Octavian Racu

Când se face comparația între Israel, unde femeile sunt obligate să satisfacă serviciul militar, și Ucraina, unii se fac a uita că forțele armate israeliene sunt înalt tehnologizate, iar o tehnologie avansată nu cere o pregătire fizică și riscurile pentru viață și sănătate sunt reduse. În cazul Ucrainei, nici vorbă de tehnologii avansate, iar completarea de către femei a lipsei de personal ar însemna să lupte în tranșee, luându-se direct la piept cu un adversar masculin. Desigur, aici șansele de supraviețuire sunt minime. Dar, ideologia egalității de gen cere sacrificii.

Vă mai aduceți aminte de reacția feministelor și altor adepți ai "egalității de gen" când OMS a venit cu o recomandare de a limita consumul de alcool printre femei? Au sărit toate ca arse, invocând "sexim și discriminare" nemaiîntâlnită. Cum adică să le spună cineva femeilor ce să facă, chiar dacă e în favoarea sănătății lor? Acum o săptămână, consiliera pentru probleme de gen în cadrul trupelor terestre ale Ucrainei, Oxana Grigorieva, s-a pronunțat pentru mobilizarea femeilor în armată, pentru a renunța la "o gândire de modă veche". Nu știu pe câte femei i-ar interesa "gândirea la moda" când le este pusă viața în pericol. Dar cum se face că o feministă, care ar trebui să fie preocupată de salvarea vieții femeilor, cere ca acestea să plece la moarte? Nimic de mirare, pentru că în centrul ideii feministe contemporane nu este femeia, ci ideologia. Exact așa cum în centrul gândirii marxiste n-a fost niciodată proletariatul, ci proiectul ideologic în sine. Femeile și "clasa muncitoare" au fost tratate doar ca niște "instrumente ale revoluției", fără a se da doi bani pe viața și sănătatea lor. Feminismul (mai ales ultimul val) vor să distrugă imaginarul "patriarhat" (cu tot ce îi atribuie - stat, capitalism, identitate națională, suveranism), pentru ca pe ruinele lui să înalțe comunismul matriarhal. Se rezumă totul la ură față de tot universul și la dorința irațională de a ruina orice, iar în acest scop au nevoie de sarcificii. Așa a fost întotdeauna Când Rodicile erau una Un singur, un singur scop, un singur vis, un singur țel S-o jupuim și s-o facem drapel.

Doru Petruți: Perioada 2010-2012 a fost o perioadă bună din mai multe puncte de vedere. Nu știu ce a avut în vedere, dar nu observ nicio diferență față de ziua de azi. Și atunci ambasadele tăceau și ignorau orice intervenție a opoziției. Și atunci ONG-urile făceau sluj, iar oricine era critic în adresa puterii era catalogat ca "mâna Moscovei". În plus, prin 2012 erau utilizate activ "brigăzi de asalt" din tot felul de alcooliști și marginali, pretinși unioniști, care atacau orice protest împotriva Alianței.

Încă ceva despre ultimul podcast al Nataliei Morari: 1. Se insistă că societatea s-a polarizat și este divizată mai mult decât în trecut. Nu e adevărat. Acum 20 de ani nivelul de polarizare politică era mult mai mare. Ce-i drept, această polarizare s-a manifestat mai mult în spațiul mediatic, în special la Chișinău, și mai puțin în teritoriu. Oricât ar părea de straniu, de fapt, azi suntem ceva mai moderați decât în perioadele precedente. Să ne amintim anii 90 cu veșnicele manifestații violente, bătăliile pe viață și moarte între partidele "democratice" și "nedemocratice", apoi "comuniști" și "anticomuniști". Toate aceste linii de demarcație s-au șters, iar diferența între forțele politice devine tot mai slabă. Inclusiv figura lui Voronin nu mai reprezintă azi un bau-bau chiar și printre cei "de dreapta". În mare parte, această reducere a tensiunilor sociale se datorează migrației și îmbătrânirii populației - între 2000 și 2009 forța motrică a tuturor mișcărilor de stradă au fost tinerii născuți în anii 80 (perioada unei natalități înalte). Azi, fizic nu mai are cine "tulbura apele". 2. E adevărat că există undeva o mișcare spre radicalizare la nivel global - ca rezultat al unor evoluții sociale, economice, culturale și demografice. A se vedea discursul public din SUA și Europa și a se compara cu ceea ce a fost acum 20-30 de ani. Moldova nu a intrat deocamdată în trend. Suntem în urma trenului cu câțiva ani, în timp ce România deja a intrat în această fază. Adevărată polarizare abia urmează, iar influența asupra discursului public și conținutul valoric va veni nu dispre Rusia (așa cum s-ar aștepta unii), ci dinspre SUA și România.

Doru Petruți a povestit la Natalia Morari că a contactat pe cei de la The Economist, pe baza raportului cărora Moldova a urcat în topul democrațiilor, și i s-a răspuns că în țara noastră nu a fost efectuat niciun studiu sociologic, evualuarea fiind făcută în baza opiniilor exprimate de patru experți. La o solicitare de a dezvălui numele acestor experți, The Economist nu a mai răspuns.

Citesc în unele comentarii că avem un președinte "datorită căruia suntem recunoscuți în Europa". În cazul dat îmi pare rău că am făcut glume pe seama Eurovisionului. Unii moldoveni au nevoie de vedete, nu politicieni. Poate dacă am fi luat primul loc la concurs, această nădăjduire ar fi fost satisfăcută. Așa cum nu avem succes în Eurovisionul muzical, am decis să-l transferăm în viața politică. Așa și trăim - cu chiote, hore și veselii.

Am stat două ore ca să văd integral audierea judecătorului Paniș de către comisia lui pește prăjit, iar concluzia e clară și fără rezerve: o gașcă de impostori face bani cu lopata ca să-și bată joc de noi. Inodori, incolori și vai de mama lor. Dar cel mai important – părtinitori, neprofesioniști și rău intenționați. În ceea ce privește olandezul, încă mai sper că se va găsi curaj și demnitate să fie alungat in șuturi de aici, să nu-i rămână nici urma. Pentru Paniș tot respectul, sper foarte mult să reziste!

Mult stimatul Valeriu Pașa constată că în ciuda interzicerii a tot ce înseamnă "propaganda rusă", moldovenii continuă să gândească în direcția care nu trebuie Partidului Unic. Ilustrul expert constată că problema este că propaganda a fost adânc "implantată" în oameni. Oamenii sunt problema. Să înțelegem că după ce s-au lămurit cu spațiul informațional, se vor apuca de "transplanturi"?

Domnul Cozer zice că la anularea a treia oară a licitației de la aeroport "deja apar dubii". Normal, până acum totul părea foarte curat.

O descriere cât se poate de fidelă a ceea ce se întâmplă la noi în țară, mai ales a "oligarhiei societății civile". În sociologie li se mai spune și "elita compradoare/compradoră"