Expres European

Când opoziția citește Constituția, iar puterea vede Kremlinul. Astăzi s-a întâmplat un lucru aparent scandalos în Republica Moldova: opoziția a făcut opoziție. A luat Constituția, a invocat articole de lege, a pregătit un document de peste 50 de pagini, semnat de 46 de deputați, și a inițiat procedura constituțională de suspendare a președintei Maia Sandu. Și aici începe partea cu adevărat interesantă. În loc de: „Să vedem ce scrie în document. Să verificăm fiecare acuzație. Să dezbatem juridic și politic.” Avem deja verdictul universal: „Kremlin! Putin! Comandă de la Moscova!” Adică, dacă opoziția depune un document la Parlament, înseamnă că documentul a venit cu ștampilă de la Kremlin. Dacă invocă un articol din Constituție, înseamnă că articolul a fost redactat la Moscova. Iar dacă cere examinarea în Parlament, cine știe — poate și regulamentul Parlamentului este agent străin? Eu zic să analizăm puțin. Articolul 89 din Constituție chiar există. El prevede posibilitatea suspendării Președintelui în cazul unor fapte grave prin care sunt încălcate prevederile Constituției, cu votul a două treimi dintre deputați. Curtea Constituțională a explicat anterior că aprecierea gravității faptelor ține de Parlament în cadrul acestei proceduri. Deci simplul fapt că opoziția inițiază procedura nu este o lovitură de stat, nu este rebeliune, nu este „atac asupra democrației”. Și, până la proba contrarie, nici dovada că cineva primește ordine de la Putin. Este un instrument prevăzut de Constituție. Asta nu înseamnă că toate acuzațiile opoziției sunt automat adevărate sau nevalide. Ele trebuie discutate, verificate și, acolo unde este cazul, demonstrate juridic. Anume asta înseamnă democrația: acuzațiile se examinează, nu se înlocuiesc cu etichete. Dacă documentul este slab — să fie demontat argument cu argument. Dacă anumite acuzații sunt nefondate — să fie demonstrat public de ce. Dacă procedura nu are suficiente voturi — Parlamentul votează și procedura se încheie. Dar să răspunzi unei proceduri constituționale cu „Kremlinul!” este cam ca și cum ai chema poliția pentru că vecinul a depus o cerere la primărie, iar argumentul „Maia Sandu a primit votul cetățenilor” este perfect valid politic, dar nu transformă funcția prezidențială într-o funcție cu imunitate față de control constituțional. Tocmai Constituția stabilește și mandatul, și atribuțiile, și mecanismele de răspundere. Într-un stat democratic, președintele nu trebuie apărat de examinarea acuzațiilor. Trebuie apărat dreptul de a le examina. Iar opoziția nu trebuie să fie iubită, admirată sau considerată întotdeauna corectă. Trebuie să aibă dreptul să fie opoziție. Altfel ajungem la o situație foarte comodă: guvernarea are majoritatea, opoziția are microfonul, iar Kremlinul primește vina pentru orice. Inclusiv și pentru faptul că opoziția a citit Constituția. Infailibil este doar Papa de la Roma. Да и тому достаётся порой. Așa că nu prea înțeleg învălmășeala celor de la curte. Place, nu place - legea-i lege. Respectați-o să nu aibă opoziția ce invoca, care-i problema?

Ucraina reduce în jumătate deversările pe râul Nistru. Debitul, limitat la 27 m3/s Ucraina a informat R. Moldova că va limita deversările din lacul de acumulare de la Novodnistrovsk la 27 m3/s, în jumătate decât e în prezent, anunță Ministerul Mediului, într-un comunicat de presă.

Ce proiecte? Care proiecte? Cine decide? Тайна за семью печатями. Pentru că T - Transparență.

