estemaitarziudecatcredeti

O minune cutremurătoare- vedenia Raiului și Iadului de care s-a învrednicit un bărbat în 1976, în Iugoslavia, spre mântuirea sa https://estemaitarziudecatcredeti.wordpress.com/2024/05/17/vedenia-despre-rai-si-iad-din-1976-a-unui-barbat-din-iugoslavia/

Minuni din zilele noastre. O minune care ne amintește de cele scrise în Viețile Sfinților,s-a întâmplat în Rusia, la Soci.Un grup de 12 delfini au scos la țărmul Mării Negre o icoană a Maicii Domnului,în fața privirilor uimite ale oamenilor.Delfinii s-au apropiat de ţărm, au împins un obiect, apoi au înotat înapoi către mare.Iniţial nimeni din cei prezenţi nu a dat importanţă evenimentului,neinteresându-se ce fel de obiect au adus delfinii la ţărm. Acel obiect la prima vedere părea doar o bucată de lemn vechi.Ulterior, 2 soti care văzuseră și ei cum delfinii înnoată foarte aproape de țărm și că aduc spre plajă ceva, când delfinii s-au îndepărtat de țărm, s-au apropiat de locul acela și au văzut un obiect acoperit cu nămol. Curățind obiectul,femeia a văzut că era vorba despre o icoană a Maicii Domnului și L-a slăvit pe Dumnezeu pentru această minune. Minunat si faptul că au fost 12 delfini(exact numărul Sfinților Apostoli). Slavă Ție Dumnezeul nostru, slavă Ție! Slavă Ție Celui Ce ne-ai arătat nouă lumina!

Minuni din zilele noastre. O minune care ne amintește de cele scrise în Viețile Sfinților,s-a întâmplat în Rusia, la Soci.Un grup de 12 delfini au scos la țărmul mării o icoană a Maicii Domnului,în fața privirilor uimite ale oamenilor.Delfinii s-au apropiat de ţărm, au împins un obiect, apoi au înotat înapoi către mare.Iniţial nimeni din cei prezenţi nu a dat importanţă evenimentului,neinteresându-se ce fel de obiect au adus delfinii la ţărm. Acel obiect la prima vedere părea doar o bucată de lemn vechi.Ulterior, 2 soti care văzuseră și ei cum delfinii înnoată foarte aproape de țărm și că aduc spre plajă ceva, când delfinii s-au îndepărtat de țărm, s-au apropiat de locul acela și au văzut un obiect acoperit cu nămol. Curățind obiectul,femeia a văzut că era vorba despre o icoană a Maicii Domnului și L-a slăvit pe Dumnezeu pentru această minune. Minunat si faptul că au fost 12 delfini(exact numărul Sfinților Apostoli). Slavă Ție Dumnezeul nostru, slavă Ție! Slavă Ție Celui Ce ne-ai arătat nouă lumina!

Părintele Justin Pârvu despre canonizarea martirilor din temniţele comuniste Aceşti sfinţi ai închisorilor, de la Aiud, Piteşti, Gherla, din toate puşcăriile noastre, formează cea mai măreaţă şi frumoasă coroană pentru împodobirea ţării noastre înaintea lui Dumnezeu. Ei sunt soluţia grăitoare, numai nu strigă de acolo. Izvorârea sfântului mir din osemintele lor, aşa după cum se cu­nosc minunile acestea, e aşa de grăitoare încât nu ne rămâne decât să le urmăm sfaturile, fapta şi eroismul vieţii lor. Aces­ta este de fapt un alt mesaj pentru neamul nostru. Aceştia sunt ultimii dintre sfinţii români care izvorăsc mireasmă şi vindecări în toate colţurile lumii – mesajul este să le urmăm viaţa, curajul mărturisii. Tăcerea este mormântul pe care îl săpăm neamului nostru. Ei vin să ne arate calea. Mai am o nelinişte: să îi văd pe aceşti martiri canonizaţi. Sfintele lor moaşte izvorăsc pretutindeni mireasmă şi vindecări, osemintele lor au ajuns la închinare până şi în Ţara Sfântă, la Sfântul Munte Athos şi în multe locuri ale pământului, de unde mă sună părinţi şi maici că sfinţii izvorăsc mir şi mireasmă nemaiîntâlnită. Vreau să văd ziua când nu ne vom mai teme că avem în bisericile no­astre la închinare moaştele acestor sfinţi mucenici, că au ajuns să fie slăviţi peste hotare mai degrabă decât în ţara lor. Ţara noastră este ţară sfântă, ţara Maicii Domnului aşa cum este şi pentru celelalte ţări ortodoxe, dar îndeosebi pentru noi în aceste vremuri, pentru că aici s-au născut, au crescut mulţime de tineri şi de oameni care stau mărturie adevărului împotriva fiarei roşii de la Răsărit: Aiud, Gherla, Piteşti, unde se pot vedea osemintele lor binecuvântate, ha­rul Duhului Sfânt şi o mărturie a dreptăţii noastre în lumea ortodoxă. În închisoare sufereai o strivire, o descompunere şi sufletească şi trupească pentru că cei mai mulţi din cei arestaţi cu condamnările mici, au murit, săracii. S-au dus degrabă. Pe când celălalt mereu trăia viaţa, trăia cu orice preţ ca să fie afară. Singurătatea era arma de descompunere cea mai grea. Însă, în această singurătate, a început Duhul lui Dumnezeu să lucreze în fiinţa umană. A început să co­boare mai adânc în sufletul lui şi să înceapă rugăciunea, care a fost salvarea tuturor. Era ca la mănăstire citirea Psaltirii din oră în oră. În colţul celulei începea acatistul, paraclisul din memorie, fără cărţi. Dar şi secolul acesta al XX-lea, care a rodit aceşti tineri ce au luat drumul crucii şi s-au jertfit, şi-au măcinat tinereţile lor în celulele puşcăriilor, dovedeşte că bunul Dumnezeu mai este încă alături de Ortodoxia românească şi totodată este şi un în­demn pentru noi, cei de astăzi, să urmăm nevoinţelor şi mar­tirajului lor. Şi dacă nu ne-a binecuvântat Dumnezeu prin suferinţele lor, măcar să aducem la lumină sfinţenia lor şi să ne închinăm lor ca unor sfinţi, care se roagă pentru noi. Cu cât noi vom avea mai mulţi sfinţi, oficial şi neoficial, cu atât şi mila lui Dumnezeu va fi peste noi şi vom putea avea îndrăznire înaintea lui Dumnezeu, prin sfinţii şi martirii noştri!

