Strana ortodoxă

Psalmul 52 1. Zis-a cel nebun întru inima sa: "Nu este Dumnezeu!" 2. Stricatu-s-au şi urâţi s-au făcut întru fărădelegi. Nu este cel ce face bine. 3. Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce înţelege, sau cel ce caută pe Dumnezeu. 4. Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut; nu este cel ce face bine, nu este până la unul. 5. Oare, nu vor cunoaşte, toţi cei ce lucrează fărădelegea? Cei ce mănâncă pe poporul Meu cum mănâncă pâinea, 6. Pe Domnul nu L-au chemat. Acolo s-au temut de frică unde nu era frică, 7. Că Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor; ruşinatu-s-au, că Dumnezeu i-a urgisit pe ei. 8. Cine va da din Sion mântuirea lui Israel? Când va întoarce Domnul pe cei robiţi ai poporului Său, bucurase-va Iacob şi se va veseli Israel. https://t.me/stranaortodoxa

"Să iei omule, ca pavăză, sfânta rugăciune şi să te îngrădeşti cu ea. Să te scoli din somn şi să-ți scoți sabia ta, adică rugăciunea. Şi să stai tare, după puterea ta, şi să te rogi din tot sufletul, cu dorirea ta, şi Dumnezeu îți va ajuta ție degrabă şi-ți va da tărie şi putere ca să biruieşti pe vrăjmaşul cel nevăzut, care îndrăzneşte asupra ta. Că nu pentru aceea, fraților, este făcută noaptea,ca să o dormim întreagă, fără folos, ci, se cade să o împărțim, o parte, pentru lucru, iar alta pentru odihnă. Priviți cum se scoală, la miezul nopții, lucrătorii şi plugarii. Drept aceea, şi voi toți,să vă sculati noaptea fiecare şi, mai întâi decât toate lucrurile, rugăciune către Dumnezeu să faceți, ca să vă dea vouă mila Sa. Iar când te vei culca să dormi, să nu-ți rămână nici o noapte în care să nu te închini, ci, pe cât vei putea, să faci închinăciuni. Că, prin aceste închinăciuni, biruieşte omul puterea diavolului şi, prin ele, se izbăveşte de păcatele ce a făptuit întru acea zi. Că, atunci, noaptea, şi mintea îti este ție mai uşoară, către Dumnezeu, şi rugăciunile, cele de noapte, te pot întoarce spre pocăință, că mai bine ascultă Dumnezeu rugăciunile de noapte, decât cele de zi ale tale. Şi chiar numai din casă de vei ieşi, apoi vei simți o preabună tăcere. Şi atunci mai curat îti este sufletul tău şi mintea mai uşoară la rugăciune. Drept aceea, iubitule, să te scoli noaptea şi să-ți pleci genunchii şi să cazi la Dumnezeu, rugându-te, că, mai mult decât la rugăciunile cele din zi, îşi pleacă urechea Sa Domnul, spre rugăciunile cele de noapte. Adu-ti aminte de David împăratul, cum zicea: „De şapte ori în zi te-am lăudat.” Şi iarăşi: „în miezul nopții m-am sculat, să mă mărturisesc tie, pentru judecățile dreptății Tale.” Apoi: „Ostenit-am întru suspinul meu, spăla-voi în toate nopțile patul meu, cu lacrimile mele aşternutul meu voi uda”. Gânditi-vă, dar, fraților, că David era împărat şi avea atâtea griji şi, iată, aşa făcea în toate nopțile. Iar noi, ce răspuns vom da Lui Dumnezeu, pentru păcatele noastre, petrecând în lene? Zic vouă, fraților şi surorilor: să ne sculăm noaptea, ca să ne rugăm lui Dumnezeu pentru păcatele noastre şi să ne mărturisim Lui. Că, în vreme de noapte nu tulbură mintea cuvintele cele deşarte. Şi cum o vor tulbura, când toți dorm şi nu se vede nimeni, nici nu cască cineva, nici nu face zgomot. Iar ziua nu se poate să fie aşa, că vede multe tulburări şi are multe gânduri şi, chiar de te-ai întări mult, nu vei putea să aduci lui Dumnezeu acel fel de rugăciuni, încât să fie casa noastră ca o biserică de noapte. Că a zis Domnul: „Unde sunt doi sau trei adunati în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.” Să ne sârguim fratilor, să ne rugăm în toate zilele şi în toate nopțile, ca să dezlegăm puterile păcatelor. Drept aceea, zic vouă, să ne sculăm noaptea, dacă nu, chiar la miezul nopții, cel puțin spre ziuă. Că zice Proorocul: „De mi-am adus aminte de Tine în aşternutul meu, în dimineți am cugetat la Tine.” Că noaptea în două se desparte, adică spre a trupului odihnă şi spre a sufletului mântuire. Scoală-te dar noaptea şi te roagă lui Dumnezeu, să cazi înaintea Lui suspinând pentru păcatele tale. Chiar şi milostenie dacă am face, iar fiecare ne-am lenevi la rugăciune, atunci nu ne vom putea mântui. Să nu ne lenevim, dar, a ne ruga Ziditorului nostru, ca să mântuiască sufletele noastre, ca un bun şi de oameni iubitor. Că a Lui este slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin." Sfântul Ioan Gura de Aur https://t.me/stranaortodoxa