Se spune că un om avea un măgar și, într-o zi, s-a gândit să facă economie. — Prea mult mănâncă măgarul ăsta! O să-l învăț să trăiască mai cumpătat. A început să-i reducă treptat hrana. Mai întâi i-a dat mai puțin, apoi și mai puțin, până când a ajuns să-i dea doar un pai pe zi. După o vreme, omul era foarte mulțumit: — Uite ce bine! Aproape că nu mai cheltuiesc nimic pe mâncarea măgarului. L-am învățat să trăiască dintr-un singur pai! Dar, tocmai când era cel mai mândru de „performanța” lui, măgarul a murit. Omul s-a uitat la el și a oftat: — Măgar prost… Tocmai când l-am învățat să mănânce un pai pe zi, a murit! Morala: Uneori, atunci când reduci costurile până la absurd, poți ajunge să economisești atât de mult încât să nu mai rămână nimic de salvat.

Între timp, în plină criză, când guvernarea ne îndeamnă să economisim și să strângem cureaua, Ministerul Sănătății din Republica Moldova buhnește 1.000.000 de lei pentru a-și promova reformele: „Comunicarea trebuie să explice ce anume se schimbă, de ce sunt necesare aceste schimbări, ce rezultate s-au obținut, care sunt următorii pași și ce consecințe va avea reforma pentru pacienți, lucrătorii din domeniul sănătății și instituțiile medicale.” De ce nu? Ne permitem. Țara este bogată și nu există o utilizare mai eficientă pentru un milion de lei. Apropo, știați că avem o instituție de stat, „Centrul de Coordonare pentru Implementarea și Monitorizarea Proiectelor în Domeniul Sănătății”?

Opoziția parlamentară pledează pentru restabilirea statului de drept și inițiază procedura de suspendare a președintelui Republicii Moldova, Maia Sandu. Pentru suspendarea Maiei Sandu au semnat 46 de deputați din opoziție, iar documentul a fost depus oficial la Secretariatul Parlamentului. Se așteaptă ca acesta să fie pus în dezbatere parlamentară. Proiectul va fi publicat astăzi și expediat tuturor ambasadelor acreditate în Republica Moldova, precum și altor parteneri de dezvoltare.

Bunadimneața, dragilor. https://t.me/ichicu/4772

"Secretul anchetei" în Moldova S.A.

S.A. Moldova

Noapte bună.

Opoziția și-a făcut azi datoria. Oamenii la fel - și nu contează că n-au fost mii, în schimb au venit sincer. Or, a fost totuși luni dimineață, muncă, muncă etc plus că lumea încă se teme, dar e cert un lucru - nu se mai teme ca până nu demult. Iar de acum încolo vor fi și mai mulți! Apropo, mulți dintre noi fac paralelă cu protestele dnei Maia Sandu și-a partidului ei din fața ANRE-ului, pe când se aflau în opoziție. Vă îndemn să vizionați nițel mai atent acele imagini - acolo veneau strict membrii partidului, iar de ceva vreme încoace, la manifestațiile recente, vin de peste tot. Da, nu ca la revoluțiile franceze, dar deja vin. Și asta e ceva, e continuarea dorinței oamenilor de a-i da jos pe actualii. Nu uitați c-a fost prezentă toată opoziția. Bun, aproape toată. Cine n-a fost - vă garantez că data viitoare va veni. Și presa, și provocatorii, și alți de-ai Maiei Sandu au fost prezenți azi. Iar asta, credeți-mă, spune ceva. Când o putere se simte confortabil, își vede liniștită de treabă. Când începe să numere oamenii din stradă, să-i fotografieze, să-i ironizeze și să explice obsesiv cât de puțini și neimportanți sunt, înseamnă că strada, oricât de mică ar fi încă, a început să conteze. Iar culmea e alta: dacă protestul a fost atât de neînsemnat, de ce atâta lume a fost trimisă să ne explice că n-a contat? Pentru că a contat!

