PROFEȚII ORTODOXE ☦️

🌿 Nu promite niciodată nimic nimănui. Spune întotdeauna: „O să încerc”. Trebuie să spui: „O să încerc, o să mă străduiesc, dar nu promit” Orice altă formă de asigurare ne va fi socotită ca păcat de mândrie și de încredere excesivă în sine. Și, în plus, nu se împlinește niciodată. ☦ Ieroschimonahul Sampson (Sivers).

Un nou cuvant important al Părintelui Elpidie despre ce se va întâmpla în viitor: 28.06.2026 Dragii mei copii, cu mare durere pentru ceea ce văd venind foarte curând, vreau să vă spun următoarele: Timpul păcii pentru planeta Pământ s-a încheiat. Începe revoluția Pământului cu cutremure, erupții vulcanice șimulte altele. Atmosfera Pământului va deveni complet imprevizibilă, cu temperaturi extreme și fenomene ciudate, care vor afecta oamenii, animalele, plantele și pomii fructiferi. Economia se va prăbuși, iar foamea se va răspândi rapid ca o epidemie, semănând moarte și boală. Vor fora în pământ după petrol și gaze, provocând fisuri și cutremure. Pacea în societățile umane se va pierde și vor apărea maritulburări și conflicte civile. Oamenii disperați din cauza aerului, apei și alimentelor poluate se vor muta din țările lor natale în alte locuri. Migrațiile violente ale populațiilor vor provoca haos în multe țări. ⬇️

🔷 La începutul luptei cu patimile, omul percepe păcatul ca pe o datorie pentru care trebuie să plătească în mod constant dobânzi. La următoarea treaptă, omul începe să vadă apariția păcatului în adâncul sufletului, în sferele întunecate ale subconștientului. El vede cum din sămânța patimii crește o plantă otrăvitoare. Aici, mintea trebuie să intercepteze gândurile păcătoase încă de la apariția lor și să spargă „pruncii babilonieni” de piatra rugăciunii. 🔷 Pe măsură ce urcă pe scara duhovnicească, omul vede, nu cu ochii trupești, ci cu ochiul interior, păcatele ca pe niște monștri care se ascund în adâncul sufletului său. Simte în sine o trădare permanentă și ascunsă față de Dumnezeu și este îngrozit de marea milostivire a lui Dumnezeu, care îl răbdă. El conștientizează propria neputință și măreția iubirii dumnezeiești, iar aici îi vine mângâierea de la Dumnezeu: lacrimile pocăinței sunt înlocuite de lacrimi de bucurie. Omul conștientizează că în sufletul său se află iadul, dar alături de el este Dumnezeu – Biruitorul iadului. 🔷 Indiferent de treptele duhovnicești pe care se află omul, până la moarte în sufletul său nu are loc o separare definitivă între bine și rău. Asupra lui acționează simultan puterea harului și radiația păcatului, ca și cum harul și păcatul s-ar lupta între ele pentru stăpânirea asupra omului. 🔷 Calea omului de la iad la rai trece prin inimă, dar inima noastră – păcătoasă și plină de patimi – este închisă, parcă încuiată. În ea clocotesc patimile, dorințele păcătoase, care zguduie și învârt gândurile, iar sufletul omului se află într-un fel de haos întunecat. Și în acest vârtej de gânduri pătimașe, parcă în nori de praf ridicați de vânt, îi trece întreaga viață. 🔷 Întâlnirea cu Dumnezeu poate avea loc numai în inima omului, curățată de păcat; de aceea, pentru creștin este necesară lupta cu sine însuși, cu propria natură căzută. 🔷 Cu cât omul își stăpânește mai mult patimile, cu cât inima lui devine mai curată, cu atât mai mult i se dezvăluie cealaltă față a lumii: nu groaza morții, nu duhoarea păcatului, nu timpul care înghite totul, ci menirea lumii și a omului – aceea de a fi tronul Divinității. ☦ Arhimandritul Rafail (Karelin)

