MOARTEA LUI STALIN
***La 5 martie 1953 murea la Kuntsevo, o așezare de lingă Moscova, Iosif Visarionovici Stalin, supranumit „tătucul popoarelor” în zona comunistă a planetei. A fost un șoc colosal. Tot ce petrecuse de la mijlocul anilor 40 depindea de acest „țar roșu”, fost seminarist, sortit să devina preot ortodox si ajuns dictator. Liderii comuniști de la București, Varșovia, Praga, Pekin, etc, au încercat să ghicească o clipă mai devreme se va urma. Cine va prelua puterea la Kremlin și care va fi politica Moscovei. Popoarele oprimate au primit bine vestea. Au sperat că regimurile comuniste se vor prăbuși și vor regăsi libertatea.
A urmat o perioadă de incertitudini, de intrigi la vîrful PCUS, de alianțe și trădări, de schimbări neașteptate. Dar regimurile comuniste nu s-au prăbușit. Kremlinul a rămas și după moartea lui Iosif Stalin centrul blocului sovietic întins de la Shanghai pînă la Berlin.
*** Am văzut filmul „Moartea lui Stalin ” intr-o sală goală – total 4 spectatori. Poate să fie de vină ora – am vazut spectacolul de la prinz. Filmul a fost interzis în Rusia lui Putin. Premiera trebuia sa aibă loc la Moscova si Skt Petersburg la 25 ianuarie. Cenzurarea filmului este prostească. Barierele din timpul războiului rece nu mai există. Filmul se trece pe sub mînă ușor, se poate accesa pe net, vedea pe tv cu o antenă satelit, DVD-urile trec clandestin prin vamă. Scandalul nu a făcut decit să stirneasca si mai mult curiozitatea publicului și sa lanseze de fapt filmul. Dar funcționarii de la Moscova nu au vrut să riste furia lui Putin – un admirator al lui Iosif Stalin.
Mă leaga multe lucruri de personaj. Prin 1982/3 am inceput sa scriu o carte-document despre felul cum s-a resimtit moartea lui Stalin la Bucuresti si inregistram interviuri cu martori alesi cu grija. Am făcut imprudența sa spun citorva amici (2-3) apropiati despre proiect. M-am trezit la scurt timp supravegheat de Securitate (cf Dosar CNSAS), Intezicerea romanelor mele „Playback”si „Corpuri de iluminat” in anii 80 de la acest episod cred că mi s-a tras. Nu am mai scris cartea aceea, mai ales din cauza lipsei de acces la arhive, dar am continuat sa cercetez fenomenul bolsevic in anii 80. E de inteles de ce m-am grăbit să văd filmul. Am avut destule motive, cum se vede, sa ies din casă – să mă intilnesc cu citeva fantasme din trecut.
Filmul e așa și așa. Nu sunt dezamagit dar, sincer, mă asteptam la mai mult. Are un scenariu nu prea grozav avind in vedere enormitea faptelor, caracterul de tragedie shakespereană al momentului. Materialul istoric era mult mai ofertant si mai interesant decit au reusit scenaristii sa arate. Personajele erau mult mai ticaloase, versatile si grotesti, mult mai sinistre in realitate decit in film. Aici Molotov, Hrusciov, Malenkov, Jukov, Bulganin, Beria, Kaganovici, (unde e Vorosilov?) par mai curind niste caraghiosi. Or, membrii Biroului politic erau niste asasini, asa cum le-a si reprosat Beria – cel mai ticalos dintre ei – cind a vazut că pierde puterea si le-a aruncat dosarele in față. Există si o inadverenta majoră, istoriceste vorbind. Lavrenti Beria a fost arestat și ucis după criza de la Berlin (iunie 1953), Scenaristii au mutat scena mult mai devreme – la finalul funeraliilor.
Dar nu din această cauză a fost interzis filmul în Rusia. „Moartea lui Stalin” este o lovitura de imagine puternică data regimului stalinist. Or, epoca are incă admiratori în Rusia in frunte cu Vladimir Putin. Filmul trebuie neapărat văzut. S-ar putea ca aceia care mai au iluzii cu privire la marxism-leninism, bolsevism, Iosif Stalin, etc să si le piardă definitiv.
Nu este un mare film, e montat corect, cu mijloace obisnuite, fără strălucire. Actorii sunt buni. Filmul se urmăreste cu interes. Măcar unul istoric dacă nu si altfel. Kremlinul si lumea lui au ceva fascinant, depravat, rascolitor. Dictatura cea mai dură si infricosatoare este privita cu un ochi satiric. Filmul trebuie văzut și pentru că umple un gol de informatie pentru noile generatii care nu știu nimic despre acele evenimente.
Show more ...