Citatul zilei creștin ortodox

Sinaxar 30 aprilie Sfântul Apostol IACOB, fiul lui Zevedeu și fratele Sfântului Ioan 13 mai Sfânta Muceniță GLICHERIA, care era din cetatea Traianopolei (secolul al II-lea), Sfântul Mucenic LAODICHIE, temnicerul Sfintei Glicheria, care a crezut în Hristos prin Sfânta Glicheria și care s-a săvârşit prin sabie (secolul al II-lea), Sfinții SERGHIE Mărturisitorul și IRINA, părinții Sfântul Ierarh Fotie, patriarhul Constantinopolului (secolul al IX-lea), Sfântul Ierarh PAVSICACOS, episcopul Sinadei, care a trăit în vremea împăratului Mavrichie, Sfântul Sfințit Mucenic ALEXANDRU, episcopul Tiverianilor și Sfântul Cuvios NICHIFOR din Afarsis, presbiterul Mănăstirii Efesului, Sfântul Cuvios EFTIMIE cel Nou, ctitorul Mănăstirii Iviru din Sfântul Munte Athos (+ 1028), Sfinții Cuvioși: IOAN Iviritul, tatăl Sfântul Eftimie, și GHEORGHE Iviritul, rudenie după trup cu Sfântul Eftimie, care s-au săvârşit cu pace (+ 1098 și + 1066), Sfântul Cuvios GAVRIIL Iviritul, care a auzit dumnezeiesc glas şi a scos din mare Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Portăriţa” şi care s-a săvârşit cu pace (secolul al XI-lea), Sfinții Cuvioși Mucenici monahi iviriţi de la Mănăstirea Iviru, care apărând Dreapta Credinţă și înfruntând pe împăratul Mihail şi pe patriarhul Ioan Vecos, au fost aruncaţi în mare şi aşa s-au săvârşit (secolul al XIII-lea), Sfântul Cuvios EUFROSIN, nevoitor la Mănăstirea Iviru din Sfântul Munte Athos (secolul al XVIII-lea), Sfântul Cuvios GHEORGHE Mărturisitorul din Constantinopol, dimpreună cu soţia şi fiul său (+ 1842), Sfântul Cuvios Macarie Tincu (n. 25 Aprilie 1888, Buciuşca, Basarabia - † 13 Mai 1969, Buciuşca, Basarabia), de la Mânăstirea Saharna, primul Sfânt canonizat local în Biserica Ortodoxă din Basarabia postsovietică să ne dăruiască binecuvântarea lor cerească!

„Fraților, surorilor, părinților, luați aminte cu dinadinsul al cărui împărat avem chipul, și cu care semn suntem însemnați pe frunte! Deci să ne sârguim să păzim poruncile Lui, ca de la acest împărat al nostru veșnic să câștigăm mântuire, păzind fără de prihană însemnarea cea luată a creștinătății" Sfânta Muceniță Glicheria

"Icoana Izvorul Tămăduirii de la biserica unde a slujit Sfântul Nectarie în Eghina, să vă aducă sănătate trupească și liniște sufletească. Sa fiți binecuvântați!"

