Octavian Racu

Întreabă unii - ce se întâmplă cu sănătatea psihică ale unor personalități publice de scot zilnic o aberație mai mare ca alta. Nu s-a întâmplat nimic. Au fost întotdeauna așa. Pur și simplu, în trecut lumea nu atrăgea atenția, fiind convinși că acești oameni sunt de partea binelui suprem. Când ești înregimentat într-un trib, nu-ți mai pasă ce aberează șamanul. Acum s-a mai schimbat contextul, au căzut măștile, iar o parte a publicului începe să descopere că toți acești ani s-au lăsat modelați de niște dereglați.

Taximetrișii din Chișinău par a fi agenți ai Rusiei pentru că tot mai des își exprimă dezamăgirea față de ceea ce se întâmplă în Moldova.

🎪 Ne întrebăm, ce a apărut prima pe lume: specialiștii “ca lumea” sau părerea lor despre agenții Kremlinului?

Un trib de canibali a decis într-o zi să ia calea spre un mod de trai civilizat. În acest sens, au decis să mănânce pe toți cei care se opun acestui deziderat măreț. I-au mâncat un an, doi, trei, dar civilizația așa și n-a mai venit. Oare care a fost problema?

În aceeași emisiune actorul Durbală vorbește despre "apărarea lumii libere și civilizate, a valorilor occidentale", iar mai la vale - despre "scursurile societății", care vin la emisiunile lui Gheorghe Gonța, de la postul concurent. Nu, nu e o schizofrenie. E ceva normal pentru spațiul public basarabean. Se integrează perfect în ceea ce ziceam în postările de mai sus - să te comporți barbar în numele civilizației nu pare o contradicție în termeni. Ura față de tribul inamic primează. Și oamenii ăștia chiar cred sincer că ei sunt de partea "lumii civilizate", doar prin simplul fapt că "urăsc pe cine trebuie".

Cel mai prost scenariu pe care ne-ar putea aștepta este să obținem o nouă guvernare doar prin capitalizarea urii față de PAS. Când a nu știu a câta oară vom merge pe ideea - "Să-i dăm jos pe ăștia, iar apoi mai vedem ce facem". Vorbeam zilele trecute cu cineva care se plângea că o guvernare mai proastă ca acum n-am avut niciodată și abia așteaptă să plece, ca lucrurile să revină pe un făgaș normal. Aici eu am replicat că întotdeauna este loc de mai rău și ferească-ne Domnul de vremuri în care să fim nostalgici după vremurile de azi. Explorarea urii dintotdeauna a fost simplă și primitivă strategie politică, pentru că e ușor să încaleci nemulțumirea și furia oamenilor și tocmai de cele mai simple căi se folosesc tot soiul de parveniți care se visează oameni mari. E ceva mai complicat să prezinți o alternativă, niște perspective reale de a schimba lucrurile, de a da speranțe nu prin contrast, dar prin ceea ce ești. O spun că de peste 20 de ani de urmărire a vieții politice zi de zi, uneori am impresia că privesc un serial în reluare și asta mă obosește. Repetăm scenariul în fiecare câțiva ani și de fiecare dată o facem tot mai prost. În anumite momente ura și isteria ajung la așa cote, încât nu ne mai pasă deloc cine va conduce țara în următoarea perioadă - "Important e să plece ăștia". A doua zi ne trezim din beție și iar ne plângem că am fost duși de nas. Iată de ce eu mă stărui ca în critica mea să vizez starea lucrurilor, dar nu să-mi cultiv ura față de persoane fizice concrete, chiar dacă uneori e complicat și oricând riști să ajungi într-o altă sectă sau trib al cultului furiei. Prea multă atenție asupra persoanelor te poate orbi și împiedica să vezi ce se întâmplă în jurul tău. Din păcate, noi nu știm să schimbăm normal guvernările, ca în alte țări - la noi neapărat totul trebuie personalizat, isterizat, dus la un paroxism maxim, iar fiecare campanie electorală - declarată o bătălie finală între forțele binele și răului. Amintiți-vă cum la noi toate alegerile au fost de o "importanță istorică maximă", "momente de răscruce", "acum ori nicioată". Așa am ajuns să alegem între două rele, pentru ca de fiecare dată să ajungem din rău în mai rău. Astăzi trebuie să ai deja o memorie de pește pentru a cădea din nou în această plasă. Iată de ce vă rog să mai rebobinați firul amintirilor și să mai meditați din când în când asupra experiențelor anterioare. Să vă amintiți dacă nu cumva ați mai fost manipulați de vreo 3-4-5 ori în același hal. Să lăsăm baltă "revoluțiile" și să ne apucăm să despărțim calm și la rece grâul de neghină. Am mai spus-o și mai repet: Există marele risc ca în următoarele campanii să avem de ales doar din personaje inadecvate, pentru a continua să ne învârtim ca veverița în roată, așa cum o facem de 30 de ani.

Premierul Dorin Recean a menționat că cele „Peste 30 de milioane de traversări au fost pentru revederi cu oameni dragi, mame și tați, frați și surori, pentru afaceri, studii, călătorii și pentru a fi liberi”, a menționat șeful Executivului.

Guvernarea celebrează 10 ani de când moldovenii pot pleca liber din țară, fără vize, în UE. Motiv de sărbătoare și bucurie ?

Ceva ani în urmă, discutând cu cineva, îmi spusese că "nu poate să-l vadă în ochi pe unionistul Ghimpu". Am replicat - "adică, asta e unica problemă?". Din logica asta am înțeles că faptul că Mihai Ghimpu este în sine un personaj inadecvat nu deranjează așa de mult. Tot recent aud de la cineva o replică de genul "Nu mai pot să văd pe Sandu, vândută americanilor și românilor". Din nou m-am întrebat - asta e singura problemă? Că e inadecvată ca om și președinte e ok? Pentru că reieșind din toate acestea, înțeleg că pentru mulți oameni nu prea contează dacă omul este dus cu pluta, ci să împărtășească formal ideile politice "corecte". Dacă era Ghimpu sau Maia Sandu de stânga sau pro-ruși, i-ați accepta așa cum sunt? Dacă - da. Aici e o problemă gravă la mansardă. Ar trebui să începem să învățăm să apreciem corect oamenii, după alte criterii. Da, în esență dacă treci cu vederea poziționările politice și geopolitice, riști să descoperi că în esență oamenii politici nu se deosebesc prea mult între ei - aceleași metehne și maniere. Poate pentru că avem probleme cu criteriile de apreciere?

Mai devreme sau mai târziu, Maia Sandu va ajunge la fel de urâtă precum s-a întâmplat cu Voronin și Plahotniuc. Un observator din afară s-ar întreba - cum e posibil așa ceva? Că doar era întruchiparea binelui suprem. Vom răspunde că e ceva normal pentru societatea moldovenească. Ăsta este schemă după care trăim de cel puțin trei decenii.