Ortodoxie ☦
Canale duhovnicești: @BibliaOrtodoxa @MariDuhovnici @VitamineDuhovnicesti @VietileSfintilor @Acatiste @Rugaciuni @ResurseOrtodoxe @CitatulZileiCrestinOrtodox Mitropolia Moldovei și Bucovinei: @DoxologiaRO
Mostrar más461
Suscriptores
Sin datos24 horas
Sin datos7 días
+730 días
Distribuciones de tiempo de publicación
Carga de datos en curso...
Find out who reads your channel
This graph will show you who besides your subscribers reads your channel and learn about other sources of traffic.
Análisis de publicación
| Mensajes | Vistas | Acciones | Ver dinámicas |
01 Nicușor a mers cu bunica la cumpărături. În drum spre piaţă au trecut pe lângă o mare biserică ortodoxă.
„Ferestrele astea sunt chiar murdare”, zise copilul.
Bunica nu-i spuse nimic. Îl luă de mână şi-l conduse în biserică. De aici ferestrele arătau frumos colorate şi luminoase.
Nicușor se miră şi privi cu atenţie la vitralii. În faţă, la altar, sărea în ochi o fereastră foarte frumoasă cu figuri de sfinţi.
Printr-o figură treceau razele soarelui, încât aceasta era foarte luminoasă.
„Cine-i aici?”, întrebă băiatul uimit.
„Acesta este Sfântul Ioan Botezătorul”, răspunse bunica.
Câteva zile mai târziu, la ora de religie, profesorul i-a întrebat pe elevi:
„Cine poate să-mi spună ce este un sfânt?”
Atunci se făcu linişte în clasă. Doar Nicușor ridică mâna şi spuse:
„Un sfânt este un om prin care străluceşte Soarele dreptății – Dumnezeu”.
Vitamine Duhovniceşti | 25 | 0 | Loading... |
02 Părintele Teofil Părăian, cuvinte frumoase
https://youtu.be/2_xrL2vxafA
@Ortodoxie ☦ | 62 | 3 | Loading... |
03 „Aşa sunt uitaţi prietenii?”
Moş Nicolae, în discuţiile lui, în rugăciunile lui, îl numeşte pe Sfântul Ioan prieten şi într-adevăr îl are ca pe un prieten. Este aşa de copilărească simplitatea şi naivitatea lui!
„Am venit şi anul asta, părinte, am venit să-l salut pe Prietenul meu. De ani buni suntem prieteni! Şi cum să nu fie aşa, dacă îmi împlineşte imediat tot ceea ce ii cer?”
Într-un an bătrânul Nicolae a venit supărat, cu o adâncă mâhnire în suflet. A intrat în biserică, nu ne-a salutat, ci s-a dus direct la racla cu sfintele moaşte. Când şi-a terminat de spus „of”-ul către Sfântul, a venit şi mi-a zis:
„Ce vreţi, azi am o mare supărare, adică ce zic eu astăzi, că o am de ieri dimineaţă... Ieri, pe la ora zece, am cumpărat o bucată de ficat de miel şi i-am spus nevestei să-l pună la tigaie, iar eu am alergat la băcănie să cumpăr puţin vin.
La semafor, unde m-am oprit şi aşteptam să se facă verde, am auzit în spatele meu un glas:
- Aşa sunt uitaţi prietenii?
Eram singur. Mă uit în spate - nimeni. Sus la balcoane - nimeni; glasul însă îl auzisem foarte aproape de mine.
S-a aprins lumina verde, am traversat, am intrat în băcănie; aici se auzeau nişte cântări bisericeşti minunate.
- Frumoasă casetă cu cântări, îi zic vânzătorului.
- Nu-i casetă, se transmite Sfânta Liturghie la radio. Astăzi este sărbătoarea Sfântului Ioan Rusul, în Evia, slujesc acolo şase arhierei, după cum a spus prezentatorul.
N-am mai cumpărat nimic. Am ieşit, am traversat pe roşu. Şi acum am în urechi claxoanele, frânele, strigătele şoferilor.
Am ridicat amândouă mâinile în sus şi le-am făcut semn să se oprească toţi să pot traversa. Ce să fac?
N-am mâncat de ieri nimic, nici nu vreau să mănânc. Puţin lucru este să-ţi spună un sfânt că l-ai uitat? Pot să-i mai zic acum prieten?”
Da, moş Nicolae, i-ai fost şi îi vei fi prieten. Măcar să ajungem şi noi la simplitatea şi la curăţia inimii tale...
11 aprilie 1985
„Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. De acum nu vă mai zic slugi, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscute” (Ioan 15,14-15).
Protoprezbiter Ioan Vernezov, Preot Gheorghe Nicolae, Noile minuni ale Sfântului Ioan Rusul, Editura Andreas, pp. 45-46.
Viața Sfântului Ioan Rusul:
https://t.me/VietileSfintilor/857
Alte minuni ale Sfântului Ioan Rusul:
https://doxologia.ro/sfant-sarbatoare/120572/minuni/c/8223
@Ortodoxie ☦ | 89 | 3 | Loading... |
04 Vindecarea slăbănogului de la Vitezda – Comentarii Patristice
https://doxologia.ro/viata-bisericii/comentarii-patristice/vindecarea-slabanogului-de-la-vitezda-comentarii-patristice
@Ortodoxie ☦ | 83 | 3 | Loading... |
05 A fi fariseu
Într-un orășel viețuia o bătrână care, lipsită de putere și ajutor, nu-și mai putea crește cei trei nepoței orfani.
Preotul a cerut ajutorul în biserică, însă fără un rezultat concret.
După câteva zile a facut același anunț, adăugând că donatorii și sumele vor fi publicate.
În scurt timp s-a strâns o sumă destul de mare. Văzând acest lucru, preotul a spus:
Mulți donatori au fost milostivi doar ca să îi știe lumea. Asta înseamnă a fi fariseu.
@Ortodoxie ☦ | 167 | 3 | Loading... |
06 Potrivit tradiției, Sfântul Ioan Botezătorul a fost înmormântat în Samaria.
Din relatările istoricilor Rufinus și Teodoret aflăm că mormântul său a fost profanat în timpul împăratului Iulian Apostatul, în anul 362.
Astfel, o parte din moaște a fost arsă, iar cealaltă parte a fost dusă în Ierusalim, apoi în Alexandria.
Capul Sfântului Ioan Botezătorul a fost de trei ori pierdut și de trei ori aflat. Astăzi el se află la Roma.
Biserica a închinat Sfântului Ioan Botezătorul șase sărbători:
○ zămislirea (23 septembrie);
○ nașterea (24 iunie);
○ soborul (7 ianuarie);
○ tăierea capului (29 august);
○ prima și a doua aflare a capului (24 februarie);
○ a treia aflare a capului (25 mai).
Viața Sfântului Ioan Botezătorul: https://t.me/VietileSfintilor/370
Canon de rugăciune către Sfântul Ioan Botezătorul la prăznuirea celei de a treia aflări a cinstitului său cap:
https://t.me/Acatiste/351 | 68 | 0 | Loading... |
07 Rugăciune grabnic folositoare către Sfântul Efrem cel Nou
Sfinte Mare Mucenice Efrem, ascultă rugăciunea mea, a păcătosului, şi vino în ajutorul meu.
Am aflat de minunile tale, am aflat de darurile pe care le-ai primit de la Dumnezeu pentru jertfelnicia ta.
Şi, văzând cum atâta mulţime de oameni a fost ajutată de tine, îndrăznesc să nădăjduiesc şi eu, ştiind că nu vei trece cu vederea cererea mea.
De nenumărate ori te-ai arătat în vedenii şi vise, spunând celor credincioşi că vor primi cele cerute în rugăciune.
Eu nu sunt vrednic de o astfel de mângâiere, pentru că păcatele mele sunt multe şi credinţa mea este puţină, dar cred că iubirea ta covârşeşte răutăţile mele şi nădăjduiesc, prin mijlocirea ta, să pun început bun mântuirii mele.
Roagă-te lui Dumnezeu pentru mine, Sfinte, să caut cele de folos mântuirii.
Trupul meu este slăbănogit de păcate şi sufletul meu este moleşit din pricina patimilor.
Iubitor de păcate sunt şi la faptele cele bune mă lenevesc.
Cere-I lui Dumnezeu să îmi sporească credinţa, să-mi înmoaie inima cea învârtoşată, să îmi dăruiască smerenie, răbdare şi râvnă în războiul duhovnicesc.
Sfinte Efrem, învaţă-mă să mă rog, să nădăjduiesc, să cred, să iubesc, să rabd şi să iert.
Sfârşitul tău mucenicesc mă îndeamnă să lepăd desfătările trecătoare ale acestei lumi.
Chinurile pe care le-ai suferit mă îndeamnă să ridic şi eu crucea ascultării de Dumnezeu.
Învaţă-mă, sfinte, să trăiesc nu după voia mea, ci după voia dumnezeiască, să nu caut cele ale mele şi să mă izbăvesc de patimile şi de păcatele care mă apasă.
Alungă de la mine toate ispita diavolească. Prea mult am păcătuit, prea mult am izgonit de la mine harul dumnezeiesc. Acum a sosit ceasul mântuirii mele, sfinte.
Domnul bate la uşa inimii mele şi vreau să Îi deschid. Ajută-mă, sfinte, că sunt neputincios!
Roagă-te pentru mine până la ultima suflare a vieţii mele. Roagă-te, Sfinte Efrem, pentru tot poporul creştinesc, pentru toţii ierarhii, preoţii, monahii şi credincioşii.
Roagă-te pentru părintele meu duhovnicesc şi pentru toate rudeniile mele după trup şi după duh.
Roagă-te, sfinte, pentru robii lui Dumnezeu (numele), pentru toţi cei care mi-au cerut să mă rog pentru dânşii, pentru toţi cei care se roagă ori se ostenesc pentru mine, pentru toţi cei care mi-au făcut vreun bine ori vreodată m-au ajutat, ştiuţi şi neştiuţi.
Ajută, Sfinte Efrem, pe cei care zac în patimi, robiţi de nepocăinţă şi trândăvie, pe cei ce sunt în necazuri şi în ispite.
Alină-le suferinţa sufletească şi trupescă şi-i ocroteşte pe cei ce sunt în închisori, în spitale, azile sau orfelinate şi pe toţi cei care sunt singuri, bolnavi şi neputincioşi.