☦ Arhimandritul Rafail (Karelin) 🔷 Dumnezeu este drept, iar păcatele săvârșite vor fi pedepsite. De aceea, frica față de Judecătorul drept, odată înrădăcinată în inimă, îl ferește pe om de vicii și de fapte păcătoase și îi stăpânește patimile. Această frică curăță treptat sufletul, deschizând calea pentru acțiunea harului. 🔷 Patimile pot prinde viață pe neașteptate în suflet și pot înflori cu flori otrăvitoare; de aceea este necesar să ne controlăm în permanență inima, să veghem cu mintea asupra gândurilor care pătrund în conștiință și să rămânem lucizi față de patimile care îmbată sufletul. 🔷 La omul care urcă pe treptele duhovnicești, sentimentul propriei păcătoșenii nu se diminuează, ci, dimpotrivă, se accentuează și devine tot mai subtil și mai profund. ⬇️

🔷 Păcatul lui Adam, care s-a transmis întregii omeniri, și Răstignirea lui Hristos, care a mântuit omenirea, sunt cei doi poli prin care trece axa istoriei spirituale a lumii. 🔷 Averea lui Satan este păcatul. Păcatul este comoara lui infernală, păcatul este pârghia puterii sale, păcatul este legătura dintre Satan și oameni, purtătorii păcatului. 🔷 Dacă omul ar ști cât de îngrozitor și de respingător este demonul, ar înțelege că împărăția demonului este împărăția morții veșnice, că păcatul nu este doar o sărăcire a binelui, ci înlocuirea asemănării cu Dumnezeu cu asemănarea cu demonul. 🔷 Demonul nu poate da omului ceea ce el însuși nu are: el nu are pace, iar păcătosul este mereu neliniștit; Satana nu cunoaște bucuria, iar păcătosul este mereu cufundat într-o anumită întunecime; viața lui se scurge într-o neliniște permanentă, între o scurtă beție și o descurajare interioară, pe care adesea încearcă să o ascundă sub o veselie prefăcută. 🔷 Satana este duhul întunericului, iar păcătosul nu are lumină în suflet: întunericul se reflectă chiar și în ochii lui și se așează ca o pecete pe chipul său. Satana este duhul mândriei, iar omul, în starea sa decăzută, este mândru și egocentric. Satana este ucigașul de oameni, iar păcătosul se află tot timpul într-o stare de iritare: răul pe care l-a acumulat și îl păstrează în suflet se transformă ușor în furie și mânie. 🔷 Satana este deja condamnat la chinuri veșnice; viața păcătosului nepocăit aici, pe pământ, dacă privim în adâncul sufletului său, este o tortură. Așa se chinuie nebunul care linge lama de ras unsă cu miere, așa se chinuie prizonierul care așteaptă în temniță momentul pedepsei sale. 🔷 Pentru păcătos, diavolul este un duh al eliberării, un duh „bun”, care îi aduce la buze paharul mult râvnit al plăcerilor. Păcătosul parcă îi spune harului: „De ce ai venit? Nu te-am chemat, pleacă și nu mă deranja!”. 🔷 Când inima se împietrește în păcat, se împietrește în ură față de Dumnezeu. În veșnicie, această orientare a sufletului nu mai poate fi schimbată, așa cum nu se poate întoarce acul busolei, care oricum va indica spre nord. 🔷 Răul se manifestă rar sub înfățișarea sa demonică. De cele mai multe ori, demonul ia chipul unui înger luminos, iar abia ulterior omul își dă seama că a vorbit cu acel șarpe care i-a dus pe străpărinți la pieire. 🔷 Lumea urăște acea lumină duhovnicească în care se dezvăluie urâțenia patimilor și scârboșenia păcatului; de aceea, ea îi calomniază pe cei care aduc această lumină oamenilor. 🔷 Suntem ucigași față de ceilalți oameni atunci când îi împingem spre păcat. Când ispitim un om, devenim diavolul pentru el. 🔷 Păcatul nu are în sine niciun temei de existență; cei care îi sunt robi sunt șterși din existență și, în același timp, sunt nemuritori. În aceasta constă groaza metafizică a iadului – aceea de a-ți trăi veșnic propria moarte. 🔷 Gândurile despre păcat și imaginile păcatului se adună în adâncurile memoriei noastre, iar dacă nu vor fi spălate prin pocăință și rugăciune, vor rămâne pentru totdeauna în suflet ca o pecete a demonului, ca o pecete a respingerii. 🔷 Conștiința omului are propria sa voce, care mărturisește fără milă despre inevitabilitatea răzbunării drepte. De aceea, omul nu poate găsi fericirea în păcat. Conștiința nu numai că îi amintește de chinurile iadului, ci îl face să simtă starea viitoare de suferință și întuneric, parcă îl conduce la pragul iadului. 🔷 Omul nu este în stare să învingă păcatul cu propriile forțe, așa cum un copil nu este în stare să învingă un uriaș. Păcatul poate fi învins numai prin puterea lui Dumnezeu. 🔷 Adevărata înțelepciune constă în a-L considera pe Dumnezeu singurul bine, iar păcatul singurul rău, restul fiind stări intermediare, nu bine și rău, ci doar circumstanțe și situații. ☦ Arhimandritul Rafail (Karelin)

