) Înlăturăm cu dispreț stârvul statului demo-liberal, pentru ca să proclamăm în locul lui nu un stat ocrotitor al intereselor de clanuri, ci un Stat fecundat de principiul autorității morale, înlăuntrul căruia să se realizeze maxima dezvoltare a națiunii întregi.
În lupta aceasta dârză nu-și găsesc locul nici filantropia socială, nici tinctura mieroasă a naționalismului ieftin și nici toleranța sentimentală; ci intransigența desăvârșită, încrederea nezdruncinată în virtuțile cele dintâi ale omului, duritatea de stâncă a războinicilor.
În lupta noastră vom desființa zeflemeaua lichelei publice și scepticismul invalizilor intelectuali.
— Vasile Marin, "Crez de Generație", Colecția "EUROPA" München, 1977, pp. 188-189.
| Penele Arhanghelului 🇷🇴 | | 855 |
| 20 |  Să existăm ar fi o întreprindere cu totul irealizabilă dacă am înceta să dăm importanță la ceea ce nu are.
Exister serait un entreprise totalement impraticable si on cessait d'accorder de l'importance à ce qui n'en a pas.
- Emil Cioran, "De l'inconvénient d'être né", Editions Gallimard, Paris, 1973.
| Penele Arhanghelului 🇷🇴 | | 1 339 |
