Biserica creștin-ortodoxă

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Glicherie preotul, care de foc s-a săvârșit. După ce spurcatul Maximian a hotărât ca să fie arși în biserică cei douăzeci de mii de sfinți, a poruncit să fie uciși și creștinii care nu s-au întâmplat în biserică și n-au fost arși. Sfântul Ind și Sfinții Gorgonie și Petru au fost legați cu pietre și aruncați în mare. Sfântul Zinon, care era general, și Sfântul Dorotei, căpetenie de oștire, li s-au zdrobit fața și dinții cu pietre și li s-au tăiat capetele. Sfântul Mardonie a fost ars în foc. Sfântul Migdonie a fost băgat de viu într-o groapă și s-a săvârșit. Sfântul Glicherie preotul, de foc s-a săvârșit. Sfântului Teofil, diaconul, i s-a tăiat limba și a fost lovit cu pietre. Și alții mulți au primit cununa muceniciei, în ziua aceea. Sfânta Domna a adunat sfintele moaște ale tuturor acestora și le-a îngropat. Apoi s-a urcat într-o corabie și s-a dus de s-a ascuns într-un loc potrivit. A fost însă pârâta lui Maximian și din porunca aceluia i s-a tăiat capul, apoi a fost arsă în foc.

înconjurat de ucenicii săi cărora le-a cerut pentru ultima dată să respecte învățătura primită cu frică de Dumnezeu, credință, grijă și ascultare totală față de egumen și duhovnic. Din mormântul Sfântului a început să curgă mir care făcea multe minuni (de unde și numele de Mirovlitul). Dar distrugerile repetate ale mănăstirii au făcut să nu mai rămână nici o urmă a mormântului sau a moaștelor sale. Cu toate acestea, Sfântul nu a încetat să fie o prezență nevăzută protejând în multe rânduri pe cei ascultători, mustrându-i greu pe cei neglijenți sau pe profanatori. În ziua când este sărbătorit, unii au putut vedea o lumină divină ieșind din peșteră sau acoperindu-i icoana din biserică ca un voal. Un secol după adormirea sa, fiica despotului Macedoniei, Jean Ugles, a fost eliberată de un duh necurat cu ajutorul Sfântului Simon. Drept mulțumire, tatăl său a transformat mica mănăstire a Sfântului Simon într-un așezământ bogat cu multe proprietăți.

Sinaxarul zilei Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Simeon (Simon) "al pietrei", Izvorâtorul de mir, ctitorul Mănăstirii Simonopetra (Simonos-Petras) din Muntele Athos, care cu pace s-a săvârșit. Sfântul Simon a înflorit în grădina Maicii Domnului, în cursul secolului al XIII-lea, într-o perioadă în care imperiul bizantin era divizat și slăbit în urma cruciadelor, iar capitala fusese mutată la Niceea. Disprețuind vanitățile acestei lumi s-a retras în Muntele Sfânt, pe lângă un bătrân, pentru a lucra la mântuirea sufletului său. El și-a ales un Bătrân nu numai experimentat în asceză, dar și sever și exigent, și i s-a supus cu totul ca lui Dumnezeu Însuși. Ascultarea sa exemplară, umilința și iubirea pentru părintele său duhovnicesc care însă nu îl scutea nici de mustrări, nici de lovituri au dovedit o înaltă virtute și au atras admirația călugărilor de la Athos. Purtarea sa a atras și respectul Bătrânului său care a încetat să îl mai considere un ucenic, ci mai curând un tovarăș în luptele duhovnicești. Totuși aceste onoruri nu i-au fost pe plac celui ce alesese singurătatea și să urmeze lui Iisus. Astfel, prin forța împrejurărilor, a obținut să plece să trăiască singur. După multe căutări, a ales să trăiască într-o peșteră îngustă și umedă, pe versantul vestic al Muntelui Athos, la 300 de metri deasupra mării. A luptat zi și noapte contra asalturilor demonilor, având drept arme doar credința, speranța și invocarea Numelui atotputernic al Domnului nostru. Într-o noapte, cu câteva zile înainte de sărbătoarea Crăciunului, a văzut o stea că se desprinde dintr-o dată din cer și coboară, oprindu-se deasupra unei stânci abrupte în fața grotei. Presupunând că este o cursă a vrăjmașului care se transformă adesea în înger de lumină, ascetul n-a crezut. Vedenia s-a repetat în nopțile următoare până în seara de Crăciun când steaua luminoasă a coborât pe stâncă ca și steaua din Bethleem, iar o voce s-a auzit din cer: "Nu te îndoi, Simoane, slugă credincioasă a Fiului Meu! Privește acest semn și nu părăsi acest loc pentru a merge în singurătate așa cum îți dorești, pentru că aici doresc să întemeiezi o chinovie pentru mântuirea multor suflete." Liniștit fiind de vocea Maicii Domnului, Simon a fost dus în extaz la Bethleem înaintea copilului Christos, cu Îngerii și Păstorii ; apoi, venindu-și în fire, s-a apucat fără întârziere să construiască Noul Bethleem. Puțin după această viziune, trei tineri frați dintr-o bogată familie din Thesalia (sau din Macedonia), auzind de virtuțile Sfântului Simon, au venit la el punându-i la picioare toată averea lor ca și cei trei Magi și rugându-l să-i primească ucenici. Venind apoi muncitorii, au vrut să înceapă să construiască dar, văzând că locul pe care îl arăta lor Sfântul Simon este atât de abrupt și periculos, au refuzat și l-au acuzat că și-a pierdut mințile. Chiar în acel moment, fratele care le aducea de băut a alunecat și a căzut în prăpastie. Erau siguri că fratele a murit și aceasta le-a confirmat reproșurile pe care le făcuseră Sfântului. Dar care nu le-a fost mirarea când, datorită rugăciunilor Sfântului Simon, l-au văzut pe fratele urcând pe celălalt versant cu burduful de vin și cu paharul plin în mână pregătit să îi servească. Crezând, muncitorii au devenit călugări și au putut vedea de nenumărate ori în timpul construirii chinoviei că Domnul i-a dat o mare putere slugii sale. Construcția fiind terminată, la Noul Bethleem au început să vină destul de mulți călugări. Dar într-o zi au debarcat pe insulă pirații sarazini. Sfântul Simon i-a întâmpinat cu daruri, sperând să îi abată de la a devasta mănăstirea. Cum însă aceștia, nemulțumiți, s-au aruncat cu sălbăticie asupra lui, au fost pe loc orbiți, iar unuia dintre ei , care ridicase iataganul asupra Sfântului, i-a fost paralizat brațul. Cuceriți de rugăciunea Sfântului, ei se pocăiră, primiră Sfântul Botez și deveniră toți călugări. După mulți ani în care harul pe care i l-a dat Dumnezeu s-a vădit în multe minuni, profeții și mai ales prin învățătura sa, Sfântul Simon a adormit în pace,

