Best analytics service

Add your telegram channel for

  • get advanced analytics
  • get more advertisers
  • find out the gender of subscriber
CategoryNot specified
Channel location and language

audience statistics Strana ortodoxă

Site ortodox  https://stranaortodoxa.wordpress.com/  ''Cel căruia i se pare că stă neclintit, să ia seama să nu cadă.''(Corinteni 1; 10 ) 
1 612+1
~514
~3
31.87%
Telegram general rating
Globally
1 286 618place
of 6 645 523
153place
of 417

Subscribers gender

Find out how many male and female subscibers you have on the channel.
?%
?%

Audience language

Find out the distribution of channel subscribers by language
Russian?%English?%Arabic?%
Subscribers count
ChartTable
D
W
M
Y
help

Data loading is in progress

User lifetime on the channel

Find out how long subscribers stay on the channel.
Up to a week?%Old Timers?%Up to a month?%
Subscribers gain
ChartTable
D
W
M
Y
help

Data loading is in progress

Since the beginning of the war, more than 2000 civilians have been killed by Russian missiles, according to official data. Help us protect Ukrainians from missiles - provide max military assisstance to Ukraine #Ukraine. #StandWithUkraine
''A-i trece omului gânduri rele prin minte nu este un lucru neliniştitor, pentru că numai îngerilor şi celor desăvârşiţi nu le trec gânduri rele. Neliniştitor este atunci când omul nivelează o bucată a inimii sale şi îi primeşte pe lupii cei cu aripi – pe diavoli. Dacă vreodată se va întâmpla şi aceasta, ime­diat trebuie spovedanie, cultivarea aeroportului şi plantarea de pomi roditori, pentru ca inima să devină iarăşi rai.'' Sf. Paisie Aghioritul, “Nevointa duhovniceasca“
218
9
"Să ducem învăţătura la fraţii noştri, fie că ne ascultă, fie că nu. De ne ascultă, câştig va fi şi pentru ei şi pentru noi. Nu ne ascultă, îşi asumă răspunderea. Făcut-am ceea ce ni se cerea, dându-le sfaturi; iar ei de nu le lucrează, nimic supărător nu va veni pentru noi. Greşeala nu-i de a încredinţa, ci de a nu-i sfatui. După ce lucrarea am împlinit şi i-am sfătuit cu bună urmare şi stăruinţă, – nu mai suntem noi, ci vor fi ei cei care vor da socoteală lui Dumnezeu. Se cade să fim folositori nu numai nouă, ci, asemenea, şi altora. Hristos ne-a învăţat aceasta, asemuindu-ne sării, dospiturii, făcliei; toate lucruri de folos şi cu folosinţă pentru alţii. Făclia nu arde pentru ea însăşi, ci pentru cei aflaţi în întuneric. Sunteţi o făclie nu numai pentru voi înşivă, ci pentru a scoate din rătăcire pe cel aflat în ea. La ce bună, făclia, dacă nu luminează pentru cel aflat în întuneric? La ce bun un creştin, dacă nu câştigă pe nimeni, dacă nu aduce pe nimeni la virtute? Sarea, la rându-i, nu lucrează numai a se păstra pe sine, ci păstrează lucrurile supuse degradării, împiedicându-le de a se strica şi a se pierde. Asemenea voi, din care Dumnezeu a tăcut o sare duhovnicească, trebuie să ţineţi în picioare, să păstraţi mădularele care se strică, adică pe acei dintre fraţii voştri care sunt comozi şi fără grijă, sau nepăsători, aducându-i la trupul Bisericii. Şi tot aşa. Mântuitorul v-a spus că sunteţi dospitură. Ea nu se creşte pe sine, ci cu toate că-i mică şi neînsemnată, face să crească cealaltă parte covârşitoare a aluatului. Aşa şi voi. Dacă sunteţi puţini, înmulţiţi-vă prin puterea credinţei şi prin râvna cea dumnezeiască. Şi după cum dospeala e cu tărie, deşi-i mică, cum o ia înainte din pricina căldurii din ea şi a alcătuirii ei, tot aşa voi, de vreţi, puteţi face părtaşi râvnei care vă însufleţeşte, pe încă mulţi alţii…" Sfântul Ioan Gură de Aur
Show more ...
Strana ortodoxă
Site ortodox https://stranaortodoxa.wordpress.com/ ''Cel căruia i se pare că stă neclintit, să ia seama să nu cadă.''(Corinteni 1; 10 )
205
5
386
8
"Părintele este întrebat: Păi va fi o Biserică fără preoţi, fără arhierei? La care el răspunde: „Da, iată că a fost şi în vremurile grele ale creştinismului, cînd te lua, te lăsa să îţi faci rugăciunea, şi îţi tăia capul. Acolo n-avea nici preot, nici… Avea [şi arată în sus cu braţul]…Vom fi puşi la încercare, dar să nu ne temem, turmă mică! – fiindcă Domnul rămîne cu noi. Să nu ne gîndim însă că vom trece prin viaţă, prin viaţa creştină, şi nu ne vom asemăna cu durerile Mîntuitorului Hristos, cînd a spus: «Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?» Orice suferinţă îşi are menirea ei. Şi, dacă sîntem conştienţi de această menire, o putem primi cu toată inima. Să fiţi încredinţaţi că asta vi se cere de la Dumnezeu: să primiţi cu toată inima ceea ce vine! Căci, dacă e îndoială, nu mai e jertfă. Să fiţi pregătiţi în fiecare zi şi în fiecare clipă!”
Show more ...
Dacă până acum slugile diavolului au vrut să ne lepădăm de credinţă, de Adevăr, ceea ce va urma va fi satanizarea omului. Vor să ne pună pe toţi în starea de deţinuţi – Părintele Iustin Pârvu
„Întrebîndu-l unii (pe Părintele Iustin) dacă vor mai fi prigoane precum aceea pe care a trăit-o el, zicea aşa: „Prigoane, puşcării, lagăre, temniţe, izolări, înfometări, schingiuiri, umiliri…
448
17
