Sergiu Badan

Zelensky cu slavă Ukraini la ziua independenței Moldovei e ca femeia care se duce în rochie albă la nunta la care nu ea e mireasa. Ar fi fost frumos din partea lui să zică Slavă Moldovei, sau pur și simplu să zică că el apreciază, dar sărbătorită este Republica Moldova. Dar el nu are de unde ști asta. El e doar un actor. Și pianist.

Oana Eftimie. CEI TREI CARE AU SPERIAT…ESTUL Triunghiul Odesa, în toată splendoarea lui, condus de actorașul de la Kiev, alături de celelalte două marionete care se pregătesc să intre în scenă cât de curând. Vedeți cum se normalizează ideea că românii și moldovenii sunt în aceeași oală cu Ucraina – “cele trei țări sunt sub atacul militar sau hibrid al Rusiei”. Unde e România sub atacul Rusiei, măi nenorociților? Că eu văd zilnic drone ucrainene care explodează pe litoralul românesc, văd pachete cu explozibili plasate de cetățeni ucraineni, văd agenți de influență pro-război activați 24 din 24, văd infractori transformați în mercenari care fac liste negre și, mai mult, amenință pe oricine nu repetă mantra cu „Slava Ukr” P.S. 1 Evident că facem autostrăzi până în Moldova și Ucraina din banii pe care îi împrumutăm noi, românii, și pe care o să îi plătească copiii noștri. Mai mult, nu construim autostrăzi doar “până la graniță”! Din banii împrumutați de români prin mecanismul SAFE se mai construiesc încă vreo 10 km și în interiorul Republicii Moldova (continuarea A8 de la Ungheni, peste Prut, spre Chișinău) și vreo 20 km de drum național în Ucraina (sectorul din drumul național M19, spre Cernăuți, conectat la drumul de mare viteză Suceava–Siret). P.S. 2. Cred că Maia a tras ceva cu Zele înainte să intre în conferință, altfel nu văd cum poate un om sănătos la cap să spună: „Acum 35 de ani eram trei țări sărace la marginea Europei, cu economii ruinate și cu viitorul incert, iar astăzi trei state europene stăm la aceeași masă, respectate în Europa și în lume.” Maia, scumpo, acum 35 de ani eram trei țări sărace la marginea Europei. Acum suntem tot trei țări sărace la marginea Europei: una în război, cu 1 milion de cetățeni morți, iar celelalte două pregătite să intre pe post de carne de tun. Toate cele trei țări au pierdut, în ultimii 35 de ani, cea mai importantă resursă a unui stat: populația. Bine, România a pierdut și resursele naturale, și-a distrus și industria, educația, economia. Că România nu prea era o țară săracă. Dar, bine, hai, ca să nu divaghez, să vorbim doar despre populație. Aproape 6 milioane de ucraineni au fugit în ultimii 4 din calea războiului. Peste 6 milioane de români trăiesc astăzi în străinătate, alungați nu de război, ci de “binefacerile” aderării la Uniunea Europeană. Și la tine în bătătură, Maia, e la fel! Poate mai grav! Peste 900.000 de moldoveni, adică aproximativ o TREIME din populație, trăiesc astăzi în afara granițelor. Eram trei țări sărace…fi mi-ar.

În toată lumea paradele se organizează dimineața. Doar la noi - seara. Am sincronizat parada cu orarul lui Zelensky, pentru că... Independență. Pînă la urmă Zelensky nu a venit. S-a temut și el.

În URSS nu s-a făcut niciodată parada cu garduri. Pe 9 mai în Piața Roșie nu-s garduri. Doar în țara în care președintele ne-a felicitat pentru libertate avem garduri.

Dar eu azi dis de dimineață am văzut cu ochii mei strunga de la aeroport. Am mers să-mi petrec un prieten și mins-a refuzat accesul înăuntru. Pînă la urmă a ieșit el și am intrat împreună, dar a fost o experiență neplăcută.

Avea padișahul un cal care se temea de toate celea, de orice zgomot, de orice obiect. Acum padișahul, iubind mult pe acest cal - a construit un manej special pentru el, în care să nu fie nimic nimic ce ar putea să-l sperie. I-au dat drumul calului în manej. Și vazînd că nu are de ce se teme - a făcut o boroboață în mijlocul manejului și a început să se teamă de dînsa. La această paradă militară am văzut multă frică, de propriul popor. Nici chiar toată tehnica militară nu a reușit să o facă să se teamă mai puțin.

„Așa a fost și înainte”: Jardan a explicat gardul dintre autorități și cetățeni prin paradă și măsurile de securitate. https://mlive.md/2026/08/asa-a-fost-si-inainte-jardan-a-explicat-gardul-dintre-autoritati-si-cetateni-prin-parada-si-masurile-de-securitate/

A fost. Pe timpul statului capturat.