Astazi, 14 mai, ii pomenim pe Sfintii din inchisorile comuniste “Marturisitorii cei adevarati ai lui Hristos cu vitejie au stat impotriva uneltirilor satanei, si nici prigoana, nici temnita, nici chinurile, nici lanturile nu i-au spaimantat, ci cu putere de sus credinta si neamul romanesc au pazit. Pentru rugaciunile lor, Hristoase Dumnezeule, mantuieste sufletele noastre.”

Toma, cu dreapta sa cea iubitoare de incredintare, A cercetat coasta cea de viata datatoare, Hristoase Dumnezeule; Caci usile fiind incuiate cand ai intrat, Impreuna cu ceilalti apostoli a strigat: "Tu esti Domnul si Dumnezeul nostru."( fragment din imnul Sfântului Apostol Toma)

Iisuse, Cel ce ai orbit cu dumnezeiasca Ta strălucire ochii celor ce Te străjuiau, întoarce ochii noștri de la deșertăciune și-i luminează, spre cunoștința adevărului; Iisuse, Cel ce ai întrebat pe Apostolul Petru: „Mă iubești?”, dă-ne și nouă să avem chipul dragostei lui de la urmă; Iisuse, Cel ce ai iertat lui Petru Apostolul lepădarea de Tine, iartă și nouă lepădările cele din fiecare ceas, de poruncile Tale; Iisuse, Cel ce ai dat putere Apostolilor Tăi, a lega și a dezlega, dezleagă-ne și pe noi de nedreptățile noastre; Iisuse, Cel ce ai înviat din morți, înviază și sufletele noastre!( fragment din Acatistul Invierii)

Rugaciunea de Duminica De vreme ce ziua Duminicii îmi aduce aminte de Atotputernicia Ta, Stăpâne, cu care ai zidit lumea și ai răscumpărat pe om, pentru aceasta iubitorule de oameni, Doamne, mă închin Ție și-Ți mulțumesc foarte pentru darurile cele mari, ce ai făcut la toate zidirile Tale. Cu adevărat se bucură și se veselește inima mea, când stau și cuget, că numai Tu singur ești Dumnezeu, sfânt, înțelept, milostiv, purtător de grijă, bun, puternic, necuprins, și în scurte cuvinte, vreo bunătate și vreo mărire nu-Ți lipsește. Mă bucur încă, că Tu ești un Dumnezeu în trei Fețe: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Să se tulbure, Domnul meu, toți cei ce se închină la alți dumnezei: că nu este alt Dumnezeu afară de Tine. Pentru aceasta fă să sporească creștinii la fieștece mărire și bunătate, de vreme ce ei numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat și Te mărturisesc și Ți se închină și-Ți slujesc pururea cu toată inima și cu toată puterea. O, Părinte Sfinte, miluiește-mă! O, binecuvântate Fiule al lui Dumnezeu, mântuiește-ne de iad! O, Duhule Sfinte, dă-ne nouă darul Tău și acoperământul Tău! Așa, Doamne și Ziditorul meu, ascultă rugăciunile și cererile sufletului meu cel păcătos și dă-mi mie, smeritului și nevrednicului, darul Tău, ca să cinstesc astăzi această Duminică după porunca Ta și după porunca Bisericii Tale și Maicii noastre. Dăruiește-mi pocăință adevărată, pentru ca să-mi plâng păcatele ce am făcut împotriva împărăției Tale și împotriva sufletului meu și a vecinului meu. Te rog, mult milostive Doamne, să uiți de astăzi înainte greșelile mele cele multe. După mulțimea milelor Tale, mulțumesc din toată inima mea pentru atâtea bunătăți, ce-mi trimiți în toate zilele, și mai vârtos pentru înnoirea sufletului meu, pentru răbdarea Ta cea mare, că nu m-ai pedepsit după mulțimea păcatelor mele, ci mă îngăduiești și-mi aștepți pocăința, ca un iertător bun și milostiv. Și încă mă rog, Doamne Iisuse Hristoase, să-mi dai dar să petrec bine și creștinește întru această săptămână fără de a-Ți greși, cu gândul, cu voința, cu cuvântul, cu fapta, întru mărirea și cinstea buneivestiri a Sfintei Maicii Tale și a învierii Tale celei de a treia zi și a venirii Duhului Tău celui Sfânt asupra Apostolilor. Deosebi încă mă rog întru această rugăciune a mea, pentru tot sufletul creștinesc cel scârbit și dosădit, ca să se învrednicească milei și ajutorului Tău; încă și pentru sfintele Tale patimi și moartea Ta cea mărită, dă dumereală păcătoșilor, ca să se cunoască pe sine și să se căiască de păcatele lor, să se îndrepteze cu mărturisire, să urască păcatele lor și să se lase de ele; și să se afle gata și cuminecați, cu inima curată, în ceasul morții lor; și-i învrednicește pe toți, și pe cei vii și pe cei morți veșnicei Tale împărății; răscumpără-i pe ei și pe noi cu preasfânt Sângele Tău; înviază-ne cu învierea Ta; suie-ne la cer cu înălțarea Ta, pentru ca să te mărim în vecii vecilor. Amin.