Hristos a Înviat! Bucurați-Vă! Nu Vă temeți! Lumina lui Hristos aduce multă pace, bucurie , sănătate si urcuș duhovnicesc spre Neînserata Împărăție a Preasfintei Treimi! Odată cu venirea Sfintei Lumini la Ierusalim, vă adresez cel mai frumos si izbăvitor salut al creștinătății: "Hristos a înviat!" MĂRTURIA PATRIARHULUI DIODOR I (1923- 2000) AL IERUSALIMULUI DESPRE APARIȚIA SFINTEI LUMINI ,,După ce se sting luminile, mă plec și întru în prima încăpere a MORMÂNTULUI. De acolo merg încet prin întuneric spre cealaltă încăpere a MORMÂNTULUI, unde a fost așezat TRUPUL lui HRISTOS . Acolo îngenunchez, cu sfantâ frică și rostesc rugăciunile rânduite, care ni s-au transmis de-a lungul veacurilor, după aceea aștept. Uneori se întâmplă să aștept câteva minute, dar, de obicei, Minunea se săvârșește îndată ce rostesc rugăciunile. Din miezul pietrei pe care a stat TRUPUL lui HRISTOS, o LUMINĂ ne definită iese afară . De obicei are o culoare albastru - deschis, dar culoarea se poate schimba și ia multe nuanțe diferite. Nu se poate zugrăvi în cuvinte omenești. Lumina iese din piatră ca și cum ar ieși dintr-un lac. Piatra MORMÂNTULUI arată ca și cum ar fi acoperită de un nor umed, dar este LUMINĂ. Această LUMINĂ se comportă diferit în fiecare an. Uneori acoperă numai placa de pe MORMÂNT, în timp ce alteori umple de LUMINĂ tot baldachinul, încât oamenii care stau afară și privesc înăuntru văd cum toate sunt pline de LUMINĂ. Această LUMINĂ nu arde. Niciodată nu mi-a ars barba în cei 16 ani de când sunt Patriarh în IERUSALIM și am primit SFÂNTA LUMINĂ. LUMINA are o structură diferită de cea a unei lumini obișnuite, care arde într-o candelă. Într-un anume loc , LUMINA se ridică în sus și alcătuiește un stâlp, a cărui flacără are o natură diferitâ, astfel încât îmi este cu putință să-mi aprind lumânările de la Ea. După aceasta împart LUMINA tuturor celor care se află în Biserică... Trăim multe minuni în bisericile noastre, și minunile nu sunt ceva străin pentru noi, însă nici una din aceste minuni nu are puterea și simbolul SFINTEI LUMINI. MINUNEA este o TAINĂ DUMNEZEIASCĂ. Preschimbă ÎNVIEREA LUI HRISTOS în ceva atât de viu pentru noi, ca și cum s-ar fi petrecut cu câțiva ani în urmă..... Mă aflu la Ierusalim din 1939 și am venit aici la vârsta de 15 ani. Am urmărit Slujba de Pogorâre a SFINTEI LUMINI în toți acești ani, asa că sunt martor ocular al minunii de 61 de ori. Pentru mine nu se pune întrebarea dacă cred în minune sau nu. ȘTIU CĂ ESTE ADEVĂRATĂ! " PATRIARHUL DIODOR AL IERUSALIMULUI Veniți de luați Lumina! Cu adevărat a Înviat Hristos-Dumnezeu!

Semnificația zilelor din Săptămâna Sfintelor și Mântuitoarelor Pătimiri ale Domnului nostru, IISUS HRISTOS Cea mai veche perioadă de post, din istoria Bisericii, Săptămâna Sfintelor Pătimiri sau Săptămâna Mare este perioada de la Florii până în Sâmbăta cea Mare, inclusiv. Caracteristica esențială a acestei săptămâni sunt Deniile, slujba Deniei fiind utrenia din ziua următoare, care se săvârșește în ajun, seara. Cuvântul „denie” vine de la slavonescul vdenie şi înseamnă priveghere sau slujbă nocturnă. Astfel, conform Sinaxarului din Triod, în fiecare zi din Săptămâna Mare ne reamintim și retrăim ultimele zile din viața Mântuitorului: SFÂNTA ŞI MAREA LUNI – ne aduce în faţă Icoana tânărului Iosif, care a fost vândut de fraţii săi în Egipt. Istorisirea vieţii sale, în cultul liturgic, este anticiparea Jertfei Mântuitorului Iisus Hristos Care a fost vândut de Iuda. SFÂNTA ŞI MAREA MARŢI – se face pomenirea Pildei celor 10 fecioare. Este o pildă care are menirea să ne țină trează datoria de a trăi permanent în Hristos. SFÂNTA ŞI MAREA MIERCURI – se face pomenire de femeia păcătoasă care a spălat cu lacrimi şi a uns cu mir picioarele Mântuitorului – simbol al pocăinţei adevărate şi al îndreptării omului păcătos. SFÂNTA ŞI MAREA JOI – este închinată amintirii a patru evenimente deosebite din viața Mântuitorului: spălarea picioarelor ucenicilor, ca pildă de smerenie; Cina cea de Taină, la care Mântuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii; rugăciunea arhierească; începutul Pătimirilor, prin vinderea Domnului. SFÂNTA ŞI MAREA VINERI – se prăznuiesc „Sfintele şi mântuitoarele şi înfricoşătoarele Patimi ale Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos”. SFÂNTA ŞI MAREA SÂMBĂTĂ – prăznuim îngroparea Mântuitorului nostru Iisus Hristos și pogorârea Sa la iad. https://chirho88888888.wordpress.com/2021/04/30/semnificatia-zilelor-din-saptamana-sfintelor-si-mantuitoarelor-patimiri-ale-domnului-nostru-iisus-hristos/