Stăpâne, Doamne, Atotputernice și Făcătorule a toate, Părintele îndurărilor și Dumnezeul milei, Cel ce ai zidit pe om din pământ și l‑ai arătat după chipul și asemănarea Ta, ca și prin el să se slăvească pe pământ marea cuviință a numelui Tău, și care, fiind căzut prin călcarea poruncii Tale, l‑ai zidit iarăși a doua oară, spre mai bine, prin Hristosul Tău, și l‑ai suit la ceruri, Îți mulțumesc, că ai înmulțit spre mine slava Ta și nu m‑ai dat vrăjmașilor mei, care caută să mă tragă cu totul în jos, în prăpastia iadului, nici nu m‑ai lăsat să pier întru fărădelegile mele. Deci acum, mult‑Milostive și Iubitorule de bine, Doamne, Cel ce nu voiești moartea păcătosului, ci aștepți întoarcerea lui, ca să‑l primești, Cel ce ridici pe oamenii cei căzuți și tămăduiești pe cei zdrobiți, întoarce‑mă și pe mine la pocăință și, căzut fiind, mă ridică și, zdrobit fiind, mă vindecă. Adu‑Ți aminte de îndurările Tale și de bunătatea Ta cea veșnică și nemărginită și uită fărădelegile mele cele nenumărate pe care le‑am săvârșit cu cuvântul și cu fapta și cu gândul; dezleagă împietrirea inimii mele și‑mi dă lacrimi de umilință pentru curățirea întinăciunii cugetului meu! Ascultă, Doamne! Ia aminte, Iubitorule de oameni! Milostivește‑Te, Îndurate, și izbăvește ticălosul meu suflet de tirania patimilor ce domnesc în mine! Să nu mă mai bântuiască păcatul și diavolul cel vrăjmaș să nu mă mai vatăme, nici să mă mai ducă la voile lui, ci răpește‑mă cu mâna Ta cea tare de sub stăpânirea lui și împărățește Tu întru mine, Bunule și Iubitorule de oameni, Doamne. Să fiu cu totul al Tău, binevoind să viețuiesc de acum după voia Ta! Prin negrăita Ta bunătate dă‑mi curățire inimii, pază gurii, îndreptare faptelor, cuget smerit, pace gândurilor, liniște puterilor mele sufletești, bucurie duhovnicească, dragoste curată, îndelungă‑răbdare, bunătate, blândețe, credință nefățarnică și înfrânare prea cuprinzătoare, și mă umple de roadele tuturor bunătăților, cu darul Preasfântului Tău Duh. Să nu mă iei la jumătatea zilelor mele, nici să‑mi răpești sufletul neîndreptat și nepregătit; ci fă‑mă desăvârșit cu desăvârșirea Ta și așa mă scoate din viața aceasta, ca trecând, cu darul Tău, fără de opreală începătoriile și stăpâniile întunericului, să văd și eu frumusețea cea negrăită a slavei Tale celei neapropiate, împreună cu toți sfinții Tăi, întru care s‑a preaslăvit și s‑a cinstit, întru tot cinstitul și de mare cuviință numele Tău, în veci. Amin. (Rugăciunea după Catisma 17) https://t.me/stranaortodoxa

Cuvânt al Sfântului Ioan Iacob Românul la canonizarea Sfântului Nicodim Aghioritul ("Din Ierihon către Sion") "In luna Ianuarie 1955 s-a hotarat in Sinodul Patriarhiei Ecumenice, ca Biserica Ortodoxa sa numere intre Sfinti si pe Cuviosul monah Nicodim Aghioritul. Numele lui este destul de cunoscut intre crestinii ravnitori, caci Cuviosul Nicodim este dascalul cel vestit care a alcatuit cartea Sfintelor canoane, care se numeste Pidalion. Tot el a mai scris si cartea „Nevazutul Razboi”, Cartea pentru Marturisire, Paza celor Cinci Simtiri, Sinaxarul Sfintilor pe tot anul, Talcuirea Psaltirii, Talcuirea Antifoanelor, Talcuirea Sfintei Evanghelii, Filocalia si alte carti alese de care se foloseste toata lumea crestina. In urma cererii pe care au facut-o epitropii manastirilor din Sfantul Munte si dupa dorinta celor mai ravnitori dintre pravoslavnicii crestini, Cuviosul Nicodim este trecut in randul Sfintilor. Cel care a trait ca un Sfant, s-a ostenit ca un adevarat Mucenic si a lasat in urma sa cele mai folositoare carti pentru crestinatate, cu dreptate este ca sa fie cinstit impreuna cu Sfintii pe care i-a laudat asa de mult in Sinaxarul sau. Calugarul cel flenduros, care umbla incaltat cu opinci si care dorea sa mearga in tara la noi si sa traiasca in obstea Cuviosului Paisie de la Neamt, astazi este cinstit in toata lumea, impreuna cu Sfintii mari Dascali ai Bisericii noastre de Rasarit. Lumea crestina de azi, care nu prea tine in seama canoanele Pidalionului, a trebuit sa recunoasca prin lege ca scriitorul Pidalionului este Sfant. Patriarhia Ecumenica din Tarigrad, care a defaimat odinioara Sfintele Canoane din Pidalion, astazi, prin acte oficiale hotaraste ca: cel care a alcatuit Pidalionul, - prin hotarare sinodala – este trecut in randul Sfintilor! Iata un semn de incurajare pentru bietii crestini ravnitori, care patimesc pentru apararea Sfintelor Canoane si care sunt luati in batjocura de lumea moderna cand pomenesc de Pidalion! Recunoasterea canonica a Sfantului Nicodim Aghioritul este un semn ca darul Preasfantului Duh nu s-a departat din sanul Bisericii noastre, desi oamenii de azi au stricat multe randuieli bisericesti si ravnesc mai mult la moda celor din apus. Dar va veni si ziua (si cred ca nu-i departe) cand pastorii cei fermecati de moda noua se vor trezi si vor cunoaste ca nu este potrivit sa mai defaime Pidalionul, odata ce singuri au hotarat in sobor si au declarat la toata lumea ca Monahul Nicodim, care a scris Pidalionul, este Sfant! Trebuie sa inteleaga odata toti proestosii ca, daca Nicodim este Sfant, atunci si canoanele adunate de el in Pidalion trebuie cinstite! Caci daca Pidalionul nu se ia in seama, atunci cum putem zice ca cinstim pe scriitorul Pidalionului? Si daca nu ascultam de Sfintele Canoane, atunci inseamna ca nu cinstim nici pe Cuviosul Nicodim si nici pe Sfintii Parinti din vechime. Iar hotararea care au facut-o pentru canonizarea (adica recunoasterea) cuviosului Nicodim, este ca o gramada de carbuni aprinsi in capul celor ce au hotarat aceasta. Pe marele aparator al Sfintelor canoane l-au asezat intre Sfinti, iar Cartea Sfintelor canoane o tin sub picioare! Iata pentru ce se clatina pamantul si se aprinde vazduhul cu infricosare. Iata pentru ce s-a speriat pacea si a fugit de pe pamant, iar calul cel rosu din Apocalips (adica focul razboiului) necheaza mereu si-i gata sa rupa legaturile. Am maniat pe Dumnezeu si Sfintii acum cer razbunare, caci s-au defaimat invataturile lor si s-a calcat in picioare asezamantul lor! In vremurile acestea de intepenire duhovniceasca si de nepasare generala, Sfanta noastra Biserica de rasarit (asa prigonita si saracita cum este), ea totusi nu inceteaza de a revarsa darul ei asupra celor binecredinciosi, iar la cei impodobiti cu fapte bune, Sfanta noastra Biserica le daruieste cununa Sfinteniei si ii numara intre „Fii ei cei intai nascuti”." https://t.me/stranaortodoxa

