Caută Mântuirea
Mărturii din Viețile Sfinților și Pateric ☦
Ko'proq ko'rsatish408
Obunachilar
Ma'lumot yo'q24 soatlar
+67 kunlar
+1730 kunlar
Post vaqtlarining boʻlagichi
Ma'lumot yuklanmoqda...
Find out who reads your channel
This graph will show you who besides your subscribers reads your channel and learn about other sources of traffic.
Nashrni tahlil qilish
| Postlar | Ko'rishlar | Ulashishlar | Ko'rish dinamikasi |
01 Sfântul Nou Mucenic Evghenie Rodionov din Cecenia (1977–1996) pomenit la 23 mai martirizat de musulmani pentru că a refuzat să-și scoată crucea de la gât
Sfântul Evgenie, soldatul rus cinstit în toată lumea ortodoxă, a fost decapitat de musulmanii ceceni pentru că a refuzat să-și scoată crucea și astfel să de lepede de Domnul Iisus Hristos. El este un adevărat model de credință și răbdare pentru vremurile noastre. Câți nu ar ezita să-și scoată crucea pentru a-și salva viața pământească? Printr-un lucru atât de simplu, printr-o mărturisire de credință aparent mică (dar pe care noi săracii și nevrednicii nu ne-o asumăm de multe ori nici în zile de pace) acest tânăr soldat a stăruit în credincioșie în ciuda torturilor și a dobândit slava cununii cerești.
Scurtă istorisire a vieții noului martir Evgenie
Când avea 11 ani, Evghenie Rodionov a primit de la bunica sa o mică cruce pe un lănțișor. El a vrut să o poarte la școală, dar mama lui, ateu convins, l-a avertizat împotriva acestui lucru deoarece autoritățile comuniste persecutau astfel de atituidini. Totuși, neluând seama la riscuri, Evghenie a purtat cruciulița și a refuzat să o scoată vreodată.
Crescând și ajungând la vârsta tinereții el s-a înscris ca soldat în armata rusă. La numai 19 ani a fost luat ostatic de rebelii musulmani ceceni. L-au chinuit și l-au ținut agățat de încheieturile mâinilor într-un subsol. A fost lăsat zile întregi fără mâncare și a fost bătut cumplit. Musulmanii au ordonat lui Evghenie și altor câțiva prizonieri ruși să-l nege pe Hristos și să se convertească la islam. Spre deosebire de majoritatea colegilor săi prizonieri, Evghenie a refuzat să se lepede de Mântuitorul și a fost decapitat de torționarii săi, pe 23 mai 1996. Nu și-a scos crucea nici măcar în cel mai greu moment al torturilor bestiale.
Mai târziu călăul musulman a spus mamei soldatului mărturisior: „Fiul tău a avut de ales să rămână în viață. S-ar fi putut converti la islam, dar nu a fost de acord să-și dea jos crucea.” Mama lui Evghenie a reușit apoi să recupereze trupul fiului ei pentru o înmormântare creștinească. Fiind dusă la un mormânt comun și văzând cizmele fiului ei, ea nu a crezut că este el până când nu a văzut crucea aflată încă în jurul gâtului său. Capul tânărului mucenic a fost găsit mai târziu.
Tatăl lui Evgheni a murit la scurt timp după întoarcerea trupului fiului său, iar mama sa, care niciodată nu pusese piciorul într-o biserică, este acum o evlavioasă creștină ortodoxă, luminată prin exemplul fiului ei, Sfântul Mucenic Evghenie Rodionov.
Cinstirea acestui Sfânt s-a răspândit rapid și pelerinii au venit de la mari distanțe pentru a se închina la moaștele sale făcătoare de minuni. De asemenea, o icoană a Sfântului Evghenie a început să izvorască mir.
Iată ce ne îndeamnă Biserica prin pilda acestui Nou Mucenic: să învățăm și noi din tăria, demnitatea creștină și vitejia lui Evghenie, pentru a înfrunta și a depăși propriile ispite zilnice de a-l trăda pe Hristos. Să nu ne fie niciodată rușine să purtăm la piept cruciulița noastră, dar să ne asumăm zilnic fiecare și crucea sufletească. Să fim gata în orice moment să ne apărăm sfânta credință creștină ortodoxă trăind o viață cât mai aproape de poruncile Domnului.
Tropar: "Mucenicul Tău, Doamne, Evghenie, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.”
