✝️ PETRU Pruteanu

Am început o perioadă liturgică specială. Pe lângă tematica profundă a fiecărei zile, mai menționez; 1) Din Sâmbăta lui Lazăr și până în Duminica Tomei (inclusiv) se lasă toate slujbele din Minei. / Pentru cei pe vechi se va face o excepție în ziua a doua de Paște, când este și sărbătoarea Sf. Gheorghe. 2) Luni, marți și miercuri se slujesc ultimele Liturghii ale Darurilor Înaintesfințite. Până prin sec. 12, la Constantinopol, se slujea și în Vinerea Mare. 3) De miercuri seara nu se mai citește Psaltirea până sâmbătă seara la Vecernia Duminicii Tomei, adică 10 zile. Excepție face doar Catisma 17, ale căror stihuri ar trebui integrate între strofele Prohodului. 4) De miercuri seara până sâmbătă seara nu se mai fac metanii în biserică, ci doar acasă, iar de la Paști până la Cincizecime nu se fac metanii și nu se stă în genunchi nici măcar acasă/la chilie. 5) [Teoretic,] De luni până joi, se mănâncă o singură dată în zi, după Liturghie și doar mâncare uscată. Vineri nu se mănâncă deloc, iar sâmbătă tot o singură dată, după Liturghie (care ar trebui săvârșită sâmbătă după masă). 6) După o veche tradiție monahală, în primele zile ale Săptămânii se (re)citesc integral cele 4 Evanghelii (Matei 1-25, Marcu 1-13, Luca 1-21, Ioan 1-12), iar de joi până sâmbătă - restul capitolelor. 7) În Joia și Sâmbăta Mare se slujește Liturghia Sf. Vasile cel Mare. Tot în Joia Mare se sfințește un Agneț în plus, care servește ca "rezervă euharistică" pentru tot anul, iar o dată la câțiva ani, Bisericile Autocefale sfințesc Sfântul și Marele Mir.

Vă invit să descărcați și folosiți noua versiune a aplicației TEXTE LITURGICE ORTODOXE pentru Android OS. https://play.google.com/store/apps/details?id=net.teologie.texteliturgiceortodoxe

"Lazăre, vino afară!" Și cel fără suflare a ascultat de Cel ce dă suflare...

"Săvârşind aceste patruzeci de zile de suflet folositoare, cerem să vedem şi sfântă săptămâna patimii Tale, Iubitorule de oameni; ca să cântăm în ea măririle Tale, şi nespusă rânduiala Ta cea pentru noi; cu un cuget zicând: Doamne, slavă Ţie." (Vineri, Săptămâna a VI-a a Postului Mare, Stihoavna Utreniei)

Biserica Ortodoxă Română îl sărbătorește astăzi pe Sfântul Vasile de la Poiana Mărului, sfânt ce a avut un rol semnificativ în isihasmul românesc

„The church is never run according to a retrospective ideology. The past is always instructive, but never normative” Robert F. Taft, A partire dalla liturgia. Perché è la liturgia che fa la Chiesa (Rome: Edizioni Lipa, 2004), p. 25.