"Atunci cand oamenii il simteau neincetat pe Dumnezeu deasupra lor, in fata lor si in jurul lor, in acelasi fel cum simteau aerul si lumina, ei atribuiau si daruiau toate lucrarile tehnologice si munca lor manuala Lui, Domnul si Ziditorul lor. Cand simtirea prezentei lui Dumnezeu s-a atenuat si vederea duhovniceasca s-a intunecat, atunci a intrat mandria in mestesugari si tehnologi, iar ei au inceput sa dea doar lor insile slava, pentru cladirile lor, pentru lucrarea mainilor si mintilor lor, incepand sa foloseasca in mod gresit munca lor – atunci umbra pierzaniei a inceput sa cada asupra tehnologiei. Multi se plang de tehnologie. Multi acuza tehnologia moderna de toate relele din lume. Este tehnologia intr-adevar de osanda, sau cei care creeaza tehnologia si o folosesc? O cruce de lemn este de osandit daca cineva rastigneste pe altcineva pe ea? Un ciocan este de osandit daca un vecin sparge cu el capul vecinului sau? Tehnologia nu simte binele sau raul. Aceleasi tevi pot fi folosite pentru apa potabila sau pentru canalizare. Raul nu vine din tehnologia moarta, lipsita de simtire, ci din inimile moarte ale oamenilor. Constient pe deplin de prezenta lui Dumnezeu si fara de mandrie, Noe a ridicat o nava uimitoare, pentru izbavirea sa si a noii omeniri ce urma sa se nasca. Intr-o constiinta intunecata cu privire la prezenta lui Dumnezeu, oamenii plini de mandrie au cazut de acord unii cu altii „Haidem sa ne facem un oras si un turn al carui varf sa ajunga la cer si sa ne facem faima inainte de a ne imprastia pe fata a tot pamantul!” Aceasta a fost construirea turnului Babel. Cand regele Solomon a terminat cladirea maretului Templu al Domnului, si-a ridicat mainile catre ceruri, si cu smerenie a strigat: „Cerul si cerul cerurilor nu Te incap, cu atat mai putin acest templu pe care l-am zidit numelui Tau.” Acest templu minunat a dainuit vreme de 11 generatii. A fost facut praf si pulbere atunci cand urmasii fara de Dumnezeu ai regelui Solomon l-au preschimbat dintr-o „casa de rugaciune, intr-o casa de negot.” Nu datorita tehnologiei a ramas Templul in picioare vreme de secole, nici din pricina tehnologiei n-a disparut de pe fata pamantului. Tehnologia este surda, muta si fara de raspuns. Este complet dependenta de etica, asa cum este si etica de credinta." 👇 https://stranaortodoxa.wordpress.com/2021/07/05/etica-si-tehnologie-tehnologia-schimba-relatia-omului-cu-natura-dar-nu-si-relatia-lui-cu-dumnezeu-multi-oameni-ce-sunt-handicapati-spiritual-si-moral-de-catre-necredinta-lor-in-hristos-fac-din/

O frumoasă mărturie despre vrednicul de pomenire Protosinghelul Antim (Extrasa din cartea cu mărturiile ucenicilor apărută la un an de la plecarea la cele veșnice a părintelui) Integral 👇 https://stranaortodoxa.wordpress.com/2024/04/06/marturie-despre-vrednicul-de-pomenire-protosinghelul-antim/

“... Oftand din greu, a inceput sa ne spuna, stergandu-si lacrimile: ‘Va veni timpul cand si preotimea va fi atrasa de bogatia lumeasca, desarta. Vor avea masini, vile, vor vizita statiunile climaterice si rugaciunea lui Iisus li se va lua. Chiar vor uita de aceasta. Apoi nu vor mai merge pe calea care trebuie sa mearga, iar oamenii slabi de fire vor merge dupa ei..... Eu va spun si va compatimesc ca veti cumpara case mari si frumoase din manastire. Nu va va ajunge timpul pentru rugaciune si doar ati facut fagaduinte calugaresti! In ultimele timpuri oamenii nu se vor mantui cu truda, ci cu intelepciune! Intelepciunea va fi in randul celor dintai. Primii vor fi ca luminatorii, iar ultimii ca soarele’.” Sfantul Lavrentie al Cernigovului https://t.me/stranaortodoxa

"Pe cei neînfrînaţi poate că-i vor tămădui oamenii; pe cei vicleni, îngerii; iar pe cei mândri, Dumnezeu." Sfântul Ioan Scărarul https://t.me/stranaortodoxa

“Pentru acest motiv se numeşte Maica Domnului “rana dracilor“, fiindcă nu poate satana să piardă pe om, atâta timp cât omul nu încetează să alerge la ajutorul Maicii Domnului”. Sfântul Serafim de Sarov

........... Și ce-a zis tangalachi-n mintea lui zbanghie ? Să-i punem de-o apostazie ! Rețetă sigură ,doar una : amestec adevărul cu minciuna, jumătate-așa , jumătate-așa , să creadă fiecare ce o vrea, dar să nu poată refuza că-i din iubire treaba toată cu dragoste amestecată ! ( veninul nu e amintit el se degustă… la sfârșit !) Și uite-așa, păstorii cei rămași s-au făcut oilor vrăjmași răpuși de o târzie întrebare : de ce nu-i bună capra, oare ? de ce s-a despărțit de oaie ? le udă doar aceeași ploaie și-același soare le-ncălzește și-aceeași iarbă le hrănește donează tot la fel lactate și au măgari la paritate … De ce zice legea străbună că n-are voie capra-n stână și nici cu oaia laolaltă să trăiască nici împreună ca să pască iarba aceluiași imaș și nici să bea dintr-un același izvoraș ? În țarcul oilor de ce să intre doar oaia care e cuminte și doar pe poarta oilor nu cum le place… caprelor !? Și ce și-a zis mândrul păstor de capre compătimitor și înfocat de țapi admirator ? Precum păstorul năimit cu semeție a gândit și-a viclenit pe față și mai în ascuns că gata ! este de ajuns, că nu mai vrea să fie rob că păstorirea e un ”job„ și ce ,adică, are oaia-n plus că-i decât capra, padre, mai presus ? De ce e mare hărmălaia că se-ncusresc capra cu oaia ? Și ce dacă își dau guriță un țăpușor cu-o mioriță ? Și cum de iedul cel cu barbă nu e primit la oi, la iarbă ? De ce pășunea oilor e ferecată cu zăvor și are gard de netrecut ? Asta prea ține de trecut ! De ce doar noi suntem ACASĂ ? De ce ne credem oi de rasă ?! Doar lumea este în schimbare! au spus păstorii cu mirare De ce să fim noi acriviști (unii au zis chiar extremiști !) așa ceva nu se mai poate s-o-ntoarcem pe… fraternitate capre și oi – egalitate Doar ici și colo, cine știe să o dea pe…iconomie ! Și după ce s-au tot mirat și în final s-au luminat după ”cretoasă” luminare s-au pus cu toți … pe-o treabă mare (!): cu părăluțe de la stat pășuni au ecologizat Colibele-au restaurat le-au reparat, împodobit pe multe chiar le-au aurit ba chiar și-n vârf le-au pus cea (ceva ce nu se cuvenea !) Precum la capre și la oi au pus păstorii jilțuri moi să nu se ostenească oaia tare stând în genunchi, ori în picioare, să-i fie bine la trupșor să poată moțăi cu spor să dormiteze, biata oaie ca să nu simtă când o taie că mult dorește a sa blană madam tanti Uniunea Europeană ! chiar dacă-n schimb mă dai pe mine ! – Ești prigonit la fel ca noi, dar ești păstor, noi suntem oi ! Tu poți mai tare să le spui că noi suntem doar ale LUI că oi rămânem, de-om muri nu vom fi capre, orice-ar fi ! – Ce dacă te vor dezbrăca și sarica ți-o vor lua și te-or lăsa de vai și-amar fără de cușmă și măgar ? Te vom hrăni ,te-om apăra la nimenea nu te vom da dar fii pe veci apărător al stânei și al oilor ! – Stăpâne, încă te iubim și vrem o turmă ca să fim ! Turma să fie doar de oi de berbecuți și mielușei ca noi și nu de țapi cu aere și nici de capre fraiere! Că nu e capra, nu e rea să se-ntoarcă dac-ar vrea să fie cum a fost cândva! să fie-așa cum este oaia dar să primească sfântă baie care să-o facă iar bălaie s-avem cu toate-același rost și-o singură Colibă adăpost ! …Dar…vorba unui filozof de miel : nu toate oile-s la fel ! Nu toate oile jelesc așa de tare nu toate s-au îmbolnăvit de supărare Nu tuturora le-a păsat că fluierele s-au schimbat Că pân’ la urmă ce e de mirare ce așa mare tulburare că au dat doina pe un rock și drâmba sună ca e fluieraș de soc ? Nedumerite dar sprințare joacă în horă unele mioare și dau din mâini și din picioare pe ritm de lentă lepădare… cu unii berbecuți nebuni și-așteaptă semne și minuni nădăjduind că-n ceasuri grele or să răspundă alții pentru ele !