"E de-ajuns numai să strigăm din inimă şi să vărsăm lacrimi, ca să intrăm îndată la Dumnezeu şi să-L atragem spre milă. Când rugăm pe un om, de multe ori ne temem ca nu cumva să fie de fată un duşman sau unul dintre potrivnicii noştri, să audă cererea noastră şi să înfăţişeze spusele noastre altfel şi să strice dreptatea. Când însă rogi pe Dumnezeu nu poţi bănui nimic din acestea. Dumnezeu ne spune: „Când vrei să Mă rogi, vino singur la Mine, fără să fie cineva de fată, strigă cu inima, fără să mişti buzele!”. „Intră, spune Hristos, în cămara ta! închide uşa şi te roagă Tatălui tău întru ascuns; şi Tatăl tău. Care vede întru ascuns, îţi va răsplăti la arătare”. Vezi ce cinste covârşitoare? Dumnezeu îţi spune: „Când Mă rogi, să nu te vadă nimeni! Dar când te cinstesc Eu, aduc martoră întreaga lume pentru binefacerea ce-ti fac. Să ne convingă aceste cuvinte să nu ne rugăm de ochii lumii, nici împotriva duşmanilor noştri şi nici să-L învăţăm pe Dumnezeu cum să ne ajute. Dacă apărătorilor şi avocaţilor le spunem numai pricina pentru care ne judecăm şi lăsăm pe seama lor chipul apărării, să rânduiască ei lucrurile noastre cum vor, apoi cu mult mai mult trebuie să facem asta cu Dumnezeu. I-ai spus Lui pricina ta? I-ai spus ce ai păţit? Nu-I mai spune cum să te ajute! Dumnezeu ştie bine folosul tău. Sunt mulţi oameni care pun în rugăciunile lor mii de cereri, spunând: „Doamne, dă-mi sănătate trupului, îndoieşte-mi averile, pedepseşte pe duşmanul meu!”, cereri pline de multă nesocotinţă. Trebuie să laşi la o parte toate aceste cereri şi să te rogi lui Dumnezeu aşa cum s-a rugat vameşul: „Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!”, şi Dumnezeu ştie cum să te ajute. „Căutaţi, spune Domnul, mai întâi împărăţia lui Dumnezeu, şi toate acestea se vor adăuga vouă”. Aşadar, iubiţilor, aşa să filozofăm: să ne rugăm cu durere în suflet şi cu smerenie, bătându-ne pieptul ca şi vameşul şi vom dobândi ceea ce cerem; dar dacă ne rugăm plini de mânie şi de furie, Dumnezeu se va scârbi de noi şi ne va urâ. Să ne zdrobim dar inima, să ne smerim sufletele; să ne rugăm şi pentru noi, dar şi pentru duşmanii noştri."
Show more ...
”Când ne mângâie Dumnezeu, nu ne poate vătăma nimeni, de ne-ar necăji mii şi mii de oameni. Când Dumnezeu întăreşte inima, nimeni n-o poate clătina” – Sfântul Ioan Gură de Aur
Nimic nu laudă şi iubeşte atâta Dumnezeu ca sufletul blând, smerit şi recunoscator Ia şi tu aminte, frate! Când vezi că te loveşte şi te supără o nenorocire la care nu te aşteptai, nu alerga la oam…
360
5
"Fără îndoială se cade să mărturisim că, prin absenteismul ortodocșilor, ecumenismul și-a ajuns întru totul țelul. Fiindcă lucrarea aceasta de alterare din rădăcină a cugetului ortodocșilor și-au asumat-o păstorii înșiși, chiar episcopii care de acum au rolul pe care îl jucau cândva uniții și misionarii protestanților. De cealaltă parte norodul trebuie călăuzit să nu mai facă deosebire între cuviincios și necuviincios, ci ca să le socotească pe toate la fel. Erezia ecumenismului constă în înlăturarea hotarelor Bisericii, în apropierea treptată – la nivel bisericesc – de toți ereticii și în întrepătrunderea ortodocșilor cu aceștia. Adică tocmai ceea ce Părinții au combătut, noi trebuie să iubim, ceea ce ei au ocolit, noi trebuie să îmbrățișăm, ceea ce ei au blestemat, noi trebuie să recunoaștem, ceea ce ei au retezat, noi trebuie să coasem la loc și ceea ce ei au condamnat, noi trebuie să dezvinovățim. De aceea spunem că ecumenismul nu este o erezie care lovește sau alterează o anumită dogmă, ci erezie care calcă totul în picioare, transformând treptat Biserica – prin dezrădăcinare și anulare – din Rai în peisaj lunar. Faptul că astăzi ecumenismul înaintează către anularea hotarelor Bisericii și ale credinței în mod treptat și metodic este dovedit de lupta organizată împotriva adevărului și a credinței adevărate, precum și de punerea în aplicare a unui plan bine stabilit, așa încât toate să fie înghițite de popor și mai ales de monahi. Iar faptul că ecumenismul, dimpotrivă, este prezentat ca și cum n-ar înlătura nimic din credință și Tradiție, iar păstorii – mai ales episcopii – se laudă și se înfățișează ca păzitori ai credinței și ocrotitori ai turmei, demonstrează că este cea mai vicleană erezie: erezie care se comportă asemeni sepiei, care cu cerneala ei tulbură apa și ia culoarea mediului înconjurător; erezia vremurilor de pe urmă în care diavolul va încerca să-i înșele și pe cei aleși. Ceea ce ajută mai mult decât ne închipuim la consolidarea ereziei ecumeniste este evoluția științei și tehnologiei, precum și concepțiile contemporane despre lume, împreună cu care nu doar că se întovărășește de minune, dar de cele mai multe ori le folosește ca unelte și arme pentru a se răspândi. Cu alte cuvinte știința și tehnologia ne duc spre o viață lejeră, fără constrângeri și limite, fără nevoință și lipsuri, anulând de fapt viața ascetică a Bisericii: sărăcia, înfrânarea, strâmtorările și lupta împotriva patimilor. În vreme ce viziunile moderne despre lume vorbesc despre comunicare, unitate, înlăturarea barierelor, de pace, dragoste, împrietenire și – în special – de faptul că trebuie eradicate toate concepțiile vechi pentru a intra în spiritul Noii Ere. Toate acestea de bunăseamă că sunt pe placul ecumenismului, al cărui duh este lumesc și secularizat, dar sunt în opoziție cu întreaga Tradiție a Bisericii. Astfel ecumenismul este prezentat în ochii lumii ca progresist, iar purtătorii săi ca oameni pacificatori și cu viziune largă, care se îngrijesc până și de ecologie și de salvarea planetei, pe când Ortodoxia ar fi statică, înțepenită în cele vechi, nemișcându-se nici măcar un pas din Tradiția ei! Pe deasupra unificarea politică și guvernarea tuturor oamenilor în scopul pecetluirii lor, după modelul Apocalipsei Sfântului Ioan Teologul, precum și dominația antihristului ajută la întărirea ereziei ecumeniste, pentru că prin ea se reușește o unificare bisericească, o guvernare unică a „bisericii” și o interdependență cu evoluțiile politice, așa încât Biserica să nu încerce nicio împotrivire sau ocrotire a membrilor ei față de situația politică sau de apostazia spirituală."