"Să mergem săptămâna aceasta după Iisus Hristos pe Drumul Crucii, care pentru noi este drumul vieții, al iertării și al mântuirii" Părintele Cleopa Ilie

Sinaxar 16 aprilie Sfintele Muceniţe: IRINA, AGAPIA şi HIONIA din Tesalonic 29 aprilie Sfinții 9 Mucenici din Cizic (azi, în Turcia): Teognis, Ruf, Antipatru, Teostih, Artemas, Magnus, Teodot, Tavmasie şi Filimon († 299), Sfântul Cuvios MEMNON Mărturisitorul din insula Corfu și făcătorul de minuni (secolul al II-lea), Sfântul Cuvios AUXIVIE, care s-a săvârşit în pace Sfântul Mucenic TORPIE, care a pătimit la Pisa în Italia (+ 65), Sfântul Ierarh LIBER I, episcop de Ravenna în Italia (secolul al II-lea), Sfântul Mucenic CHINTIAN, Sfinții Mucenici: DIODOR şi RODOPIAN diaconul, care au pătimit la Afrodisia în Anatolia (+ 305), Sfinții Ierarhii: PAVEL I, episcop de Brescia în Italia, și IOAN, patriarhul Alexandriei în Egipt (+ 428 și + 482), Sfânta Cuvioasă Muceniță ENDELIENTA, pustnică din Anglia (secolul al VI-lea), Sfinții Cuvioși: NICHIFOR din Sebazeea în Bitinia, și NICHITA, egumen la Sinada (secolul al IX-lea), Sfântul Ierarh IOAN Noul Milostiv, mitropolit de Beoţia (secolul al XII-lea), Sfântul Mucenic HIBAT ALLAH din Damasc în Siria (+ 1229), Sfântul Ierarh ARSENIE, arhiepiscop de Suzdal în Rusia (+ 1627), Sfinții Mucenici din Lazeti în Georgia (secolele al XVII-lea și al XVIII-lea), Sfântul Nou Mucenic STANKO Păstorul din Mănăstirea Ostrog în Muntenegru, care a fost ucis de musulmani (+ 1712), Sfântul Cuvios NECTARIE, stareț de la Optina în Rusia (+ 1928), Sfântul Ierarh VASILE, episcop de Ostrog în Muntenegru, care s-a săvârșit cu pace în anul 1671 să ne dăruiască binecuvântarea lor cerească!

SFÂNTA ŞI MAREA LUNI Pilda smochinului neroditor În aceeaşi zi săvârşim pomenirea acelui smochin uscat şi blestemat pe care Hristos l-a gă­sit neroditor în drumul Lui. Sfinţii Părinţi aseamană asta cu sinagoga iudeilor, în care Hristos n-a găsit roade vrednice, decât doar umbra legii, care şi aceasta pălise. După Sfântul Isidor Pelusiotul, Hristos n-a blestemat vreun om, ci lemnul, pentru ca nerecunoscătorii oameni să afle că are şi această putere. Orice suflet neîmpodobit cu virtuţi şi pustiit de bunătăţile duhovniceşti va avea soarta lemnului neroditor care va fi aruncat în foc. Această pericopă, spre cucernicie, zdrobi­re a inimii şi pocăinţă a fost pusă într-un frumos tropar: „Văzând smochinul cel uscat care a fost blestemat pentru nerodnicia lui, să ne temem, fraţilor, roade vrednice de pocăinţă aducând Stăpânului…”