☦ Arhimandritul Rafail Karelin. Omul este stricat de păcat. În el se dă o luptă neîncetată între gânduri și patimi. Conștiința lui seamănă cu suprafața mării, care nu este niciodată liniștită. În sufletul său există o ruptură și o opoziție între rațiune, voință și simțuri; rareori acționează ele în sincron, iar acea unitate efemeră se destramă imediat, ca un turn de nisip. 🔷 Omul nu poate depăși, prin propriile puteri, ruptura și destrămarea capacităților și însușirilor sufletești de după căderea în păcat. El nu poate învinge cei trei uriași: mândria sufletului, pofta trupului și ignoranța minții sale. 🔷 Prin lupta împotriva păcatului, creștinul împlinește ceea ce a fost chemat să facă Adam în Eden, și anume desăvârșirea împlinirii voinței lui Dumnezeu. Omul trebuie să-și curățească neîncetat inima de gânduri și patimi, iar pentru a lupta împotriva patimilor, viciilor și păcatelor, trebuie să-și amintească care este sfârșitul lor. ⬇️

Fie ca gâtul nostru să se răgușească, chemând toată ziua numele cel mai dulce al lui Iisus, și fie ca acesta să devină pentru gâtul înțelept – inima – „mai dulce decât mierea și fagurele”. Prin niciun alt nume, în afară de numele lui Iisus, nu este posibil să biruim patimile. Prin niciun alt nume, în afară de numele lui Iisus, nu este posibil să alungăm întunericul din inimă și să luminăm mintea cu fulgerele cunoașterii luminoase. Ne vom înarma cu acest nume și, ca pe un Comandant, Îl vom chema în ajutor în orice luptă și bătălie. El va veni la primul strigăt, iar atunci sufletul nostru se va umple de curaj și, avându-L pe Iisus ca tovarăș de luptă, vom merge fără teamă în bătălia nevăzută. Să ne străduim în gânduri, nădăjduind mereu în Dumnezeu. Să stăm mereu înarmați cu rugăciune și trezire. Să fim atenți la hoții – gândurile „din stânga”, fără a lăsa fără supraveghere nici gândurile „din dreapta”, pentru a nu accepta răul sub un pretext inofensiv. ☦ Arhimandritul Efrem din Arizona