Show more ...
ACORDUL PESTE VEACURI AL SFINŢILOR PĂRINŢI CU PRIVIRE LA NECESITATEA – PREVĂZUTĂ DE CANONUL AL XV-LEA AL SINODULUI DE LA CONSTANTINOPOL DIN 879 – ÎNTRERUPERII POMENIRII EPISCOPULUI CARE PROPOVĂDUIEŞTE EREZIE ÎN BISERICĂ
Sfântul Marcu Evghenicul: Luptele şi separarea lui „Vom vorbi în continuare de ultimul apărător al Ortodoxiei înainte de cădereaConstantinopolului, Sfântul Marcu Evghenicul, numit atletul Ort…
364
9
Comunicat al părintelui Antim Gâdioi (ultimul) Dată: 3 februarie 2022 (Strana ortodoxă) "Discursurile teologice ale părintelui Sava, la început după 2016, erau pe linia Adevărului Patristic, iar de la o vreme, a început să facă compromisuri, și mai nou cu iconomia ce ar putea sa o facă preoții îngrădiți de ecumenism, adică să le mai îngăduie să participe la Tainele Bisericii celor care sunt în comuniune cu ecumenismul(credința denaturată). Iconomia sau părtășia la o învățătură falsă(erezia) intră în contradicție cu hotărârile Sinoadelor Ecumenice și cu învățăturile Sfinților Părinți. Sf. Ioan Gură de Aur spune: “dușmani ai lui Hristos nu sunt numai ereticii, ci și cei ce sunt în comuniune cu ei”. Adică, pe înțelesul omului de rând, dacă nu s-a îngrădit de învățătura denaturată pecetluită în 2016 la Sinodul din Creta, acest sfânt părinte, luminat de Duhul Sfânt, trage un semnal de alarmă, și arată că omul devine dușman al lui Hristos și nu mai este fiu al Bisericii. Sfântul Maxim Mărturisitorul spune: “nu există compromis și iconomie în chestiune de credință, de care depinde mântuirea veșnică a sufletelor oamenilor”. Tot el spune: “dacă de dragul iconomiei, credința mântuitoare(ortodoxă) se amestecă cu credința mincinoasă(erezia), acest soi de așa-zisă iconomie este totală despărțire de Dumnezeu, și nu unire”. Sfântul Marcu al Efesului spune: ”chestiunile credinței ortodoxe nu admit iconomia: niciodată nu s-au îndreptat cele bisericești prin soluții de mijloc”. Dacă vrem să ne mântuim, Hristos care este Adevărul și Viața, nu ne îngăduie să facem concesii și iconomie. Sfinții Mărturisitori și miile de mucenici la fel ne avertizează, căci ei și-au vărsat și sângele pentru Adevăr. Eu personal, nu vreau să devin dușmanul lui Hristos, și am vorbit în repetate rânduri cu părinți din zona Neamțului și le-am zis: iconomia nu ajută la zidirea sufletelor, ci îi vatămă și pe cei râvnitori în cele ale credinței. Toți creștinii ortodocși din țara noastră și nu numai, dacă au fost la Biserică participând la Tainele ei, știu ce înseamnă Sf. Liturghie, Sf. Maslu, Taina Sf. Botez, Taina Cununiei, etc. Tu, ca preot, nu-l ajuți pe cel ce este în credința falsă, dacă-i îngădui să participe la Sf. Liturghie și celelalte Taine, gândind că în felul acesta se va convinge și va părăsi rătăcirea, ci gândesc că mai bine este să fie chemat la dialog(cateheză) între tine și el, și dacă l-ai convins, ai câștigat un suflet, și după aceea poate să intre în comuniune cu cei binecredincioși. La fel, în repetate rânduri, le-am spus acelor părinți, că nu participarea la multe sinaxe care apoi rămân vorbe fără aplicare, nu ne ajută nici pe noi, nici pe creștini, ci numai acele sinaxe care se fac in Duhul Adevărului și în învățătura Sfinților Părinți, iar preoții participanți, gândindu-se serios la mântuirea proprie și a sufletelor încredințate, să transpună în practică hotărârile luate acolo. Sinaxele ce vor mai fi, dacă participanții la ele vor păstra cu sfințenie acrivia și învățăturile Sfinților Părinți, voi fi și eu de acord întru totul și voi rămâne în comuniune cu aceștia. Mulți fii duhovnicești de-ai mei, prin participarea la Sf. Liturghie și alte Taine, intră în comuniune cu unii părinți din zonă îngrădiți de ecumenism, dar care nu totdeauna au ținut cont întru totul de acrivia Sfinților Părinți. De aceea îi îndemn pe toți creștinii ortodocși îngrădiți de ecumenism și fac referire și la fiii mei duhovnicești, că trebuie să fie cu mare atenție pentru sufletul propriu, mai ales în aceste vremuri tulburi și confuze, cu cine intră în comuniune de rugăciune. Pentru fiecare suflet S-a răstignit Hristos, și eu ca preot voi da socoteală de toate acele suflete, dacă nu le-am îndemnat și arătat calea dreaptă spre mântuire și veșnicie. În încheiere, implor milostivirea lui Dumnezeu ca prin mijlocirile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a tuturor sfinților mărturisitori din toate timpurile și a milioanelor de mucenici care au pecetluit credința dreaptă prin sângele lor, să ne lumineze pe toți, ca să rămânem adevărați fii ai Bisericii Luptătoare, și în final
Show more ...
352
4
să aflăm milă de la Hristos Mântuitorul nostru, în Ziua Judecății. Amin."
351
2