@cautamantuirea | 92 | 6 | Loading... |
02 Sfântul Nou Mucenic Evghenie Rodionov din Cecenia (1977–1996) pomenit la 23 mai martirizat de musulmani pentru că a refuzat să-și scoată crucea de la gât
Sfântul Evgenie, soldatul rus cinstit în toată lumea ortodoxă, a fost decapitat de musulmanii ceceni pentru că a refuzat să-și scoată crucea și astfel să de lepede de Domnul Iisus Hristos. El este un adevărat model de credință și răbdare pentru vremurile noastre. Câți nu ar ezita să-și scoată crucea pentru a-și salva viața pământească? Printr-un lucru atât de simplu, printr-o mărturisire de credință aparent mică (dar pe care noi săracii și nevrednicii nu ne-o asumăm de multe ori nici în zile de pace) acest tânăr soldat a stăruit în credincioșie în ciuda torturilor și a dobândit slava cununii cerești.
Scurtă istorisire a vieții noului martir Evgenie
Când avea 11 ani, Evghenie Rodionov a primit de la bunica sa o mică cruce pe un lănțișor. El a vrut să o poarte la școală, dar mama lui, ateu convins, l-a avertizat împotriva acestui lucru deoarece autoritățile comuniste persecutau astfel de atituidini. Totuși, neluând seama la riscuri, Evghenie a purtat cruciulița și a refuzat să o scoată vreodată.
Crescând și ajungând la vârsta tinereții el s-a înscris ca soldat în armata rusă. La numai 19 ani a fost luat ostatic de rebelii musulmani ceceni. L-au chinuit și l-au ținut agățat de încheieturile mâinilor într-un subsol. A fost lăsat zile întregi fără mâncare și a fost bătut cumplit. Musulmanii au ordonat lui Evghenie și altor câțiva prizonieri ruși să-l nege pe Hristos și să se convertească la islam. Spre deosebire de majoritatea colegilor săi prizonieri, Evghenie a refuzat să se lepede de Mântuitorul și a fost decapitat de torționarii săi, pe 23 mai 1996. Nu și-a scos crucea nici măcar în cel mai greu moment al torturilor bestiale.
Mai târziu călăul musulman a spus mamei soldatului mărturisior: „Fiul tău a avut de ales să rămână în viață. S-ar fi putut converti la islam, dar nu a fost de acord să-și dea jos crucea.” Mama lui Evghenie a reușit apoi să recupereze trupul fiului ei pentru o înmormântare creștinească. Fiind dusă la un mormânt comun și văzând cizmele fiului ei, ea nu a crezut că este el până când nu a văzut crucea aflată încă în jurul gâtului său. Capul tânărului mucenic a fost găsit mai târziu.
Tatăl lui Evgheni a murit la scurt timp după întoarcerea trupului fiului său, iar mama sa, care niciodată nu pusese piciorul într-o biserică, este acum o evlavioasă creștină ortodoxă, luminată prin exemplul fiului ei, Sfântul Mucenic Evghenie Rodionov.
Cinstirea acestui Sfânt s-a răspândit rapid și pelerinii au venit de la mari distanțe pentru a se închina la moaștele sale făcătoare de minuni. De asemenea, o icoană a Sfântului Evghenie a început să izvorască mir.
Iată ce ne îndeamnă Biserica prin pilda acestui Nou Mucenic: să învățăm și noi din tăria, demnitatea creștină și vitejia lui Evghenie, pentru a înfrunta și a depăși propriile ispite zilnice de a-l trăda pe Hristos. Să nu ne fie niciodată rușine să purtăm la piept cruciulița noastră, dar să ne asumăm zilnic fiecare și crucea sufletească. Să fim gata în orice moment să ne apărăm sfânta credință creștină ortodoxă trăind o viață cât mai aproape de poruncile Domnului.