Rusie, Rusie! Cât de groaznic ai păcătuit înaintea bunăvoinţei Domnului. Domnul Dumnezeu a binevoit să-i dea Rusiei ceea ce nu a dat altui popor de pe pământ. Şi acest popor s-a dovedit a fi atât de nemulţumitor. L-a părăsit pe El, s-a lepădat de Dânsul şi pentru aceasta Domnul l-a predat demonilor spre chinuire. Diavolii s-au sălăşluit în sufletele oamenilor şi poporul Rusiei a devenit posedat, îndrăcit. Şi toate grozăviile care ajung la urechile noastre despre ceea ce se întâmplă în Rusia: despre toate profanările, despre ateismul militant şi lupta împotriva lui Dumnezeu, – toate acestea se întâmplă din cauza îndrăcirii. Însă, din nespusa milă a lui Dumnezeu, această posedare va trece, poporul se va vindeca. Poporul se va întoarce la pocăinţă, la credinţă. Se va întâmpla ceea ce nimeni nu aşteaptă. Rusia va învia din morţi şi toată lumea se va minuna. Ortodoxia va renaşte şi va triumfa. Însă ortodoxia care a fost cândva nu va mai fi. Marii stareţi au spus că Rusia va renaşte, chiar poporul va restaura monarhia. Ţarul va fi înscăunat pe tron de Însuşi Dumnezeu. El va fi un mare reformator şi va avea o credinţă ortodoxă puternică. El va surpa pe ierarhii nelegiuiţi ai Bisericii, va fi o personalitate excepţională, cu sufletul curat şi sfânt. Va avea o voinţă puternică. El va veni din dinastia Romanovilor din partea mamei. El va fi alesul lui Dumnezeu, ascultător Lui întru toate. El va transforma Siberia. Însă această Rusie va exista puţin. În curând va fi ceea ce a vorbit apostolul Ioan în Apocalipsă. Sfântul ierarh Teofan al Poltavei, noul zăvorât (1875–1940) 🇷🇺 Sursa: Duhovnicul familiei împărăteşti, sfinţitul ierarh Teofan al Poltavei noul zăvorât, Richard Betts, Viaceslav Marcenko, editura Cartea Ortodoxă, Alexandria, 2006

Sfântul ierarh Teofan al Poltavei, noul zăvorât (1875–1940) 🇷🇺 despre decăderea, reînvierea Rusiei și noul țar: ⬇️

Oamenii au văzut această vedenie și ca adevărați creștini ce sunt și-au zis: “De ce să credem în ce am văzut? Nu cumva este o ispită de la diavol, așa cum învață Sfinții Părinți?“. Dar ispita nu aduce niciodată pacea. Așa că au mers să întrebe o persoană cu viață sfântă. Și cum au intrat în casa acestui om al lui Dumnezeu ce credeți că le-a spus, chiar înainte ca ei să apuce să întrebe sau să zică ceva? Le-a spus pe un ton sever: “Ce v-a spus Efrem, aceasta să faceți! Să așteptați, să nu vă grăbiți! Nu au planuri doar oamenii, are și Dumnezeu planurile Lui pentru Trupul Său.“ mărturia Mitropolitului Neofit de Morfu, 26 noiembrie 2019 Sursa online (articol): https://www.cuvantul-ortodox.ro/raspunsurile-mitropolitului-neofit-din-morfou-cipru-viziunea-staretului-efrem-filotheitul-arizona-recunoasterea-bisericii-schismatice-ucrainene-pomenirea-mitropolitului-epifanie-al-kievului/