https://stranaortodoxa.wordpress.com/2022/12/06/invatatura-bisericii-despre-partasia-cu-ereticii-ramanerea-in-comuniune-cu-ecumenistii-argumente-si-contraargumente-stricarea-credintei-obstesti-este-pierzarea-de-obste-a-tuturor/
Învăţătura Bisericii despre părtăşia cu ereticii. Rămânerea în comuniune cu ecumeniştii – argumente şi contraargumente. „Stricarea credinţei obşteşti este pierzarea de obşte a tuturor”
„Am arătat până acum tezele care alcătuiesc eresul ecumenismului, felurile în care acestea au fost aplicate în viaţa bisericilor ortodoxe, precum şi răspândirea la care această învăţătură a a…
371
8
''Putem sta in fata drumului mantuirii, indoindu-ne daca, intr-adevar, acesta este singurul drum şi daca nu cumva exista vreun altul mai comod sau mai lesnicios. Putem, de asemenea, sa credem in adevarul şi in necesitatea acestui drum şi totuşi, in acelaşi timp, sa dormim nepasatori in fata lui sau sa amanam hotararea de la o zi la alta. Putem sa stam şi sa ne minunam de fiecare calator de pe drum, fara sa ne urnim totuşi din loc sau sa facem cativa paşi si sa ne retragem, şi iar sa facem cativa paşi şi iar sa ne retragem. Ce pacat ar fi ca, in ziua hotaratoare a sortii obstesti, cu toate ca ştiusem foarte bine cum putem primi veşnica izbavire, sa ne trezim lipsiti de ea! Nu cred ca cineva dintre noi vrea sa apartina vreuneia dintre aceste categorii. Sa va fereasca Dumnezeu… Dar iata in ce stare ne mai putem afla: sa credem ca mergem, dar, de fapt, sa stam pe loc; sau sa ne mişcam fara sa inaintam, asemenea unui catar care invarte o roata de moara. La aceste situatii va rog sa luati aminte. Şi aici pot exista mai multe cazuri. Vi-l voi infatişa pe cel principal. Se intampla cand cineva se opreste la suprafata, fara sa ia aminte la starea launtrica a inimii, pe cand intrarea in Imparatie nu se face altminteri, decat in inima şi prin inima.'' Sfantul Teofan Zavoratul, ''Viata launtrica''
Show more ...
418
2
"Soarele să nu apună peste mânia voastră. (Efescni 4, 26) Amurgul fiecărei zile trebuie să ne aducă aminte de sfârşitul vieţii, de apusul după care pentru noi nu va mai răsări niciodată soarele. Seara întrerupe pentru un anumit răstimp activitatea noastră; ne amânăm până dimineaţa îndeletnicirile, treburile, lăsăm să se odihnească şi gândurile, până şi simţămintele. Munca zilei s-a încheiat şi cine ştie, poate chiar pentru totdeauna. De aceea, atunci când încheiem o zi trebuie de fiecare dată să ne cercetăm pe noi înşine şi să facem rânduială în toată lumea noastră lăuntrică, ca şi cum ne aşteaptă sfârşitul vieţii. Mai ales la ceasul rugăciunii de seară trebuie să ne curăţim inima de toate păcatele şi lucrurile nedrepte care s-au adunat acolo în timpul zilei: de orice simţământ de amărăciune, supărare sau nesupunere, de orice pornire de mânie, de tot ce ne îndepărtează de Dumnezeu. Viaţa noastră e trecătoare; când se lasă noaptea nu ştim dacă vom mai vedea zorile şi dacă ni se va mai da prilejul de a îndrepta ceva. Inaintea lui Dumnezeu şi a conştiinţei noastre să nu ne îngăduim a ascunde în inimă, atunci când mergem spre somn, nici o răutate, nici un gând păcătos. Soarele să nu apună peste mânia voastră este un sfat venit din cea mai înaltă înţelepciune." ("Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu, 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului", Editura Sophia)
Show more ...
Strana ortodoxă
Site ortodox https://stranaortodoxa.wordpress.com/ ''Cel căruia i se pare că stă neclintit, să ia seama să nu cadă.''(Corinteni 1; 10 )
411
8
"De ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi de ce mă tulburi? (Psalmi 41, 6) Tulburatu-s-a sufletul meu în mine, recunoaşte psalmistul, şi cuvintele ce urmează: Toate talazurile şi valurile Tale peste mine au trecut ne lămuresc starea aceasta a lui. Există momente când şi sufletul credincios se umple de mâhnire; peste el trece val după val, îl apasă lipsa de înţelegere şi de bunăvoinţă a semenilor, dezamăgirea, nereuşitele. Atunci îşi pune, ca David, întrebarea: „De ce umblu mâhnit? De ce este atât de puţină bucurie în viaţa mea?" El se plânge lui Dumnezeu însuşi, nu oamenilor, şi orice plângere adusă nemijlocit Lui se preface grabnic în laudă. Adie asupra omului Duhul Mângâietor, Care îi schimbă starea sufletească: atunci, el începe dintr-o dată să-şi amintească bunătatea şi ajutorul lui Dumnezeu: Ziua porunci-va Domnul mila Sa, şi noaptea cântarea Lui va fi cu mine (Psalmi 41, 11), şi va încheia spunând cu convingere: Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci mă voi mărturisi Lui, Mântuitorul feţei mele şi Dumnezeul meu. Suflete mâhnit! Ridică-te deasupra adâncului grijilor şi amărăciunilor tale, priveşte fară teamă valurile ce se înalţă câteodată în jurul tău, ţine minte că prin ele ţi se deschide cale şi că deasupra lor îţi strălucesc lumina Lui şi adevărul Lui, care te vor povăţui şi te vor aduce la muntele cel sfânt al Lui şi la locaşurile Lui (Psalmi 42, 3). Invaţă-te să dai slavă lui Dumnezeu, şi tânguirea va înceta. Nădăjduieşte, şi mâhnirea va pieri." ("Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu, 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului", Editura Sophia)
Show more ...
Strana ortodoxă
Site ortodox https://stranaortodoxa.wordpress.com/ ''Cel căruia i se pare că stă neclintit, să ia seama să nu cadă.''(Corinteni 1; 10 )
414
3
Colindul Sfântului Nicolae