SFÂNTA ŞI MAREA LUNI Sfântul Patriarh IOSIF “În Lunea Mare, Biserica noastră ne prezintă un tânăr frumos, curat, fericit, preabun: pe Iosif, care a fost al unsprezecelea fiu al Patriarhului Iacov şi a fost invidiat de fraţii lui, aruncat în groa­pă şi vândut pentru treizeci de arginţi. Cum­părătorii săi l-au dus în Egipt şi l-au vândut la rândul lor unei căpetenii de la curtea faraonului, Putifar, a cărui soţie a vrut să păcătuiască cu el. Acela s-a împotrivit cu putere, ea l-a calomniat şi a fost întemniţat.Apoi a devenit tâlcuitorul vi­selor faraonului, cunoscând mare cinste şi slavă. Vieţile lui Iosif şi Iisus se aseamănă. Şi Iisus a fost urât şi invidiat de iudeii cei de un neam cu El, a fost trădat pentru treizeci de arginţi de către însuşi ucenicul Lui şi a fost dus în temniţa mor­mântului. După trei zile a înviat şi împărăteşte nu numai peste Egipt, ci peste lumea păcatului, pe care Sfinţii Părinţi o numesc „Egiptul patimi­lor”. Hristos devine noul vistier peste hambarele de grâu prin jertfa lui pe Cruce.”

„Intra­rea Dom­nu­lui în Ieru­sa­lim, petrecandu-se a doua zi, după Sâm­bătă, în ziua cea din­tâi a săp­tămâ­nii, Dumi­nica, această Dumi­nică este numită, în cărţile de slu­jbă, Dumi­nica Stâlpărilor, pen­tru că Mân­tu­i­to­rul a fost întâmpinat cu stâl­pări, ramuri de finic şi alţi copaci exis­tenţi în Ţara Sfântă. Popo­rul nos­tru drep­t­cre­din­cios numeşte, de obi­cei, această Dumi­nică şi este menţio­nată încă din vechime şi în cărţile de slu­jbă, Dumi­nica Flo­ri­i­lor sau Flo­ri­ile. Nici­o­dată, în vor­bi­rea obi­ş­nu­ită, popo­rul nos­tru nu zice Dumi­nica Stâlpă­ri­lor. Potri­vit rân­du­ie­lii litur­gice, în această zi sunt aduse la Bise­rică ramuri de sal­cie care, la tim­pul lor, sunt bine­cu­vân­tate printr-o rugă­ciune spe­cială şi apoi împă­rţite cre­din­cioşi­lor pe care le ţin în mână în tim­pul slu­j­bei şi apoi le iau cu ei acasă, ca cele care sunt împăr­tă­şite de bine­cu­vân­ta­rea praz­ni­cu­lui şi le păs­trează, folosindu-le pen­tru nevo­ile duhov­ni­ceşti ale fami­liei şi cuprinsu­lui gos­po­dă­riei. Smi­ce­lele, ramu­rile de sal­cie aduse în Dumi­nica Flo­ri­i­lor, sunt în stare de vege­ta­ţie îna­in­tată, cu acei “mâţi­şori” care sunt, din punct de vedere botanic, flo­rile lor ; deci, sal­cia este înflo­rită, semn sigur al veni­rii primăverii, când, întreaga fire, amorţită în tim­pul ier­nii, începe să revină la viaţă, să învie. Deci, adu­când în Dumi­nica Stâl­pă­ri­lor ramuri de sal­cie înflo­rită, zicem că de aici popo­rul nos­tru a dat Dumi­ni­cii Stâl­pă­ri­lor denu­mi­rea de Dumi­nica Floriilor.” Pimen Suceveanul