"Copiii mei, să continuați să mergeți la Liturghie în bisericile în care mergeați și până acum. Să nu faceți acest pas! - Gheronda, ce se va întâmpla cu problema ucraineană, cu recunoașterea pe care au făcut-o arhiererii noștri (a episcopului schismatic Epifanie)?. Marile evenimente globale care se vor întâmpla în curând, războiul mondial și catastrofele naturale, acestea, deși vor răni și vor înspăimânta pe oameni, vor avea și urmări bune. Una din acestea va fi că arhiereii și preoții noștri vor înțelege că puterea este în unitate și nu în dihonie și se vor opri din aceste acțiuni, deoarece atenția oamenilor se va îndrepta către cele mari. Mai apoi, se va face un mare Sinod în care se vor discuta și se vor rezolva multe probleme care există de secole în Biserica noastră." (vedenia cu părintele Efrem Filoteiul (1927-2019) cu o familie care nu mai mergea la Liturghie unde se pomenea Arhiepiscopul Atenei și Patriarhul Ecumenic)

Dacă tu nu poți să faci ceva la fel de bine sau de repede ca altcineva, nu te supăra și nu te compara. Bucură-te pentru el. Nu pierzi nimic din asta, din contră, ai de câștigat. Dacă vrei să crești cu adevărat ca om, învață să te bucuri când ceilalți reușesc și roagă-te pentru ei să le meargă și mai bine. Iar pentru tine, cere răbdare și putere să ajungi și tu acolo, la timpul tău. Când ajungi să te bucuri sincer pentru reușitele altora, fără pic de invidie, se schimbă ceva în tine. Primești și tu, într-un fel, din bucuria și împlinirea lor. Și ajungi să simți mai multă pace și mulțumire decât dacă ai fi câștigat singur. Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul, 1924-1994 🇬🇷

Când te afli în rugăciunea „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă”, totul în viața pământească se desfășoară așa cum trebuie, așa cum trebuie să fie. Atunci încetezi să te mai temi. Când ne vom ruga tot timpul, nu va mai fi nevoie să analizăm situațiile și să construim relații, Dumnezeu Însuși ne va lumina ce să facem de fiecare dată, și așa va fi chiar și în cele mai grele situații. Prin voi va acționa și va vorbi Dumnezeu, care va fi înlăuntrul vostru. Dumnezeu va găsi modalități de a schimba situația... ☦ Cuviosul Porfirie Kavsokalivitul

Fiind în oraș, în regiunea Orenburg, unde lăcrimează icoanele, acolo arată cum se face mirungerea cu adevărat, înseamnă să îți întinzi palmele și crucea trebuie să intre înăuntru, pe palmă, astfel trebuie făcută mirungerea. El explica că vor pune cipuri, numere pe palme și mirungerea va împiedica asta, va ajuta acelui om ca să nu i se pună numărul. Crucea prin care se unge palma va respinge primirea numărului de către acea persoană. Când vor începe să aplice cu forța, împotriva voinței noastre pecetea lui antihrist, noi să facem rugăciunea lui Iisus. În caz că vor vrea să pună cu forța, fără voința noastră… să spunem rugăciunea lui Iisus, astfel ne îndemna părintele. Mie mi-a zis de trei ori ca să rețin aceste lucruri și spunea: "Repetă - și de trei ori m-a zis să repet - ce vei spune când vor vrea să îți pună pecetea lui antihrist: «Doamne, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, ai milă de mine, păcătosul/păcătoasa!»". Și am repetat de trei ori. Părintele spunea că nu vor mai fi stareți, deoarece nimeni nu îi ascultă, nu aud ce le spun aceștea. Și spunea că în ultimele vremuri să ne adresăm, să ne rugăm direct la Dumnezeu. "Rugați-vă direct lui Dumnezeu. E o astfel de vreme și Dumnezeu vă va asculta, dacă nu veți primi nimic, nu veți accepta, Domnul Însuși vă va salva." Pentru că stareții vorbesc, dar noi nu îi ascultăm, el tuturor le spunea: „Nu acceptați. E demonstrat de instanța noastră, a cetățenilor, că acest semn, e semnul lui antihrist." Spunea direct aceste lucuri că i-a fost arătat în vedenie că e de la Satan și de aceea episcopul nostru nu îi suporta pe cei care nu au acceptat CNP-ul, îi scoatea pe preoți din biserici când afla că nici buletinul nu îl acceptă. El își făcea multe griji din cauza nepocăinței. El vedea că în biserici nu exista căință, nu există înțelegerea asupra vremurilor în care trăim și că atât de ușor se acceptă aceste numere. Și având această încredințare, el a început să predice această idee. Bineînțeles că imediat a fost raportat și pentru părinte a început prigoana. În acea zi când părintele a fost gonit de la mănăstire el mi-a zis: "Va trece timpul și din această mănăstire vor face din nou un muzeu, dar cu călugări vii…” Starețul Gurie Chezlov (1934-2001) 🇷🇺 Sursa: Sarea Pământului 5, filmul 2