Hristos a Înviat! Bucurie și mântuire! https://youtu.be/qJ4fx0AJ350?feature=shared https://youtu.be/AKwizUzyj0I?feature=shared

“Povestire dureroasă”( Sfântul Dimitrie al Rostovului), Editura Bunavestire Bacău 2018 pag. 31 - 33 “Deci, după ce a săvârșit Pilat hotărârea morții lui Iisus și L-a dat ostașilor ca să-L răstignească, le-a zis și aceasta: "Iată, vi-L dau ca să-L munciți cum știți, numai aceasta să știți, că El este dator ca pe Cruce să moară, iar nu în alt loc, căci apoi veți fi foarte rău pedepsiți". Cu aceasta a mai îmblânzit cruzimea ostașilor, că de nu le-ar fi zis aceasta, nici nu ar fi prins ei pe Simon Chirineul, ca să ducă Crucea cea foarte grea, ci L-ar fi bătut pe Domnul până la moarte, când nu-Și mai putea duce Crucea, fiind slăbit cu totul și însângerat de multele și cumplitele bătăi. Iar pentru toată mulțimea Sfintelor Lui Patimi, să se știe că numai suspinuri umilite, din inimă, mai înainte de moartea pe Cruce, a slobozit de 109 ori. Picături de lacrimi, în toată vremea pătimirii Sale, a vărsat din ochi și din tot trupul de 11 ori cate 108 mii și 225, care fac 1.188.225. De părul capului și de barbă a fost tras și târât de 78 de ori, poticnindu-Se și căzând la pământ, începând de la grădina unde L-au prins, până la Anna Arhiereul, de 7 ori. Când Îl împingeau până la poticnire, I S-au dat 172 de lovituri la picioare și la fluiere. De 23 de ori a fost ridicat de la pământ, de păr și de funia ce a fost la grumazul Lui. Tifle peste obraz și peste gură și între ochi a primit 28. Peste grumaz a fost lovit de 25 de ori, peste cap și peste piept a primit 28 de lovituri. De stâlp a fost izbit o dată, de moarte; de pământ a fost trântit de 3 ori; la stâlp a fost bătut cu toiege de spini clenciuroși, cu bice noduroase rău înveninate și cu lanțuri cu fier în muchii. A primit 6.666 de lovituri, iar răni au fost 5.000. Și peste acelea I S-au mai adăugat altele, mai cumplite, încât de multe ori, după fire, ar fi urmat să moară, precum s-a mai zis, dar cu Dumnezeirea Sa întărea firea omenească, încât, după acele prea multe și grele pătimiri, numai pe Cruce să moară. Deosebit de răni, pe trupul Domnului au fost 1.199 de vânătăi; pe cap au fost 1.000 de împunsături de la cumplita cunună de spini, fiindcă cununa s-a pus și s-a luat de pe cap până de 50 de ori. Lovit a fost peste cap și peste cununa de spini, cu trestia și cu toiege, din toată puterea, de 40 de ori, dintre care 5 lovituri au trecut ghimpii mai adânc decât alții, în capul Domnului, până la creier, unde, dupa Învierea Domnului, au rămas 3 ghimpi. Scuipături în Sfânta Față a primit 100, tras fiind încoace și încolo cu batjocură, de nas a fost tras de 20 de ori, de urechi a fost scuturat de 30 de ori. A mai căzut foarte rău când Își ducea Crucea la deal, la Golgota, de 5 ori, și a primit lovituri de moarte de 19 ori, când, luându-I Crucea de pe umeri, au silit pe Simon Chirineanul să o ducă.”