Dar cele care mult au plâns și mult amar în ele-au strâns mioare veritabile și oi s-au adunat într-un zăvoi și toți și toate, fără frică făcut-au cât o turmă mică… Mică-mică, dar voinică ! S-au pus ca să se sfătuiască, de noii lor”păstori ”să se-ngrădească ce s-au facut fartati pe bune cu caprele din alte stâne de care au milă duioasă dar de-ale lor oi nu le pasă !.. și îi primesc pe lupi la stână și merg cu ei mână în mână să schimbe apa din izvoare să facă altfel de-”adăpare” …Plâng oile întruna, stâna plânge nu are lacrime de sânge dar cu jale tot jelește și amarnic mai bocește : – Grele timpuri, vremi de plâns rele zile am ajuns să-și plângă oaia păstorul să jelească ea de dorul stăpânului ei de plai care-o îndemna la rai căruia, de-o vreme-ncoace gurița de frică-i tace speriat mai tare el decât bietul mielușel ! A intrat lupul în stână și- acum Frica e stăpână ! Să-și scape pielea păstorul s-a dat frate cu lupșorul cu lupul și ursulețul ca să-și apere ”nutrețul”… Am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea-așa! Nu e sfârșit de poveste că-nainte ,vai !… mai este ! De-aveți ochi – priviți, priviți ! cu urechile-auziți cu gura mărturisiți . (Paraschiva Rădoi) Integral aici 👇 https://stranaortodoxa.wordpress.com/2017/06/27/povestea-oilor-parasite-de-pastori-de-paraschiva-radoi/

"Cu durere în suflet mărturisesc că, dintre toţi filo-unioniştii pe care i-am cunoscut, nu am văzut pe nici unul să aibă nu miez, dar nici măcar coajă duhovnicească. Cu toate acestea, ştiu să vorbească despre dragoste şi unire, deşi ei înşişi nu sunt uniţi cu Dumnezeu, fiindcă nu L-au iubit." Sfântul Paisie Aghioritul

Sfântul Grigorie Palama: Tăcerea Clericului este ATEISM. Cei ce sunt ai Bisericii lui Hristos, sunt ai Adevărului. Iar cei ce nu sunt ai Adevărului, nici ai Bisericii lui Hristos nu sunt. Sfântul Vasile cel Mare acuză în mod categoric: „cel care tace, la vreme de necredință, este vinovat de sângele celor care păcătuiesc.”

"Viața duhovnicească nu are trebuință de ani. Într-o secundă cineva se poate muta din iad în rai, dacă se pocăiește. Omul este schimbător. Se poate face înger, dar se poate face și diavol. Măi, măi, măi, ce putere are pocainta! Absoarbe harul dumnezeiesc! Un gând smerit să-și aduca omul în minte și s-a mantuit. Un gand de mandrie să-și aduca și s-a dus, s-a pierdut, dacă nu se pocăiește și îl afla moartea așa. Desigur, gândul smerit trebuie să fie însoțit și de suspinul lăuntric, de zdrobirea lăuntrică. Pentru că gândul este gând, dar există și inima. “Și cu sufletul și cu inima și cu gândul“ *** "– Parinte, omul care se nevoieste poate trai pocainta în toata viata lui? – Da, daca se nevoieste corect nu-și vede sporirea sa, ci numai căderile și traieste în pocăință continua. Nu stie că la început se lupta cu un diavol, iar după aceea poate se luptă cu o ceată. Deoarece cu cât cineva depune mai multă putere ca să-și dezradacineze o patima și să dobandeasca o virtute, cu atât mai mulți vrăjmași se adună și trag și ei în jos de radacini. Atunci, desi nu își vede sporirea, cu toate acestea sporește destul de bine. Și se poate ca pana la moarte să trăiască această stare, să nu-și vadă sporirea, să creada că nu sporește deoarece are căderi, dar în realitate există sporire, pentru că mereu își mărește nevoința și se luptă cu tot mai mulți diavoli. Pocăința pentru nevoitor este o rucodelie care nu se termină niciodată. Pe cei morți îi plângem, îi îngropăm, îi uităm… Păcatele noastre însă le plângem mereu, până ce vom muri, dar cu discernământ și nădejde în Hristos, Care S-a răstignit ca să ne învieze duhovniceste.'' Sfântul Paisie Aghioritul, "Nevoință duhovnicească" https://t.me/stranaortodoxa

„Netinerea de minte a raului este semnul adevaratei pocainte, iar cel ce tine dusmanie si pare ca se pocaieste, este asemenea celui caruia i se pare ca alearga in vis.“ Sfântul Ioan Scararul