file

608
25
"Vrajmasii Domnului Iisus Hristos vor lua in captivitate intreg pamantul, iar Marea Biserica va inceta sa fie biserica a lui Dumnezeu. Mari nenorociri se vor abate pe pamantul romeilor, si, prin marea judecata a lui Dumnezeu, va inceta sa mai fie. Oamenii vor pieri, orase vor fi nimicite, chiar neamuri intregi vor pieri, caci nimic nu este nou sub soare decat sufletul omului, care este facut dupa chipul si [spre] asemanarea lui cu Dumnezeu. Nu cautati ajutor la crestinii din Apus, nadajduind ca ei sa ia armele si sa apere mostenirea crestina obsteasca. Nu nadajduiti in aceasta. Caci crestinii apuseni nu sunt crestini; ei sunt pagani. Chiar si noi, ortodocsii, avem multe lucruri care sunt pagane. Frate, nu te intrista la cuvintele mele, ci cerceteaza-ti sufletul. Uita-te numai cati idoli primesti: Mercur – zeul lacomiei; Afrodita – zeita concupiscentei; Ares – zeul maniei etc.; si, in centru, Zeus – tu cu iubirea de sine si iubirea placerilor. Da, frate, avem multe paganatati, caci noi, ortodocsii, suntem pacatosi, atat din parte cat si ca neam. Totusi, noi suntem pagani la suprafata, in vreme ce in adancul sufletelor suntem crestini, caci in smerenia noastra noi il avem pe Hristos in inimile noastre. Si, de aceea, in ciuda pacatelor noastre, intru smerenia noastra adusu-Si-a aminte de noi Domnul. Neamurile apusene sunt crestine la suprafata, dar in inimile lor, in sufletele lor, ei sunt pagani. Noi, ortodocsii, ne intristam pentru idolii care traiesc in sufletele noastre, dar intru smerenia noastra cadem inchinandu-ne inaintea Domnului, dorind din toata inima sa fim ai Lui. Cu toate acestea, in cazul apusenilor, crestinismul lor este ca o arama cu un strat subtire de aur; restul este cu totul pagan, caci inauntrul sufletelor lor ei se pleaca idolilor lor, iar acesti idoli imparatesc intru ei. Sunt mandri, si Hristos nu locuieste in inimile lor. Din aceasta pricina, noi, ortodocsii, suntem cu adevarat pagani – la suprafata – dar in adanc suntem crestini; in vreme ce latinii apuseni sunt crestini la suprafata, dar pagani pe dinauntru. De aceea, nu va asteptati ca ei sa ne ajute. Noi, ortodocsii, le suntem straini." (Din "Cugetările unei inimi smerite. Un document din secolul al XV-lea despre viata duhovniceasca")
Show more ...
Strana ortodoxă
Site ortodox https://stranaortodoxa.wordpress.com/ ''Cel căruia i se pare că stă neclintit, să ia seama să nu cadă.''(Corinteni 1; 10 )
4
0
''Lucrul cel mai important, cel mai greu, este aducerea omului la smerenie, fiindcă trufia i‑a dus la cădere şi pe Lucifer, şi pe Adam. Şi, iată, aceasta este calea Domnului pentru omul care s‑a hotărât din tot sufletul să trăiască pentru Domnul, ca să se mântuiască. Iar fără smerenie omul nu se mântuieşte... […] Odată mi‑a venit un gând foarte limpede: «Ce sunt toate faptele noastre, toate rugăciunile noastre, toate ale noastre? Trebuie să strigăm ca vameşul: Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului!» Ei, şi atunci inima mea a priceput, a priceput, că esenţialul este mila lui Dumnezeu. Am înţeles asta nu cu mintea, ci cu inima”. Cuviosul Nikon Vorobiov
Show more ...
Strana ortodoxă
Site ortodox https://stranaortodoxa.wordpress.com/ ''Cel căruia i se pare că stă neclintit, să ia seama să nu cadă.''(Corinteni 1; 10 )
463
5
"Altădată părintele Efrem s-a împotrivit unei porunci a Stareţului, făcând astfel neascultare. Din această pricină, aşa cum mărturisea mai târziu, nu numai că l-a întristat pe Stareţ, dar şi Dumnezeu l-a pedepsit mult. „Vă mărturisesc, spunea el, că aşa cum se istoriseşte în viaţa Apostolului Petru că plângea atunci când auzea cocoşul, fiindcă îşi amintea de lepădarea sa, tot astfel şi eu, atunci când îmi amintesc de această neascultare, plâng ore întregi, pentru că ştiu că nu trebuia să o fac şi că pe lângă Stareţ am rănit şi pe Sfântul Duh„. De aceea mărturisea părintele Efrem că singurul om de care s-a temut şi pe care l-a iubit mult a fost Stareţul Iosif. Şi într-adevăr, dobândise o evlavie atât de mare faţă de Stareţul Iosif şi faţă de părintele Arsenie, încât la începutul şi la sfârşitul rugăciunii sale spunea: „Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţi Iosif şi Arsenie…”. Starea duhovnicească a Stareţului Iosif era atât de înaltă, încât părintele Efrem, din pricina legăturii duhovniceşti pe care o avea cu el, primea belşug de Har, aşa cum spunea el însuşi: „îmi amintesc că în acei ani Harul se revărsa ca un şuvoi atunci când se ruga Bătrânul Iosif. Când trebuia să plec şi mergeam ca să-i sărut mâna cerându-i binecuvântare, dacă îmi spunea din adâncul inimii «mergi», era ca şi cum mi-ar fi spus «mergi şi vei vedea». Atunci mă îmbogăţeam în rugăciune şi Har. Dimpotrivă, dacă îl întristam cu ceva şi îmi zicea: «Hai, acum pleacă!», atunci aveam uscăciune duhovnicească şi simţeam părăsire. Această părere mi s-a adeverit atunci când într-o zi mi-a spus: «N-o să primeşti nimic până sâmbăta viitoare». Şi într-adevăr, timp de o săptămână am avut o stare de uscăciune duhovnicească. M-am minunat atunci de puterea pe care o are cuvântul Stareţului şi cum îl pecetluieşte Dumnezeu. Primul lucru de care s-au încredinţat toţi ucenicii Stareţului Iosif a fost că Dumnezeu, cu adevărat, întărea cuvintele mântuitoare ale Bătrânului. Aceasta este o taină pe care cei trândavi şi nepăsători nu pot să o explice. Insă ceea ce se poate adeveri prin fapte este că: «cu cât te uneşti mai mult cu stareţul tău, cu atât mai mult Har primeşti. Precum fierul, cu cât îl apropii mai mult de foc, cu atât se aprinde mai mult. Şi invers, cu cât îl îndepărtezi mai mult, cu atât rugineşte»”. Stareţul Iosif îi spunea părintelui Efrem: „Dacă mergi într-o casă şi ai o stare duhovnicească bună, poţi simţi ce fel de duh se află în acea casă. Adică dacă există duh de rugăciune, duh de înfrânare, duh de nevoinţă sau duhul răpirii, al minciunii, al lăcomiei, al vrăjitoriei…”.
