Frăția Ortodoxă

La mulți ani tuturor celor care poartă nume de Flori!

Să ne implicăm fraților!

Au căzut în fund internauții pravoslavnici, la pachet cu frustrații ecleziali (ce combinație psihologică aiuritoare, de unde se vede cum extremele se atrag undeva în neantul rațiunii) că un popă regizor a prezentat la Moscova un film cu subiect religios, din România. Haida, de! Chiar încep să mă enervez, gândindu-mă așa: -te duci la un festival de film într-o țară profund ostilă politicește și bisericește României; politicește, prin faptul că nu mai suntem în sfera rusească de influență, iar bisericește că încercăm să prezervăm identitatea religioasă și etnică a românilor din teritoriile gestionate de ruși sau acoliții lor; -o putere imperială abuzivă care ne ține dezbinați de două secole cu frații de peste Prut - crimă istorică cu asasin la vedere; -o țară care face prăpăd de sânge într-o altă țară, că așa i s-a cășunat. Apoi: -prezinți un film care erodează încrederea românilor în Biserica ortodoxă caricaturizând ierarhia la pachet, fără nuanțe, excepții etc; -arăți o Biserică profund coruptă, aproape incapabilă de a-și reveni (mesianismul “pe dos“ prinde la publicul slab de înger, ce-i drept, iar norodul dreptmăritor salivează abundent la circul sacerdotal); -afirmi slugărnicia Bisericii față de puterea politică, autohtonă sau globalistă - rețetă fără greș, monedă bătută de toți “analiștii“, băgătorii de seamă, aflații în treabă etc de 35 de ani încoace. Dar: -ce strici cu o peliculă de celuloid în 2 ceasuri de proiecție nu repari în mii de liturghii; ce ai asasinat în efigie, nu mai renaște pe durata generației tale; -unii dintre cei ce se bucură (gudură) pe lângă opera cinematografică și efectele ei sunt schilodiți sufletește, amputați comunitar și comunional; sau poartă traume și răni vechi, pe care filmul le-au expus iar ei s-au regăsit în acest lazaret pe 16 mm; -cei care admiră “curajul“ expunerii peliculei la Moscova sunt cei care detestă profund un mod de viață în care încercăm să ne acomodăm de 30 de ani, cu asumarea unei libertăți care poate fi pe alocuri toxică, dar care este indispensabilă definiției persoanei umane, căutărilor ei, menirii ei; altminteri, suntem cu toții într-o menajerie, după gratii; -cei care susțin criticile ecleziale slobozite din arme de toate calibrele ideologice, artistice, morale etc au nostalgia difuză a absenței unei “ordini“ de sus (divină sau umană), a unei presetări sociale dar și - paradoxal! - a unei irepresibile așteptări a apocalipsei lumii ăsteia “stricate, demente, inegale, deschisă experimentului de orice fel“; o lume care îi sperie pe mulți nemavăzându-L pe Dumnezeu la timonă, prin mâna forte a unei autorități omenești. În fine, sunt multe de spus însă mă opresc aici cu speranța (deșartă, în mare măsură) că am fost bine înțeles, știind însă că oricum nimic nu se schimbă în mintea oamenilor. Și nici măcar într-a mea. Răzvan Bucuroiu.