Înmulţeşte rugăciunile pe care le faci pentru noi, Sfinte, ca şi noi să cădem la rugăciune, mulţumindu-ţi din prea plinul inimii.
Ca împreună cu tine să Îl slăvim pe Dumnezeul cel în Treime lăudat, în vecii vecilor. Amin. | 79 | 1 | Loading... |
08 Sfânta Elena, mama Sfântului împărat Constantin cel Mare, a poruncit să fie făcute săpături pe Golgota, unde s-au descoperit trei cruci.
Pentru a afla care este Crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul, a fost adusă o femeie bolnavă şi i s-a spus să atingă pe rând crucile.
Aceasta a atins prima cruce, apoi pe a doua, iar, când s-a atins şi de a treia cruce s-a vindecat pe loc de boala ce o chinuia de multă vreme.
În felul acesta, Sfânta Elena a ştiut care este Crucea Mântuitorului şi care sunt cele două cruci pe care au fost răstigniţi tâlharii.
Crucea Sfântă se mai păstrează şi astăzi într-o biserică din Ierusalim, săvârşind fără încetare minuni în trupurile şi în sufletele celor ce vin şi se închină în faţa ei cu sinceritate şi cu credinţă.
„Mântuitorul a ales Crucea, fiindcă astfel se moare cu mâinile întinse. El S-a sfârşit îmbrăţisându-ne” (Sfântul Atanasie cel Mare).
Vitamine Duhovniceşti | 71 | 1 | Loading... |
09 Citește mai mult: https://t.me/Ortodoxie/2168 | 87 | 0 | Loading... |
10 https://t.me/VietileSfintilor/853 | 131 | 0 | Loading... |
11 Sfânta Lidia din Filipi este cinstită pe 20 mai și este cunoscută drept prima creștină din Europa.
Din Faptele Apostolilor (capitolul al 16-lea) aflăm că după ce Pavel predică mai multor femei adunate la un râu din apropierea cetății Filipi, Lidia, o vânzătoare de porfiră din cetatea Tiatirelor, a crezut în Hristos și a mărturisit că vrea să devină creștină.
Din Sfânta Scriptură aflăm că acesteia Dumnezeu i-a deschis inima ca să ia aminte la cele grăite de Pavel (Faptele Apostolilor 16, 14).
Primește botezul de la Sfântul Apostol Pavel, iar în casa ei se formează prima comunitate creștină europeană.
@VietileSfintilor | 139 | 0 | Loading... |
12 A zis oarecând Solomon: Femeie bărbat cine a văzut? Dar iată aici femei mai bărbaţi decât bărbaţii.
Bărbaţii, ucenici ai lui Hristos s-au ascuns de frica iudeilor. Petru, cel fierbinte şi tare în credinţă, de 3 ori s-a lepădat de Domnul, pentru care mai pe urmă s-a căit şi a plâns cu amar.
Iar femeile care din fire sunt fricoase şi neputincioase chiar acolo unde nu este frică, aici se arată mai tari şi mai bărbătoase decât bărbaţii. Nu se tem de groaza iudeilor, de îndrăzneala ostaşilor, nici straja de la Mormântul Domnului nu le tulbură inima.
Ucenicii se tem şi se risipesc în toate părţile, cum le proorocise Mântuitorul mai înainte. Sfintele femei se adună. Aceia se ascund, ele ies la iveală, merg la prăvălie şi cumpără mir şi aromate, ca să ungă trupul cel de viaţă făcător al lui Hristos.
Nu s-au temut să umble noaptea singure, au îndrăznit să se apropie de acel loc pe care îl păzeau ostaşii împărăteşti şi au căutat să strice peceţile, să deschidă mormântul ca să ungă cu arome Trupul Domnului.
Erau neputincioase cu firea, dar nu cu mintea şi inima, căci întru nimic nu s-au arătat la ele cele ale neputinţei femeieşti, ci toate isprăvile lor mai presus de bărbăţia bărbaţilor s-au suit.
Așa s-a împlinit Scriptura, care zice că: Puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune (II Corinteni XII, 9) şi Dumnezeu Şi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le ruşineze pe cele tari (I Corinteni I, 27; Psalm VIII, 2; Matei XXI, 16).
În inima lor erau cuvintele Domnului: Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă (Matei X, 28) și Îmbărbătaţi-vă şi să se întărească inima voastră, toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul (Psalm XXX, 26).
Ele mai înainte de Apostoli, fapta Apostolilor au arătat-o. Mai înainte de Sfinţii Mucenici, credinţa şi bărbăţia lor de suflet au lucrat-o.
Cea dintâi mironosiță şi cea mai plină de râvnă şi bărbăţie duhovnicească e Maria Magdalena, de loc din cetatea Magdala, Galileea.
Sfintele mironosiţe sunt: Maria, mama lui Iacob şi a lui Iosif, adică vara Maicii Domnului; Maria lui Cleopa şi Salomea, mama fiilor lui Zevedei; Ioana, femeia lui Huza, un ispravnic al lui Irod; Suzana şi multe altele care îi slujeau din avutul lor.
Printre mironosiţe sunt numărate şi cele 2 surori ale lui Lazăr din Betania, Marta şi Maria, unde găzduia adeseori Mântuitorul cu Sfinţii Apostoli în drum spre Ierusalim sau Galileea.
Femeile mironosiţe duceau o viaţă curată, de rugăciune şi post, înfrânare şi milostenie, trăiau în iubire sfântă. Dragostea dumnezeiască nu se poate părăsi niciodată.
Astăzi este ziua femeilor creştine. Ele sunt urmaşele femeilor mironosiţe, fiicele Învierii, candelele credinţei, sufletul familiei.
Credincioasele Bisericii Ortodoxe, menţin, mai mult decât bărbaţii, flacăra credinţei şi tradiţiile străbune, focul sfânt al rugăciunii şi evlavia în casele noastre.
Femeile credincioase sunt mame bune, creştine devotate, soţii cinstite, model în societate. Ele sunt întâi la biserică, la rugăciune, la post, la milostenie, la citirea cărţilor bune, la îngrijirea bolnavilor, la toate.
Ele menţin căldura duhovnicească a credinţei, a dragostei, a răbdării şi a împăcării, în biserică, în familie, în societate. De astfel de mame bune au nevoie familiile noastre. De astfel de fiice evlavioase are nevoie Biserica.
De astfel de femei cinstite şi model în toate are atâta nevoie societatea. Sunt destule mame care nu vor să nască copii, nici să le dea o educaţie creştină bună.
Sunt atâtea mame care îşi ucid majoritatea copiii, iar pe puţinii pe care îi nasc nu-i cresc în frica lui Dumnezeu sau îi lasă de capul lor şi ajung să fie o povară pentru familie şi o ruşine pentru societate.
Începeţi toate cu Dumnezeu, cu rugăciunea, cu spovedania regulată, cu mai multă smerenie şi răbdare.
Mai multe mame bune, mai multe văduve şi fecioare cinstite şi credincioase înseamnă pentru ziua de mâine, mai mulţi copii, mai mulţi credincioşi, mai multă pace în familie, mai puţine boli şi lacrimi pe pământ şi mai multe suflete în Rai!
Părintele Cleopa Ilie, predică la duminica a III-a după Paști.
@Ortodoxie ☦ | 163 | 3 | Loading... |
13 Zadarnic încercăm a îmbunătăţi lumea dacă mai întâi ori concomitent nu dăm toată atenţia îmbunătăţirii noastre lăuntrice: sufletului, caracterului, purtărilor noastre…
Cu mincinoși, cu șmecheri, cu oameni cu două fețe și două grăiri nu poți alcătui ansambluri sociale viabile și în progres.
Cu lemne putrede și cu cărămizi defecte nu poți ridica o casă temeinică.
Tot astfel și cu indivizi corupți și subminați de ipocrizie, necinste, invidie, care-și găsesc supapa psihică și plăcerea supremă în a-și denunța semenii și a le pregăti curse și ambuscade și belele și care-și practică în mod dezinvolt duplicitatea nu poți spera altceva decât soarta castelului din cărți de joc când se deschide fereastra și le împrăștie vântul.
Esențiale rămân curăția cugetului și libertatea lăuntrică. Ele doar pot chezășui orice înnoire, orice realizare, atât în artă cât și în viața de obște.
Părintele Nicolae Steinhardt
@Ortodoxie ☦ | 179 | 7 | Loading... |
14 Au căzut oameni şi cad în păcate diferite. În general, putem să ne situăm pe poziție de înger, sau pe poziție de demon, în funcție de păcatele noastre.
Trebuie să fim conştienți că tot ceea ce lucrăm în viața noastră afectează şi pe îngeri în ceruri.
Bucuria cerească e cu atât mai mare cu cât viața noastră spirituală de pe pământ este mai apropiată de ceruri.
Precum în Cer, aşa şi pe pământ trebuie să fie. Viața noastră e mereu într-o strânsă legătură cu Viața şi voia Domnului.
Cerurile se pot asemăna cu noi, şi noi cu Cerurile doar dacă purtăm acelaşi veşmânt.
Poziția căzută a omului a fost o dată ridicată prin jertfa Mântuitorului, dar e nevoie ca şi noi să trăim această jertfă, cei care ne-am botezat în numele Lui.
Ca să revenim la starea noastră de virtute trebuie să ne ridicăm la nişte eforturi peste puterile noastre, să ajungem din nou în locul din care-am căzut.
Extras din cuvântul Pr. Justin Pârvu din Revista Atitudini, nr. 12.
Sfinte Părinte Justin, roagă-te pentru noi!
@MariDuhovnici | 100 | 2 | Loading... |
15 Rugăciune de mulţumire pentru ajutorul primit de la Sfântul Efrem
Sfinte Mare Mucenice Efrem, slabă este credinţa mea, săracă îmi este inima mea, risipită îmi este mintea şi nevrednic sunt de ajutorul tău; dar mare este dragostea ta faţă de tot omul care te cheamă în ajutor.
Aşa învrednicindu-mă şi eu de binefacerile tale, cu gând smerit şi cu evlavie cad înaintea ta, mă închin şi cu buze necurate îţi sărut cu recunoştinţă icoana şi îţi mulţumesc, că nu ai trecut cu vederea cererile mele, ci, după obicei, te-ai arătat grabnic ajutător.
M-ai ajutat, Sfinte Efrem, când grele încercări şi teamă m-au cuprins, iar acum sfinte primeşte mulţumirea, recunoştinţa şi dragostea mea, ca ale unui rob nevrednic.