"Dar ce ar trebui să facem în cazul acesta noi, credincioşii Sfintei Biserici, văzând că ereticii ecumenişti, numindu-se ortodocşi, batjocoresc însăşi învăţătura despre Ea? Sau văzând că aceştia tăgăduiesc menirea mântuitoare a Bisericii, spunând că pentru mântuire nu este neapărat să te afli în sânul Bisericii, că Adevărul nu este numai al Ei sau că Ea nu-L deţine în plinătatea Lui? Sau că erezia nu este de fapt erezie, ci este un fel de adevăr? Prin toate acestea ei tăgăduiesc mărturisirea din Crez, în care spunem în fiecare zi: Cred întru Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică. Învăţătura Bisericii despre acestea o vedem întâi în Sfânta Evanghelie de la Matei: „Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori” (Mt. 7:15), despre care Sfântul Teofilact al Bulgariei aşa tâlcuieşte: „De obicei, ereticii sunt şireţi şi vicleni, de aceea zice „feriţi-vă”. Ei spun cuvinte frumoase şi arată de parcă ar avea viaţă cinstită, dar înlăuntrul lor este capcană . Haina de oi este blândeţea, de care se folosesc unii făţarnici pentru a se linguşi şi a amăgi”[1]. Oare nu se scuză ecumeniştii că îşi propovăduiesc eresul şi fac cele ale ereziei în numele dragostei şi a păcii? La fel şi Sfântul Apostol Pavel ne spune să fugim de cei care strică credinţa: „De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, ştiind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit” (Tit 3:10-11), şi iarăşi: „Nu vă înjugaţi la jug străin cu cei necredincioşi, căci ce însoţire are dreptatea cu fărădelegea? Sau ce împărtăşire are lumina cu întunericul? Şi ce învoire este între Hristos şi veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios?” (II Cor. 6:14-15). La fel şi în altă parte: „Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema! Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit – să fie anatema!” (Gal. 1:8-9), despre care acelaşi tâlcuitor lămureşte:„Anatematizând pe îngeri şi pe sine însuşi, el leapădă orice autoritate şi prieteşug omenesc în chestiunile credinţei… Şi o spune nu pentru umilirea apostolilor, ci pentru a îngrădi gurile ispititorilor şi a arăta că nu recunoaşte nici o autoritate atunci când este vorba de dogme”[2]. Şi Sf. Ioan Gură de Aur spune următoarele: „Şi nu a spus „dacă vor propovădui ceva potrivnic”, sau „vor tăgădui toate”, ci „chiar dacă ceva puţin însemnat vor binevesti ce nu se potriveşte cu ce am binevestit noi, să fie anatema!””[3]. Şi Sfântul Ignatie Teoforul: „Oricine vorbeşte altceva decât cele statornicite, chiar de ar fi demn în ale credinţei, chiar de ar posti, chiar de ar păzi fecioria, chiar minuni de ar face, chiar de ar prooroci, să-ţi fie acela ca un lup în piei de oaie, care lucrează moartea oilor”[4]. Sf. Vasile cel Mare: „De cei care arată că mărturisesc credinţa ortodoxă, dar sunt în unire cu cei care i se împotrivesc, dacă după mustrare nu vor întrerupe această unire, de aceia trebuie nu numai să te desparţi, dar nici fraţi nu se cuvine să-i mai numeşti” 👇 https://stranaortodoxa.wordpress.com/2022/12/06/invatatura-bisericii-despre-partasia-cu-ereticii-ramanerea-in-comuniune-cu-ecumenistii-argumente-si-contraargumente-stricarea-credintei-obstesti-este-pierzarea-de-obste-a-tuturor/?fbclid=IwAR166_8W3y1L4aNQDZ5AD2G5IRVOBoidaZriEkAX0ikQLtsN7z4CLUmg5qY

NEVOITORUL MÂNDRU La un Schit trăia odată Un monah nevoitor Ce era cu socoteala Cam înalt cugetător. El fiind la trup mai zdravăn Decât fraţii de la Schit Împlinea şi ascultarea Şi canonul îndoit. Şaptezeci şi cinci de aţe Regulat el învârtea, Pe când alţii mai bicisnici Nu putea ca el urma. Se plângeau de slăbiciune Către cel de sus numit, Iară el râdea de dânşii Socotind că-i pricopsit. Dumnezeu prea Milostivul N-a lăsat pe robul Său Ca să-şi piardă osteneala Pentru cugetul cel rău. Îi arată în uimire Pe un Înger luminat Cu un ciur frumos în mână De metanii încărcat. “Te făleşti (îi zice dânsul) Înălţându-te în gând Pentru aţele făcute Şi te mângâi numărând!? Iată ciurul cu metanii Pentru fiecare zi!” Şi zicând aşa, începe Îngerul a ciurui. După asta îi arată Cuviosului mirat Că din ciurul plin de aţe Numai trei s-au arătat! Şaptezeci şi cinci de aţe Iată ce au preţuit, Căci la ceruri dintre toate Numai trei ţi s-au primit! Când începi să faci canonul Gândul este adunat, Dar trecând puţină vreme Te apuci de vânturat. Te grijeşti să numeri bine Aţele ce mânuieşti, Dar cu mintea răspândită Ţări şi mări cotrobaeşti! Pentru asta din canonul Care zilnic ai făcut, Trei metanii sunt primite, – Cele de la început – ! Celelalte sunt pierdute Ca şi pulberea în vânt Căci în loc să fii la ceruri, Mintea zboară pe pământ! Nu voieşte Domnul număr (adică aţe) Dintru cuget răspândit, Mult, puţin, El vrea să facem Cu trezvire şi smerit! Iată cel bolnav (ce zice): Trei închinăciuni făcând, S-a primit ca împlinire A canonului de rând! Celuia cu neputinţă De nu poate împlini, Dar făcând şi el ce poate, Dumnezeu îl va primi! Iar de are ascultare Şi de boală-i chinuit Altă jertfă nu se cere Decât duhul mulţumit! (adică fără cârtire) Mulţumirea întru boală Este ca un sfânt prinos, Mai primit decât canonul Celui care-i sănătos! Iar suspinul celui trândav Este iarăşi mai primit Decât multa nevoinţă A celui ce s-s mândrit! Se pogoară fără roade Mândrul cel nevoitor Şi ca cedrul se înalţă Cel smerit cugetător! Să primească fiecare Ce-i trimite Dumnezeu Şi lucrând după putere Umilească-se mereu! sursa: Din Ierihon catre Sion

''Unde este începutul caderii? În gândul viclean.'' Sfântul Varsanufie de la Optina https://t.me/stranaortodoxa