Știați că? Un grup de medici japonezi a confirmat că *APA CALDA* este 100% eficientă în rezolvarea anumitor probleme de sănătate, cum ar fi: *1* Migrenă *2* Hipertensiune arterială *3* Tensiune arterială scăzută *4* Dureri articulare *5* Creșterea și scăderea bruscă a bătăilor inimii *6* epilepsie *7* Nivel crescut de colesterol *8* Tuse *9* Disconfort corporal *10* Pain Golu *11* Astm *12* Pertussis *13* Albirea venelor *14* Boli legate de uter și vezică urinară *15* probleme cu stomacul *16* Poftă slabă *17* De asemenea, toate bolile legate de ochi, urechi și gât. *18* Dureri de cap CUM SE FOLOSEȘTE APA CALDA? Treziți-vă dimineața devreme și beți aproximativ *4 pahare de apă caldă* pe stomacul gol. Este posibil să nu poți bea 4 pahare la început, dar în timp vei ajunge acolo. NOTĂ: Nu mâncați nimic în 45 de minute de la luarea apei. *Terapia cu apă caldă* va rezolva problemele de sănătate în timp util, cum ar fi: ✔ *Diabet* în 30 de zile ✔ *tensiune arterială* în 30 de zile ✔ *Probleme cu stomacul* în 10 zile ✔ *Toate tipurile de cancer* în 9 luni ✔ *Albirea venelor* in 6 luni ✔ *Apetit scazut* in 10 zile ✔ *Uter și boli asociate* în 10 zile ✔ *Probleme cu nara, urechi si gat* in 10 zile ✔ *Probleme de ciclu* la femei în 15 zile ✔ *Boli de inimă* în 30 de zile ✔ *Dureri de cap* / *migrenă* în 3 zile ✔ *Colesterol* in 4 luni ✔ *Epilepsie* și *paralizie* continuu în 9 luni ✔ *Astm* in 4 luni *APA RECE* nu e bună. Daca apa rece nu te afecteaza la o varsta frageda, iti va face rau la batranete. * *Apa rece* închide 4 vene ale inimii și provoacă un atac de cord. Băuturile reci sunt principalele cauze ale atacului de cord. * De asemenea, creează probleme la nivelul ficatului. Face ca grăsimea să se lipească de ficat. Majoritatea oamenilor care așteaptă transplantul de ficat cad victime ale *băutului de apă rece.* * *Apa rece* afectează pereții interiori ai stomacului. Afectează intestinul gros și duce la cancer.

Nimeni să nu lipsească de la Procesiunea de Florii

Mobilizarea!!! Vine Domnul!!!