Show more ...
„Starețul meu Iosif Isihastul” – Mărturii
„Evlavia părintelui Efrem se vădea mai ales la Dumnezeiasca Liturghie. Felul de a rosti ecteniile şi restul slujbei l-a învăţat de la Stareţul Iosif, iar acesta din Cer. A învăţat glasurile ş…
457
5
498
4
Sfântul Meletie Mărturisitorul (19 ianuarie) „Nu-i ascultaţi nici pe pustnici, nici pe preoţi, şi nici pe cei ce ne propovăduiesc învăţături nelegiuite, şi povăţuiesc în chipul cel rău, şi nici pe aceştia şi nici chiar pe episcopi să nu-i ascultaţi, dacă mărturisesc lucruri neadevărate, care nu sunt spre folos. Să fim lucrători, şi să cuvântăm, şi să stăm împotriva celor ce îndeamnă la rătăcire în chip viclean. Nu este cu dreptate şi cu cuviinţă bine-credincioşilor a tăcea acolo unde se calcă poruncile lui Dumnezeu şi din aceasta îşi întăresc înşelăciunea ceilalţi potrivnici.” (Sfântul Meletie Mărturisitorul – Carte în stihuri)
Show more ...
376
9
"Sfantul Isaac Sirul remarca faptul ca “multi fiind bolnavi, nu stiu nici macar ca sunt bolnavi“ și “cei mai multi dintre oameni, bolind [de patimi] se dau drept sanatosi“. Sfantul Ioan Gura de Aur spune si el ca “cel care s-a predat pacatului, asemenea celui ametit de betie, nu stie deloc ca este bolnav“. Iar in alta parte spune limpede: “Ce-i mai groaznic este ca noi nici nu ne mai dam seama de pacatele care ne stapanesc […]. Din pricina nesimtirii in care am ajuns, nu ne mai deosebim intru nimic de nebunii care spun si savarsesc fara frica fapte pline de primejdie si de rusine. Nu le este rusine deloc de faptele si de cuvintele lor, ba, dimpotriva, se mai si lauda cu ele.Se cred mai sanatosi decat cei cu adevarat sanatosi. Asa suntem si noi. Ne purtam cum se poarta oamenii bolnavi, dar nici macar nu simtim ca suntem bolnavi”. Nestiind ca-i bolnav, omul cazut nu se ingrijeste de sanatatea sa si crede ca n-are nevoie de tamaduire. Numerosi sunt cei care “pentru ca nu si-au simtit patimile, nu s-au ingrijit nici de tamaduirea lor“, constata Sfantul Isaac Sirul. Ei se impotrivesc tratamentului duhovnicesc. “Cum va primi sa fie vindecat cel ce nu crede defel ca zace in boala sau cadere?“, se intreaba Sfantul Simeon Noul Teolog. Or, cel care nu-si cunoaste starea in care se afla nu face altceva decat sa si-o inrautateasca. “Boala cea mai rea este aceea care macina pe om fara ca el s-o stie“, ne atrage atentia Sfantul Ioan Gura de Aur, care, in alta parte, spune in acelasi sens: “a nu se cunoaste omul pe sine este culmea nebuniei si a patimilor“. Chiar daca incepe sa inteleaga care-i este adevarata fire si, asadar, sa-si vada decaderea, adancurile fiintei sale launtrice nu i se descopera omului pe data. Crestinul insusi, care primeste prin credinta si prin harul Duhului Sfant puterea de a se cunoaste, nu-si vede de la inceput toate patimile care zac in el, caci pentru aceasta se cere multa nevointa. Nici cel care se straduieste sa le cunoasca si sa scape de ele nu si le cunoaste pe toate; unele ii raman multa vreme ascunse, iar pe altele si le stie numai in parte." Jean Claude Larchet, Crestinul in fata bolii, suferintei si mortii, Editura Sophia, Bucuresti, 2004
Show more ...
Strana ortodoxă
Site ortodox https://stranaortodoxa.wordpress.com/ ''Cel căruia i se pare că stă neclintit, să ia seama să nu cadă.''(Corinteni 1; 10 )
610
11
''Trebuie să ştiţi că loc lipsit de griji nu a existat, nu există şi nu va exista niciodată pe pământ. Loc senin şi lipsit de griji poate exista numai în inima noastră. Dacă inima va fi plină de iubire dumnezeiască, ea va fi senină şi fără de griji, va fi liniştită şi niciun necaz nu o va speria. Când Dumnezeiescul Mântuitor a intrat în corabie la ucenicii Săi, când ei s-au unit cu Hristos, şi L-au văzut, şi L-au simţit alături de ei, atunci – se spune în Evanghelie – „vântul a încetat” şi “s-a făcut linişte mare“. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu omul. Dacă vom fi cu Hristos şi în Hristos, niciun necaz nu ne va tulbura, iar bucuria va umple inima noastră astfel încât şi în necazuri, şi în vremea ispitelor ne vom bucura. Dacă Hristos va fi în inima omului, dacă inima lui va fi plină de iubire dumnezeiască, atunci nicio trăire pământească nu ne va atrage atenţia. Hristos, această Frumuseţe Unică, Adevărată şi Nestricăcioasă, va atrage inima omului mai presus decât toate celelalte trăiri…” Starețul Nicon de la Optina, ''Sfaturi în vremuri de prigoană''
Show more ...
523
9
"Din toate continentele acestei lumi, Europa o reprezinta pe femeia garbova. De cand intai-statatorii duhovnicesti ai Europei, fara stiinta si voia popoarelor Europene, s’au rupt de adevarata Biserica a lui Hristos, din Rasarit, de atunci omenirea Europeana a inceput din ce in ce mai mult sa se garboveasca si sa-si aplece capul spre pamant. Veacul al XX-lea este veacul cel mai bolnav din viata omenirii Europene, caci in acest veac capul omenirii s’a aplecat atat de jos, incat s’a impreunat cu genunchii, iar de aici nu mai poate vedea decat pamantul si viermii pamantului, si nu mai poate respira decat duhorile pamantului. Sa-i vorbesti despre cer inseamna sa-i vorbesti despre ceea ce nu poate vedea, caci intreaga ei fiinta e atat de garbovita incat, cu simturile ei, nu poate percepe decat ceea ce e jos, ce e din pamant, ce e mai prejos de om." Sfântul Nicolae Velimirovici, "Prin fereastra temniței"
Show more ...
505
12
Părintele Arsenie Papacioc