Aşa cum ai împlinit cererile mele, întăreşte-mă să împlinesc şi eu poruncile lui Dumnezeu.
Precum nu ai şovăit a mă izbăvi de necazuri şi a tămădui trupul meu, nu şovăi a curăţi şi sufletul meu de toată întinăciunea.
Luminează-mă, Sfinte Efrem, cu rugăciunile tale, să nu-mi pun nădejdea în oameni, în mintea mea sau în sănătatea trupului meu, ca să nu fiu ruşinat.
Iar pentru că întinat şi robit de patimi sunt eu şi nu am îndrăznire către Dumnezeu, te rog, Sfinte al meu, ca aşa cum m-ai ajutat până acum, să-mi fii mie sprijinitor, cu rugăciunile tale către Hristos Dumnezeu, ori de câte ori furtuna încercărilor se va abate asupra sufletului meu.
Te rog, ocroteşte cu rugăciunile tale şi pe robii lui Dumnezeu (numele), pe toţi cei care mi-au cerut să mă rog pentru dânşii, pe toţi cei bolnavi, necăjiţi sau ispitiţi, pe toţi cei care au nevoie de ajutorul tău, şi pe tot poporul binecredincios. Amin. | 128 | 2 | Loading... |
16 Ce beneficii are aerul de munte pentru sănătate❓
🫁 Ameliorează afecțiunile pulmonare
🤧 Este benefic pentru cei cu astm bronșic alergic
💊 Efectele aerului de munte sunt chiar mai puternice decât cele ale steroizilor.
🖼 Reduce stresul – cei care locuiesc în zonele montane sunt mai puțin stresaţi decât cei care locuiesc în zone de câmpie.
🧻 Stimulează digestia – ionii negativi, care se regăsesc în cantități mai mari în aerul de munte, au abilitatea de a stimula sistemul digestiv.
🔆 Te ajută să slăbești – nu neapărat aerul de munte, ci mai degrabă altitudinea te poate ajuta să scapi de kilogramele în plus.
📑 Detalii aici.
@CulturăGenerală | 112 | 0 | Loading... |
17 Sfântul Iacob Putneanul s-a născut la 20 ianuarie 1719 într-o familie dreptcredincioasă din Bucovina. Crescând în duhul adevăratei evlavii, la 12 ani a intrat în viaţa monahală.
Formarea sa duhovnicească este legată de obştea Mănăstirii Putna și a Sihăstriei Putnei, dar şi de Mitropolitul Antonie al Moldovei (1730-1740), al cărui ucenic a fost (acelaşi mitropolit care, în Kiev, l-a convins pe sfântul Paisie de la Neamț să vină în Moldova pentru a se forma duhovniceşte).
Părinții putneni l-au rânduit a fi hirotonit preot la doar 17 ani și la 25 a fost ales egumen al Mănăstirii Putna. În 1745 a fost ales episcop de Rădăuţi, unde a tipărit un Liturghier slavo-român și a înfiinţat o şcoală pentru învăţarea limbilor slavonă, greacă și română.
După doar cinci ani, vrednicia şi râvna sa au fost hotărâtoare pentru mutarea sa în scaunul de mitropolit al Moldovei, la Iaşi. Între 1750 şi 1760 a desfăşurat o intensă activitate pastorală şi socială, promovând tiparul românesc şi veghind la traducerea de cărţi folositoare de suflet.
Grija pentru românii din Transilvania, amenințați să-și lepede credința strămoșească, și-a manifestat-o atât prin tipărirea de cărți spre apărarea dreptei credințe, cât și prin hirotonirea de preoți și trimiterea de antimise în parohiile lipsite de păstori sufletești, în Maramureș și în ținutul Clujului.
Sfântul Iacob s-a îndurerat pentru neştiinţa de carte a păstoriţii săi: „din creşterea copiilor, ca dintr-o rădăcină bună sau rea, toată viaţa curge”. A dat la lumină primul Abecedar românesc (Bucvar) și a înfiinţat prima şcoală elementară rurală din Moldova.
A dispus traducerea Vieţilor sfinţilor, care sunt adevărate manuale în care orice om, de orice vârstă, fire şi stare, îşi poate afla un model de viaţă.
În vremea domniilor fanariote, a intervenit pentru eliminarea unor forme de asuprire (desființarea veciniei în 1749) și a unor biruri împovărătoare (desființarea vădrăritului în 1756), a văcăritului (în 1757), legând cu blestem pe domnii ţării să nu revină asupra acestora.
Ca un făcător de pace și ocrotitor al poporului, Mitropolitul Iacob a cerut, în anul 1758, hanului tătarilor să înceteze prădarea Moldovei, iar în anul următor a potolit o răscoală a poporului, impunând domnitorului să îndeplinească unele cerințe.
A mustrat adesea conducătorii din acei ani și în cele din urmă a fost silit să-și lase scaunul mitropolitan în anul 1760, nevrând să îngăduie impunerea din nou a dărilor împovărătoare.
A devenit al doilea mare ctitor al Putnei, unul dintre stâlpii Ortodoxiei românești în vremurile grele ce aveau să vină odată cu răpirea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, în anul 1775.
Retragerea la mănăstire i-a fost prilej de adâncire în rugăciune:„Dumnezeiasca rugăciune, aducând lumina lui Hristos în sufletele noastre şi risipind dintru dânsul negura ce-l vatămă pe el, îl face mai apoi cu mult mai luminat decât soarele, căci aievea ştiut este că cel ce vorbeşte cu Dumnezeu este mai sus de moarte şi de stricăciune”.
Simțindu-și sfârșitul aproape, după Paștile anului 1778 a mers la Sihăstria Putnei şi a primit tunderea în marea schimă prin mâna duhovnicului său, Sfântul Cuvios Natan, luând numele de Eftimie.
După patru zile, pe 15 mai 1778, a trecut cu pace la Hristos Domnul și a fost înmormântat în pridvorul Mănăstirii Putna.
Purtându-şi cu sârguință şi cu vrednicie crucea slujirii arhiereşti, cu blândeţe şi smerenie pe aceea de a fi prigonit pentru dreptate, jertfindu-se pe sine pentru poporul încredințat lui spre păstorire, Mitropolitul Iacob şi-a închinat întreaga viaţă slujirii Bisericii, luminării poporului prin școală şi tipar, apărării celor nedreptăţiţi şi povățuirii sufletelor spre mântuire, rămânând în amintirea poporului credincios drept „păstorul celor săraci şi smeriți, care a dus o viaţă de Sfânt”.
Cu prilejul împlinirii a 550 de ani de la întemeierea Mănăstirii Putna, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în ședința din 6-7 iunie 2016, trecerea mitropolitului Iacob Putneanul în rândul Sfinților, cu ziua de prăznuire la 15 mai.
https://t.me/Acatiste/100 | 106 | 0 | Loading... |
18 14 Mai, ziua în care Părintele Justin Pârvu îi prăznuia pe Sfinții Închisorilor Comuniste:
Ţara noastră este sfântă, ţara Maicii Domnului aşa cum este şi pentru celelalte ţări ortodoxe, pentru că aici s-au născut, au crescut mulţime de oameni care stau mărturie adevărului împotriva fiarei roşii: Aiud, Gherla, Piteşti, unde se pot vedea osemintele lor, harul Duhului Sfânt şi o mărturie a dreptăţii noastre în lumea ortodoxă.
În închisoare sufereai o strivire, o descompunere şi sufletească şi trupească pentru că cei mai mulţi din cei arestaţi cu condamnări mici au murit. Singurătatea era arma de descompunere cea mai grea.
În singurătate a început Duhul lui Dumnezeu să lucreze în fiinţa umană. A coborât mai adânc în suflet şi a început rugăciunea, care a fost salvarea tuturor. Era ca la mănăstire citirea Psaltirii din oră în oră. În colţul celulei începea acatistul, paraclisul din memorie, fără cărţi.
Salvarea noastră a fost tangenţa cu cei care au fost arestaţi în timpul lui Antonescu. Ştiau pagini întregi din primele volume ale Filocaliei. Nici sfinţii din pustietăţi nu erau aşa de preocupaţi. În toate vremurile au existat oameni care au menţinut duhul de rugăciune.
În închisoare am fost privaţi de drepturile creştineşti, dar am câştigat raiul lăuntric. Spovedania şi împărtăşania se făceau cu cele mai mari riscuri. De Paşti şi de Crăciun se lua împărtăşania începând cu etajul doi, apoi se cobora la etajul unu, parter şi la subsol şi dacă erai găsit cu ceva în sân sau în buzunar era cea mai mare mucenicie.
Se făcea din pâine câte un cocoloş mic cât o mazăre şi acolo se punea împărtăşania şi mergeai cu ea pe la toate controalele severe. În bucăţelele acelea de pâine era tot aurul, toată bogăţia.
Viaţa acestor martiri este deja cunoscută în sfinţenia lor, prin faptele lor, prin toată conduita lor; ei au trăit şi încă mai trăiesc în mijlocul acestui popor. Ei au dovedit că din frageda lor tinereţe s-au jertfit pentru adevărul ortodox. Acum, pentru noi, cel mai important este să ne apropiem de jertfa lor cât mai mult, ca să putem avea şi noi îndrăznire la Dumnezeu prin ei.
Secolul XX, care a rodit aceşti tineri ce au luat drumul crucii şi s-au jertfit, şi-au măcinat tinereţile lor în celulele puşcăriilor, dovedeşte că bunul Dumnezeu mai este încă alături de Ortodoxia românească şi totodată este şi un îndemn pentru noi, cei de astăzi, să urmăm nevoinţelor şi martirajului lor.
Dacă nu ne-a binecuvântat Dumnezeu prin suferinţele lor, măcar să aducem la lumină sfinţenia lor şi să ne închinăm lor ca unor sfinţi, care se roagă pentru noi. Cu cât vom avea mai mulţi sfinţi, oficial şi neoficial, cu atât şi mila Sa va fi peste noi şi vom putea avea îndrăznire înaintea Lui prin sfinţii şi martirii noştri.
România a avut un tineret foarte înţelept şi foarte pătruns de esenţa acestui adevăr ortodox, încât prin jertfele lor, cred eu, am depăşit cu mult toate aceste ţări din jurul nostru. De aceea obiectivul nr.1 al persecuţiei Ortodoxiei în Balcani a fost şi este ţara noastră, este România Ortodoxă cu tineretul acesta de jertfă care a luat de coarne taurul comunismului şi al tuturor străinilor care şi-au vândut conştiinţa şi neamul.
