RoExit - Canal Informare

Mă bucur mult că românii descoperă, în 2025, o imbecilitate a Comisiei Europene implementată încă din 2009 și consolidată în 2013: formula de calcul a ”VAT Gap”, adică diferența dintre TVA-ul teoretic, care ar trebui colectat la nivel național, și TVA-ul real colectat. Problema e că, formula de calcul folosește indici macroeconomici și ar include metode de colectare care nu se pot implementa în realitate: TVA-ul pe autoconsum și pe servicii necomerciale directe. De exemplu, dacă ai în curte un porc, trei găini și niște vrejuri de legume, acestea se adaugă la consumul pe gospodărie. Asta modifică peisajul macroeconomic, iar formula calculează TVA și pentru alea. Carnea porcului din curte, ouăle și roșiile de pe arac sunt băgate la grămadă, evaluate la prețul pieței și li se aplică o taxă pe valoare adăugată. Nu se ia în calcul proveniența. Chiar dacă n-ai vândut nimic și doar halești ce ai crescut în ogradă, consumul general schimă statistica. Se estimează din pix că românii consumă anual X tone de porc, Y tone de ouă și Z tone de murături. Se raportează aceste cifre la Produsul Intern Brut, se aplică o rată medie de TVA și... Pac! Pierdere de TVA! De ce nu colectați, mă, TVA-ul ca lumea!?! De acolo vine și absurditatea discuției despre ”TVA pe gemul bunicii”: pentru că, în statistici, România consumă un anumit tonaj de gem, iar formula presupune că tot acel gem e vândut undeva, deci taxabil. Nu contează dacă ți l-a dat mă-ta din cămara ei sau l-ai cumpărat din supermarket. La fel se întâmplă și dacă ai un prieten care lucrează piele și ți-a făcut o geantă artizanală, iar tu i-ai refăcut scurgerea de la baie la schimb. Sunt două servicii diferite. Sau un amic tâmplar care ți-a dat două scaune și i-ai dat un sac de grâu drept răsplată. În statistica macroeconomică, autoconsumul este considerat parte din ”consumul final al gospodăriilor”, deci e inclus în baza de calcul a potențialului de TVA. Imbecilitatea nu se oprește aici. Serviciile de locuire în propria locuință presupun o chirie ipotetică și se adaugă deseori la estimările de TVA. Gătitul, reparațiile minore, grădinăritul, croitoria personală, întreținerea propriei locuințe și a obiectelor de uz personal sunt incluse de Eurostat în conturile naționale ca servicii necomerciale directe. În teorie, Comisia Europeană le adaugă în „consumul final al gospodăriilor”, intră la statistică, deci și în baza de calcul. Ca să mă epilez la coaie am plătit TVA pe o cremă de epilat, apoi TVA pe apa caldă cu care am înlăturat crema, dar se socotește și serviciul în sine pe care eu mi l-am executat mie amenajându-mi coaiele. Deci, în gospodăria mea se amenajează coaie, ca atare, crește consumul final și baza de TVA. Românii folosesc X servicii de toaletare a coaielor pe an = atât TVA aveți de recuperat pentru toaletarea coaielor la nivel național. Nu vă mai spălați la coaie ca să nu derutați Comisia Europeană! Alte imbecilități. Educația publică, sănătatea, serviciile sociale furnizate de stat și întrajutorarea au valori contabile care apar în conturile de consum final ale populației. TVA-ul aferent acestor servicii este ZERO, dar metodologia ”top-down” nu elimină integral aceste valori, deci apar uneori ca pierderi. Ca să lămurim o dată pentru totdeauna: Nu USR, PSD, PNL sau ANAF au născocit formulele astea de calcul. Ele sunt inventate de Comisia Europeană și se bazează pe cifre macroeconomice stabilite împreună cu Eurostat. Maimuțele de la Bruxelles nu s-au gândit că eu pot să-mi fac țuica și vinul meu, că mama pune murături sau bunică-mea are varză murată culeasă de pe tarlaua ei, ci doar că în România se bea atâta țuică și vin, se mănâncă atâtea murături, iar lucrurile astea presupun tranzacții comerciale taxabile.

Glumele s-au terminat. Duma a votat cu o majoritate covârșitoare lovituri pe teritoriul SUA în condițiile în care Tomahawk-urile americane vor lovi Rusia.

Un adevăr incomod Contrar minciunilor pe care ni le-au servit mass-media despre Gaddafi, adevărul este extraordinar… Libia era cea mai săracă țară din lume în 1951. Gaddafi a transformat-o în cea mai dezvoltată țară din Africa, cu 150 miliarde $ rezerve externe și zero datorii. Iată cum era viața în Libia sub Gaddafi: 1. Libienii nu plăteau facturi la electricitate, energia fiind gratuită pentru toți cetățenii. 2. Nu existau dobânzi la credite, băncile erau de stat, împrumuturile cetățenilor erau 0% prin lege. 3. Gaddafi a promis că nu va cumpăra o casă pentru părinții săi până când fiecare libian nu va avea propria locuință. 4. Toate cuplurile căsătorite în Libia primeau 60.000 de dinari de la stat pentru a-și cumpăra apartamente și a-și întemeia familii. 5. Educația și tratamentele medicale erau gratuite. Înainte de Gaddafi doar 25% știau să citească, în timpul său 83%. 6. Cei care doreau să trăiască la fermă primeau aparate casnice, semințe și animale gratuite. 7. Dacă cetățenii nu puteau fi tratați în Libia, statul finanța peste 2.300 $ pentru cazare și transport pentru tratament în străinătate. 8. La achiziția unei mașini, guvernul finanța 50% din preț. 9. Prețul benzinei era de 0,14 $/litru. 10. Libia nu avea datorii externe, iar rezervele erau de 150 miliarde $ (acum înghețate la nivel mondial). 11. Dacă absolvenții nu găseau locuri de muncă, guvernul le plătea salariul mediu până își găseau serviciu. 12. O parte din vânzările de petrol era direct legată de conturile bancare ale cetățenilor. 13. Femeia care năștea primea 5.000 $. 14. 40 de pâini costau 0,15 $. 15. Gaddafi a implementat cel mai mare proiect de irigații din lume, cunoscut ca „PROIECTUL BIG MAN”, pentru a asigura apă în deșert. L-au ucis din multe motive, dar în principal pentru că era un rebel împotriva sistemului de putere care ne strânge tot mai mult cu fiecare zi.

Șeful Armatei Române: Dacă Moldova e atacată de Rusia, România va interveni militar

Maduro: „Opt distrugătoare americane în Caraibe, 1.200 de rachete îndreptate spre noi, un submarin nuclear, o bază în Puerto Rico transformată într-un sediu de operațiuni împotriva Venezuelei. Și toate acestea... pentru petrol și aur, nu pentru democrație.” În spatele pretextului moral, scenariul este întotdeauna același: • Mai întîi, demonizarea liderului - ieri Saddam, Gaddafi, Assad; astăzi Maduro. • Apoi, pregătirea opiniei publice cu mitul „dictatorului malefic” și al „drepturilor omului amenințate”. • Apoi, încercuirea militară sub pretextul „operațiunilor împotriva traficului de droguri”. • În cele din urmă, preluarea controlului asupra resurselor strategice.

Planul RoExit - versiune completa