"Timpurile sunt vitrege; un singur lucru ne mai rămâne: smerenia. Trebuie să te smerești! Acesta este lucrul cel mai de preţ şi cel mai de folos! Grăiește prorocul David: „Jertfa lui Dumnezeu – duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.” Mai bine un păcătos smerit decât un drept plin de mândrie! Trebuie să petreci împreună cu Domnul prin rostirea Rugăciunii lui Iisus. În mintea ta, în inima ta, în cugetul tău și pe buzele tale pururea să fie: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește‑mă pe mine, păcătosul.” Cât de fragile sunt cele pământești: și frumusețea, și sănătatea! Să-I aducem mulțumită Domnului și să ne mărturisim înaintea Lui neputința și nevrednicia, să Îi mulțumim cu smerenie." Staretul Nicon de la Optina https://t.me/stranaortodoxa

"Nu dă Dumnezeu un dar mare, fără o mare în­cercare. Pentru că după încercări a rânduit Dumnezeu și darurile, potrivit cu înțelepciunea Lui, pe care nu o pricep cei zidiți de El. Drept aceea, din necazurile grele ce ți se întâmplă prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, să cunoști câtă cinste a primit sufletul tău din partea măririi Lui. Căci pe măsura întristării, e și mângâierea." Sfântul Isaac Sirul https://t.me/stranaortodoxa

Post cu folos duhovnicesc! Dumnezeu să ne ajute să iertăm și să ne învrednicim a fi iertați! "... Căci a voi se află în mine, dar a face binele nu aflu; 19. Căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârşesc. 20. Iar dacă fac ceea ce nu voiesc eu, nu eu fac aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine. 21. Găsesc deci în mine, care voiesc să fac bine, legea că răul este legat de mine. 22. Că, după omul cel lăuntric, mă bucur de legea lui Dumnezeu; 23. Dar văd în mădularele mele o altă lege, luptându-se împotriva legii minţii mele şi făcându-mă rob legii păcatului, care este în mădularele mele. 24. Om nenorocit ce sunt! Cine mă va izbăvi de trupul morţii acesteia?" https://t.me/stranaortodoxa

Rugăciune care se citeşte în fiecare post Dumnezeul nostru, nădejdea tutu­­ror marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare departe, Cel ce mai înainte ai întocmit, prin Legea Ta cea Veche și Nouă, aceste zile de post, la care ne-ai învrednicit să ajungem acum, pe Tine Te lăudăm și Ție ne rugăm: întărește-ne cu puterea Ta, ca să ne nevoim întru ele cu sârgu­ință, spre mărirea numelui Tău celui sfânt și spre iertarea păca­telor noas­tre, spre omorârea patimilor și biru­­ință asupra păcatului; ca împreună cu Tine răstignindu-ne și îngro­pân­du-ne, să ne ridicăm din faptele cele moarte și să petrecem cu bună­plă­cere înaintea Ta întru toate zilele vieții noastre. Că Ție se cuvine a ne milui și a ne mântui pe noi, Hris­toase, Dum­­­ne­­zeule, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte, și Preasfântului și bu­nului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. https://t.me/stranaortodoxa

"Aparent formam o unitate, o umanitate, dar in realitate suntem atat de dezbinati! Ceea ce se petrece in inima face unitatea, iar nu infatisarea din afara. In inima se afla viata si moartea; acolo este vrednicia, acolo rautatea, iar adevaratul om este cel ascuns vederii trupesti. Inima este palatul lui Hristos. Inima este corabia sufletului, condusa de capitanul mintii. Mintea guverneaza gandurile, ca un conducator de cai care struneste haturile, intoarce caruta acolo unde vrea. Cel ce stie s-o conduca bine nu se lasa manat de animale. ………………………. Adevaratul semn al pecetei Duhului Sfant este umilinta totala, incercarea de a ramane ascuns ochilor oamenilor, iar nu a dori sa se arate tuturor. Si chiar daca ar poseda el toate darurile, al facerii de minuni, al vindecarilor, al cuvantarilor, al postirii, al rugaciunii nesfarsite -, pe toate si le ascunde de ochii lumii si se considera a fi praf si cenusa, nevrednic de nici o fapta buna. Cu cat gusta ei mai mult din Dumnezeu, cu atat sunt mai flamanzi si iubesc mai mult singuratatea, si nu lumea, pentru ca numai in singuratate pot vorbi cu Dumnezeu linistiti. Acesta este adevaratul semn al crestinului curat, iar nu laudarosenia acelora ce se considera ajunsi la putere si la forta de a-i schimba pe altii; acestia sunt amagiti de satana. Moartea adevarata nu este cea a trupurilor, cea exterioara, ci moartea cea ascunsa, cea a omului interior. Cine a trecut insa din moarte la viata in cele ascunse ale sale, acela, chiar daca trupul lui se distruge, el ramane viu in vecii vecilor. Si trupurile unora ca acestia se refac la loc in stralucire, caci ele sunt sfintite de duhul care a trait in ele. De aceea crestinii nici nu pomenesc cuvantul „moarte”, ci se roaga pentru odihna „celui adormit”. ……………………………………. Multi oameni ce duc o viata corecta in aparenta si practica cultul religios cu constiinciozitate sunt linistiti in constiinta lor ca merg pe drumul cel bun. Se inseala insa, necautand sa analizeze ce se petrece in inima lor! Acolo trebuie sa fie adevarata corectitudine, nu numai in comportarile exterioare, care de foarte multe ori sunt false, ipocrite. Nu intotdeauna aparenta evlavie este urmare a sfinteniei inimii. Pacatul sta ascuns si tasneste din cand in cand, prin diferite ganduri, in mintea omului. Cine nu duce lupta cu gandurile nu lupta cu satana si, mai curand sau mai tarziu, aceste ganduri rele se vor revarsa si in afara si-l vor conduce pe cel aparent corect la pacate fatise. Raul este ca un izvor ce tasneste neincetat. Asadar, sufletul trebuie sa se sileasca in permanenta sa opreasca valurile rautatii care vin peste el sub forma de ganduri inca de la inceput. Toata lumea cea vazuta este permanent in miscare, in agitatie, in lupta. Nimeni nu cunoaste insa cauza acestor nesfarsite tulburari, care sunt opera satanei. In lumea nevazuta a gandurilor omenesti tot satana lucreaza si tulbura. El este stapanitorul lumii acesteia, vazute si nevazute. Oamenii nu stiu, nu-si dau seama, ba inca nici nu vor sa stie, ca sunt permanent purtati de o putere straina si li se pare firesc tot ceea ce, de fapt, este contrar adevaratei lor firi, create dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Intreaga omenire, saraca, este amarnic inselata de satana. Numai cei luminati, care au castigat pacea lui Hristos, stiu si simt de unde vine toata agitatia lumii." (POCAINTA sau INTOARCEREA LA DUMNEZEU. Extrase din Omiliile duhovnicesti ale Sfantului Macarie Egipteanul, Editura Bizantina, Bucuresti) https://t.me/stranaortodoxa