@cautamantuirea | 3 | 0 | Loading... |
03 https://youtu.be/UrJUYxlOuF8?si=Ld6sCb8U4siEk4Vq | 55 | 5 | Loading... |
04 La mulţi ani tuturor celor care purtaţi aceste nume sfinte, Domnul să ne ajute să urmăm celor doi minunaţi sfinţi!
@cautamantuirea | 119 | 3 | Loading... |
05 Scrierile istorice arată că, plecând la bătălie, împăratul Constantin se ruga, cerând ajutor divin, înainte de a începe lupta, ştiind ca puterea armată a vrăşmaşului poate fi învinsă de puterea credinţei. Ca răspuns la rugăciunea lui, a văzut ziua, în amiaza mare, stralucind pe cer, o cruce luminoasă, pe care scria, cu slove alcătuite din stele: "Prin acest semn vei învinge". Iar în noaptea ce a urmat, tot el a văzut, în vis, pe Insuşi Domnul Iisus Hristos, apropiindu-se şi îndemnandu-l să-şi facă steag ostăşesc cu semnul Sfintei Cruci pe el. Incredinţat că biruinţa lui a fost ajutată de Dumnezeul creştinilor, fericitul Constantin a dat, în anul 313, ca împărat al Romei, o hotarâre prin care a oprit prigonirea acestora, dându-le libertate de credinţă în toată împărăţia.
@cautamantuirea | 113 | 3 | Loading... |
06 Sfinții Împărați, întocmai cu apostolii, Constantin și mama sa, Elena
Mare este sărbătoarea de astăzi, căci astăzi cinstim pe cel dintâi şi cel mai mare împărat creştin, pe Sfântul Constantin şi mama sa, Elena, cei „întocmai cu Apostolii”. Ei sunt apostolii creştinismului din secolul IV. Prin ei a dobândit libertate Biserica întemeiată de Hristos, propovăduită de Sfinţii Apostoli şi apărată cu jertfă, cu suferinţă şi cu sânge de mulţimea martirilor. Prin ei, Duhul Sfânt a extins Biserica, a întărit Ortodoxia în lume, a avut loc primul Sinod Ecumenic, s-a compus prima parte din Crez şi a fost dat anatema Arie cu învăţătura şi ucenicii lui. Prin Sfinţii Constantin şi Elena s-au deschis şi zidit în Imperiul roman mii de biserici, s-a aflat la Ierusalim Sfânta Cruce şi s-au zidit numeroase locaşuri de închinare la Locurile Sfinte. Dar Sfântul Constantin a ajutat mult la răspândirea creştinismului în Europa, Asia şi Africa. La porunca lui au fost trimişi misionari – episcopi şi călugări – la gurile Dunării să convertească pe înaintaşii noştri daci, dintre care unii nu ştiau de Hristos.
Se cuvine, deci, să cinstim cu cuvinte de laudă pe Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena şi să înălţăm rugăciuni de mulţumire lui Dumnezeu pentru tot ce au făcut ei în lume.
Bucură-te, Sfinte Împărate Constantin!
Bucură-te, Sfântă Împărăteasă Elena!
Bucurați-vă, părinții creștinilor!
Arhim. Cleopa Ilie – „Predici la praznice împărătești și la sfinți de peste an”
@cautamantuirea | 101 | 3 | Loading... |
07 Sfânta Lidia din Filipi
În timp ce Sfântul Apostol Pavel se afla în Troa, el a văzut un anumit macedonean, într-un vis (Faptele Sfinţilor Apostoli 16: 9), care l-a rugat: “Treci în Macedonia şi ne ajută”. El a ascultat această voce, ca şi cum ar fi fost vocea lui Dumnezeu, şi a decis să călătorească neîntârziat în Macedonia, însoţit de Sfinţii Timotei, Sila şi Luca.
Au debarcat la Neapolis şi au străbătut calea spre Filipi. La marginea oraşului Filipi, pe malurile unui râu, era un loc de rugăciune evreiesc. Era Sabatul şi, femeilor care se adunaseră acolo, Apostolul Neamurilor le-a predicat cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta se întâmpla în Europa pentru prima dată.
Femeile temătoare de Dumnezeu au ascultat cuvintele acestui evreu necunoscut, cu pioşenie. Cea care a fost cea mai entuziastă a fost Sfânta Lidia, o vânzătoare de porfiră, din Tiatira. Pe loc, Domnul i-a deschis inima pentru a auzi cuvintele care erau rostite de Sfântul Apostol Pavel. Când l-a auzit vorbind despre Mesia, ea a primit adevărul despre ceea ce se spusese şi a crezut în Hristos.