Timp de trei ani cât a păstorit Biserica lui Hristos, Sfântul Ierarh Iorest s-a ostenit ca un adevărat mărturisitor să apere dreapta credință ortodoxă de învățăturile străine calvinești și de toate viclenele curse ale diavolului. Peste tot rânduia preoți râvnitori, sfințea biserici și mergea prin sate, mângâind și învățând pe credincioși ca un bun păstor al turmei lui Hristos. În anul 1643, blândul Ierarh Iorest a fost aruncat în temniță pentru râvna dreptei credințe, pătimind multe necinstiri, bătăi și ocări. Iar sfântul a răbdat mucenicește, fiind gata să-și dea și viața pentru apărarea credinței ortodoxe și mântuirea turmei sale. După nouă luni de zile, păstorul cel adevărat este scos din temniță și obligat să dea o sumă de bani. Ajungând din nou în Moldova, între anii 1656-1657 a fost episcop la Huși, păstorind bine Biserica lui Hristos și lucrând la mântuirea fiilor săi duhovnicești. Apoi și-a dat sufletul cu pace în brațele Marelui Arhiereu Iisus Hristos, fiind numărat în ceata sfinților mărturisitori, iar Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat în anul 1955 și se face pomenirea lui la 24 aprilie. (texte preluate de pe doxologia.ro) Tot azi: • Pomenirea Sfântului Mucenic Sava Stratilat [Generalul] Acest slăvit Sava a trăit la Roma în timpul domniei împăratului Aurelian, deţinînd rangul de general. El era descendentul unui trib gotic. El adesea îi cerceta pe creştini în închisorile lor, ajutîndu-le lor din averile lui. Din cauza marii sale curăţii şi a multelor sale postiri, Dumnezeu i-a dăruit putere asupra duhurilor necurate. Cînd Sava a fost acuzat că este creştin, el a stat cu curaj în faţa împăratului, şi-a lepădat de la sine centura militară, semnul înaltului său rang, şi L-a mărturisit pe faţă pe Hristos Dumnezeu. Sava a fost torturat în nenumărate feluri: a fost biciuit, sfîşiat cu unghii de fier, ars cu flacăra lumânării. Dar în ciuda cruzimii şi sălbăticiei acestor torturi el nu murea, ci dimpotrivă, chinuit fiind şi aruncat înapoi în celulă, era scos mereu de acolo viu şi sănătos. Mare parte din corpul său de armată, văzînd cele ce se petreceau cu generalul lor, au îmbrăţişat fără şovăire credinţa creştină, şi şaptezeci dintre ei au fost imediat decapitaţi pentru aceasta, din ordinul împăratului. Hristos Mîntuitorul i-a apărut înconjurat de lumină mare Sfîntului Sava în închisoare şi l-a întărit pe mucenicul Lui. După aceasta, Sfîntul Sava a fost osîndit la moarte prin înecare. El a fost aruncat în apele unui rîu adînc, unde şi-a dat sufletul în mîinile lui Dumnezeu, la anul 272. Sufletul lui viteaz s-a înfăţişat înaintea lui Dumnezeu, Căruia i-a rămas credincios în mijlocul tuturor şi celor mai mari chinuri. • Pomenirea Sfintei Preacuvioase Elisabeta Încă din frageda ei tinereţe această Elisabeta a intrat în cinul monahal, în Mînăstirea Sfinţilor Cosma şi Damian din Constantinopole, luînd asupra sa mari şi aspre nevoinţe ascetice, din dragoste pentru Hristos şi pentru mîntuirea sufletului ei. Ea se socotea pe sine mireasa lui Hristos, socotind întreaga lume ca şi cînd nu ar fi fost. Marea ei milostivire către oameni, mai ales către cei bolnavi şi suferinţi, venea din marea ei dragoste de Dumnezeu. Prin darul Sfîntului Duh, preacuvioasei Elisabeta i s-a dat putere asupra bolilor, şi ea vindeca pe mulți din popor de suferinţele lor. Ea a fost văzută stînd la rugăciune toată noaptea, înconjurată în întregime de lumina nezidită. După moartea ei, sfintele ei moaşte aveau şi ele puterea facerii de minuni, mulţi bolnavi şi suferinzi aflîndu-şi la ele vindecare desăvîrşită, de-a lungul tuturor veacurilor de la moartea ei încoace. Sfînta Preacuvioasă Elisabeta a adormit cu pace şi a intrat în bucuria locaşurilor celor cereşti ale Stăpînului Hristos la anul 540. • Pomenirea Sfinţilor Mucenici Eusebie, Neon, Leontie şi Longhin

