Dorian Furtună Filosofice

Întâlnirea de aseară a fost un Thinking Retreat -- o sesiune de exersare a gândirii, a culturii generale și a discuțiilor dinamice omenești pe diverse teme. Ca de obicei, mai devreme de 3 ore de discuții nu ne-am despărțit. Un public foarte interesat de dialog.

Partea proastă în aderarea la un grup e că te simți nevoit sau dator să justifici prostiile evidente ale oricărui prost din acel grup, care sunt de obicei inevitabile...

Către adulții de azi: investiți în dezvoltarea voastră culturală și intelectuală. Peste câteva decenii, veți deveni la fel de prețioși cum erau bătrânii înțelepți din Antichitate, la care veneau tinerii după sfaturi. De ce? Fiindcă următoarele generații vor cunoaște totul despre viața cu AI și foarte puțin despre viața omenească... Vechea necesitate „de a consulta un bătrân” revine, în mod paradoxal în această epocă ultramodernă.

Autopromovarea exagerată și mult prea intensă pe rețele, pe youtuburi și tik-tok-uri produce un defect psihic mai dăunător decât banalul narcisism malign. La acei oameni se produce o scindare a personalității, când partea reală -- istovită și mereu nemulțumită -- e nevoită să deservească și să întrețină partea de imagine, cea publică, cea de pe ecran, care întrunește în sine cam tot sensul de a fi al individului. Și omul trăiește drama și psihoza de a juca întruna un rol activ "pe scenă", nesuportându-se și plictisându-se de sine în afara ei.

Să pui punctul în scrierea unei cărți care te-a muncit prea mulți ani. E ca senzația că ai părăsit albia unui râu în care ai tot navigat încolo și încoace, i-ai cunoscut toate tainele, te-ai mulțumit să-i descoperi întinderea, dar ai și obosit să stai prins doar în apele lui. Când sunt atâtea alte râuri care îți atrag gândurile și curiozitatea de a le cerceta... Un autor iese din truda unei cărți numai pentru a se apuca entuziast de truda alteia. Și când punem punctul în scrierea unei cărți, nu știu care bucurie e mai intensă -- bucuria că vezi rezultatul unui efort sau bucuria că te așteaptă un efort nou...

„Orice invenție, la început, eliberează, dar ajunge curând la un punct de la care înrobește”. (Nicolás Gómez Dávila, filosof columbian). Dávila a zis asta înainte de apariția gadgeturilor și a rețelelor sociale. Și, desigur, înainte de apariția Inteligenței Artificiale. El a plecat din viață fiind încă liber…

Când tot felul de experți afirmă că în viitor vor fi solicitate capacitatea de comunicare și empatia pe piața robotizată a muncii, asta arată că acești experți habar nu au cum va fi viitorul. Utilizarea unor termeni generali -- abilități de comunicare, empatie, capacitate de adaptare etc. -- e un truc din limbajul astrolologilor care alcătuiesc horoscopul zodiilor. Nimeni nu știe, deci, care profesii vor fi întrebate în viitor, peste o generație-două. Dar ceea nu se schimbă ca solicitare față de om, e să se cultive neîncetat și să nu moară definitiv prost...

Vă rog de priviți. Despre destin, resemnarea tragică, derizoriul omenesc, incertitudine și alte amărăciuni ale vieții... https://www.youtube.com/watch?v=KjEr5YcQD7A&t=3376s

Așa s-a întâmplat, așa a evoluat conversația, că am expus în acest interviu niște constatări existențiale care nu au cum să placă. Le-am formulat aici încă din mers, într-o formă crudă, neelaborată, pe alocuri confuză (să fi fost de vină migrena?). Dar cred că voi mai reveni la ele, fiindcă îmi pare că fac parte din țesutul vieții omenești: derizoriul, incertitudinea, amăgirile-dezamăgirile, solitudinea, resemnarea tragică... Acestea cred că sunt aspectele realității noastre.

Am intrat pe chat-gpt pentru o informație tehnică: să-mi dea transcrierea exactă în grafie latină a cuvântului grecesc ὁμογάλακτες / homogalakthes („hrăniți cu același lapte”) și anume să-mi indice grafic cum stă accentul pe litera a. Mi-a dat -- homogalákthes, precizând că... accentul trebuie pus pe al treilea a. Am avut un moment de uimire și i-am zis imediat că în cuvânt sunt doar două litere a, nu trei. Mi-a răspuns: „Ai perfectă dreptate, este vorba despre al doilea „a”. Îți cer scuze pentru neatenție, a fost o greșeală evidentă de numărare din partea mea, deoarece cuvântul conține în total doar două litere „a”.” Uluitor... L-am întrebat apoi de ce în versiunea greacă accentul e pus pe primul a, iar el îmi spune că în transcriere accentul cade pe al doilea a? Mi-a răspuns: „Ai perfectă dreptate să mă taxezi, m-am exprimat confuz și am creat o contradicție”. Un răspuns amabil, dar ce folos... Deci, dacă această mașinărie AI poate comite erori atât de elementare, la ce erori nedepistate să ne așteptăm în alte privințe? Nu e prima dată când chat-gpt aberează, are halucinații. La fel l-am prins acum un an și ceva cu atribuirea greșită a unor citate. Pur și simplu inventa autorul. Și dacă îl întrebai în diferite limbi, îți dădea diferiți autori pentru același citat. ) Fiți atenți, nu delegați gândirea voastră unui mecanism care are încă prea multe imperfecțiuni. În genere, nu delegați nimănui gândirea voastră...

Mă sperie deținătorii de Adevăr. Și au devenit atât de mulți și atât de convinși în adevărul lor...

Un interviu în care am explicat de ce omul e un veșnic ucenic repetent în fața vieții... https://youtu.be/WPsDJmMU25Q?si=7OxGf5MT0kiPUjgj

„Dorința modernă de originalitate îl face pe artistul mediocru să creadă că secretul originalității constă doar în a fi diferit”. (Nicolás Gómez Dávila, filosof columbian). Și ne-am pomenit cu milioane de „artiști”, fiecare prin ceva diferit de alții, și aproape toți ca unul pustii și efemeri.

La întrebările pe care filosofia și le-a adresat cu două milenii și ceva în urmă noi încercăm să răspundem și azi. Ce altă dovadă mai trebuie că omul este o problemă fără soluție?...

Când societatea e de tip kafkian, implicarea ta socială te transformă într-un personaj kafkian...

„Mașina modernă e tot mai complexă pe zi ce trece, iar omul modern e pe zi ce trece mai elementar”. (Nicolás Gómez Dávila, filosof columbian). Până într-o zi, când mașina supremă – Inteligența Artificială Generală – va primi la om ca stăpânul la un sclav sau ca zeitatea la o biată vietate…

După 3 ore și ceva de discuții până seara târziu, în sală au rămas încă suficienți oameni cu care să facem o fotografie de grup. ) Am vorbit despre geneza conflictelor în lume, psihologia politicienilor, prognozele utopice sau apocaliptice privind AI, de ce ideea de echilibru și armonie în viață e un concept fals al psihologiei pozitive și cum se scrie o carte. Mulțumiri organizatorilor de la Moldova Business Club.