Erezia propovaduita public! Ereziarhul Serafim Joanta chiar argumentează trădarea! Iude! Oare chiar ne-a întunecat mintea satana în asa hal încât să nu mai vedem si sa nu auzim !? Nu înțelegem? Televiziunea aceasta e folosita pentru "spalarea" de orice urma de ortodoxie si pregateste terenul pentru "marea unire" a tuturor sub umbrela satanei! Doamne ai mila...! (Evenimentul este recent. 14 martie 2024)

Dumnezeu să-l ierte! https://t.me/stranaortodoxa

Un studiu de follow-up publicat doi ani mai târziu în British Medical Journal (Golding J, Paterson K, Greenwood R, Mott M. Intramuscular vitamin K and childhood cancer. BMJ 1992; 305:341-346) a confirmat rezultatele studiului precedent. Comentariile autorilor, respectând stilul ştiinţific, sunt formulate conservator, dar părinţii preocupaţi de sănătatea copiilor lor vor descifra cuvântul “pericol” citind printre rânduri: “Singurele două studii care au examinat până în prezent relaţia dintre cancerul la copii şi vitamina K intramusculară au arătat rezultate similare şi relaţia este biologic plauzibilă. Beneficiile profilactice împotriva bolii hemoragice nu par a depăşi potenţialele efecte adverse ale injectării intramusculare de vitamină K…“ Riscul ca un copil să dezvolte leucemie ca urmare a injectării cu “vitamina K” este estimat la 1 din 500 (MIDIRS Midwifery Digest, Vol 2 #3, September 1992) Studii pe animale au legat administrarea de doze mari de “vitamina K” de diverse boli/afecţiuni, precum anemia, probleme de ficat, probleme de rinichi şi chiar de deces. Interestant este că icterul neonatal a devenit mult mai frecvent raportat de la introducerea injecţiei de “vitamina K”. Conform prospectului, reacţiile adverse includ hemoliza, anemia hemolitică, hiperbilirubinemia şi icterul, de asemenea reacţii alergice precum înroşire la faţă, tulburări gastrointestinale, eczeme, roşeaţă, dureri sau inflamarea locului injecţiei, mâncărimi etc. Prospectul de asemenea avertizează că doze mari din acest produs sintetic petrochimic poate cauza vătămări cerebrale la bebeluşi şi/sau tulburări ale funcţiilor hepatice. Hipoxia face parte de asemenea dintre efectele publicate ca apărând la bebeluşii injectaţi cu “vitamina K”. Citeste intreg articolul aici: http://pro-decizii-informate.ro/despre-vitamina-k/ INFORMEAZA-TE INAINTE DE NASTERE."

Atentie mămici ! În România nou născuții sunt injectati cu "vitamina" k în maternitate! "VITAMINA K - nu este o vitamina !! Sa inteleaga toti ca acel K vine de la KOAGULANT scris cu litera K in daneza si nu de la vreo vitamina naturala, si este un cocktail care ingroasa sangele si care contine: •Coal-Tar adica naphthalene (da, NAFTALINA) •Phenol (carbolic acid) este o substanta otravitoare derivata din coal tar) 😀 •Naphtha-quinone, •Phyllo-Quinone , •Phyto-nadione , •ALUMINIUM (care stiti cu totii ca este o neurotoxina care predispune la Alzheimer si altele) dextroza, •acid acetic (astringent si agent antimicrobial) •benzyl alcool-conservant Hydrochloric acid ( acid foarte coroziv) ...etc. Numai “bunataturi naturale” care fac “minuni” in corpul noului nascut...care se naste cu un ficat nou-nout, activat fiind doar dupa prima gura de aer, nestiind sa metabolizeze aceste neurotoxine si otravuri pe care noi le administram cu atata lejeritate.... *** Explic in acest video ce este de fapt aceasta “vitK”, care face exact ceea ce nu se intampla in mod natural in corpul unui nou nascut, din motive foarte logice si firesti: “Vit” K ingroasa sangele in loc sa permita celulelor inteligente (celulele stem) din placenta sa se transfere usor prin cordonul ombilical in corpul nou nascutului prin acei 150 ml de sange placentar care se transfera imediat dupa nastere prin cordonul ombilical, timp de 25 de minute. Urmariti acest video in limba romana: https://youtu.be/7FAUFzlTqsI *** Aveti si un alt video in care vi se explica de ce s-a "impins" pe piata aceasta injectie, de fapt: • pentru contracararea efectelor DEZASTRUOASE ale vaccinului impotriva Hepatitei B, care se injecteaza copiilor in primele minute dupa nastere si care provoaca sangerari in creier, stomac, distrugerea nervului Vag, si nu numai..... Asa ca au "inventat" koagulantul K care NU ESTE VITAMINA K, ci o protrombina, un coagulant, care ingroasa sangele nou nascutului, pentru a opri aceste mini hemoragii cauzate de conservantii atat de toxici ale vaccinurilor. Daca sangele este ingrosat de acest coagulant artificial, se mai intampla o nenorocire: celulele stem din placenta nu pot ajunge usor in corpul copilului. Si astfel, degeaba mai lasam cordonul sa pulseze, pentru ca aceste celule inteligente care “repara” orice fel de probleme aparute intr-o nastere mai dificila, nu vor mai ajunge in corpul nou nascutului, acolo unde le si este locul, si nu intr-o banca de celule....dar acesta este alt subiect.... https://www.youtube.com/watch?v=6LUVEI7IjHw ~~~ INFORMEAZA-TE INAINTE SA IEI ORICE HOTARARE. Nu mai astepta sa ia altcineva hotarari sanatoase in locul tau. ESTE COPILUL TAU. ~~~ “Vitamina K” este un produs sintetic petrochimic cu denumiri comerciale precum FITOMENADION®, AquaMEPHYTON®, Konakion®. Efectele administrării de “vitamina K” sintetică: DIN PROSPECT: “Reacţii severe, inclusiv decese, au fost observate în timpul şi imediat după injectarea intravenoasă de phytonadione, chiar dacă fuseseră luate precauţii pentru diluare şi evitarea injectării rapide…” Injecţia de “vitamina K” a fost asociată cu leucemia, inclusiv leucemia acută limfoblastică […]. Cercetările efectuate de Dr. Louise Parker, de la Sir James Spence Institute of Child Health din Newcastle upon Tyne, au produs cele mai surprinzătoare rezultate. Dr. Louise Parker a fost citată în British Medical Journal în 1998: “Pe baza dovezilor publicate în prezent, nu se poate respinge sugestia că injectarea neonatală intramusculată de vitamina K creşte riscul de leucemie în copilăria mică.” British Journal of Cancer a publicat “Factori asociaţi cu cancerul la copii” (“Factors associated with childhood cancer“), de J. Golding, et al, în 1990. Raportul indica faptul că injecţiile intramusculare de vitamina K administrate universal măresc semnificativ şansele pentru copii de a dezvolta forme de cancer.