Sfânta Lidia şi întreaga sa familie au fost botezaţi în apele râului. Astfel, ea a devenit prima femeie din Macedonia care a fost înscrisă ca cetăţean al Împărăţiei Cerului. Inima ei era plină de recunoştinţă faţă de cei care deschiseseră ochii sufletului ei, aşa că le-a cerut să primească să intre în casa sa. “De m-aţi socotit că sunt credincioasă Domnului, intrând în casa mea, rămâneţi”, insistând că ar trebui să vină (Faptele Sfinţilor Apostoli 16:15).
Biserica Ortodoxă o cinsteşte pe Sfânta Lidia ca fiind întocmai cu Apostolii, iar în locul sfânt al botezului ei, pe malurile Râului Zygaktos, a fost construit un baptisteriu, asemenea unei Basilici creştine timpurii din Filipi.
@cautamantuirea | 113 | 4 | Loading... |
08 Un scurt cuvânt al Sfântului Ioan Gură-de-Aur, care mi-a făcut o impresie grozavă. Iată-l: „Să dorim pacea… Să încetăm a cântări și a socoti cuvintele dogmei (de credință). Să punem frâu voinței de-a fi învățători ai învățătorilor. Să urâm lupta în cuvinte, ce duce la pierzare pe cei ce o ascultă. Nu suntem păstori ai păstorilor, ci oi”.
@cautamantuirea | 121 | 3 | Loading... |
09 „Două puteri sunt în lume: Dumnezeu în cer şi mama pe pământ. Un copil este aşa cum l-a lăsat Dumnezeu şi cum l-a crescut mama lui”. (Gh. Longinescu)
@cautamantuirea | 132 | 3 | Loading... |
10 Să ne ajute Preamilostivul Dumnezeu să învățăm de la femeile mironosițe curajul de a-L căuta pe Hristos în rugăciune, credința puternică în Învierea Lui și bucuria de a ne întâlni cu El în fiecare duminică și sărbătoare în Biserica Sa, spre slava Preasfintei Treimi și spre a noastră mântuire. Amin!
@cautamantuirea | 151 | 7 | Loading... |
11 Părintele Sofian Boghiu – Cuvânt la Duminica Mironosiţelor
Se ştie că cea mai sfântă şi cea mai firească chemare a femeii este chemarea de soţie şi de mamă. Cum sunt soţiile, aşa devin şi soţii lor. Femeia are foarte multă influenţă în căminul ei. Dacă este rea, căminul este compromis. Dacă este bună, face rugăciune tot timpul vieţii sale, încât să aibă o lumină şi o faţă bună cu întreaga ei familie.
Cum sunt mamele, aşa sunt şi copiii lor, şi aşa este şi societatea în care trăim. Cei mai mulţi şi cei mai mari oameni nu au credinţa pe care o invaţă din carte, ci credinţa pe care le-o sădeşte in suflet mama in copilărie, cei şapte ani de acasă. Venise într-o bună zi aici un tânăr, era inginer şi întreb: “De unde sunteţi?“, îmi spune că din partea de nord a Moldovei. „Câţi copii aţi fost“?
„Părinte, am fost doisprezece copii la părinţi. Toţi trăim, avem o stare bună fiecare, câte un titlu academic, încât suntem toţi aranjaţi. Ne-a fost bucuria“, spunea el, „că în casa părintească niciodată de când ţin eu minte, de când eram prunc, nu am auzit certându-se mama cu tata. Era o armonie desăvârşită între ei. Și astfel ne-au ajutat şi pe noi, ca acum când trăim fiecare in familia [noastră], acelaşi duh să fie la fiecare în familie. Nu ne certăm. Chiar dacă avem nişte nedumeriri, între patru ochi ne explicăm lucrurile şi ducem o viaţă liniştită, ca să fie pildă pentru copii“.
Un inginer din zilele noastre…
Copilul, chiar când ajunge mare, trăieşte viaţa mamei. Vede cu ochii mamei, vorbeşte adeseori cu vorbele mamei, simte cu inima mamei… Mama este jumătatea copiilor, şi de aceea rolul ei în creşterea copiilor nu-l poate înlocui nici o şcoală nici un pedagog. De râvna lor, ca soţii şi mame, atârnă buna creştere a copiilor, sănătatea şi bunăstarea familiei şi insuşi viitorul şi valoarea poporului în care sunt asemenea mame şi soţii vrednice.
@cautamantuirea | 117 | 4 | Loading... |
12 Rugăciunea de dimineață a ultimilor Stareți de la Optina
Doamne, dă-mi să întâmpin cu liniște sufletească tot ce-mi va aduce ziua de azi.