Azi, 24 aprilie: Pomenirea Sfântului Ierarh Sava Brancovici Aruncându-l în temniță, timp de trei ani de zile a fost persecutat, bătut cu toiege, batjocorit și chinuit ca un martir pentru dreapta credință, fiind silit să treacă la calvinism. Fericitul Sava însă a mărturisit cu tărie pe Hristos, apărând dogmele și tradiția Bisericii Ortodoxe. Sfântul Ierarh Sava s-a născut în localitatea Inău din părinți binecredincioși, Ioan și Măria, primind din botez numele de Simeon. După ce învață carte și deprinde rânduiala slujbelor în Mănăstirea Comana, ajunge protopop și slujitor al Bisericii lui Hristos în satul natal, săvârșind cele sfinte cu mare râvnă și frică de Dumnezeu. Apoi rămânând văduv, iar mama sa îmbrăcând haina monahală, în anul 1656 fericitul preot Simeon este ales mitropolit și păstor sufletesc al Ardealului. Deci, mai întâi s-a călugărit la mitropolia din Târgoviște, sub numele de Sava, apoi, fiind hirotonit arhiereu, a fost așezat cu cinste pe scaunul de mitropolit din Alba Iulia în locul răposatului ierarh Simeon Ștefan. Ca păstor și părinte duhovnicesc al românilor din Transilvania, fericitul mitropolit Sava Brancovici s-a dovedit un mare apărător al credinței ortodoxe și un devotat ierarh al Bisericii lui Hristos. Timp de 24 de ani cât a fost mitropolit, Sfântul Sava a mărturisit cu mult curaj dreapta credință, a combătut învățăturile greșite calvinești, a întărit unitatea românilor în jurul Bisericii Ortodoxe, a înălțat numeroase locașuri prin sate și orașe, a rânduit peste tot preoți devotați, a mângâiat pe țăranii ardeleni, întărindu-i în credință și nădejde. De asemenea, a reînnoit mitropolia și bisericile jefuite și stricate de răufăcători. Văzând craiul Ardealului că nu poate întoarce poporul de la credința ortodoxă din cauza Sfântului Ierarh Sava, îndată a semănat vrajbă și răzbunare împotriva păstorului cel bun. Deci, aruncând mărturii nedrepte asupra lui, în anul 1680 l-a scos din scaun. Apoi, aruncându-l în temniță, timp de trei ani de zile a fost persecutat, bătut cu toiege, batjocorit și chinuit ca un martir pentru dreapta credință, fiind silit să treacă la calvinism. Fericitul Sava însă a mărturisit cu tărie pe Hristos, apărând dogmele și tradiția Bisericii Ortodoxe. După grele suferințe, în anul 1683 a fost scos din temniță, dar fiind slăbit de chinuri, îndată și-a dat sfântul său suflet în brațele lui Hristos. Pentru sfințenia vieții lui, credincioșii l-au numărat încă din viața aceasta în ceata sfinților, iar Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat pe Sfântul Ierarh Sava în anul 1955 ca mărturisitor al dreptei credințe și se face pomenirea lui la 24 aprilie. Pomenirea Sfântului Ierarh Ilie Iorest În anul 1643, blândul Ierarh Iorest a fost aruncat în temniță pentru râvna dreptei credințe, pătimind multe necinstiri, bătăi și ocări. Sfântul Ierarh Iorest era fiu de țărani din Transilvania. Iubind din copilărie pe Hristos, s-a făcut călugăr în obștea Mănăstirii Putna, schimbându-și numele din Ilie în Iorest. Apoi, urmând școala duhovnicească din această lavră, a ajuns monah iscusit, bun caligraf și zugrav de icoane. Era încă foarte râvnitor la slujba bisericii și la păzirea sfintei credințe ortodoxe. Pentru curăția inimii sale, egume-nul mănăstirii l-a făcut ieromonah, și era cuviosul Iorest ca o făclie aprinsă în obștea părinților, săvârșind tele sfinte cu frică de Dumne¬zeu și mângâind poporul cu alese învățături creștinești. Vestea despre așezarea lui duhovnicească a ajuns până la dom¬nul Moldovei, Vasile Lupu. Deci, răposând mitropolitul Ghenadie al Ardealului în toamna anului 1640, cu voia lui Dumnezeu a fost ales părinte și întaistătător al Bisericii Transilvaniei cuviosul Iorest de la Putna. După ce primi hirotonia în arhiereu de la Mitropolitul Țării Românești, în anul 1641, blândul ierarh Iorest urcă pe scaunul mitropoliei Ardealului de la Alba Iulia.

Despre MÎNIE în ”Pravila Bisericească” alcătuită de arhimandritul Nicodim Sachelarie: MÎNIA -Mînia îşi are izvorul în lăcomie, mîndrie, beţie şi tot felul de pofte, precum şi într-o stare bolnăvicioasă a trupului. Ea aduce pe om la tot felul de tulburări, la ceartă, hulă, bătaie, ba uneori chiar la crime. Cel mînios trebuie să fie sfătuit şi cercetat în cauzele păcatului său şi vindecat, cu dovezi din Scriptură (Matei 5, 22-26; Iacob 1, 20; Efes. 2, 3; 4, 6; Rom. 1, 18) şi apoi canonisit în diferite chipuri pînă la îndreptare, fără de care nu i se poate da dezlegare ca să se împărtăşească. Numai acea mînie este îngăduită care susţine tăria sufletească, întru a sluji Domnului şi a-I împlini poruncile (I Regi 15, 31-35; Is. 13, 9) şi spre a lupta împotriva păcatului (Ps. 4,4; 36, 8; Colos. 3, 8).