Starețul Teodosie din Caucaz binecuvânta în timpul războiului sa facem semnul Sfintei Cruci pe ferestre și uși.....cu cuvintele: ,,Cu Pecetea Darului Sfântului Duh" Atunci nici o rachetă și nici un glonț nu vă va atinge. ☦Să vă păzească Dumnezeu.☦

Unde este credința noastră? Lăsăm să ne-o fure vâltoarea lumii? Părintele Justin Pârvu despre alungarea lui Dumnezeu din lume, robotizarea, semnatura electronica, uniformizarea oamenilor si transformarea lor in numere, anularea traditiilor si a bunelor moravuri, consecintele unui razboi Reporter: Părinte, cum vedeți pericolul societății electronice, mai ales că acum se introduce în sistemul economic semnătura electronică pentru firme, deocamdată, prin care se plătesc taxele către stat, urmând ca în timp să fie obligatorie pentru fiecare cetățean?  Părintele Justin: Semnătura aceasta electronică consider că este ultimul jug pe care acest sistem i-l pune omului, ca să nu mai mişte deloc, nici în dreapta, nici în stânga. Să îl țină pe om legat cât mai strâns de ieslea lui, ca un animal înlănțuit, care nu mâncă decât fânul pe care îl primeşte de la stăpân. Scopul administrației mondiale, la ora actuală, nu este altul decât desființarea persoanei şi comuniunii dintre oameni. Dacă alte sisteme politice au înjugat drepturile oamenilor, acest sistem electronic dictatorial, va înjuga sufletul, gândirea umană. Pentru că ei vor să devenim nişte numere, cum purtam, noi, deținuții, să desființeze relațiile interumane şi relația omului cu Dumnezeu. Este o robotizare a societății, din care va dispare uşor, uşor omul obişnuit, şi vor rămâne roboții supravegheați de oamenii „superiori”, care conduc lumea. Cetățeanul nostru de azi nu își dă seama, în orbirea lui, de situația în care se află, şi de faptul că acceptă ca o vită propria-i desființare. Trebuie să stârpim acest sistem electronic din faşă şi să facem tot posibilul să nu acceptăm această nouă ordine electronică, această civilizație virtuală, pe internet. Asistăm la declinul omului de la persoană, de la nume, la număr.  Omul este după chipul lui Dumnezeu şi are în el toate resursele de a rămâne în Harul divin şi de a nu pica în această capcană extrem de înşelătoare prin care ne vindem libertatea şi dreptul de fi asemenea Celui Preaînalt. Omul demn, liber, în integritatea persoanei lui, are şi o altă atitudine față de nedreptățile sociale ale unui sistem sau altul. De aceea ei preferă oameni tâmpi, pe care să îi prostească uşor. Şi încep din copilărie, de altfel, să tâmpească copilul prin televizor, apoi prin învățământ, unde i se administrează o materie aleasă de ei, cu noțiunile pe care vor să le inoculeze, cenzurând o mare parte din istoria popoarelor şi cunoaşterea este astfel influențată. Cunoaştem zicala de pe vremea lui Gheorghiu Dej: „Voi nu aveți voie să gândiți. Partidul gândeşte pentru voi. El vă gospodăreşte şi vă dă ceea ce trebuieşte. Noi suntem cei care vă dirijăm şi vă dăm pâinea de toate zilele”.(…) Reporter: Cum vedeți implicarea noastră în războiul actual din Libia, la ordinele NATO?  Părintele Justin: Ne facem părtaşi de vărsare de sânge nedreaptă. Noi, ca români ortodocşi, nu avem voie să luptăm împotriva unei nații care nu ne-a deranjat pe noi. Poporul nostru a dus lupte numai de apărare, nu de cucerire. Soldatul aflat în subordine este dator să împlinească ordinul, dar aceste nedreptăți pe care le facem altor popoare vor apăsa pe umerii neamului nostru, generațiilor ce vor urma, pentru că Dumnezeu nu lasă nimic nerăsplătit. Dar nu mai reprezintă armata noastră un inamic de temut; noi nici arme de luptă nu avem, nici avioane de război, nimic, armata noastră este practic nulă. Dacă va mai fi credință în popor şi mărturisitori ai lui Hristos, atunci Dumnezeu va mai ține neamul acesta, neatins de urgia străină.(…) apărut în ATITUDINI, nr. 16, 23 aprilie 2011