Doamne, dă-mi întru totul să mă supun voii Tale Sfinte.
În tot ceasul acestei zile povățuiește-mă și ajută-mă în toate. Toate câte le voi auzi și mi se vor întâmpla în această zi, învață-mă să le primesc cu sufletul liniștit și cu credință tare, că pentru toate este Sfântă voia Ta.
În toate cuvintele și faptele mele călăuzește-mi gândurile și simțămintele. În toate întâmplările neprevăzute, fă să nu uit că totul este trimis de către Tine.
Doamne, învață-mă să mă port cu dreptate și înțelepciune cu toți frații mei, să nu tulbur și să nu supăr pe nimeni.
Doamne, dă-mi putere să duc povara zilei și toate câte mi se vor întâmpla în această zi cu pace în suflet.
Doamne, călăuzește-mi voia mea și învață-mă să mă rog, să cred, să nădăjduiesc, să rabd, să iert și să iubesc. Amin.
@cautamantuirea | 107 | 7 | Loading... |
13 Nu tinerețea este cauza
Vezi pe alții întrutot înțelepți și petrecându-și viața întreagă cu demnitate și tu nu te stăpânești? Vezi pe alții luptându-se necontenit contra poftelor și tu nu poți răbda nici măcar odată? Dacă voiți, eu vă voi spune cauza. Nu tinerețea este cauza, căci dacă ar fi așa, apoi toți tinerii ar trebui să fie desfrânați, ci noi înșine suntem cauza, noi înșine ne împingem în foc.
Cei care în tinerețile lor se îmbată de plăceri nu sunt în stare să înțeleagă mărimea necuprinsă a robirii sufletului lor.
Atunci e lucru de laudă, când cumințenia strălucește în viața tânărului! Dacă ești cuminte la bătrânețe, n-ai un merit așa de mare; vârsta te ajută să fii cuminte! Minunat lucru este să fii liniștit în mijlocul valurilor, să nu te arzi când ești în cuptor, să nu fii desfrânat când ești tânăr.
Sfântul Ioan Gură de Aur, în Cuvinte către tineri
@cautamantuirea | 115 | 4 | Loading... |
14 Femeia
Societatea noastră civilizată a adus drepturile femeii, dar Domnul Iisus a adus respectul ei.
Hristos a vindecat femei: pe soacra lui Petru, pe femeia gârbovă, pe cea cu scurgere de sânge. A lăudat pe văduva care dăduse doi bănuţi la Templu. A ascultat rugăciunea cananeencei pentru fiica ei. A vorbit la fântâna lui Iacov cu femeia samarineancă, ce a devenit mai apoi muceniţă.
Pe drumul Golgotei, Hristos mergea zdrobit sub povara crucii. Maica Sa şi Maria Magdalena Il urmau îndeaproape. Veronica I-a întins năframa ca să-Şi şteargă fruntea. Nici o femeie nu L-a trădat pe Domnul Iisus. Iuda L-a vândut. Petru s-a lepădat de El în noaptea când a fost prins. Toma s-a îndoit de Inviere. Femeile nu s-au îndoit, n-au fugit, nu L-au părăsit pe drumul Golgotei. Ele I-au uns trupul. Ele L-au plâns şi L-au aşezat în Mormânt. Lor Li s-a arătat întâi şi ele au vestit primele scularea Lui din morţi.
Femeile au profunzimi sufleteşti mai mari decât bărbaţii. Au o inimă caldă şi intuiesc totul din iubire. Au puterea de a se dărui, aducând lumină şi bucurie. Sunt fiinţe plăpânde, dar cu suflet mare, plin de delicateţe şi gingăşie.
Femeile sunt asemeni florilor. Floarea bucură pe toţi. Infloreşte ca să aducă bucurie. Oferă frumuseţea petalelor ei minunat colorate şi parfumul ei. Se lasă ruptă şi moare ca să-ţi facă o bucurie, ca să-ţi înfrumuseţeze viaţa şi casa. Căci totul în lume răsare din durere.
din: Lacrimă și har. Preotul martir Constantin Sârbu
@cautamantuirea | 132 | 8 | Loading... |
15 Cuviosul Paisie Aghioritul, Epistole
Nu trebuie să cream probleme în Biserică, nici să mărim micile neorânduieli omenești care se fac, ca să nu pricinuim mai mult rău și să se bucure cel viclean. Cel care se tulbură mult pentru o mică neorânduială și se avântă brusc, cu furie, chipurile ca s-o îndrepte, se aseamănă cu paraclisierul ușor la minte, care văzând o lumânare curgând, se repede deodată, cu tot avântul, să o atingă, dar îmbrâncește oameni și răstoarnă sfeșnice creând astfel o mare neorânduială în vremea slujbei.