Spuneți-mi vă rog, cât de pălit la cap trebuie să fii, ca să-ți tragi poză în uniformă nazistă? Omul acesta condamnă Uniunea Sovietică și face poză în uniformă cu svastică fascistă. Tot el, pune verdicte, etichetează și cataloghează oamenii, învață lumea cum să gândească și cum să trăiască. În Republica Moldova, interzicerea și sancționarea utilizării simbolurilor fasciste sunt reglementate prin două acte normative principale: 1. Legea nr. 54/2003 privind contracararea activității extremiste Aceasta este legea-cadru care definește și interzice activitățile extremiste. Ea a fost completată substanțial prin Legea nr. 78/2021, care a introdus definiții clare și a interzis explicit: Organizațiile cu caracter fascist, rasist sau xenofob.Simbolurile fasciste (drapele, embleme, insigne, uniforme, sloganuri sau formule de salut). Promovarea ideologiilor fasciste și negarea Holocaustului. 2. Codul Contravențional al Republicii Moldova (Legea nr. 218/2008) Codul Contravențional stabilește amenzile și pedepsele concrete pentru încălcarea restricțiilor. De exemplu: Articolul 352 sancționează etalarea, confecționarea, răspândirea sau utilizarea în public a simbolurilor fasciste ori naziste. Articolul 115 (alin. 3) interzice în mod specific introducerea pe stadioane și terenuri de sport a emblemelor, steagurilor sau materialelor cu conținut fascist ori extremist. (Notă de context: Legislația a fost extinsă și în anul 2022 prin Legea nr. 102/2022 (DCA 176/2022) pentru a interzice, alături de însemnele fasciste clare, și simbolurile care propagă sau glorifică agresiunile militare/războiul, precum panglica „Sf. Gheorghe” și literele „Z” și „V” utilizate în scop propagandistic). Propagandiștilor PAS li se permite tot sau e toamnă și se acutizează bolile psihice?

Azi la Vasile Costiuc în live cineva îi zicea de ce iese împreună cu Dodon. Wtf? Ce are Dodon cu oamenii simpli și necăjiți? Mie îmi este paralel cine organizează protestele, atît timp cît asta mă doare foarte tare. Pe mine mă doare foarte tare prețul la gaz, pentru că înseamnă că se scumpește tot, și chiar cred că o să rămânem cu datorii iarna asta, altă soluție nu există. Având ipotecă, având părinți pensionari care trebuie la fel ajutați. Nu o să fac față absolut și deja este evident acest lucru.