Unde este credința noastră? Lăsăm să ne-o fure vâltoarea lumii? Părintele Justin Pârvu despre alungarea lui Dumnezeu din lume, robotizarea, semnatura electronica, uniformizarea oamenilor si transformarea lor in numere, anularea traditiilor si a bunelor moravuri, consecintele unui razboi (…)Acum a venit schimbarea aceasta de civilizație, chipurile mai evoluată. Dar să vedem cum ne-a evoluat această civilizație? L-a dezbrăcat pe bietul om întâi de obiceiurile lui frumoase, i-a luat şi haina de serbare şi serbarea la care nici nu mai are timp să ajungă. Apoi această civilizație l-a despărțit pe om de familia lui(…). Din păcate am lăsat ca situația economică să ne influențeze viața creştină şi structura noastră sufletească. Este dureros să vezi cât de mult depinde credința noastră de aspectul material, de bani, încât parcă şi la biserică vin din ce în ce mai puțini oameni. Necazurile, în loc să ne aduce în biserici, ne îndepărtează? S-a scumpit benzina şi nu se mai duce omul la mănăstire sau la biserică. Unde este credința noastră? Lăsăm să ne-o fure vâltoarea lumii? Omul are ceva mult mai de preț decât trupul, sufletul. De ce nu dăm valoare sufletului? Să îmbogățim sufletul şi nu vom mai simți sărăcia trupului. Credința poate să facă pâine din cuvântul lui Dumnezeu, de ce nu credem aceasta? Unitatea creştină, tradiția familiei, cu ierarhia şi armonia ei, păstra acest suflu al dragostei creștine care dădea omului bucuria de a trăi. (…) Era noastră ce fel de uniformizare suferă acum? Că nu mai putem vorbi de(căci acum nu mai este-n.n.) comunism! Acum se încearcă o uniformizare prin tehnică. E aceeaşi Marie cu altă pălărie. Toți să fim la fel, adică nişte numere de data aceasta. Este tocmai ce spuneam şi mai înainte „această părută civilizație, după ce ne-a dezbrăcat de hainele noastre, ne-a dispersat familiile, ne-a luat hrana de la gură, acum încearcă să ne golească şi de suflete. Tehnica în sine nu are nimic rău, dar folosirea greşită a ei aduce o mare pagubă. Şi cea mai mare pagubă este aceea că Îl alungă pe Dumnezeu din lume, din societate. Ce nevoie mai are omul modern de azi de Dumnezeu, dacă el are tehnica la îndemână? Această tehnică îi dă omului o aşa încredere în puterile lui, încât el se crede alpha şi omega, că el poate să comunice şi cu luna şi cu soarele, nu mai are el nevoie de Dumnezeu; deasupra omului tehnic nu mai există nimic. Această civilizație doreşte ca omul să nu mai aibă nevoie de Dumnezeu. Şi nu este la fel omul tehnic cu omul socialist? Devierea de la axa dragostei îl împinge pe om în ateism. Reporter: Păi se spune că progresul nu e o piedică în calea credinței . Părintele Justin: Fără îndoială că nu e o piedică. Civilizația şi creştinismul au mers mereu mână în mână. Dacă s-ar păstra principiile creştine, ar fi cu adevărat progres în civilizație. O societate atee are foarte multe goluri, şi de acest lucru şi-au dat seama şi comuniştii şi au schimbat tactica. Ei doreau o constrângere şi o izolare a omului, încât să nu ia contact cu celelalte civilizații, să nu privească în curtea occidentalilor. Dar au schimbat tactica şi au început să trimită elevii să studieze în străinătate, să învețe două limbi străine. Însă omul a venit nu numai cu ştiință din străinătate, dar şi cu foarte multe rele din lumea aceasta occidentală, vicii pe care au început să le cultive în familiile lor. Cel mai mare rău împrumutat a fost avortul şi mamele au ieşit astfel din făgaşul lor. Mult mai „civilizate”, chipurile, au preferat să stea mai mult la televizor, la internet, să participe la lumea mondenă şi astfel s-a îndepărtat cu totul de rostul şi de chemarea femeii. Şi iată cum se descompune viața de familie şi de națiune. (…)

Întru această zi, 24 martie, cuvânt despre păcatele care nu au primit canon de la preot dupa legea lui Dumnezeu si dupa Sfintele Scripturi si despre puterea diavolilor asupra unui astfel de creștin 🌿🌿🌿🌿 DACA VREM SA NE MANTUIM, DUPA CE NE MARTURISIM, DACA PREOTUL NU NE DA CANON CONFORM LEGII LUI DUMNEZEU SI CONFORM SFINTELOR SCRIPTURI, SA CEREM NOI SA NE DEA ASTFEL! 🌿🌿🌿🌿     Un preot oarecare, ce venise din insula Cipru, ne-a spus nouă un lucru, în acest fel zicând: „O femeie se îndeletnicea cu descântece și vrăji și o rugase cineva ca să-i facă lui o vrajă pentru altul, ca să-l tragă pe acela la a lui voie. Deci, femeia aceea, ce se îndeletnicea cu răutăți, a trimis îndată la dânsul doi demoni, vrând să-i facă pe voie. Dar acei spurcați demoni, ducându-se s-au întors fără de nici o ispravă. Și, întrebându-i cea care îi trimisese spre acea răutate, demonii i-au spus ei pricina, zicând: “Noi, aflându-l pe acela sub canon, n-am îndrăznit nici a ne apropia de el. Că se mărturisise acela, la preotul cel mai sus-zis, și, de la dânsul, canon luase, precum poruncesc dumnezeieștile rânduieli.” După aceea, i-a întrebat pe dânșii femeia: “Oare cu toți cei ce au canon vi se întâmplă vouă așa?” Iar ei au zis către dânsa: “Ba nu, ci numai cu aceia cărora le dă canon un preot, care îi învață pe ei din Legea lui Dumnezeu și din Scripturi și, din acestea le dă porunci. Și pentru aceasta nu îndrăznim să ne apropiem, fiindcă ne temem de Legea lui Dumnezeu. Iar de cei care învață și dau canoane de la sine, de unii ca aceia, nu ne temem și nu fugim, nicidecum.“ Deci, femeia, acestea auzindu-le, de la dracii cei necurați, nădăjduind în buna învățătură a preotului, degrabă alergând, s-a apropiat de dânsul și, pe toate ale sale mărturisindu-le, cerea canon. Însă preotul, cruțând-o pe ea, nu-i punea asupra ei canoanele ce i se cădeau după pravilă. Iar ea se ruga, zicând: “Nu mă cruța pe mine nicidecum, ci după Legea lui Dumnezeu și cu dumnezeieștile Scripturi să mă judeci pe mine, pentru că de acestea au mărturisit dracii că se tem.” Deci, i-a dat ei preotul poruncă și canon. Și, de atunci, s-a înțelepțit femeia, cu darul lui Hristos. Acestea le-a spus acel preot, care, însuși, aflase unele ca acestea, și, de atunci, preotul mai cu pază încă, învăța și poruncea din dumnezeieștile Scripturi, iar nu după a lui voie. Această întâmplare se aseamănă cu cea scrisă în Pateric, despre bătrânul ce a avut tată un slujitor la idoli și a auzit, de la demoni și chiar de la însuși domnul lor, despre înălțimea vieții călugărești și, de atunci, a început, nădăjduindu-se, să se apropie de viața călugărilor.” 🌿🌿🌿🌿 https://t.me/estemaitarziudecatcredeti 🌿🌿🌿🌿

