Valeriu Ostalep

Eu am făcut o pauză din mai multe motive, despre unele am discutat cu prietenii, despre altele voi discuta aici. Pe 31 august noi discutam despre limbă, cineva scria dictare, iar în același timp o femeie era ucisă de către soțul său la Măgdăcești. În genere, ziua a fost neagră. La Cantemir un tînăr a fost ucis (30 august), la Cahul o bătrînă și-a ucis fiica cu dizabilități și și-a pus singură capăt zilelor, a lăsat și un bilețel (ce conține acel bilețel?), crima oribilă de la Măgdăcești cînd un bărbat și-a ucis fosta soție și s-a sinucis după asta, apoi în suburbie un bărbat s-a sinucis cu arma. Iar noi discutam în această zi despre limbă. Și eu mi-am dat seama că am eșuat. Primăvara cînd participam la flashmoburi pentru cazul Ludmilei, eu ziceam că voi merge pînă la capăt. Apoi am lăsat organele să-și facă treaba, m-am dat la o parte, am ascultat îndemnul echipei Vartic (Ivan, o jurnalistă, canalele anonime) de a nu pune presiune pe organe. Mai ales că avocații lui Dumitru vroiau să folosească asta ca argument în instanță - că am pus presiune pe procurori. Procuratura văzîndu-se eliberată de „presiune” (de atenția societății) - primul lucru pe care l-a făcut a fost să interzică avocaților succesorilor Ludmilei să facă copii electronice ale documentelor din dosar. Acces le-a dat, dar numai să conspecteze, ca la școală. Avocatele nu au avut dreptul să facă copia la expertiza legală - trebuiau să conspecteze fiecare pagină. Asta s-a făcut pentru a pune presiune financiară asupra succesorilor victimei. Ora de lucru a avocatului costă bani. Iar un avocat care copie o mie de pagini în loc să facă poze și să-și facă meseria de avocat dar nu de copist - este o cheltuială enormă pentru o familie săracă. Eu pot spune că în acest fel procuratura lucrează în interesul echipei Dumitru Vartic. Iar Dumitru Vartic ce face în pauza noastră? El deja a scris plîngeri pentru calomnie pe cel puțin trei persoane. În plîngeri el se poziționează ca principala victimă. Cu această ocazie eu îi transmit că indiferent de implicarea sau neimplicarea lui în tragedia Ludmilei - faptul de a scrie o amendă pentru propria infracțiune pe numele soției despre care zici că are probleme cu psihicul (chiar presupunînd că nu cunoșteai despre decesul ei) - aceasta reprezintă un act de violență. Nu mai poți poza ca victimă. Noi am văzut de ce este în stare omul cînd postează de pe pagini anonime. Hărțuirea Minodorei dar și a altor femei. Nu-i comportament de victimă. Așadar duminică eu am văzut că pauza noastră nu înseamnă decît faptul că NU am mers pînă la capăt. Am eșuat. Pentru că dacă duceam lucrurile pînă la capăt - unele tragedii puteau fi evitate și unii oameni puteau rămîne în viață. Noi am cedat în fața celor care au deturnat atenția publică spre propriile persoane, care s-au victimizat, care avînd control asupra opiniei publice (fiind jurnaliste) - au canalizat atenția spre fenomenul contului anonim al Minodorei și au lovit cu fiecare ocazie în noi. Ieri am ieșit la protestul organizat de organizațiile feministe împotriva violenței domestice. Jurnalista nu a scăpat nici această ocazie de a lovi în noi. A comparat acest protest autentic cu manifestațiile noastre neautentice. Și s-a plîns pe faptul că au venit și unii oameni neautentici care fac politică. M-am simțit ca pe patul lui procust, pentru că în comentarii cineva care nu știa că am venit întreba dacă „minodorele au venit”, vrînd să ne demonstreze ipocrizia (la Ludmila la manifestații am fost dar aici nu), iar altcineva care știa că am venit - m-a criticat pentru că am venit. Dragă jurnalistă deontologică. Noi nu avem nevoie de permisiunea ta ca să protestăm împotriva violenței domestice. Noi nu avem nevoie de validarea ta. Nu avem nevoie să ne mîngîi pe poponeață și să ne șoptești la ureche că sîntem autentici. Noi sîntem o țară liberă în care fiecare protestează pentru ce dorește și nu are nevoie de spravcă de autenticitate de la cineva, așa cum voi aveți nevoie de spravcă de la Pechea Macovei ca să fiți recunoscuți ca jurnaliști. Nu avem nevoie de recunoașterea voastră. 1/?