Părintele Gurie spunea că la Biserică să mergem până vor scoate potirul dătător de viață (Împărtășania) și Crezul. Despre Biserică spunea să mergem cât se mai poate, iar dacă nu putem merge, să ne târâm până la aceasta. Nu știu cum le zicea altora, dar mie îmi spunea: „Să te împărtășești mai des! Trebuie să te împărtășești mai des cât mai este timp." Mereu spunea, cât mai este timp. Mă gândeam "O, Doamne, ce timp? Bisericile abia au început să fie restaurate, totul abia a început, de ce mă alungă, mereu mă împinge, hai mai repede, mai des…" Și l-am întrebat: „Părinte, de ce toate acestea…?” Și el îmi spune: „În curând vor fi astfel de vremuri că biserici vor fi foarte multe, vor fi toate restaurate, frumoase, iar ca să le frecventezi nu vei avea voie”. Și în legătură cu toate acestea el mai spunea că până se citește Crezul și se săvârșește Împărtășania, Biserica trebuie frecventată obligatoriu. Iar ce preot slujește și scoate acel potir, să nu privești la aceasta, deoarece dacă preotul este păcătos, Dumnezeu îl va judeca pe acesta. Despre viitorul Bisericii părintele spunea că catolicii vor ocupa bisericile noastre. În Vologda, spunea, că vor rămâne una, sau poate două biserici. Am întrebat: „De ce părinte nu vom avea voie să frecventăm, să ne împărtășim?”. „Păi vei intra și singură vei vedea, că nu vei avea ce face acolo. Nu va fi împărtășanie.” Nouă ne spunea, ne dădea de înțeles că va fi o singură credință. Cum să vin fără împărtășanie? "Deocamdată se poate merge la biserică, apoi după un timp veți vedea și singuri, că, vă veți mărturisi unii altora. Vă vor trage, dar voi veți ști că nu o veţi mai putea frecventa. Vor fi astfel de timpuri că vor goni oamenii în biserici și cu bastoane, dar oamenii oricum nu vor merge.” El spunea, chiar ne-a și scris nouă pe o bucată mare de hârtie, o am pe undeva, cu litere mari, pe o astfel de foaie, obișnuită, ștampilată, că patriarhul și episcopul din Lugank, Maximilian, va merge în Ierusalim ca să îl întâlnească pe antihrist, să îl încoroneze. (episcop de Lugank între 1993-2004, în prezent mitropolit de Kaluga, 76 de ani) El spunea că în Vologda vor rămâne aproximativ trei biserici ortodoxe, celelalte biserici vor deveni catolice. Și mai spunea că biserica care se construiește, biserica din Kazansk, din apropiere de Vologda, din centru, cea pe care o reconstruiesc, cu privire la Maica Domnului din Kazansk, și imediat ce va începe slujba în biserică va veni antihrist. Momentan nu este slujbă în biserică. Biserica încă este în reconstrucție, dar slujba deocamdată nu se face. Deci nu știu cum se vor întâmpla toate acestea.

Starețul Gurie Chezlov (1934-2001) 🇷🇺 despre mersul la Biserică în vremurile din urmă: ⬇️