Post cu folos duhovnicesc! “Mare este folosul postului unit cu rugăciunea curată și cu milostenia la săraci și bolnavi! Postul rânduit de Biserică are un mare folos pentru credincioși. Dacă postim cu dragoste și cu rugăciune și ne înfrânăm atât trupește, cât și sufletește, postul înfrânează poftele trupești, limba, gândurile, imaginația și toate plăcerile pătimașe. Postul ne smerește inima, ne împacă cu aproapele, ne slăbănogește firea, ne întărește duhul, ne vindecă de tot felul de boli trupești și sufletești, ne ajută la sfânta rugăciune, ne aduce aminte de moarte, ne îndeamnă la pocăință, la spovedanie și milostenie, ne face vrednici de Sfânta Împărtașanie! Postul ne face blânzi și smeriți. Postul unit cu rugăciunea din inimă și cu citirea psalmilor îmblânzește pe vrăjmași, taie păcatul desfrânării, face adevărate minuni de vindecare, aduce lacrimi de pocăință și ne unește cel mai mult cu Iisus Hristos. Iar rugăciunea fără post ne aduce foarte puțin folos sufletesc, căci fără post nu putem alunga nici pe diavoli, nici patimile care ne ucid. Mare este folosul postului unit cu rugăciunea curată și cu milostenia la săraci și bolnavi! (Protosinghelul Ioanichie Bălan, Călăuză ortodoxă în Biserică, volumul I, Editura Sfintei Mănăstiri Sihăstria, 1991, p. 29)”

„Mai demult oamenii, când se îmbolnăveau, luau untdelemn din candela lor, se ungeau şi se făceau bine. Acum candela o au de forma, numai ca să lumineze, iar untdelemnul il aruncă la chiuvetă atunci când spală candela. O data am mers într-o casă şi am văzut cum gospodina spăla candela în chiuvetă. “Unde se duce apa?” am întrebat-o. “In canalizare” mi-a răspuns. “Dar, bine” ii spun, “pe de-o parte iei untdelemn din candelă şi iţi miruieşti copilul cu el atunci când este bolnav, iar pe de altă parte tot untdelemnul din paharul candelei merge în canalizare? Ce ai de spus la aceasta? Cum să vină binecuvântarea lui Dumnezeu în casa ta? În casele de azi un lucru sfinţit, de pilda hârtia cu care a fost învelită anafora, nu ai unde s-o arunci. Îmi aduc aminte ca acasă la noi nici apa cu care spălam vasele nu mergea la canal. Mergea în alta parte, pentru că şi firimiturile sunt sfinţite, deoarece facem rugăciune înainte şi după masă. Toate acestea lipsesc astăzi, de aceea lipseşte şi harul dumnezeiesc, iar oamenii se depărtează ei înșișide Harul dumnezeiesc." Sfântul Paisie Aghioritul

Nu mai consumați apă îmbuteliată în recipiente de plastic! În ultimii ani, a crescut îngrijorarea că particule minuscule de plastic(microplastice ) apar practic peste tot pe Pământ, de la gheață polară la sol, apă potabilă și alimente. Formate atunci când plasticul se descompune în bucăți din ce în ce mai mici, aceste particule sunt consumate de oameni și alte ființe, cu efecte potențiale necunoscute asupra sănătății și ecosistemului. Acum, folosind o tehnică recent îmbunătățită s-au putut identifica particule și mai mici decât “microplasticele” și anume “nanoplasticele”. Microplasticele sunt definite ca fragmente care variază de la 5 milimetri până la 1 micrometru, iar un micrometru reprezintă 1 milion dintr-un metru. ( Un fir de păr uman are aproximativ 70 de micrometri diametru.)Nanoplasticelesunt particule de o mie de ori mai mici decât microplasticele, având dimensiuni sub 1 micrometru. Un nou studiu efectuat de cercetătorii de la Observatorul Pământului Lamont-Doherty de la Universitatea Columbia,a demonstrat că într-un litru de apă îmbuteliată în recipiente de plastic se pot găsi zeci de mii de nanoparticule de plastic. S-au identificat în medie 240.000 de particule de plastic din șapte tipuri de materiale plastice. Dintre acestea, 90% au fost identificate ca fiind nanoplastice, în timp ce restul au fost microplastice. Nanoplasticele pot trece bariera intestinală și pe cale sanguină pot ajunge în orice organ(creier, inimă , plămâni, aparat reproducător etc)și în orice celulă. Ele pot traversa și bariera placentară și să ajungă în corpul copilului din uter. Până acum se credea ca apa astfel îmbuteliată conține doar câteva sute de particule de plastic, dar asta din cauză ca metodele de testare nu luau în calcul decât particulele mai mari, nu și nanoparticulele. Pentru prima dată, s-au numărat și identificat aceste particule minuscule în apă îmbuteliată. S-a descoperit că, în medie, un litru conține aproximativ 240.000 de fragmente de plastic detectabile - de 10 până la 100 de ori mai mult decât estimările anterioare, deoarece estimările anterioare se bazau în principal pe depistarea doar a particulelor de dimensiuni mai mari. Nu se cunoaște exact efectul nanoparticulelor de plastic asupra organismului uman dar există deja studii care atestă potențialul lor nociv. Surse https://www.publichealth.columbia.edu/news/bottled-water-can-contain-hundreds-thousands-nanoplastics https://www.pnas.org/doi/10.1073/pnas.2300582121 https://youtu.be/KPPJ9Bi8oT8?si=4NVc8kqE7pfub4jv . Hai în comunitatea noastră ortodoxă https://t.me/estemaitarziudecatcredeti . .

