Expres European

Azi la Vasile Costiuc în live cineva îi zicea de ce iese împreună cu Dodon. Wtf? Ce are Dodon cu oamenii simpli și necăjiți? Mie îmi este paralel cine organizează protestele, atît timp cît asta mă doare foarte tare. Pe mine mă doare foarte tare prețul la gaz, pentru că înseamnă că se scumpește tot, și chiar cred că o să rămânem cu datorii iarna asta, altă soluție nu există. Având ipotecă, având părinți pensionari care trebuie la fel ajutați. Nu o să fac față absolut și deja este evident acest lucru.

„Nu ies la protest, pentru că nu-mi place cine mă cheamă.” Argumentul suprem al cetățeanului modern: „Nu ies la protest pentru că nu-mi place opoziția.” Perfect. Atunci stai acasă, fă-ți o cafea, uită-te liniștit pe telefon și explică-le tuturor, cu superioritatea omului care a descoperit secretul democrației, că „oricum nu se schimbă nimic”. Dar există o mică problemă: viața ta nu intră în pauză doar pentru că tu ai decis să nu te implici. Istoria ne-a arătat de nenumărate ori că societățile nu se schimbă doar prin oameni care iubesc liderii care îi reprezintă. Uneori, oamenii ies în stradă pentru că sunt nemulțumiți de o situație, nu pentru că au găsit politicianul ideal. În 1989, în Europa de Est, milioane de oameni au ieșit în stradă împotriva regimurilor comuniste. În România, demonstrațiile din decembrie au început la Timișoara și s-au extins la București și în alte orașe. Nu era vorba despre alegerea unui politician perfect. Era vorba despre o societate care ajunsese la limita toleranței față de un sistem. În 1989, în Cehoslovacia, Revoluția de Catifea a adus sute de mii de oameni în stradă. În centrul mobilizării s-au aflat studenți, intelectuali și organizații civice. Nu toți oamenii aveau aceeași viziune politică asupra viitorului țării. Aveau însă în comun nemulțumirea față de regimul existent. Iar în 1989, în statele baltice, aproximativ două milioane de oameni au participat la „Calea Baltică”, un lanț uman care a traversat Estonia, Letonia și Lituania. Nu au așteptat ca fiecare participant să fie de acord cu fiecare persoană sau grup implicat în schimbarea politică. Au transmis un mesaj colectiv. Istoria nu este o invitație să copiem mecanic trecutul. Dar ne amintește de ceva foarte simplu: participarea civică nu presupune să-ți placă toată lumea. Și atunci revenim la Republica Moldova. „Nu ies, pentru că nu-mi place opoziția.” Bine, dar cine a spus că trebuie să ieși pentru opoziție? Ieși pentru tine. Pentru copilul tău care va crește în această țară. Pentru părinții tăi care au muncit o viață întreagă. Pentru salariul tău. Pentru prețurile pe care le plătești. Pentru școala în care îți trimiți copilul. Pentru spitalul în care poate vei avea nevoie să intri într-o zi. Pentru satul sau orașul în care locuiești. Pentru posibilitatea ca, peste zece sau douăzeci de ani, copilul tău să spună: „Vreau să rămân aici”, nu „Trebuie să plec de aici”. Și dacă nu-ți place nici puterea, nici opoziția? Cu atât mai bine. Ai dreptul să fii nemulțumit de toți. Democrația nu este un concurs de frumusețe în care trebuie să alegi persoana care îți place cel mai mult. Poți să mergi la un protest fără să semnezi un contract de fidelitate cu organizatorii. Poți să fii acolo și să spui: „Nu sunt aici pentru voi. Sunt aici pentru că am propriile mele motive.” Poți chiar să critici opoziția în timp ce critici guvernarea. Asta se numește opinie proprie. Ceea ce devine însă comod este să folosim antipatia față de politicieni ca scuză pentru propria noastră pasivitate. „Nu ies pentru că nu-mi place X.” Păi nu el îți plătește facturile. Tu vei trăi cu consecințele. Și aici apare ironia supremă. Unii oameni vor să aibă o țară mai bună, servicii mai bune, salarii mai bune, instituții mai responsabile, mai multă transparență și mai puțină corupție — dar participarea lor civică se rezumă la comentariul: „Să meargă alții. Eu nu ies pentru partidul cutare.” Perfect, atunci să nu ne mirăm dacă alții ajung să vorbească mai tare decât noi, or, într-o societate democratică există un adevăr simplu și foarte incomod: locul pe care îl lași gol în viața publică nu rămâne gol. Va fi ocupat de altcineva. Critică-i, contrazice-i. cere-le explicații. Nu le da votul dacă nu îl merită. Dar informează-te, participă, vorbește, implică-te. Folosește instrumentele democratice pe care le ai la dispoziție. Pentru că Republica Moldova nu este proprietatea nici a guvernării, nici a opoziției, este casa oamenilor care trăiesc aici. Protestele nu sunt pentru ei. Ci pentru tine. Pentru familia ta. Pentru copiii tăi. Pentru viitorul tău, aici, la tine acasă.