Eu am 35 de ani. Atât are și țara în care m-am născut. De ziua independenței și în ziua alegerilor ne amintim cât de mult ne iubim țara. Doar că iubirea asta nu e sinceră, nu e grijulie, nu e constantă. E una toxică. O iubim, dar ne batem joc de ea. O iubim, dar o neglijăm. Iar asta nu e dragoste. Însă ea nu are de unde să apară, dacă nu am avut de unde să învățăm s-o iubim frumos. Țara este o moștenire lăsată de generațiile anterioare. Despre această moștenire am învățat prea puțin. Cunoaștem cine ne sunt inamicii, cunoaștem istoria țărilor vecine, cunoaștem locurile frumoase pe care le putem vizita în alte țări, dar ce cunoaștem despre țara noastră? Când suntem învățați să o iubim și să o respectăm? Ce învață un copil la școală despre Republica Moldova? Că este o țară mică cu inimă mare din care trebuie să pleci, dacă vrei să ajungi om de succes? Uitați-vă la est și la vest. Fiecare cetățean se mândrește cu țara și cu identitatea sa până la un absurd rușinos uneori: spanioli, francezi, italieni, români, ucrainieni, ruși etc. Indiferent de politicienii care vin și pleacă, ei se mândresc cu țara lor. Noi, în schimb, lăsam viziunea politicianului X sau Y să ne definească felul în care ne percepem țara. Iar asta nu e iubire. La multi ani, moldoveni. După 35 de ani e timpul să ne gândim ce lăsăm generațiilor următoare.

Ref la şcoli: tocmai am discutat cu verişoara din satul bunicilor unde m-iam petrecut verile în copilărie. Este un sat pe malul Prutului cu o populaţie de 750 oameni (conform statisticii din 2004) iar acum cred că cam de 400. Oricum, in sat era pe timpuri: 1. Casa de cultură cu bibliotecă şi cinema. 2. Сельсовет 3. Punct medical 4. Fermă de porci, fermă de vaci, brigadă de tractoare, elevator, toc. 5. Sală de ceremonii 6. Stadion de fotbal amenajat 7. Grădiniţă 8. Şcoală 9. Baie publică (lucra 2 zile pe săptămână) 10. Câmpurile colhozului erau inzestrate cu sistem de irigare 11. Internat pentru copii cu dezabilităţi 12. Biserică. Anul acesta au închis şcoala. Au să organizeze autobus până la centrul raional aflat la 25 km (!!!). Drumul, datorită specificului reliefului, deseori pe timpul de iarnă când dau ninsorile este blocat. Acuma închipuiţi-vă că copii ca să fie la lecţii la ora 8 dimineaţa, trebuie să se trezească la 6 sau mai devreme. Iată vouă şi Independenţă de 35 ani. Din tot ce am enumărat, acuma activează numai biserica.

Cristina Gherasimov de ziua independenței.

Dacă aveam independență - asta noi aveam să decidem ce preferam - să păstrăm școlile deschise sau să cumpărăm hîrburi de ucis oameni. Cred că aveam să decidem în favoarea școlilor. Dar au decis pentru noi fără să știm, fără să ne întrebe. Eu merg la paradă să văd de dragul la ce anume au fost îndatorate generațiile viitoare, printre care și copiii mei. Și să-i văd pe cei care ne-au îndatorat.

Independență cu instrucțiuni de utilizare În 27 august 1991, Parlamentul proclama solemn că Republica Moldova este «liberă să-și hotărască prezentul și viitorul, fără nici un amestec din afară». O formulare extraordinar de frumoasă. Aproape poetică. Doar că, privind retrospectiv, apare întrebarea: cât de mult din prezentul și viitorul nostru îl hotărâm noi și cât este negociat, condiționat, finanțat, influențat sau garantat din exterior? Poate că am înțeles greșit expresia «fără niciun amestec din afară». Poate că în 1991 însemna doar că nimeni nu va intra cu bocancii în sala Parlamentului. Astăzi am ajuns la alte performanțe: amestecul poate veni sub forma unui grant, a unei tranșe financiare, a unui acord energetic, a unei recomandări geopolitice sau a unei condiționalități. Important este să nu-i spunem amestec. Îi spunem parteneriat. Continuare aici - Mlive

Așadar diploma de bacalaureat el nu are. Omologarea studiilor ioc. Impostor. https://t.me/expres_steluta/2174

Așa o părere pe Facebook. /PAS/ vrînd să paseze cele mai dureroase politici ca să nu sufere imaginea partidului l-au hotărît să aducă un român să le implementeze. Genial. Să vedem care va fi susținerea pentru unionism după ce va conduce acest ministru din România.

Pe mine mă interesează mai mult consumul acestei mașini. Iar consumul este de 30-50 litri la suta de kilometri (cam atîta consumă mașinile bazate pe același șasiu 6x6 Tatra). Ei vor mișca aceste mașini fără o utilitate clară în plină criză a combustibilului, cînd agricultorii nu găsesc motorină în stațiile de alimentare. E o paradă a nesimțirii. Eu am să merg să mă uit la ei în față. https://t.me/HibridTV/47597

Mie ceva mi-a scăpat: azi cineva a numit-o pe stapînă "napolitanâ"?

Când a fost mai bine decât acum? A avut oare statul mai multă grijă de cetățeni decât în timpul guvernării PAS? Nata Albot ne îndeamnă să răspundem la aceste întrebări, iar eu am ascultat-o.

La granița Nepalului cu Tibet a avut loc o inundație. Un cutremur a prăbușit un ghețar care a blocat albia unui rîu și apele s-au revărsat peste sate și orașe. 294 turiști sunt dați dispăruți. Și vreo 94 localnici.

Ministru de import Ieri pentru multă lume a fost o surpriză să afle că vom avea un ministru al economiei de import. Pentru și mai mulți a fost o surpriză să afle că nouă ne lipsea un ministru al economiei și nu al agriculturii, așa cum credeam cu toții. Pesemne că domnul Tofan a decis să-l mute pe Osmochescu din funcția de ministru al economiei în cea de ministru al agriculturii. Crede el că să conduci un minister e ca și cum ai conduce o bicicletă – nu contează modelul (ministerul) – toate funcționează după același principiu. Continuare aici - Mlive