Pentru cei cărora viclenii ecumeniști le spun că nu trebuie sa "judecăm" ierarhia căzută în erezie care trage după ea poporul ignorant : "Ce viclenie perfidă şi neagră! Ce făţărnicie! Slugile Antihristului nu vor ca creştinismul contemporan să judece pe cineva pentru fărădelegile săvarşite. Ei vor să acţioneze liber şi să pregătească o atmosferă prielnică pentru grabnica întronare a stăpanului lor. Orice creştin cinstit şi responsabil trebuie să înţeleagă că numai Antihristul, duşmanul lui Hristos, vrea atotiertarea. El vrea ca oamenii să nu poată deosebi binele şi răul, speră ca oamenii să accepte răul cu bucurie şi să-l primească pe el, Antihristul, fără luptă. Din dragoste pentru Adevăr trebuie să luptăm fără mîndrie şi trufie cu păcatele proprii şi cu răutatea sufletului nostru, trebuie să demascăm şi să descoperim răul peste tot. În acest veac neruşinat şi viclean avem sarcina de a păstra credinţa şi devotamentul nostru pentru Adevărul Evanghelic autentic şi pentru Mîntuitorul Nostru Iisus Hristos Dătătorul de viaţă, Biruitorul iadului şi al morţii. Nu trebuie să se creadă că orice pace trebuie preţuită. Se ştie foarte bine că există un dezacord minunat la fel cum există şi o comuniune păgubitoare de idei. Dar trebuie să avem o pace bună, cu scop bun care să ne unească cu Dumnezeu.” IPS Averchie Taushev, "Despre principiile evanghelice ale iertarii pacatelor si judecarii raului" 👇 https://stranaortodoxa.wordpress.com/2017/09/20/nu-judecati-ca-sa-nu-fiti-judecati-este-oare-condamnarea-antihristului-si-a-slugilor-lui-fidele-o-judecata-pacatoasa-nedreapta-oprita-de-evanghelieadevarul-evanghelic-si-dragost/?fbclid=IwAR1tRODK9R9FKGjwbyqnAiF-P58o6BWe_HfgD4zu5l2LhqgRxhxqAHn2qd4

„Omului care citeşte cu minte goală cele cuprinse în stihurile grele, i se goleşte şi inima şi se stinge în ea puterea dumnezeiască ce dăruieşte inimii gustarea cea mai dulce, în minunata înţelegere a sufletului. Oricine obişnuieşte să alerge spre ceea ce îi este înrudit. De aceea şi sufletul ce are părtăşie cu Duhul, cand aude vreun cuvant care are ascuns în el o putere dumnezeiască, atrage cu înfocare conţinutul lui. Nu pe orice om îl trezeşte un lucru care e spus duhovniceşte şi care are în el ascunsă o putere, ca să se minuneze de el. Cuvantul despre virtute are nevoie de o inimă care se odihneşte de cele ale pămantului şi de îndeletnicirea cu ele. Lucrurile virtuţii nu trezesc gandul omului a cărui cugetare se osteneşte cu grija celor trecătoare, ca să le poftească şi să caute să le dobandească." Sfântul Isaac Sirul https://t.me/stranaortodoxa

"Slava deşartă este un rău foarte mare nu numai pentru că îl împinge pe om spre păcat, dar mai ales pentru că, adeseori, însoţeşte chiar virtutea! Dacă diavolul nu va reuşi să ne îndepărteze de pe drumul virtuţii, atunci se va folosi de virtute. Adică ne va îndemna să stăruim în nevoinţe, dar ne va răpi roadele acestora îndemnându-ne să ne trufim cu ele. Nu se poate ca atunci când omul tânjeşte şi după virtute şi după slavă, să le dobândească pe amândouă. Le poate dobândi pe amândouă dacă urmăreşte doar virtutea cerească, pentru că la ea se poate adăuga şi slava. Dar când le doreşte pe amândouă, nimic nu izbândeşte. Aşadar, cel care săvârşeşte o faptă bună, încercând să câştige şi slava oamenilor, fie o câştigă, fie nu, el îşi ia răsplata în această viaţă şi nu va mai lua nici un fel de răsplată în viaţa viitoare. De ce? Pentru că în loc să aştepte multă şi veşnică plată de la Domnul, a voit răsplata neînsemnată şi vremelnică a oamenilor. Pe de altă parte, cel care lucrează o anumită virtute duhovnicească numai şi numai ca să-I fie pe plac lui Dumnezeu, îşi păstrează virtutea neatinsă, este răsplătit cu bogăţie nestricăcioasă în ceruri, iar în această viaţă dobândeşte multă mângâiere, având nădejde că va veni vremea când va fi răsplătit. Dar nu numai atât, pentru că acest om, având comori bine păstrate în ceruri, va primi fără să se aştepte şi slava omenească. Omul se bucură de multă slavă atunci când nu o vrea şi când nu o caută. Aşadar, câştigăm totul atunci când lucrăm cu smerenie pentru Dumnezeu, şi pierdem totul când cu mândrie, tânjim spre slava omenească." Sfântul Ioan Gura de Aur https://t.me/stranaortodoxa

Care sunt cele mai mari minuni Vrednicul de pomenire Pr. Antim de vorbă cu un grup de pelerini pe cand se afla la mănăstirea Bistrița - Neamț https://t.me/stranaortodoxa

"In lupta ta cea nevăzută călăuzeşte-te după poveţele Sfinţilor Părinţi ai Bisericii tale: ei poruncesc ca înainte de a te fi înnoit prin lucrarea vădită a Sfântului Duh să te fereşti de orice vedenie, de orice glas din afara sau dinlăuntrul tău ca de o pricină vădită pentru amăgirea de sine. Păzeşte-ţi mintea lipsită de închipuiri; goneşte toate visările şi părerile care se apropie de ea, prin care căderea a măsluit adevărul, îmbrăcat în pocăinţă, stai cu frică şi evlavie înaintea Marelui Dumnezeu, Care poate să curăţească păcatele tale şi să te înnoiască prin Prea Sfântul Său Duh. Venind, Duhul te va povăţui la tot adevărul (In. XVI, 13). Simţirea plânsului şi a pocăinţei este singurul lucru de trebuinţă sufletului care se apropie de Domnul cu hotărârea de a primi de la El iertarea greşelilor sale. Aceasta este partea cea bună! Dacă ai ales-o, să nu se ia de la tine! Nu schimba această comoară pe simţiri deşarte, mincinoase, silite, părute harice; nu te pierde pe tine însuţi linguşindu-te." Sfântul Ignatie Briancianinov, "Experiențe ascetice " https://t.me/stranaortodoxa