file

463
9
” „Vreau să Te urmez oriunde vei merge“, El i-a răspuns: „Fiul Omului n-are unde să-şi plece capul. Vulpile au vizuini, păsările cerului cuiburi, dar Fiul Omului n-are unde să-Şi plece capul!”. Aşa a fost Iisus! Un străin în lumea aceasta. A plâns pentru toţi, a plâns pentru Lazăr, pentru toată suferinţa oamenilor… Iar Dumnezeu I-a dăruit slava învierii Sale. Să ştiţi că lacrimile care se varsă pentru durerea cuiva sunt lacrimi binecuvântate. Ele vă spală inima şi sufletul. Să nu vă ruşinaţi de lacrimi! Niciodată! Plângeţi şi pentru necazurile personale, dar să nu vărsaţi lacrimi de furie, de mânie sau de blestem! Să vărsaţi lacrimi de durere, de dragoste, căci ele vă purifică sufletul şi vă apropie de Hristos. Şi aşa fericiţi veţi fi.” Pr. Gheorghe Calciu
Show more ...
563
7
"Vin ani grei, vom avea incercari mari. Crestinii vor avea mare prigoana. Si uita-te: oamenii nici nu inteleg ca traim in semnele vremurilor, ca pecetluirea inainteaza. Traiesc ca si cum nu s-ar intampla nimic. De aceea spune Scriptura ca va cauta sa insele, de va fi cu putinta, si pe cei alesi (Mt. 24,24; Mc. 13,22). Cei care nu vor avea intentie buna, care nu vor fi luminati, se vor insela in anii apostaziei. Pentru ca cel ce nu are harul dumnezeiesc, nu are claritate duhovniceasca, asemeni diavolului. – Parinte, sionistii cred cele despre Antihrist? – Acestia vor sa stapaneasca toata lumea. Ca sa le reuseasca scopul, folosesc vrajitoria si satanismul. Satanolatria o vad ca pe o putere, care ii va ajuta in planurile lor. Adica vor sa stapaneasca lumea cu putere satanica. Pe Dumnezeu nu-L pun in socoteala lor. Se vor binecuvanta asadar de Dumnezeu? Din asta Dumnezeu va scoate multe lucruri bune. Celelalte teorii satanice au tinut cel putin 70 de ani; ale acestora nici 7 ani nu vor tine. – Parinte, atunci cand aud despre Antihrist simt o frica inauntrul meu. – De ce te temi? Va fi mai infricosator decat diavolul? Acesta este om. Sfanta Marina l-a batut pe diavol si Sfanta Iustina a alungat atatia. La urma urmei noi n-am venit sa ne aranjam in aceasta lume. ………… ……….. – Parinte, unii spun: “Ceea ce este scris de la Dumnezeu, aceea se va face. Ce ne mai intereseaza altceva?” – Da, o spun, dar nu este asa, bre copile! si eu aud pe unii spunand: “Evreii nu sunt asa de prosti sa se tradeze cu 666, cand Sfantul Ioan Evanghelistul o spune clar in Apocalipsa. Daca ar fi fost asa, ar fi facut-o intr-un mod mai inteligent, mai ascuns”. Ei bine, carturarii si fariseii nu stiau Vechiul Testament? Anna si Caiafa nu stiau mai bine ca toti ca era scris ca Hristos va fi tradat pentru “treizeci de arginti”? De ce n-au dat 31 sau 29 de arginti si au dat “treizeci”? Deci erau orbiti. Stia Dumnezeu ca asa se vor petrece lucrurile. Dumnezeu toate le cunoaste de mai inainte, dar nu hotaraste de mai inainte – numai turcii cred in ceea ce este scris, in Kismet (in soarta, destin). Dumnezeu stie ca un anumit lucru se va face asa, insa omul il face din lipsa lui de minte. Nu Dumnezeu a dat porunca, ci vede pana unde va ajunge rautatea oamenilor si ca parerea lor nu se va schimba. Nicidecum ca asa a randuit Dumnezeu."
Show more ...
A venit lepădarea și rămâne ca acum să vină “fiul pierzării”. Evenimentele se vor derula cu repeziciune. Ca să le reușească scopul, folosesc vrăjitoria și satanismul
„Nerozia a intrecut limitele. A venit lepadarea si ramane ca acum sa vina “fiul pierzarii” (2 Tes. 2,3). Totul va deveni un spital de nebuni. In harababura ce va stapani, fiecare stat se va r…
506
22
"Cel ce cade este pedepsit nu numai pentru propria lui cădere, ci este osândit şi pentru că i-a făcut pe alţii să cadă; după cum şi cel ce stă nu este încununat numai pentru propria lui virtute, ci este admirat şi pentru că-i face şi pe alţii să aibă aceeaşi râvnă." Sfântul Ioan Gura de Aur
