Ioana Coman Coach

Scurt pe doi, ca în tenis, să o spunem clar: spațiul public din ultimele săptămâni a fost inundat de manipulare, care a servit la creșterea valorii acțiunilor societății canadiene care a inițiat investiția în exploatarea aurului din Munții Apuseni. Și mai trebuie subliniat, așa cum preciza și Claudia Pirvoiu de la Hotnews în urmă cu o lună, că în mod real, proiectul Roșia Montana nu a existat niciodată, ci a fost doar o poveste pe bursă, cu care s-a speculat masiv la fiecare bâlbâială a guvernelor care s-au perindat de-a lungul a 27 de ani prin România și care au luat decizii contradictorii legate de situl de la Roșia Montană. Cu alte cuvinte, afacerea Roșia Montana are în spate o poveste extrem de controversată, desfășurată pe o perioadă de cel puțin 27 de ani, în care multe dintre personajele implicate, oameni de afaceri, politicieni sau ONG-uri, au avut câteva ceva de câștigat, financiar sau politic. Dreptatea a învins, iar Roșia Montană rămâne protejată, fiind parte din patrimoniul internațional UNESCO - ceea ce înseamnă că aici nu poate fi pus în practică niciun proiect de exploatare minieră."

Se pare că politicienii români trădători au jucat la bursă cu Roșia Montană. De aici manipularea și isteria din ultimele săptămâni care dădeau procesul pierdut și linșau societatea civilă. Păcat că DNA e mort, ar fi prins mulți pești cu ocazia asta... "Weekendul începe cu o veste bună: România a câștigat în dosarul Roșia Montană în care Gabriel Resources cerea despăgubiri de aproximativ 6,7 miliarde de dolari, potrivit Curții de Arbitraj Comercial Internațional de la Washington. Reclamanții sunt obligați să ramburseze României cheltuielile de judecată aferente procedurii de arbitraj. Decizia este definitivă și executorie și a fost luată după nouă ani de proces. Decizia a venit vineri noapte, după săptămâni întregi în care din partea Guvernului condus de Ciolacu au fost transmise semnale cum că România ar putea să piardă procesul și să fie obligată la penalități uriașe. De altfel, Ciolacu chiar lansase zilele trecute ideea unui referendum pentru a-i întreba pe români dacă este oportun să scoatem aurul de la Roșia Montana, iar ministrul Finanţelor, Marcel Boloş, a spus că ar putea exista inclusiv o decizie nemonetară, dar aceasta ar consta în posibilitatea ca proiectul minier să continue. Toată această isterie în spațiul public din ultimele săptămâni legată de Roșia Montana nu a făcut decât să ajute la dublarea acțiunilor companiei Gebriel Resources pe Bursa din Toronto, de la 0,43 dolari canadieni / acţiune în 31 ianuarie la 0,87 în 8 martie. Pentru cine nu știe, în ultima lună, valoarea de capitalizare pe Bursă a Gabriel Resources aproape s-a dublat, de la 335 de milioane de dolari americani, la aproape 600 de milioane de dolari. În tot acest timp, politicienii românii de nivel înalt, în frunte cu premierul Marcel Ciolacu, au lansat afirmaţii apocaliptice din care a reieşit că România va avea parte de un verdict nefavorabil și că va trebui să plătim. În plus, subiectul a fost și un prilej de a arunca cu lături în politicienii de opoziție și în activiștii ecologici. Scurt pe doi, ca în tenis, să o spunem clar: spațiul public din ultimele săptămâni a fost inundat de manipulare, care a servit la creșterea valorii acțiunilor societății canadiene care a inițiat investiția în exploatarea aurului din Munții Apuseni. Și mai trebuie subliniat, așa cum preciza și Claudia Pirvoiu de la Hotnews în urmă cu o lună, că în mod real, proiectul Roșia Montana nu a existat niciodată, ci a fost doar o poveste pe bursă, cu care s-a speculat masiv la fiecare bâlbâială a guvernelor care s-au perindat de-a lungul a 27 de ani prin România și care au luat decizii contradictorii legate de situl de la Roșia Montană. Cu alte cuvinte, afacerea Roșia Montana are în spate o poveste extrem de controversată, desfășurată pe o perioadă de cel puțin 27 de ani, în care multe dintre personajele implicate, oameni de afaceri, politicieni sau ONG-uri, au avut câteva ceva de câștigat, financiar sau politic. Dreptatea a învins, iar Roșia Montană rămâne protejată, fiind parte din patrimoniul internațional UNESCO - ceea ce înseamnă că aici nu poate fi pus în practică niciun proiect de exploatare minieră." nemonetară, dar aceasta ar consta în posibilitatea ca proiectul minier să continue. Toată această isterie în spațiul public din ultimele săptămâni legată de Roșia Montana nu a făcut decât să ajute la dublarea acțiunilor companiei Gebriel Resources pe Bursa din Toronto, de la 0,43 dolari canadieni / acţiune în 31 ianuarie la 0,87 în 8 martie. Pentru cine nu știe, în ultima lună, valoarea de capitalizare pe Bursă a Gabriel Resources aproape s-a dublat, de la 335 de milioane de dolari americani, la aproape 600 de milioane de dolari. În tot acest timp, politicienii românii de nivel înalt, în frunte cu premierul Marcel Ciolacu, au lansat afirmaţii apocaliptice din care a reieşit că România va avea parte de un verdict nefavorabil și că va trebui să plătim. În plus, subiectul a fost și un prilej de a arunca cu lături în politicienii de opoziție și în activiștii ecologici.