GRAIURI PROFETICE de Sfântul Ioan Iacob Hozevitul   La anii veacului din urmă,  Păstorii cei duhovnicești Se vor abate de la turmă, Urmând curentelor lumesti.   Păși-vor ei pe cale strâmba, Lasandu-si drumul parintesc, Si vor canta la oi din <<dramba>>, Iar nu din <<fluier pastoresc>>,   Vor face focul cu <<progresul>> In <<staulul duhovnicesc>> Si fumul va starni eresul Retezului papistasesc.   Atuncea lumea cu stiinta Va face nascociri mereu. Si nu va fi la ea credinta, Nici temere de Dumnezeu!   Poporul cel cu simplitate – De frica vesnicelor munci – Va mai pazi cu scumpatate Dumnezeiestile porunci.   Dar vietuind in neunire Si fara povatuitori, Vor fi urati de stapanire Si multi vor sta prin inchisori.   Acei cu ravna mai fierbinte La fapta buna, si smeriti, Vor fi ca cei iesiti din minte De toata lumea socotiti.   Intelepciunea omeneasca Va face idoli pe pamant. Si lumea vrea sa foloseasca Dezmatul ca asezamant.   Vor tunde barbile si parul Si hainele vor reteza, Iar legile cu adevarul La moda toate vor scurta.   La tineri nu va fi rusine Si nici iubire intre frati, Iar moda va târî cu sine Pe oamenii destrabalati.   Atuncea Dumnezeu, cu greata, Va cauta spre pamanteni Si-i va lipsi pe multi de viata Ca oarecand pe <<sodomeni>>.   Pamantul isi va pierde mana Si munca nu va fi cu spor, Ca multi vor crede pe Satana Tovaras slobozirii lor!   Atuncea lumea va sa fiarba Ca un cazan la <<pirostea>>, – Aprinsa de manie oarba – Si pacea ei se va lua.   Razboaie mari, infricosate, Se vor tine aproape lant, Dar mai grozav va fi ca toate Al <<celor sapte, la Bizant>>!   Popoarele civilizate Cand mai vartos vor progresa, Ca fiarele infometate Cu dintii se vor sfasia.   Vor face <<care>> zburatoare, Iar coada lor de scorpion Va face iarasi tulburare Ca turnul de la Babilon.   Atuncea vor fi ca armatura Balauri groaznici de metal, Imprastiind parjol din gura Si fumuri cu venin mortal.   La vii abia a treia parte Din toata lumea va scapa, Iar restul se va da la moarte; Apoi razboiul va-nceta!   Caci Inger va veni din ceruri, Strigand cu glas infricosat, Sa puna capat la maceluri Puterile din Tarigrad.   Acolo Ingerii vor pune Pe tronul bizantin un Sfant Si pasnic toti se vor supune, Lipsind razboiul pe pamant.   Atunci va fi Ortodoxia In toata lumea stralucind, Si va sa piara dusmania, Belsug si dragoste fiind   FIARA APOCALIPTICA   Acum sporeste rautatea, Deschis-a scoala Antihrist Si dascaleste multa lume Cu “alfabetul ateist”!   Caci astazi “fiara cea gandita” Isi misca capetele ei: Masoneria, comunismul Si razvratitii de evrei!   Papalitatea de la Roma Si cu paganii din Agar Arunca mai cu indarjire Sagetile lui veliar!   Din sapte capete de fiara, Aceste cinci s-au aratat, Iar cand se vor ivi si restul, Sfarsitul s-a apropiat!   Va mai iesi o alta fiara Cu doua coarne ca de miel Iar glasul ei ca de balaur, Avand putere de la el.   Mai are fiara zece coarne Cu semnele lui “Lucifer”, Sunt patimile pierzatoare Ce striga astazi catre cer.   Aceasta este <<uraciunea>> Ce va sedea pe locul Sfant Si cu putere diavoleasca Va fi stapana pe pamant!     Sursa :  „Din Ierihon catre Sion”, Sfantul Ioan Iacob Hozevitul

Dan Negru: "M-au dresat spunându-mi că-n lumea civilizată dispare cashul. In America cashul e la căutare, plătești cash, primești reduceri. M-au dresat că-n lumea civilizată viitorul e al mașinilor electrice. În America le-am căutat cu lumânarea. Nu le-am găsit. Americanul Mark Twain avea dreptate: “dacă nu citeşti ziarele, eşti neinformat. Dacă le citeşti, eşti dezinformat.” Asa că ... mai ușor cu..."progresul" ! https://t.me/stranaortodoxa