Nu e suficient să admirăm ostenelile şi nevoinţele lor, trebuie să le încercăm şi noi, pe pielea noastră, căci aşa s-a plămădit Ortodoxia până astăzi. În puşcăriile judeţene zăceau copii de 15-16 ani, şi copii de sân aduşi la anchetă.
Ca să poţi vorbi despre martirii unui neam trebuie să fii pregătit în suferinţă, ca omul care te ascultă să te recunoască. Pâinea clădită în lacrimi şi suferinţă e mai gustoasă decât cea a negustorilor.
E greu, mai ales când te afli la începutul drumului Crucii. Când am intrat prima dată în celula din Aiud, primul simţământ a fost că celula va fi mormântul meu. Aici am găsit tineri care erau condamnaţi de Antonescu din ’40 – ’41, care aveau deja câţiva ani buni de închisoare. Atâta caracter şi atâta tărie sufletească am găsit la ei, încât pentru mine celula a devenit mormânt al învierii, al strălucirii harului dumnezeiesc.
Pr. Justin Pârvu
https://t.me/Acatiste/98 | 99 | 1 | Loading... |
19 Sfânta Muceniță Glicheria a trăit în secolul al II-lea, în timpul împăratului Antonin și a guvernatorului Savin.
Sfânta Glicheria a fost fiica unui guvernator roman. După moartea tatălui s-a stabilit în cetatea Traianopole din Tracia.
Glicheria a fost pusă să aducă jertfe înaintea idolului lui Zeus. Refuză și la rugăciunile ei un fulger lovește statuia lui Zeus și o sfarmă.
Prefectul poruncește să fie bătută și aruncată în temniță. Dorea ca Glicheria să moară prin înfometare, însă, îngerul Domnului se pogora din cer și îi aducea hrană.
Temnicerul Laodicius, văzând această minune, L-a mărturisit pe Hristos în fața prefectului. Pentru această mărturisire temnicerului i se va tăia capul.
Sfânta Glicheria a fost aruncată într-un cuptor cu foc din care a ieșit nevătămată, iar mai târziu a fost aruncată la fiare.
Rugându-se lui Dumnezeu, această sfântă muceniță și-a dat sufletul în mâinile Sale.
Din sfintele ei moaște curge mir înmiresmat, care vindecă tot felul de boli grele.
https://t.me/Acatiste/97 | 110 | 1 | Loading... |
20 A crede nu se confundă cu a vedea, a constata. Dacă vezi, nu-ţi mai rămâne decât să înregistrezi, să constaţi şi să te supui.
Dar credinţa tocmai aceasta nu e. Ci, dimpotrivă, încredinţarea celor nădăjduite, dovedirea lucrurilor celor nevăzute (Evrei. 11, 1).
A crede înseamnă îndeosebi a crede de necrezutul. De aceea îi şi spune Domnul lui Toma: Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut.
Credinţa stă dincolo de limitele minţii omeneşti şi implică o încredere totală a credinciosului în cele ce crede. Încrederea este ipostaza intimă, viscerală a credinţei.
De această lipsă de încredere totală, ilogică, nepăsătoare de evidenţe (ori şi potrivnică lor) au dat dovadă Apostolii. I-a copleşit realitatea, i-au descumpănit aparenţele. Şi totuşi, Domnul le face pe voie: le dovedeşte învierea Sa pe cale materială, aşa cum a voit Toma.
Dacă-i aşa, înseamnă că Toma şi ceilalţi apostoli erau scuzaţi, că Domnul le-a înţeles nedumerirea. Şi-a dat seama că nu se putea să nu fi fost biruiţi de prea evidentul caracter definitiv şi iremediabil al răstignirii.
Învierea, mister care depăşeşte şi sfărâmă înţelegerea omenească, presupune o credinţă în stare a transcende totul, a trece dincolo de limitele minţii omeneşti, a sesiza că ea nu este din lumea aceasta, că stabileşte o legătură directă cu Dumnezeu, a realiza că prin credinţă în ce este de necrezut intrăm în relaţie cu misterele din urmă ale creaţiei şi cu lucrările necreate ale lui Dumnezeu.
În ziua Învierii, creştinul are parte de o împărtăşanie cu ceea ce se află dincolo de fruntariile înţelegerii omeneşti.
În Duminica Tomei revenim la nivelul minţii omeneşti. Hristos recurge la dovezi materiale, brute, simpliste, potrivite vrerii lui Toma, adică ale făpturii: Îşi arată mâinile, picioarele şi coasta, cere de mâncare ca să demonstreze că nu e duh.
Zilele de sfârşit ale Mântuitorului aşa ni se înfăţişează, ca o linie sinusoidală care începe în punctul superior al duminicii Floriilor când e aclamat cu osanele şi numit împărat şi Fiu al lui David; punctul următor e al înfrângerii din vinerea răstignirii; îi succede un nou punct superior – al Învierii, urmat de momentul chenozei probatorii din duminica Tomei, după care vine momentul atotintegrator al Înălţării, care pune capăt liniei sinusoidale şi mişcării pendulate.
Criticii creştinismului se folosesc de episodul Tomei şi al celorlalţi pentru a pune în faţa creştinilor ceea ce ei numesc „criza de credinţă”.
Amintesc şi paradoxala frază a tatălui copilului demonizat: Cred, Doamne, ajută necredinţei mele (Marcu 9, 24), expresie – zic aceiaşi – a unei credinţe ambigue.
Li se poate răspunde: evangheliştii – cinstiţi, realişti, nefăţarnici – n-au falsificat adevărul, nu au ţinut să-l camufleze: au înregistrat momentul de îndoială omenească (şi explicabilă) şi l-au menţionat fară şovăială ori grabă.
Dar au consemnat şi declaraţia aceluiaşi Toma: Domnul meu şi Dumnezeul meu! care pune lămurit capăt crizei.
Criza e acum depăşită, vremelnica necredinţă risipită. Scurta şi absoluta exclamare a fostului necredincios anihilează tot ce a precedat-o, întocmai cum lacrimile şi strigarea tatălui copilului demonizat rezolvă punctul critic formulat în binomul credinţă – necredinţă.
Aşa şi noi – care credem şi-L mărturisim pe Hristos a fi Domn şi Dumnezeu – Să-L rugăm să Se întoarcă cu îndurare spre noi în această zi, numită duminica Tomei, când ieşim de sub vraja zilelor pascale şi de sub scutul săptămânii luminate şi reintrăm în fruntariile minţii omeneşti şi ale vieţii pământeşti.
Întru aceasta să ne dovedim creştini, păstrând viu în noi, în tot cursul anului, duhul credinţei în învierea Domnului pentru ca neîncetat, pas cu pas, să ne însoţească, să ne ocrotească, să ne călăuzească şi să ne întărească.
Dacă, spre a nu fi socotiţi lipsiţi de modestie şi discreţie, nu putem rosti zilnic, ca Sfântul Serafim de Sarov: Hristos a înviat, să repetăm tot atât de stăruitor exclamaţia aceasta în sinea noastră, ca pe o variantă a rugăciunii inimii.
Părintele Nicolae Steinhardt
@Ortodoxie ☦ | 193 | 4 | Loading... |
21 Sfinții Închisorilor - În premieră
https://youtu.be/PLMf0gPq-Ag
@Ortodoxie ☦ | 155 | 3 | Loading... |
22 Sfinții Chiril (826–869) și Metodie (815–844) sunt prăznuiți pe 11 mai.
Ei sunt numiți apostolii slavilor pentru că au tradus Sfânta Scriptură în limba slavonă.
Frații Chiril și Metodie sunt cei care au creat alfabetul glagolic, care vine de la slavonescul glagol, în traducere cuvânt.
Mai târziu, alfabetul glagolitic, cu unele adăugiri ale ucenicilor, s-a dezvoltat în alfabetul chirilic.
@VietileSfintilor | 104 | 2 | Loading... |
23 Bogatul pe care noi Îl urâm
Trecând odată avva Macarie cu frații prin Egipt, a auzit o fetiță zicându-i mamei sale:
Mamă, un bogat mă iubește, iar eu îl urăsc... și un sărac mă urăște, iar eu îl iubesc!
Avva Macarie a ascultat cu atenție și s-a mirat. Frații l-au întrebat:
Ce este vorba aceasta, părinte?
Apoi le-a explicat bătrânul:
Cu adevărat, Domnul nostru este bogat și ne iubește, iar noi nu voim să-L ascultăm, ba mai mult, Îl urâm și urâm poruncile Lui, păcătuind.
Vrăjmașul nostru, diavolul, este sărac și ne urăște, dar noi iubim necurăția lui, păcătuind și făcând astfel voia sa cea rea.
@Ortodoxie ☦ | 388 | 11 | Loading... |
24 Izvorul Tămăduirii nu are o dată fixă, fiind prăznuită în vinerea din Săptămâna Luminată, adică vinerea care urmează după Paşte.
Istoria sărbătorii vine din timpul împăratului bizantin Leon I şi se referă la vindecarea unui orb de către Fecioara Maria.
Maica Domnului l-a sfătuit pe împărat să-l ducă pe nefericit să se spele cu apa dintr-un izvor de lângă Constantinopol.
Împăratul Leon (457 - 474), pe când era tânăr, încă neîncoronat, se plimba printr-o grădină din apropierea vechii cetăţii bizantine.
Acolo ar fi întâlnit un bătrân orb, cu care a vorbit despre Dumnezeu şi Învierea Fiului Său.
Pentru a mulțumi Maicii Domnului, când a ajuns împărat, Leon cel Mare a ridicat în apropierea izvorului o biserică, unde s-au săvârșit apoi multe minuni.
Această biserică, situată în vechiul cartier Vlaherne, se mai vede și astăzi în Istanbul.
Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii s-a generalizat în Biserica Ortodoxă în secolele V - VI.
În toate bisericile și mănăstirile ortodoxe, dupa oficierea Sfintei Liturghii, se săvârșește slujba de sfințire a apei, după o rânduială adecvată Săptămânii Luminate.
https://t.me/Acatiste/93 | 114 | 1 | Loading... |
25 🐰 Iepurii fac parte din familia Leporidae, ordinul Lagomorpha.
