Octavian Racu

Pe cine trebuie să urâm ca să trăim mai bine?

Am privit și eu serialul documentar al Mariei Pevcih, prietena lui Navalnîi, despre anii 90, care a provocat dezbateri aprinse printre așa-numita "opoziție liberală", mulți dintre care suspectează producția de "propagandă putinistă". Pe alocuri mi se crează senzația că nici producătorii, nici o bună parte a publicului n-a înțeles esența filmului și a ceea ce s-a întâmplat în anii 90. Și sunt gata să repete istoria chiar dacă în vorbe spun că acele vremuri nu trebuie să revină. Explic: Am mai spus că în spațiu ex-sovietic, toată viața politică e construită în jurul urii și fricii. Toate marile hoții din anii 90 au avut loc anume sub sloganul necesității debarasării de trecutul sovietic. Cetățenilor li s-a înoculat că e suficient să elimini sau să distrugi un anumit grup de oameni ca toate lucrurile să se aranjeze de la sine. Așa au sprijinit cu ambele mâini asaltul cu tancuri a parlamentului, în numele democrației și liberalismului, așa l-au susținut pe Elțin în alegerile din 1996, de frica victoriei comunistului Ziuganov. Revoluționarii ruși din secolul XIX, începutul secolul XX, tot și-au început calea cu o luptă împotriva monarhiei autocrate, dar au sfârșit cu desființarea sovietelor, pentru a nu permite "elementelor reacționare" să se implice în viața politică. Totul în numele binelui, care a produs un rău mai mare decât "sângerosul țarism". Personalizarea luptei politice și exploatarea urii e cel mai simplu instrument de acumulare a capitalului politic. Atunci când ai de partea ta un segment activ al societății, care este gata să te urmeze orbește oriunde și pentru care scopul scuze mijloacele, îți poți permite orice. Așa liberalii de genul lui Ciubais recunosc cu text deschis că au distrus premeditat economia rusă pentru a nu permite restaurarea unui regim comunist. Și în cazul unei ipotetice schimbări de regim în Rusia, fără dubii, toți acești adepți ai democrației vor repeta vechea schemă făcând apel la "lupta cu putinismul", vor repeta cu fanatism anii 90, chiar dacă le disprețuiesc. Ei luptă cu niște personaje, nu cu starea de lucruri și sunt gata să conserve sistemul existent de dragul eliminării celor indezirabili. Se observă asta de pe acum în discursul lor. Culmea e că unii din liberalii ruși consideră că anii 90 au eșuat pentru că a fost prea puțină ură și prea puține represalii împotriva rămășițelor sistemului sovietic prin așa-numita lustrație. Aici nici Republica Moldova nu e o excepție. La noi totul funcționează în spiritul acestei tradiții: oamenii buni trebuie să distrugă cu orice preț pe oameni mai puțin buni. Dezbaterile și dialogul sunt înlocuite cu revoluții permanente, în care se caută personajul care va servi în calitate de următor țap ispășitor, spre deliciul prostimii gregare. Despre principiile fundamentale ale vieții socio-politice, economice, nu discută nimeni - nici măcar în rândurile elitei. Mitul că răzbunarea și represaliile ne vor aduce viață bună continuă să ne intoxifice mentalul colectiv, indiferent de culoare politică. Din aceste considerente vreau să rămăn critic față de guvernarea de la Chișinău, se reflectez asupra actualei stări de lucru, fără a aluneca spre o ură fanatică, centrată pe persoane. E un soi de terapie, absolut necesară pentru o sănătate mintală.

După ce a luat cucuie în urma fuzionării mai multor instituții de învățământ și a unor spitale, se pare că cei de la guvernare au adoptat o altă tactică - mai întâi să prezinte totul ca o inițiativă a "victimelor", care din propria voință și nesiliți de nimeni se sacrifică de dragul binelui suprem. Cică, rectorii USM și UTM ar fi venit cu inițiativa, nu Ministerul Educației. S-o creadă mutul. Ce urmează - solicitarea cetățenilor prin scrisori colective de a majora tarifele la comunale?

Asta-i viață? Ăsta-i trai? Asta-i ziua de-ntâi mai?

De când a început recensământul, n-am observat niciun recenzor viu, în carne și oase, pe la Buiucani. Circulă zvonuri că ar exista pe undeva. Voi ați prins vreunul?

Problema reală a universităților nu este reducerea totală a numărului studenților, ci a scăderii disproporționate a numărului de studenților pe facultăți. Dacă la unele facultăți reducerea a fost de 2-3 ori, la altele e de 10-15 ori. Așa ne-am trezit că unele specializări sunt "de elită" (drept, economie, științe politice și relații internaționale), iar restul - "tolerate din milă". S-au redus drastic spațiile, au fost date blocuri întregi în arendă, au fost vândute și demolate cămine studențești. În loc să investească în unele specialități, pentru a le face mai atractive, s-a preferat să le ascundă prin debara, pentru a face loc celor care aduc bani. Așa au ajuns facultăți întregi să se reducă brusc de la 1000-2000 mii de studenți la câteva zeci. Nu pentru că n-ar exista fizic studenți, ci pentru că politica de "optimizare" în loc de investiții a dus la reducerea oricărui prestigiu a filologiei, istoriei, fizicii, matematicii, sociologiei etc. Nu vrea nimeni să-și facă studii într-o facultate care abia mai răsuflă. Investițiile trebuiau să meargă la acele specializări, care reprezintă o importanță strategică pentru dezvoltarea țării, nu în ceea ce poate aduce bani în bugetul universitar pe termen scurt. Investim în mii de juriști, diplomați și economiști, de care e plină țară și nu mai aduc niciun folos. În același timp ne plângem că avem o criză acută de cadre. Ce să facă un tânăr care n-are bani de facultăți scumpe, iar acele accesibile sunt cu un picior în groapă (cel puțin, așa arată)? Normal că va alege să plece peste hotare.

Tfiu să nu-i deochi!

Sunteți sănătoși la cap?

Văleleu

NEW: Russian philosopher Aleksandr Dugin sits down with Tucker Carlson. Apparently, his ideas are considered so dangerous the Ukrainian government murdered his daughter and Amazon won’t sell his books. We’ll let you assess. Watch the full interview for free here: https://watchtcn.co/3Wkhx9N