“Dacă Ioan, încă în pântecele mamei sale fiind, când a venit Maria la Elisabeta, a săltat de bucurie, cu cât mai mult noi, astăzi, văzând nu pe Maria, ci pe Insuşi Mântuitorul nostru, trebuie să săltăm cu bucurie şi să prăznuim, să ne minunăm şi să ne uimim de Taina cea mare a întrupării lui Hristos, care covârşeşte toată priceperea omenească. Socoteşte numai ce minune ar fi când dintr-o dată soarele s-ar pogorî din cer şi s-ar mişca pe pământ şi de aici şi-ar împrăştia razele sale. Deci, dacă aceasta s-ar întâmpla măcar numai cu o stea a pământului, ar trebui să pună în cea mai mare uimire pe toţi cei ce ar vedea. Gândeşte şi cumpăneşte apoi cât de minunat este a vedea pe Soarele dreptăţii cum răspândeşte razele Sale din Trupul Său şi luminează sufletele noastre. De mult doream eu să privesc aceasta zi şi într-o adunare aşa de mare.” Sf. Ioan Gură de Aur . . Alătură-te comunității ortodoxe https://t.me/estemaitarziudecatcredeti . .

Părintele Antim - Cuvânt către ucenici , 14 august 2016 , mănăstirea Bistrița

Primiti cu colinda? Vin colindătorii! Dati drumul la cer! Colind al detinutilor politici... Versuri actuale,doar ca inchisoarea si lanturile sunt(vor fi) electronice! "... Leru-i ler, leru-i ler și iar leru-i ler Tu mă iartă Doamne pentru câte-ți cer, Dar în deznădejdea-n care suntem noi Sfinții înșiși, Doamne, ar avea nevoi..." Sa invatam de la ei! Rugaciunea si viata! https://youtu.be/kr9IGbJNg_M ❄️❄️❄️❄️❄️❄️❄️ Hai cu noi in comunitatea ortodoxa https://t.me/estemaitarziudecatcredeti

Sfântul Ignatie Briancianinov despre duhul care ne va lupta în zilele din urmă ca să ne îndepărteze de Dumnezeu. “În ultimele zile ale lumii,pe om îl va cuprinde,prin influența diavolului, atracția pentru pământ și pentru cele materiale,trupești:oamenii se vor deda grijilor pământești și dezvoltării materiale.Ei se vor ocupa în exclusivitate de amenajarea pământului,de parcă el ar fi lăcașul lor veșnic:făcându-se trupești și materiali,vor uita veșnicia,de parcă ea nu ar exista,îl vor uita pe Dumnezeu,se vor lepăda de El”. Chiar și în cele duhovnicești vor da o atenție exagerată părții exterioare a datinii bisericești,lăsând în umbră esența ei duhovnicească,rămânând doar cu un înveliș material schimonosit și astfel vor fi atrași spre lepădarea de Biserică. “Acest fel de luptă îi este atât de convenabil duhului celui căzut și pieirii omenești,încât diavolul îl va folosi în ultimele zile ale lumii pentru îndepărtarea întregii lumi de la Dumnezeu.Diavolul va folosi acest fel de luptă și va avea un succes deplin.”

De ce au rezistat românii agendei de vaccinare covid International Crisis Summit 4 Excelenta prezentare a doamnei Dr Anca Nițulescu: https://odysee.com/@Asocia%C8%9BiaMediciPentruConsim%C8%9B%C4%83m%C3%A2ntInformat:1/ICS4---Anca-Nitulescu-1:1 . Recomandat de ✅ t.me/bucovinaprofunda

Monahia Rafaila - secvența din filmul "Sarea Pământului" 1 Adevarata profeție despre vremurile pe care le trăim. Sa luam aminte ! https://t.me/stranaortodoxa

Petre Țuțea:”Să te autodispreţuieşti zilnic, pentru ca, în golul lăsat în tine, să poată încăpea Dumnezeu“ Până la sfârşitul vieţii a trăit extrem de modest,într-o garsonieră din apropierea Parcului Cişmigiu,ajutat de câţiva prieteni care obţinuseră un mic ajutor bănesc şi mâncare de la Casa Scriitorilor. Marcel Petrişor,profesor şi scriitor, fost deţinut politic, cel care a stat cel mai mult alături de Petre Ţuţea,în centrul de educare de la Aiud şi ulterior in libertate, ca prieten, spunea: „Nea Petrache a trăit într-o sărăcie absolută.Îmi aduc aminte că mergea pe la Uniunea Scriitorilor şi mânca din pomana dată acolo.Mânca acolo la cantină, dar nu se prea sătura.” A fost întemnițat între anii 1948-1953 și 1956-1964 trecând prin ritualurile „reeducării de tip Aiud”.Petre Ţuţea s-a stins din viaţă lucid, pe 3 decembrie 1991, într-o rezervă a spitalului “Christiana” din Bucureşti pe când era intervievat de un grup de reporteri. Cele din urmă cuvinte ale sale au fost:”Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!”

Inmormantarea Parintelui Cleopa Sihastria - 5 decembrie 1998 Vesnica pomenire! https://t.me/stranaortodoxa