🐇 Se clasifică în 2 categorii:
🟢 Cei care nasc pui acoperiți cu blană și cu ochii deschişi (iepurele de câmp - Lepus europaeus)
🟠 Cei ai căror pui se nasc golași și orbi (iepurele de vizuină - Oryctolagus cuniculus).
❌ Din punct de vedere genetic cele două specii sunt complet diferite și nu se pot înmulți între ele.
📖 Majoritatea limbilor europene, spre deosebire de limba română, fac distincția între cele două categorii: engl. hare și rabbit, fr. lièvre și lapin, germ. hase și kaninchen, span. liebre și conejo.
📚 În lume se cunosc circa 45 de specii larg răspândite.
Se disting 3⃣ grupuri principale de iepuri:
1⃣ iepuri propriu-ziși (15 specii, printre care iepurele de câmp, iepurele alb, iepurele de Manciuria și iepurele Tolai);
2⃣ iepuri de vizuină (15 specii);
3⃣ iepuri cu blana aspră (15 specii)
📑 Detalii aici.
@CulturăGenerală | 122 | 2 | Loading... |
26 Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan este prăznuit în Biserica Ortodoxă pe 26 septembrie (ziua trecerii sale la cele veșnice) și pe 8 mai (pomenirea minunii ce se petrece la mormântul său).
Sfântul Ioan a fost fiul lui Zevedei și al Salomeei, de meserie pescar și originar din Betsaida.
Sfântul Ioan Evanghelistul era cel mai tânăr dintre cei Doisprezece Apostoli.
Ioan a fost unul din Apostolii cei mai apropiați ai Domnului Iisus. În Evanghelia sa, el se numeste ucenicul pe care îl iubea Iisus (Ioan, 21, 20).
La Cina cea de Taină el s-a rezemat pe pieptul Domnului și așa s-a împărtășit din Tainele lui Hristos.
Este ucenicul căruia Domnul, când era răstignit pe Cruce, i-a încredințat pe Preacurata Sa Maică.
După învierea lui Iisus, Ioan a fost primul apostol care a cercetat mormântul gol.
După moartea Maicii Domnului, Sfântul Apostol Ioan a mers la Efes, în Asia, propovăduind credința lui Iisus.
Din porunca lui Domițian împăratul (81-96), Apostolul dragostei a fost surghiunit în insula Patmos și acolo a viețuit multă vreme. Tot acolo a scris și Evanghelia sa, cele trei Epistole și cartea Apocalipsei.
Tradiția Bisericii amintește că Sfântul Apostol Ioan era în vârstă de peste o sută de ani când a luat cu sine șapte ucenici și ieșind din cetatea Efesului, le-a poruncit acestora să sape o groapă în formă de cruce.
Apoi Sfântul Apostol Ioan s-a întins în acea groapă și a poruncit să fie acoperit cu pământ.
După o vreme, când credincioșii au deschis mormântul Sfântului loan, ei nu au mai găsit acolo trupul lui.
În ziua de 8 mai a fiecărui an, din acest mormânt se ridică o pulbere pe care locuitorii de acolo o numesc mană, ce vindecă pe cei bolnavi.
https://t.me/Acatiste/94 | 102 | 1 | Loading... |
27 Luminânda Învierii la Sfânta Mănăstire Petru Vodă (2012)
Cu trupul adormind ca un muritor, Împărate și Doamne, a treia zi ai înviat, pe Adam din stricăciune ridicând și moartea pierzând, Paștile nestricăciunii, lumii de mântuire.
Luminânda sau svetilna (sl. svetilînîi; gr. photagogika sau exapostilaria) e o categorie de stihiri sau tropare izolate care se cântă înainte de Laude (în rânduiala Utreniei).
Numele de luminânde le vine din faptul că aproape toate aceste cântări au ca temă lumina.
https://youtu.be/h9ctvDRaoUQ
@Ortodoxie ☦ | 242 | 4 | Loading... |
28 Îngerul a strigat
Îngerul a strigat către cea plină de daruri: Curată Fecioară, bucură-te;
și iarăși zic, bucură-te, că Fiul tău a înviat a treia zi din mormânt și pe morți i-a înviat; veseliți-vă, popoare.
Luminează-te, luminează-te, noule Ierusalime, că Slava Domnului peste tine a răsărit; saltă acum și te bucură, Sioane, iar tu, curată Născătoare de Dumnezeu, veselește-te întru învierea Celui născut al Tău.
https://youtu.be/StEPyrTklC0
@Ortodoxie ☦ | 166 | 5 | Loading... |
29 Sfântul și Dreptul Iov era originar din orașul Idumeea, la sud de Israel, spre Peninsula Arabică.
Era din neamul lui Isav, nepotul lui Avraam. Tatăl său se numea Zaret, iar mama Vosora. A trăit cu aproximativ 1925 de ani înainte de Domnul nostru Iisus Hristos.
El a fost unealta de biruință asupra diavolului. Dumnezeu i-a îngăduit diavolului să-l supună pe Iov la felurite ispite.
A fost prădat de hoți de toate averile sale, precum și de slujitori, iar copiii săi au murit sub dărâmăturile casei distruse de furtună.
Iov și-a sfâșiat haina și și-a tuns părul în semn de doliu. Satana aștepta ca Iov să cârtească împotriva lui Dumnezeu, dar s-a înșelat, pentru că Iov a căzut la pământ pentru a se închina lui Dumnezeu.
Sfântul a binecuvântat pe Dumnezeu și în cele mai grele încercări în care ajunsese. Credința lui nu era fățarnică.
Diavolul a adus asupra sa și lepră, încât el a trebuit să plece din mijloc oamenilor și să trăiască în afara orașului.
Dreptul Iov a suferit totul cu răbdare îngerească, fără să deznădăjduiască, biruind astfel ispitele diavolului.
Pentru răbdarea și iubirea alesului Său, Dumnezeu i-a întors îndoit tot ce avusese înainte (Iov 42, 10).
Astfel, Iov a mai trăit încă 140 de ani, văzându-și urmașii până la al patrulea neam, mulțumind lui Dumnezeu pentru toate (Iov 42, 16-17).
https://t.me/Acatiste/92 | 103 | 3 | Loading... |
30 Un bogat voia să meargă la Ierusalim și a luat cu el, ca însoțitor, un sărac ce nu avea bani să ajungă acolo, dar dorea și el să ajungă pe urmele Mântuitorului.
Când se făcea seară, bogatul poposea la oameni avuți, iar săracul găzduia la cei nevoiași, bolnavi și necăjiți, pe care îi ajuta cum putea. De multe ori săracul întârzia și îl reținea din drum pe bogat, pentru a-i ajuta pe cei în suferințe.
Săracul pregătea o înmormântare, dar cel bogat nu l-a mai așteptat, ci a mers singur la Ierusalim ca să nu piardă sărbătoarea Învierii Domnului și să prindă un loc bun la slujba de Paști.
La Sfânta Liturghie din noaptea Învierii, bogatul l-a văzut chiar lângă Arhiereu pe sărac și l-a mustrat pentru obrăznicia lui de a sta acolo. Săracul însă i-a spus că el nu a mai ajuns la Ierusalim, căci a întârziat ajutându-i pe cei nevoiași.
Atunci și-a dat bogatul seama că mai răsplătit a fost săracul pentru dragostea sa de oameni, decât el, care a participat fără folos la slujba Învierii Domnului.
Vitamine Duhovniceşti | 74 | 1 | Loading... |
31 Sfântul Efrem cel Nou s-a născut în Grecia, la 14 septembrie 1384. A rămas orfan de tată când era mic şi a fost îngrijit alături de cei șase frați numai de mama lor.
La 14 ani, tânărul Efrem intră călugăr la Mănăstirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de pe Colina Neprihăniților.
S-a nevoit în viața monahiceasca până la 41 de ani, când turcii au atacat mănăstirea, iar sfântul a fost luat în robie.
Robia a nu a durat mult, căci turcii nu s-au sfiit a-l supune la chinuri nespuse și până la urmă l-au spânzurat cu capul în jos, iar în pântece i-au înfipt un tăciune aprins, pentru că nu a vrut să renunțe la dreapta credință și să treacă la mahomedanism.
Mulți greci au primit îmbărbătarea lui atunci când jugul otoman devenea prea greu și le-a fost de ajutor în vremuri de restriște, până când Grecia și-a cucerit independența de sub turci.
Alții, deși au trăit la mulți ani după martiriul sfântului Efrem, povestesc că li s-a arătat și le-a arătat suferința la care a fost supus de către turci.
Mai bine de 500 de ani nu s-au știut foarte multe despre viața acestui mare mucenic și abia în ianuarie 1950 Dumnezeu i-a dezvăluit unei călugărițe pe nume Macaria locul unde se odihnesc moaștele marelui mucenic Efrem cel nou şi, prin vedenie, viața și suferința lui.
https://t.me/Acatiste/91 | 103 | 0 | Loading... |
32 „Hristos a înviat!” înseamnă: Într-adevăr Dumnezeu există!
„Hristos a înviat!” înseamnă: Într-adevăr există lumea cerească, ca lume reală şi fără de moarte!
„Hristos a înviat!” înseamnă: Toate nădejdile bune ale omenirii sunt îndreptăţite!
Toate problemele principale şi grele sunt lămurite, cătuşele întunericului şi ale tristeţii sunt sfărâmate fiindcă Hristos a înviat!
Părintele Arsenie Boca
Fragment din Părintele Arsenie Boca, Lupta duhovnicească cu lumea, trupul şi diavolul, ediție revizuită, Editura Agaton, Făgăraș, 2009, pp. 9-10, preluat de pe portalul Doxologia.
Sfinte Părinte Arsenie Boca, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
@MariDuhovnici | 90 | 1 | Loading... |
33 Sunt măreţe zilele noastre. În lume oamenii se bucură în aceste zile, însă nu din punct de vedere spiritual: unul se bucură că a câştigat bani; altul – că a câştigat ranguri şi distincţii, al treilea – din alte motive.
Câţiva se bucură că a trecut postul şi e dezlegare la toate – aceasta este, oarecum, o bucurie întemeiată, dar numai în hrană nu se poate găsi adevărata fericire.
Însă în sfintele mănăstiri există bucuria pentru Iisus înviat. Nu renunţaţi să vizitaţi mănăstirile, mai ales în sărbători, căci acolo se ascunde viaţa duhovnicească, ce încălzeşte sufletul omului.