Vreți ceva șocant, de importanță gigantică și complet ignorat de societate? Ceva ce nimeni nu și-a propus să aplice, deși este vorba de reguli cu rang constituțional, mai precis, de o Convenție internațională*, nici măcar la 15 ani de la ratificarea sa? Iată: a) toate dările pe salarii (cas, cass, contribuție șomaj, impozit etc.) sunt limitate la 50% din resursele financiare necesare plăților de securitate socială. Restul trebuie să vină de la patron & stat. Acest procent este depășit constant, fiind azi între 60-87%. Românul, într-o săptămână, lucrează 3 zile pentru stat, o zi pentru bănci și pentru companiile de utilități și 2 zile pentru el și familia sa; b) salariații & pensionarii trebuie să facă parte din organismele de supervizare ale entităților private care gestionează fonduri sociale. Vorbim atât de fondurile de pensii administrate privat (Pilon II) cât și de casa de asigurări de sănătate; c) riscul social acoperit prin asigurările sociale (cas, n.n.) este supravieţuirea peste vârsta de 65 de ani; 🤦🏻‍♂️🤦🏻‍♂️🤦🏻‍♂️ d) indemnizații de maternitate primesc doar … femeile; e) pensie de urmaș se acordă numai văduvei, nu și văduvului… Precizare: oricine se consideră prejudiciat de Stat în drepturile și interesele sale prevăzute de această Convenție OIM poate da statul în judecată pentru despăgubiri. Eu zic că, dacă statul are zeci de miliarde de pierdut în favoarea Big Pharma sau a “investitorilor” de la Roșia Montană, are bani și pentru pensionarii sau salariații păgubiți. *Convenția Organizației Internaționale a Muncii (OIM) 102/1952, ratificată de România prin Legea nr.115/2009 — Gheorghe Piperea:

Astăzi este la vot în plenul Camerei Deputaților, pentru a doua oară, după reexaminare, PL-x nr. 226/2022. Vă rog să le transmiteți deputaților să NU îl voteze deoarece conține prevederi care favorizează cloud-ul guvernamental, digitalizarea împotriva drepturilor omului și alte proiecte cu mari probleme.

Acum când am ascultat prezentarea am realizat că acum două sau trei săptămâni am avut un vis în care trăiam o stare de detașare deși în jurul meu era foarte mult agitație. Consider că acea stare pe care am avut o în acel vis nu e întâmplătoare și nu e întâmplător că am avut o înaintea acestei prezentări a cursului de vajikarana. Această stare am perceput-o ca pe o stare de echilibru dinamic prin care obții o stare de claritate care face ca lucrurile din jur chiar dacă aparent nu sunt structurate , să obții o stare de claritate când ai o astfel de stare de detașare si vezi cu totuul se aseaza acolo unde trebuie.