„Nu ies la protest, pentru că nu-mi place cine mă cheamă.” Argumentul suprem al cetățeanului modern: „Nu ies la protest pentru că nu-mi place opoziția.” Perfect. Atunci stai acasă, fă-ți o cafea, uită-te liniștit pe telefon și explică-le tuturor, cu superioritatea omului care a descoperit secretul democrației, că „oricum nu se schimbă nimic”. Dar există o mică problemă: viața ta nu intră în pauză doar pentru că tu ai decis să nu te implici. Istoria ne-a arătat de nenumărate ori că societățile nu se schimbă doar prin oameni care iubesc liderii care îi reprezintă. Uneori, oamenii ies în stradă pentru că sunt nemulțumiți de o situație, nu pentru că au găsit politicianul ideal. În 1989, în Europa de Est, milioane de oameni au ieșit în stradă împotriva regimurilor comuniste. În România, demonstrațiile din decembrie au început la Timișoara și s-au extins la București și în alte orașe. Nu era vorba despre alegerea unui politician perfect. Era vorba despre o societate care ajunsese la limita toleranței față de un sistem. În 1989, în Cehoslovacia, Revoluția de Catifea a adus sute de mii de oameni în stradă. În centrul mobilizării s-au aflat studenți, intelectuali și organizații civice. Nu toți oamenii aveau aceeași viziune politică asupra viitorului țării. Aveau însă în comun nemulțumirea față de regimul existent. Iar în 1989, în statele baltice, aproximativ două milioane de oameni au participat la „Calea Baltică”, un lanț uman care a traversat Estonia, Letonia și Lituania. Nu au așteptat ca fiecare participant să fie de acord cu fiecare persoană sau grup implicat în schimbarea politică. Au transmis un mesaj colectiv. Istoria nu este o invitație să copiem mecanic trecutul. Dar ne amintește de ceva foarte simplu: participarea civică nu presupune să-ți placă toată lumea. Și atunci revenim la Republica Moldova. „Nu ies, pentru că nu-mi place opoziția.” Bine, dar cine a spus că trebuie să ieși pentru opoziție? Ieși pentru tine. Pentru copilul tău care va crește în această țară. Pentru părinții tăi care au muncit o viață întreagă. Pentru salariul tău. Pentru prețurile pe care le plătești. Pentru școala în care îți trimiți copilul. Pentru spitalul în care poate vei avea nevoie să intri într-o zi. Pentru satul sau orașul în care locuiești. Pentru posibilitatea ca, peste zece sau douăzeci de ani, copilul tău să spună: „Vreau să rămân aici”, nu „Trebuie să plec de aici”. Și dacă nu-ți place nici puterea, nici opoziția? Cu atât mai bine. Ai dreptul să fii nemulțumit de toți. Democrația nu este un concurs de frumusețe în care trebuie să alegi persoana care îți place cel mai mult. Poți să mergi la un protest fără să semnezi un contract de fidelitate cu organizatorii. Poți să fii acolo și să spui: „Nu sunt aici pentru voi. Sunt aici pentru că am propriile mele motive.” Poți chiar să critici opoziția în timp ce critici guvernarea. Asta se numește opinie proprie. Ceea ce devine însă comod este să folosim antipatia față de politicieni ca scuză pentru propria noastră pasivitate. „Nu ies pentru că nu-mi place X.” Păi nu el îți plătește facturile. Tu vei trăi cu consecințele. Și aici apare ironia supremă. Unii oameni vor să aibă o țară mai bună, servicii mai bune, salarii mai bune, instituții mai responsabile, mai multă transparență și mai puțină corupție — dar participarea lor civică se rezumă la comentariul: „Să meargă alții. Eu nu ies pentru partidul cutare.” Perfect, atunci să nu ne mirăm dacă alții ajung să vorbească mai tare decât noi, or, într-o societate democratică există un adevăr simplu și foarte incomod: locul pe care îl lași gol în viața publică nu rămâne gol. Va fi ocupat de altcineva. Critică-i, contrazice-i. cere-le explicații. Nu le da votul dacă nu îl merită. Dar informează-te, participă, vorbește, implică-te. Folosește instrumentele democratice pe care le ai la dispoziție. Pentru că Republica Moldova nu este proprietatea nici a guvernării, nici a opoziției, este casa oamenilor care trăiesc aici. Protestele nu sunt pentru ei. Ci pentru tine. Pentru familia ta. Pentru copiii tăi. Pentru viitorul tău, aici, la tine acasă.

Corupția îi îngrijorează pe ucraineni mai mult decât bombardamentele: aceasta a crescut în timpul războiului, iar Zelenski este personal responsabil pentru ea. Acestea sunt rezultatele unui nou sondaj KIIS. Exact jumătate dintre respondenți au numit corupția drept principala problemă a Ucrainei, urmată de bombardamente (40%) și incompetența și lipsa de profesionalism a guvernului (30%). 72% cred că corupția a crescut doar în timpul războiului. Aceiași 72% cred că președintele poartă responsabilitatea personală pentru corupție. Ca o reamintire, fostul șef al Biroului Prezidențial, Yermak, adjuncții săi, Mudraya și Shurma, și prietenul președintelui, Mindich, au fost acuzați de corupție.

Salut hibrid, cognitivilor.

Țaca Mașa tot vă cheamă la protest.

Chemați Скорая.