Îmi aduc aminte de o întâmplare. Într-o familie bogată a fost petrecută o seară festivă. În cadrul ei, o tânără talentată a interpretat nemaipomenit de bine o frumoasă operă de Mozart.
Toţi au fost încântaţi, iar lacheul, care stătea la uşă, ocupându-se, în general, cu servirea oaspeţilor, a spus pentru el: „Ce este această muzică plictisitoare pe care o ascultă domnii pe lângă dacă ar fi cântat la balalaică?“.
El a avut dreptate în aprecierea lui, căci muzica serioasă era pentru el complet neînţeleasă. Ca să înţelegi opera, arta pământeană, trebuie să ai simţ artistic.
Canonul de Paşti, facerea Sfântului Ioan Damaschin este aşa de minunat alcătuit, încât înalţă sufletul şi îl umple de bucurie duhovnicească în măsura în care o primeşte fiecare.
Însă apare întrebarea: unde este cheia pentru deschiderea bucuriilor duhovniceşti? La ea există un singur răspuns: în rugăciunea lui Iisus.
Motivul bucuriei noastre de astăzi este Învierea Domnului. „Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din mormânturi viaţă dăruindu-le“.
Cine sunt aceia care se află în mormânturi? Sunt toţi oamenii păcătoşi, care au murit de timpuriu pentru Dumnezeu, însă au înviat spre o viaţă nouă prin învierea Mântuitorului Hristos.
Sfântul Cuvios Varsanufie de la Optina
Patericul de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2012, pp. 384-385.
Canonul Paștilor:
https://t.me/rugaciuni/204
@Ortodoxie ☦ | 110 | 2 | Loading... |
34 Sfânta Monica, mama Fericitului Augustin, s-a născut în anul 322, în localitatea Tagaste, din Africa de Nord, aflată astăzi pe teritoriul Algeriei.
Părinții ei au crescut-o încă de mică în credința și învățătura creștină. Cele mai multe informații despre viața sa le avem din cartea fiului ei.
La vremea potrivită, Sfânta Monica s-a căsătorit cu Patricius, un demnitar păgân. Deși nu avea o fire blândă, bărbatul a fost copleșit de blândețea Sfintei Monica, drept pentru care i-a respectat libertatea și credința.
Au primit de la Dumnezeu trei copii: Augustin, Navigius și Perpetua. Rămânând văduvă, Perpetua a îmbrățișat viața monahală și a fost aleasă stareță la o manastire din Hippona.
Prin curăția și rugăciunile soției sale, Patricius a primit botezul creștin. Când a murit tatăl său, Augustin avea doar 16 ani.
Încă de mic, el s-a dovedit încăpățânat și neascultător. În cele din urmă, în anul 387, în ajunul Paștilor, renunțând la rătăcirile maniheilor, Fericitul Augustin s-a botezat, spre nespusa bucurie a mamei sale.
Despre acest lucru, Fericitul Augustin avea să spună: "Mama mea m-a născut de două ori, însă ce-a de-a doua naștere a fost un chin spiritual îndelungat, din rugăciuni și multe lacrimi. Bucuria pe care am simțit-o în clipa în care L-am cunoscut cu adevărat pe Dumnezeu a fost una imensă".
Sfânta Monica și-a cunoscut mai dinainte sfârșitul, drept pentru care i-a zis fiului ei: "Această lume nu mai este un obiect al dorințelor mele. A existat un motiv pentru care eu doream să mai rămân în această viață: să te văd creștin, înainte de a muri. Dumnezeu m-a ascultat mai mult decât aș fi îndrăznit eu să sper, mi-a dat posibilitatea să te văd în slujba Sa și dezrobit de aspirațiile unei fericiri pământești. Ce să mai fac aici?"
Nu mult după botezul lui Augustin, în vara anului 378, după nouă zile de boală, la vârsta de numai 56 de ani, Sfânta Monica a trecut la cele veșnice.
A fost înmormântată în Ostia, în sud-vestul Romei. Abia peste nouă sute de ani, cinstitele ei moaște au fost mutate în Roma.
Sfânta Monica este ocrotitoarea soțiilor și mamelor ale căror bărbați sau copii trăiesc departe de Dumnezeu, rătăcind pe căi greșite.
https://t.me/ortodoxie/1059 | 84 | 1 | Loading... |
35 Sfânta Muceniță Pelaghia s-a născut în cetatea Tars, din părinți păgâni.
Auzind despre Hristos, alege să părăsească credința în idoli. În acea vreme sosește în Tars împăratul Dioclețian (284-305). În timpul sederii aici, fiul acestuia s-a îndrăgostit de Pelaghia.
Când moștenitorul imperial a aflat că Pelaghia a primit botezul creștin, s-a sinucis. Mama sa a denunțat-o la împărat pentru judecată.
Împăratul a fost captivat de frumusețea Sfintei Pelaghia și a încercat să o convingă să renunțe la religia ei, promițându-i toate bunurile de pe pământ dacă îi va fi soție.
Sfânta Pelaghia a refuzat oferta împăratului cu dispreț, spunându-i: "Ești nebun, împărate, să-mi spui mie acestea. Nu-ți fac voia și urăsc căsătoria murdară pe care mi-o propui, pentru că eu Îl am pe Hristos Mire, Împăratul Cerurilor".
În urma acestor cuvinte, împăratul a poruncit să fie arsă de vie în văpaia focului aprins într-un vițel de metal.
Pelaghia s-a însemnat cu semnul sfintei cruci, a rostit rugăciuni de slavă lui Dumnezeu și intrând în foc, s-a topit precum ceara.
https://t.me/Acatiste/88 | 69 | 1 | Loading... |
36 În Sfânta și Marea Sâmbătă prăznuim îngroparea dumnezeiască și trupească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos și pogorârea la iad, prin care neamul nostru fiind chemat din stricăciune a fost mutat spre viață veșnică.
Cele patruzeci de zile ale Postului Mare întrec pe celelalte zile; iar săptămâna mare este cea mai importantă; și iarăși săptămâna mare culminează cu Sfânta și Marea zi de Sâmbătă.
Se numește săptămâna mare nu pentru că zilele ei ar fi mai mari sau ar avea mai multe ceasuri, ci pentru că de-a lungul ei s-au săvârșit, și mai cu seamă azi, minunile mari și mai presus de fire și faptele neobișnuite ale Mântuitorului nostru.
Căci, după cum la întâia facere a lumii, Dumnezeu, săvârșind toate lucrurile, și în urmă, în ziua a șasea, a creat pe om, făptura cea mai de seamă, iar în ziua a șaptea S-a odihnit de toate lucrurile Lui și a sfințit ziua, numind-o Sâmbătă, care se tâlcuiește odihnă, tot așa și la facerea lumii celei spirituale, săvârșind toate în chipul cel mai bun, în ziua a șasea a creat din nou pe omul stricat și, înnoindu-l iarăși prin Crucea cea de viață purtătoare, S-a odihnit încă o dată cu o odihnă desăvârșită, de toate lucrurile Lui, dătătoare de viață și mântuitoare.
Cuvântul lui Dumnezeu a stat cu trupul în mormânt, iar cu sufletul Lui curat și dumnezeiesc Se pogoară și în iad.
Sufletul a fost despărțit prin moarte de trup și l-a dat în mâinile Tatălui.
Tot Tatălui I-a dat și propriul Său sânge, fără să-I fie cerut; iar sângele Lui a fost preț de răscumpărare pentru noi.
Sufletul Domnului n-a fost ținut în iad ca sufletele celorlalți sfinți. Cum putea, oare, să fie ținut, o dată ce n-avea asupra Lui, ca ceilalți drepți, nimic din păcatul strămoșesc?
Dar nici dușmanul nostru, diavolul, n-a luat sângele prin care am fost răscumpărați, cu toate că noi eram în stăpânirea lui. Cum putea, oare, să ia sângele Lui din altă parte decât de la Dumnezeu? Dar, oare, tâlharul de diavol putea să-L ia chiar pe Dumnezeu?
Domnul nostru Iisus Hristos a locuit trupește în mormânt și cu Dumnezeirea, care era strâns unită cu trupul. A fost împreună cu tâlharul în rai; a fost și în iad, după cum s-a spus, împreună cu sufletul Lui îndumnezeit. Într-un chip mai presus de fire Hristos Dumnezeu necuprins era cu Tatăl, împărățind împreună cu Duhul. Era pretutindeni.
Dumnezeirea n-a suferit nimic în mormânt, după cum n-a suferit nimic pe Cruce. Trupul Domnului a suferit și stricăciune, adică despărțirea sufletului de trup, dar nicidecum stricăciune în înțelesul unei putreziri a trupului și o nimicire desăvârșită a mădularelor.
Iar Iosif, coborând de pe Cruce sfântul trup al Domnului, l-a înmormântat într-un mormânt nou, astupând cu o piatră intrarea mormântului. în adevăr, iudeii s-au dus Vineri la Pilat și i-au spus:
«Ne-am adus aminte că înșelătorul acela a spus pe când trăia că după trei zile se va scula. Ni se pare că este bine ca prin puterea ta să poruncești să se întărească mormântul cu ostași».
Dacă este un înșelător, pentru ce, iudeilor, I-ați ascultat cu râvnă cuvintele Lui pe când trăia? Dar când a spus Hristos: «Mă voi scula»? Poate că iudeii au scos asta din pilda cu Iona. Negreșit ei sunt fără de judecată când cer să fie întărit mormântul ca să nu se fure cumva trupul. O, cât sunt de lipsiți de judecată! Nu știau că ceea ce făceau în sprijinul lor, o făceau împotriva lor!
Pilat a dat poruncă, și ei împreună cu o ceată de ostași au întărit mormântul și l-au și pecetluit. S-a făcut asta pentru a nu se pune la îndoială învierea Domnului, o dată ce erau străine și paza și pecetea.
Dar deodată iadul se strânge și se cutremură, când simte puterea mai tare a Domnului; și după puțină vreme S-a sculat Hristos, piatra cea tare și din capul unghiului, și a scos pe cei ținuți din veac din iad.
Cu pogorârea Ta nespusă, Hristoase Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin. | 75 | 1 | Loading... |
37 Sfinții Mucenici Timotei și Mavra au dobândit moarte martirică în anul 286, în vremea persecuțiilor împăratului Dioclețian.
Erau căsătoriți de numai douăzeci de zile atunci când au fost prinși și duși înaintea guvernatorului cetății Tebaida, Arianus.