Corupția îi îngrijorează pe ucraineni mai mult decât bombardamentele: aceasta a crescut în timpul războiului, iar Zelenski este personal responsabil pentru ea. Acestea sunt rezultatele unui nou sondaj KIIS. Exact jumătate dintre respondenți au numit corupția drept principala problemă a Ucrainei, urmată de bombardamente (40%) și incompetența și lipsa de profesionalism a guvernului (30%). 72% cred că corupția a crescut doar în timpul războiului. Aceiași 72% cred că președintele poartă responsabilitatea personală pentru corupție. Ca o reamintire, fostul șef al Biroului Prezidențial, Yermak, adjuncții săi, Mudraya și Shurma, și prietenul președintelui, Mindich, au fost acuzați de corupție.

Salut hibrid, cognitivilor.

Țaca Mașa tot vă cheamă la protest.

Chemați Скорая.

Bunadimneața. 28.09.2025 PAS a câștigat majoritatea. Câteva minciuni promise 👇 🤣 Grijă pentru veniturile moldovenilor: Dublarea veniturilor populației active (salariați în mediul privat, profesori, medici, polițiști, liber-profesioniști etc.)⚠️ 😂 Grijă pentru economie: De 2 ori mai mari vânzările de mărfuri și servicii autohtone din Republica Moldova în toată lumea. 😁 Grijă pentru infrastructură: Repararea a 3000 km de drum, astfel, ca până în 2029, toate drumurile naționale și regionale din țară să fie într-o stare bună și foarte bună. #direcția_corectă.

Hrană. Apă. Energie. Țineți minte? Când Călin Georgescu vorbea despre hrană, apă și energie, mulți râdeau. Era „nebunul cu ideile lui”, „înapoiatul”, omul care nu înțelegea mersul modern al lucrurilor. În fine, timpul are uneori un simț al umorului extraordinar. Astăzi descoperim, cu facturile în mână și cu apa și energia devenite probleme cât se poate de concrete, că cele trei lucruri de care vorbea el nu erau tocmai teme de basm. Nu înseamnă că orice soluție propusă de Georgescu trebuie declarată automat genială. Și nici că a „prezis” exact crizele de astăzi. Dar există o ironie greu de ignorat: în timp ce unii râdeau de întrebarea „hrană, apă, energie?”, realitatea ne-a obligat să ne punem exact aceleași întrebări. Când ai energie scumpă, resurse vulnerabile și dependențe strategice, independența alimentară și energetică încetează să mai fie sloganuri exotice. Devin probleme de securitate economică. Așa că poate ar fi momentul să râdem mai puțin de ideile care ne incomodează și să analizăm mai serios realitatea. Pentru că istoria are un obicei neplăcut: uneori, ceea ce ieri părea ridicol devine astăzi urgent. Sau catastrofă. Iar factura, oricare ar fi ea - economică, fiscală, climatică sau ecologică, spre deosebire de comentatorii de televiziune și cei de pe rețele, nu râde. Inevitabil trebuie plătită. Pentru că cel mai scump pe lume se plătește prostia.

Da și s-o slucit?

Eu nu înțeleg, care-i vina primarului că a scăzut nivelul Nistrului în nordul țării?

O ieșit Gicu Nistrovici

Ибо проблемы негров шерифа не волнуют. ☝️

#GrămăjoarăCuMilionarii

Lăsați Primăria să lucreze! Asta-i ediția emisiunii Gonța Media, Editorial, 27.IX.2026. Vă mulțumesc! https://youtu.be/By_3EUILwwY?si=k60Ez3O4E50dtuPV

Ministrul în tricou mulat nu vrea să ne spună nimic? Despre ce sunt ședințele cu partea ucraineană și de ce s-a ajuns la așa situație?

Bunadimneața. Poziția Moldovei s-a înrăutățit la toate cele patru criterii ale democrației în raportul „Starea globală a democrației 2026”. Comparativ cu 2025, țara a scăzut de la locul 69 la 71 la „Reprezentare”, de la locul 64 la 68 la „Statul de drept”, de la locul 52 la 54 la „Drepturile omului” și de la locul 85 la 90 la „Participare civică”. Cele mai bune performanțe sunt Danemarca, Germania și Costa Rica. Cele mai slabe performanțe sunt Sudanul, Emiratele Arabe Unite și Yemenul. România ocupă locul 46. Raportul anual privind 173 de țări este pregătit de Institutul Internațional pentru Democrație și Sprijin Electoral (Stockholm, Suedia). P.S. Încă o realizare pentru PAS și Sandu. Bravo.

Кстати. La durkă tăt stabil.

Domn Tofan, iauti ☝️ Prim-ministrul nepalez a sosit la ONU purtând ochelari de soare eleganți. Fostul rapper și inginer civil, în vârstă de 36 de ani, poartă ochelari la majoritatea evenimentelor publice, la paradele militare și chiar și în portretele oficiale. Și-i scoate doar în timpul ședințelor guvernamentale și al întâlnirilor private.