Urmărește Mărturie Athonită pe Telegram: https://t.me/marturieathonita Chilia "Buna-Vestire" - Schitul Lacu

Pomenirea celor douăzeci de mii de Mucenici [arși în biserica] din Nicomidia În timpul domniei răului împărat Maximian Hercules, a înflorit minunat la Nicomidia credința creștină, sporindu-și roada din zi în zi. Aflându-se odată împăratul în această cetate și aflând de numărul mare de creștini din ea, și de înflorirea pe care o cunoaște credința creștină, s-a umplut de ură și a pus la cale exterminarea ei. Se apropia praznicul Nașterii Domnului și împăratul știa că atunci toți creștinii se vor strânge în marea biserică din Nicomidia. De aceea el a poruncit ca, biserica să fie înconjurată de lemne uscate, cărora soldații la momentul cuvenit să le pună foc. Astfel, când toți creștinii se strânseseră după miezul nopții în biserică pentru săvârșirea Sfintei Liturghii, soldații au înconjurat biserica și nu au mai permis nimănui să iasă din ea. Înăuntru a intrat trimisul împăratului care le-a vestit creștinilor că împăratul îi somează să jertfească idolilor, altfel vor fi arși de vii. Atunci arhidiaconul bisericii, aprins de focul râvnei dumnezeiești și atlet al lui Hristos, a întărit poporul și i-a pus înainte slava muceniciei la care îi cheamă Dumnezeu. El le-a pus înainte pilda celor trei Tineri din cuptorul de foc: „Iată, Fraților, Masa Sfintei Jertfe stă înaintea noastră, pe Ea Domnul Se aduce acum Jertfă pentru noi! Oare nu ne vom pune și noi viețile spre a Lui slavă și a noastră mântuire în acest loc sfânt?" Poporul s-a umplut de Duhul Sfânt și au voit cu râvnă să răspundă dumnezeieștii chemări. Atunci toți catehumenii au fost botezați și unși cu Sfântul și Marele Mir. (Atunci înaltpreasfințitul Antim a împărtășit tot poporul din biserică cu Preacuratele lui Hristos Taine. De asemenea, "Prin harul lui Dumnezeu Sfântul Antim a scăpat nevătămat, ca să fie de folos și altora. El a adus prin Botez pe mulți la Hristos și după ca a fost mult chinuit, s-a mutat la Hristos și a dobândit Împărăția Cerurilor. " - vezi Sinaxarul Sfinților din Minei.) Soldații, văzând răspunsul lor, au pus foc bisericii, incendiind lemnele așezate din timp. Toți cei douăzeci de mii de oameni dinăuntru au ars de vii, înălțând cântări de laudă lui Dumnezeu. Biserica a ars timp de cinci zile; din ea s-a înălțat un fum de o bunămireasmă negrăită care a umplut tot ținutul. Deasupra locului a stat o lumină aurie, negrăită, ca străbătută de raze de soare. Așa s-au săvârșit către Domnul aceste mii de bărbați, femei și copii, încununându-se cu cununile veșnicei slave de către Domnul Hristos, în Fericita Lui împărăție. Ei au luat mucenicia la anul 302. Proloagele de la Ohrida

Cântare de laudă la Sfinții douăzeci de mii de Mucenici din Nicomidia de Sfântul Nicolae Velimirovici Proloagele de la Ohrida O Sfinților Mucenici, chinul vostru a pierit, De pe ale voastre fețe lacrima s-a șters, Rănile s-au vindecat. Chinul Bisericii însă va mai dura, paharul suferințelor ei Nu s-a umplut desăvârșit. O, Sfinților slăviților Mucenici, noi pe voi vă rugăm: Apărați Biserica până la sfârșit! O, Sfinților Mucenici, ai lumii biruitorilor, împotriva voastră s-au ridicat toate legiunile din iad. Voi statu-le-ați împotrivă, ca niște viteji, Iar ele s-au prăvălit în neant. Voi acuma priviți Fața Sfintei Treimi, În Dumnezeiasca Lumină vă bucurați. O, Sfinților Mucenici, noi ale voastre răni le sărutăm, Și ale voastre lacrimi, al vostru sânge sfânt. Voi fortăreață sunteți a Bisericii lui Hristos, Rugați-vă Lui pentru noi, cei din Ea! Rugați-vă Lui ca să ne facă vrednici Frații voștri să ne numim și noi. Rugați-vă Lui ca să ne asemanăm vouă, O, Sfinților viteji, ai Harului Fii!

Urmărește Trinitas TV pe Telegram: https://t.me/TrinitasTV