Acesta întrebându-l pe Timotei cine este, mucenicul a răspuns că este creștin și că fusese citeț în biserică.
Guvernatorul a vrut să-l intimideze, arătându-i instrumentele de tortură, însă Timotei l-a întrebat cum de nu vede mulțimea îngerilor din jurul său.
Arianus a poruncit ca Timotei să fie supus la numeroase chinuri. La pătimirile sfântului a fost de față si soția sa, Mavra, care a mărturisit la rândul ei credința în Hristos.
Sfântului Timotei i-au înfipt două fiare înroșite în urechi, iar apoi a fost spânzurat cu capul în jos, fiind atârnate de el greutăți mari, dar cuviosul nu slăbea în mărturisirea de credință.
Ighemonul a ademenit-o pe Mavra să se împodobească și să-l convingă pe soțul ei să nu o lase văduvă de tânără. Sfântul Timotei, văzător cu duhul fiind, a privit cum diavolul o însoțea și a învățat-o să nu îi dea ascultare, ci să urmeze Domnului.
Dorind Mavra să pătimească și ea pentru Hristos, i-a fost smuls tot părul capului ei, apoi i-au fost tăiate degetele de la mâini, ba chiar a fost aruncată într-un vas cu apă clocotită, dar tânăra soție rămânea nevătămată.
După multe alte torturi, Timotei și Mavra au fost răstigniți față în față. Au rămas astfel timp de zece zile, grăind unul către celălalt și întărindu-se, iar apoi au trecut la cele veșnice.
https://t.me/rugaciuni/207 | 82 | 0 | Loading... |
38 https://t.me/VietileSfintilor/833 | 94 | 0 | Loading... |
39 Sfânta Matrona din Moscova s-a născut în anul 1881, în satul Sebino din ţinutul rusesc Tula.
Părinţii ei, Dimitrie şi Natalia, ţărani foarte evlavioşi şi cinstiţi, au dus o viaţă modestă alături de cei patru copii ai lor, Matrona fiind cea mai mică, dobândită pe când părinţii nu mai erau tineri.
Până să o nască, mama se gândea să o ducă la orfelinat, însă la scurt timp i s-a arătat în vis o pasăre albă cu chip de om şi cu ochii închişi, aşezată pe mâna ei dreaptă. Luând visul acesta drept semn de mustrare, femeia temătoare de Dumnezeu a renunţat să-şi mai lase copila la orfelinat.
Deşi s-a născut fără vedere, mama sa a iubit-o nespus de mult. Când a fost afundată în apa Botezului, s-a văzut un nor de tămâie cu bună mireasmă ridicându-se din cristelniţă. Mai mult, pe pieptul pruncei se putea vedea o ridicătură în semnul Sfintei Cruci. Miercurea şi vinerea nu se alăpta, ci dormea toată ziua.
Copiii o batjocoreau din cauză că era oarbă, motiv pentru care încă din copilărie se ferea de oameni, încetând să mai iasă din casă şi dăruindu-se rugăciunii şi cugetării la cele dumnezeieşti. Locuind în apropierea bisericii satului, mergea la toate slujbele, stând neclintită şi învăţând cu timpul toate cântările.
Chiar dacă îi lipsea vederea cea din afară, vederea cea duhovnicească a făcut-o să iubească nespus de mult icoanele, astfel că în camera sa întregul perete de sus până jos era plin de icoane în fața cărora ardeau neîncetat candele şi dinaintea cărora se ruga îndelungate ceasuri, cuprinzând în inima sa de copil întreaga lume.
Pe când avea 6-7 ani, s-au arătat darurile duhovniceşti primite de la Dumnezeu, prin care putea vedea limpede gândurile şi păcatele oamenilor.
Datorită purtării de grijă a boierului satului, Sfânta Matrona a făcut pelerinaje la Kiev, Moscova şi Sankt Petersburg. Intrând în Catedrala unde slujea Sfântul Ioan de Kronstadt, acesta a poruncit ca poporul să se dea la o parte şi să îi facă loc tinerei Matrona, pe atunci de numai 14 ani, numind-o „al optulea stâlp al Rusiei”, cuvinte prin care o arăta ca una dintre puţinii rugători pentru patria care avea să fie cuprinsă de persecuţia ateistă bolşevică.
Când avea 17 ani, Sfânta Matrona nu a mai putut merge. Din acea clipă a stat tot restul vieţii mai mult întinsă pe pat, dăruindu-se cu mai multă osârdie rugăciunii, postirii şi mângâierii celor ce veneau la ea.
Curând au sosit vremuri grele şi tulburi peste Rusia: revoluţia, confiscarea pământurilor şi foametea. În anul 1925, când avea 40 de ani, Sfânta a venit în Moscova, locuind pe rând în diferite case ale creştinilor, dar fără a se înregistra oficial, întrucât era căutată pentru a fi arestată.
Vieţuind aproape trei decenii în capitala Rusiei, ea a fost o mare rugătoare şi a întors pe calea mântuirii mulţime de oameni. La ea veneau zilnic oameni pentru a primi izbăvire de mâhniri şi necazuri, dar şi vindecare de boli.
Fericita îi liniştea, îi mângâia pe cap, îi însemna cu sfânta cruce şi le spunea cuvinte de încurajare. Povăţuirile sale arătau însemnătatea discreţiei şi a smereniei.
Pe cei foarte râvnitori îi povăţuia să se ferească de mândria legată de înfăţişarea exterioară aparte. Ţinea mult la purtarea răbdătoare în necazuri.
Sfătuia ca la slujbe privirea să nu caute spre nimeni, ochii să fie închişi sau îndreptaţi către o icoană din biserică.
A primit oamenii care o căutau pentru sfat şi mângâiere sufletească până la sfârşitul vieţii, cu totul dezinteresată de vreun avantaj material.
La 2 mai 1952 s-a mutat în lăcaşurile cele de sus, iar la 8 martie 1998 au fost descoperite moaştele sale nestricate, răspândind bună mireasmă şi au fost aşezate în mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului din Moscova.
La 2 mai 1999 a fost trecută în rândul sfinţilor de Biserica Rusiei, cinstirea sa răspândindu-se apoi în lumea întreagă, datorită mulţimii de minuni săvârşite.
Sfânta Matrona din Moscova a fost înscrisă în calendarul Bisericii Ortodoxe Române în anul 2019.
https://t.me/Acatiste/86 | 103 | 1 | Loading... |
40 https://t.me/VietileSfintilor/829 | 96 | 0 | Loading... |
Repost from Vitamine duhovniceşti
Photo unavailableShow in Telegram
Nicușor a mers cu bunica la cumpărături. În drum spre piaţă au trecut pe lângă o mare biserică ortodoxă.
„Ferestrele astea sunt chiar murdare”, zise copilul.
Bunica nu-i spuse nimic. Îl luă de mână şi-l conduse în biserică. De aici ferestrele arătau frumos colorate şi luminoase.
Nicușor se miră şi privi cu atenţie la vitralii. În faţă, la altar, sărea în ochi o fereastră foarte frumoasă cu figuri de sfinţi.
Printr-o figură treceau razele soarelui, încât aceasta era foarte luminoasă.
„Cine-i aici?”, întrebă băiatul uimit.
„Acesta este Sfântul Ioan Botezătorul”, răspunse bunica.
Câteva zile mai târziu, la ora de religie, profesorul i-a întrebat pe elevi:
„Cine poate să-mi spună ce este un sfânt?”
Atunci se făcu linişte în clasă. Doar Nicușor ridică mâna şi spuse:
„Un sfânt este un om prin care străluceşte Soarele dreptății – Dumnezeu”.
Vitamine Duhovniceşti
❤ 2
Părintele Teofil Părăian, cuvinte frumoase
https://youtu.be/2_xrL2vxafA
@Ortodoxie ☦
Parintele Teofil Paraian-cuvinte frumoase
❤ 2
„Aşa sunt uitaţi prietenii?”
Moş Nicolae, în discuţiile lui, în rugăciunile lui, îl numeşte pe Sfântul Ioan prieten şi într-adevăr îl are ca pe un prieten. Este aşa de copilărească simplitatea şi naivitatea lui!
„Am venit şi anul asta, părinte, am venit să-l salut pe Prietenul meu. De ani buni suntem prieteni! Şi cum să nu fie aşa, dacă îmi împlineşte imediat tot ceea ce ii cer?”
Într-un an bătrânul Nicolae a venit supărat, cu o adâncă mâhnire în suflet. A intrat în biserică, nu ne-a salutat, ci s-a dus direct la racla cu sfintele moaşte. Când şi-a terminat de spus „of”-ul către Sfântul, a venit şi mi-a zis:
„Ce vreţi, azi am o mare supărare, adică ce zic eu astăzi, că o am de ieri dimineaţă... Ieri, pe la ora zece, am cumpărat o bucată de ficat de miel şi i-am spus nevestei să-l pună la tigaie, iar eu am alergat la băcănie să cumpăr puţin vin.
La semafor, unde m-am oprit şi aşteptam să se facă verde, am auzit în spatele meu un glas:
- Aşa sunt uitaţi prietenii?
Eram singur. Mă uit în spate - nimeni. Sus la balcoane - nimeni; glasul însă îl auzisem foarte aproape de mine.
S-a aprins lumina verde, am traversat, am intrat în băcănie; aici se auzeau nişte cântări bisericeşti minunate.
- Frumoasă casetă cu cântări, îi zic vânzătorului.
- Nu-i casetă, se transmite Sfânta Liturghie la radio. Astăzi este sărbătoarea Sfântului Ioan Rusul, în Evia, slujesc acolo şase arhierei, după cum a spus prezentatorul.
N-am mai cumpărat nimic. Am ieşit, am traversat pe roşu. Şi acum am în urechi claxoanele, frânele, strigătele şoferilor.
Am ridicat amândouă mâinile în sus şi le-am făcut semn să se oprească toţi să pot traversa. Ce să fac?
N-am mâncat de ieri nimic, nici nu vreau să mănânc. Puţin lucru este să-ţi spună un sfânt că l-ai uitat? Pot să-i mai zic acum prieten?”
Da, moş Nicolae, i-ai fost şi îi vei fi prieten. Măcar să ajungem şi noi la simplitatea şi la curăţia inimii tale...
11 aprilie 1985
„Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. De acum nu vă mai zic slugi, ci v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscute” (Ioan 15,14-15).
Protoprezbiter Ioan Vernezov, Preot Gheorghe Nicolae, Noile minuni ale Sfântului Ioan Rusul, Editura Andreas, pp. 45-46.