Mai mulţi preoți m-au întrebat cum să procedeze la spovedanie cu femeile care se feresc de a mai avea copii. Ca să nu răspund fiecăruia în parte, încerc să sintetizez câteva idei, ținând seama şi de următorii factori: a) Nu ştiu de ce se pune problema doar a femeilor, dar nu şi a bărbaților, şi cum procedăm când bărbatul decide unilateral să se protejeze? b) Biserica Ortodoxă nu dictează soților să aibă sau să nu mai aibă copii, şi abordează cu multă delicateţe problemele legate de viaţa intimă a soţilor. c) Eu, fiind monah şi, neavând studii medicale, nu pot să am o părere personală la acest subiect. Prin urmare, voi face o sinteză a ceea ce formulează Concepția Socială a Bisericii Ortodoxe Ruse adoptată în anul 2000, dar fără a explica unii termeni, pentru că majoritatea îi cunosc, iar dacă nu, îi pot căuta acolo unde sunt explicați mai bine decât o pot face eu aici. 1) Naşterea de copii trebuie să fie rodul dragostei dintre soţi, care îmbină bucuria şi responsabilitatea întregii familii. Fiecare familie, în funcţie de o mulţime de factori obiectivi şi subiectivi, va hotărî câţi copii să aibă. Biserica îi îndeamnă pe soţi să nu trăiască doar pentru propriile plăceri şi să-şi asume porunca divină „creşteţi şi vă înmulţiţi”. Dumnezeu nu spune „creşteţi şi vă reproduceţi”, ci „vă înmulţiţi”, iar aceasta ar însemna ca fiecare familie să aibă cel puţin 3 copii, care să rămână după moartea celor 2 părinţi; altfel „înmulţirea neamului omenesc” nu se produce, şi mortalitatea devine egală sau chiar mai mare decât natalitatea. 2) Sterilitatea unuia sau a ambilor soţi nu e văzută ca o ruşine sau ca un blestem, şi este tratată cu delicateţe şi în spiritul compasiunii şi nădejdii. La fel şi anumite probleme de sănătate care împiedică o femeie să nască mai mult de unul sau doi copii. Fiecare om şi fiecare familie e un caz aparte, care trebuie abordat particular. În caz că, după mult timp, soţii nu pot avea copii, Biserica încurajează înfierea, dar nu o impune. 3) Atunci când soţii nu vor sau nu sunt pregătiți să mai aibă copii, Biserica îi îndeamnă să practice în primul rând abstinența totală sau parțială (dictată de „calendarul menstrual” al femeii), dar fără a recurge la alte metode de contracepție. Desigur, „metoda calendarului” nu este foarte „sigură”, dar şi acest lucru trebuie asumat şi înţeles ca o acceptare a voii lui Dumnezeu. 4) Atunci când abstinența nu poate fi asumată de unul dintre soţi sau chiar de ambii, mai ales pe perioade îndelungate, duhovnicii trebuie să-i îndrume pe soţi să respecte câteva principii care fac posibilă aplicarea iconomiei: I) Ca excepție, pot fi acceptate doar măsurile de contracepție neabortive (iar „pastila de a doua zi” sau steriletul sunt considerate metode abortive şi chiar periculoase pentru sănătatea femeii). II) O astfel de excepție poate fi acceptată doar dacă există motive serioase şi recomandări exprese de la medic (cum ar fi interdicția de a naște 2-3 ani după o cezariană sau altele şi mai grave). III) Dacă acea cauză medicală este rezolvabilă, perioada de reținere nu poate fi permanentă, ci se va limita la o perioadă concretă. În această perioadă, soţilor li se va permite să se împărtășească, poate mai rar decât de obicei, dacă, bineînţeles, nu există alte impedimente. P.S. Nu exclud că unii voi considera această abordare prea liberală sau, din contra, depășită şi anacronică. Totuşi, nu am vorbit de la mine, ci am exprimat nişte păreri mai generale, pe care le-am discutat şi cu duhovnici iscusiţi din Sfânt Munte. Până la urmă, fiecare preot se va ruga şi va proceda după conştiinţă, mai ales că fiecare situaţie e diferită şi poate avea circumstanțe atenuante sau agravante.

Doi ofițeri de poliție și un profesionist în domeniul sănătății mintale s-au deplasat la locuința unui bărbat din Marea Britanie după ce acesta a postat pe rețelele sociale mesajul "Creștinii trebuie să se ridice" în urma înjunghierii, în Australia, a episcopului Mar Mari Emmanuel chiar în timpul slujbei. Polițiștii îi explică faptul că lumea a devenit îngrijorată după ce i-au citit mesajul. Specialistul în boli mintale îi spune că poate sta de vorbă cu el dacă are vreo problemă. Cetățeanul le explică faptul că ceea ce fac este discriminare religioasă și că nu ar fi bătut la ușa unui musulman pentru a avea cu acesta o conversație similară.

Mâine, după calendarul nou, este sărbătoarea Sf. Gheorghe. Mulți preoți îmi scriu, fiind într-o derută completă. Încerc să lămuresc pentru toți odată: 1) Dacă astăzi nu ați săvârșit deja Vecernia (dimineață sau la prânz), atunci trebuie să o săvârșiți acum seara, adăugând la dorință și Litia. Dacă Vecernia s-a săvârșit, atunci seara faceți Pavecernița Mare cu Litia. 2) Mâine se slujește Liturghia Înaintesfințitelor. Dacă e făcută seara, unită cu Vecernia, atunci se repetă mai multe elemente ale Vecerniei Mineiului care se face astăzi (adică din 23 aprilie).