465
8
"In oştire, dacă un ostaş este prins că lucrează printre soldaţi pentru duşmani şi că are gânduri la fel cu perşii, duşmanii noştri, nu se primejduieşte numai el, ci şi toţi care au ştiut de el, şi nu l-au făcut cunoscut generalului. Iar voi sunteţi oştirea lui Hristos! Cercetaţi şi iscodiţi cu de-amănuntul! De este amestecat printre voi unul de alt neam, făceţi-l cunoscut! nu ca să-l omoram, cum sunt omorâţi trădătorii în armata, nici ca să-l muncim şi să-l pedepsim, ci ca să-l scăpăm de rătăcire şi necredinţă, ca să-l facem cu totul al nostru. Dacă nu vreţi să faceţi aşa, ci-l ascundeţj, deşi îl ştiţi, cunoaşteţi bine că veţi suferi aceeaşi pedeapsă ca şi el. Pavel supune la chin şi la pedeapsă nu numai pe cei ce săvârşesc răul, ci şi pe cei care îi încuviinţează . Iar profetul David dă aceeaşi pedeapsă nu numai celor ce fură, ci şi celor care aleargă cu ei . Şi pe bună dreptate; căci cel care îl ştie pe cel ce face răul şi-l doseşte şi-l ascunde, îi dă prilej să ajungă şi mai nepăsător şi-l face să săvârşească răul cu mai multă libertate." Sfântul Ioan Gura de Aur
Show more ...
Strana ortodoxă
Site ortodox https://stranaortodoxa.wordpress.com/ ''Cel căruia i se pare că stă neclintit, să ia seama să nu cadă.''(Corinteni 1; 10 )
461
8
461
3
1
0
"Atunci, toţi vor căuta cu înfrigurare să fugă şi să se ascundă, negăsind însă unde să se ascundă de furia necuratului, ca purtători ai semnului lui, ei vor fi lesne descoperiţi şi recunoscuţi. Şi afară şi înăuntru va fi groază şi tulburare, şi zi şi noapte. Atât pe uliţe, cât şi în case vor fi trupuri, atât pe ulițe, cât şi în case – secetă şi foamete; pe uliţe – îmbulzeală, în case, hohote de plâns. Va dispărea frumuseţea de pe feţe; în realitate, trăsăturile feţelor oamenilor vor fi ca de mort (…) Fericiţi sunt cei care-l vor birui pe tiran, că aceştia vor fi socotiţi ca mai slăviţi şi măriţi decât întâii mucenici. În realitate, mucenicii de altădată repurtau biruinţă asupra străjerilor lui (antihrist); aceştia însă vor avea de învins pe însuşi diavolul, fiul pierzării. Şi, ajungând învingători asupra lui, de ce lauri şi cununi se vor învrednici ei în faţa Împăratului Iisus Hristos!” Sfântul Chiril (†386), arhiepiscopul Ierusalimului: „…Mucenicii de atunci, după părerea mea, vor fi mai presus decât toţi mucenicii. Mucenicii de altădată aveau de luptat doar cu oamenii, iar la venirea lui antihrist, mucenicii vor purta război cu satana însuşi“. Sfântul Andrei, arhiepiscopul Cezareei: „Şi merge de poartă război cu cei rămaşi. Şi atunci când cei mai vrednici învăţători ai Bisericii, lepădând cele pământeşti, se vor retrage din cauza răutăţilor în pustie, atunci antihrist va porni război împotriva celor ce luptă în lume pentru Hristos, pentru a triumfa asupra lor, descoperindu-i cu uşurinţă, precum ar fi presăraţi cu ţărână şi împotmoliţi în griji lumeşti. Însă dintre aceştia mulţi îl vor învinge, pentru că îl iubesc fierbinte pe Hristos“.
Show more ...
 „Fără de război veţi muri cu toţii, vor fi multe jertfe, toţi morţii vor zăcea pe pământ. Şi iată ce vă mai spun: seara veţi fi cu toţii pe pământ, la suprafaţă, iar dimineaţa, trezindu-vă, toţi veţi dispărea sub pământ. Fără război merge războiul“ – Stareții despre vremurile de pe urmă
Sfântul Ipolit, papă al Romei († 269): “… Mulţi dintre cei care vor asculta Scripturile Dumnezeieşti le vor citi şi vor medita asupra lor, vor şti sa ocolească ispitirea (antihristului). Căci ei vo…
761
26
''Capul ce se pleacă paloșul nu-l taie, Dar cu umilință lanțu-l încovoaie! Ce e oare traiul, dacă e robit? Sărbătoare-n care nimeni n-a zâmbit? Viața și robia nu pot sta-mpreună, Nu e totd-odată pace și furtună.'' Dimitrie Bolintineanu (''Daniil Sihastrul'')
568
6
Last updated: 10.11.22
Privacy Policy Telemetrio