Viața Sfântului Ioan Rusul:
https://t.me/VietileSfintilor/857
Alte minuni ale Sfântului Ioan Rusul:
https://doxologia.ro/sfant-sarbatoare/120572/minuni/c/8223
@Ortodoxie ☦
Viețile Sfinților ☦
Sfântul Ioan Rusul s-a născut într-un sat din Rusia, în jurul anului 1690. A participat că soldat în războiul ruşilor împotriva turcilor din anul 1711. A fost luat prizonier de către tătari în luptele pentru dezrobirea Azofului şi vândut unui ofiţer superior turc. A primit de la Dumnezeu darul de a cunoaşte momentul trecerii sale la cele veşnice. Preotul care l-a împărtăşit înainte de moarte i-a adus Sfânta Împărtăşanie într-un măr, pentru a fi ferit de fanatismul turcilor. După ce s-a împărtăşit, a trecut la cele veşnice, în anul 1730. Mai târziu, în anul 1773, Sfântul Ioan Rusul s-a arătat în vis preotului care îl împărtăşise în fiecare sâmbătă, şi i-a descoperit că trupul sau este întreg şi neputrezit. Preotul, călăuzit în chip minunat de Dumnezeu, a luat sfintele moaşte ale Sfântului Ioan Rusul şi le-a aşezat în biserica Sfântul Gheorghe. În 1832, Osman Pașa a jefuit biserica Sfântul Gheorghe şi a aruncat în foc moaştele Sfântului Ioan Rusul, dorind prin acest gest să se răzbune pe creştini. Trupul…
❤ 2
Vindecarea slăbănogului de la Vitezda – Comentarii Patristice
https://doxologia.ro/viata-bisericii/comentarii-patristice/vindecarea-slabanogului-de-la-vitezda-comentarii-patristice
@Ortodoxie ☦
Vindecarea slăbănogului de la Vitezda – Comentarii Patristice
Duminica a 4-a după Paști (Ev. Ioan 5, 1-15) (In. 5, 1) După acestea era o sărbătoare a iudeilor şi Iisus S-a suit la Ierusalim. Oricine poate cerceta Evangheliile pentru a afla cât de des după Botezul Domnului, El a mers la Ierusalim în vremea Paştilor, în fiecare an, în conformitate cu...
❤ 2
Photo unavailableShow in Telegram
A fi fariseu
Într-un orășel viețuia o bătrână care, lipsită de putere și ajutor, nu-și mai putea crește cei trei nepoței orfani.
Preotul a cerut ajutorul în biserică, însă fără un rezultat concret.
După câteva zile a facut același anunț, adăugând că donatorii și sumele vor fi publicate.
În scurt timp s-a strâns o sumă destul de mare. Văzând acest lucru, preotul a spus:
Mulți donatori au fost milostivi doar ca să îi știe lumea. Asta înseamnă a fi fariseu.
@Ortodoxie ☦
❤ 5
Repost from Viețile Sfinților ☦
Photo unavailableShow in Telegram
Potrivit tradiției, Sfântul Ioan Botezătorul a fost înmormântat în Samaria.
Din relatările istoricilor Rufinus și Teodoret aflăm că mormântul său a fost profanat în timpul împăratului Iulian Apostatul, în anul 362.
Astfel, o parte din moaște a fost arsă, iar cealaltă parte a fost dusă în Ierusalim, apoi în Alexandria.
Capul Sfântului Ioan Botezătorul a fost de trei ori pierdut și de trei ori aflat. Astăzi el se află la Roma.
Biserica a închinat Sfântului Ioan Botezătorul șase sărbători:
○ zămislirea (23 septembrie);
○ nașterea (24 iunie);
○ soborul (7 ianuarie);
○ tăierea capului (29 august);
○ prima și a doua aflare a capului (24 februarie);
○ a treia aflare a capului (25 mai).
Viața Sfântului Ioan Botezătorul: https://t.me/VietileSfintilor/370
Canon de rugăciune către Sfântul Ioan Botezătorul la prăznuirea celei de a treia aflări a cinstitului său cap:
https://t.me/Acatiste/351
❤ 3
Repost from Rugăciuni ☦
Rugăciune grabnic folositoare către Sfântul Efrem cel Nou
Sfinte Mare Mucenice Efrem, ascultă rugăciunea mea, a păcătosului, şi vino în ajutorul meu.
Am aflat de minunile tale, am aflat de darurile pe care le-ai primit de la Dumnezeu pentru jertfelnicia ta.
Şi, văzând cum atâta mulţime de oameni a fost ajutată de tine, îndrăznesc să nădăjduiesc şi eu, ştiind că nu vei trece cu vederea cererea mea.
De nenumărate ori te-ai arătat în vedenii şi vise, spunând celor credincioşi că vor primi cele cerute în rugăciune.
Eu nu sunt vrednic de o astfel de mângâiere, pentru că păcatele mele sunt multe şi credinţa mea este puţină, dar cred că iubirea ta covârşeşte răutăţile mele şi nădăjduiesc, prin mijlocirea ta, să pun început bun mântuirii mele.
Roagă-te lui Dumnezeu pentru mine, Sfinte, să caut cele de folos mântuirii.
Trupul meu este slăbănogit de păcate şi sufletul meu este moleşit din pricina patimilor.
Iubitor de păcate sunt şi la faptele cele bune mă lenevesc.
Cere-I lui Dumnezeu să îmi sporească credinţa, să-mi înmoaie inima cea învârtoşată, să îmi dăruiască smerenie, răbdare şi râvnă în războiul duhovnicesc.
Sfinte Efrem, învaţă-mă să mă rog, să nădăjduiesc, să cred, să iubesc, să rabd şi să iert.
Sfârşitul tău mucenicesc mă îndeamnă să lepăd desfătările trecătoare ale acestei lumi.
Chinurile pe care le-ai suferit mă îndeamnă să ridic şi eu crucea ascultării de Dumnezeu.
Învaţă-mă, sfinte, să trăiesc nu după voia mea, ci după voia dumnezeiască, să nu caut cele ale mele şi să mă izbăvesc de patimile şi de păcatele care mă apasă.
Alungă de la mine toate ispita diavolească. Prea mult am păcătuit, prea mult am izgonit de la mine harul dumnezeiesc. Acum a sosit ceasul mântuirii mele, sfinte.
Domnul bate la uşa inimii mele şi vreau să Îi deschid. Ajută-mă, sfinte, că sunt neputincios!
Roagă-te pentru mine până la ultima suflare a vieţii mele. Roagă-te, Sfinte Efrem, pentru tot poporul creştinesc, pentru toţii ierarhii, preoţii, monahii şi credincioşii.
Roagă-te pentru părintele meu duhovnicesc şi pentru toate rudeniile mele după trup şi după duh.
Roagă-te, sfinte, pentru robii lui Dumnezeu (numele), pentru toţi cei care mi-au cerut să mă rog pentru dânşii, pentru toţi cei care se roagă ori se ostenesc pentru mine, pentru toţi cei care mi-au făcut vreun bine ori vreodată m-au ajutat, ştiuţi şi neştiuţi.
Ajută, Sfinte Efrem, pe cei care zac în patimi, robiţi de nepocăinţă şi trândăvie, pe cei ce sunt în necazuri şi în ispite.
Alină-le suferinţa sufletească şi trupescă şi-i ocroteşte pe cei ce sunt în închisori, în spitale, azile sau orfelinate şi pe toţi cei care sunt singuri, bolnavi şi neputincioşi.
Înmulţeşte rugăciunile pe care le faci pentru noi, Sfinte, ca şi noi să cădem la rugăciune, mulţumindu-ţi din prea plinul inimii.
Ca împreună cu tine să Îl slăvim pe Dumnezeul cel în Treime lăudat, în vecii vecilor. Amin.
❤ 5🙏 1
Repost from Vitamine duhovniceşti
Photo unavailableShow in Telegram
Sfânta Elena, mama Sfântului împărat Constantin cel Mare, a poruncit să fie făcute săpături pe Golgota, unde s-au descoperit trei cruci.
Pentru a afla care este Crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul, a fost adusă o femeie bolnavă şi i s-a spus să atingă pe rând crucile.
Aceasta a atins prima cruce, apoi pe a doua, iar, când s-a atins şi de a treia cruce s-a vindecat pe loc de boala ce o chinuia de multă vreme.
În felul acesta, Sfânta Elena a ştiut care este Crucea Mântuitorului şi care sunt cele două cruci pe care au fost răstigniţi tâlharii.
Crucea Sfântă se mai păstrează şi astăzi într-o biserică din Ierusalim, săvârşind fără încetare minuni în trupurile şi în sufletele celor ce vin şi se închină în faţa ei cu sinceritate şi cu credinţă.
„Mântuitorul a ales Crucea, fiindcă astfel se moare cu mâinile întinse. El S-a sfârşit îmbrăţisându-ne” (Sfântul Atanasie cel Mare).
Vitamine Duhovniceşti
❤ 4🙏 1
Repost from Viețile Sfinților ☦
Photo unavailableShow in Telegram
Citește mai mult: https://t.me/Ortodoxie/2168
❤ 3🙏 1
Mostrar todo...
Viețile Sfinților ☦
Sfinţii Mari Împăraţi şi Întocmai cu Apostolii, Constantin şi mama sa, Elena, pomeniţi în calendarul creştin ortodox la 21 mai, sunt primii împăraţi creştini. Prin aceşti Sfinţi Împăraţi a adus Dumnezeu libertate religioasă în lume, a slăbit păgânismul şi idolatria şi a întărit Biserica şi credinţa creştină pe pământ, spune arhimandritul Ilie Cleopa (vol. Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an, 1996). Sfântul Împărat Constantin cel Mare (306-337) s-a născut în cetatea Naissus (astăzi, Niş, în Serbia), din provincia romană Moesia Superior. Tatăl său, Constanţiu Chlor, care la acea vreme era general, a ajuns mai târziu la conducerea imperiului cu titlul de caesar. Despre tatăl Sfântului Constantin cel Mare se spune că, deşi era închinător la idoli, respectând legile statului, era mâhnit pentru creştinii care erau hăituiţi şi omorâţi în părţile imperiului care nu erau sub stăpânirea lui (Vieţile Sfinţilor). La curtea lui Constanţiu erau mulţi creştini aflaţi în tot felul de demnităţi. Într…