Din păcate, în epoca noastră avem mulți care tulbură Biserica Mama. Dintre aceștia, cei cu știința, au prins dogma cu mintea și nu cu duhul Sfinților Părinți. Iar ceilalți, care sunt fără știință de carte, au prins-o și aceștia, dar cu dinții, de aceea și scrâșnesc din dinți atunci când discută probleme bisericești, princinuindu-se astfel mai multă vătămare Bisericii din pricina acestora, decât din pricina celor care luptă Ortodoxia noastră.
Toți cei care își justifică răutatea lor prin, chipurile, controlul celorlalți și nu prin răul făcut asupra lor înșiși sau prin a da publicității probleme bisericești – chiar și prin lucruri care nu se spun – pretextând spusa: “Spune-l Bisericii” (Mt. 18,17), aceștia să înceapă mai întâi cu mica lor Biserică, cu familia lor sau cu obștea lor și dacă li se pare că este bine, atunci să-și bată joc și de Biserica Mamă. Dar eu cred că fiii cei buni niciodata nu clevetesc pe mama lor. Din păcate însă, mulți necugetați dau un îmbelșugat material de război ereticilor ajutându-i astfel pe iehovisti, etc. să ocupe orașe și sate ortodoxe și să-și mărească lucrarea lor misionară.
Faptul că pe mulți i-au facut iehovisti prin această metodă diavolească, aceea de a teatraliza clerul și Biserica, este cunoscut duhovnicilor, părinților cu dreapta socoteala, precum de asemenea este cunoscut tuturor că n-au făcut ortodox pe un iehovist prin acest mod neortodox. Așa cum Bunul Dumnezeu ne rabda cu dragoste și nu teatralizează pe nimeni, deși, ca un cunoscator de inimi ce este, cunoaște halul în care suntem, tot astfel și sfinții niciodată nu au jignit pe omul păcătos în fața lumii, ci cu dragoste și finețe duhovnicească, în taină, ajutau la îndreptarea răului. Noi, însă, cu toate că suntem păcătoși, facem dimpotrivă ca fățarnicii.
Numai omul posedat de diavol este îndreptățit să teatralizeze pe oameni (desigur, numai cei care au dat drepturi diavolului) în fața tuturor, să le spună trecutul, ca să smintească sufletele slabe. Duhul necurat, în mod firesc, nu scoate la iveala virtuțile oamenilor, ci neputințele lor. Însă oamenii sloboziți de patimi, deoarece nu au răutate, îndreaptă răul prin bunătate. Și dacă ar vedea vreodata puțina necurăție care nu se curăță, o acoperă cu altceva, ca să nu se îngrețoșeze cel ce ar putea-o vedea. Iar cei care scormonesc gunoaiele se aseamănă cu găinile… Nu este sincer și cinstit cel care spune adevărul în față, nici cel care îl publică, ci cel care are dragoste, viață dreaptă și vorbește cu discernământ atunci când trebuie, spunând cele ce trebuie la vremea potrivită.
@cautamantuirea | 122 | 5 | Loading... |
16 Am filmat din nou pentru Casa Justin Pârvu. Vă aducem înainte prima familie care va beneficia de construcția centrului nostru social. E vorba de dna. Nicoleta Sefer și cei 3 copii ai săi: Marius, Dominic și Eric.
Dintre multele familii cu care am interacționat prin asociație ca să le ajutăm, doamna Nicoleta e una cu persoanele cu mult bun simț, și deși trăiește în condiții foarte grele, și-a crescut copiii așa frumos și cu multă decență, fiind o bucurie la casa ei. Ajutați-ne să contruim Casa Justin Pârvu!
S-au strâns 13.000 din 250.000 de euro până acum. Avem nădejde că Dumnezeu va lucra în inimile oamenilor și vom reuși.
Donează și tu pentru construcția ei:
Cont lei: RO56UGBI0000702012861RON
Cont euro: RO81UGBI0000702001330EUR
Titular: Asociația Ortodoxia Tinerilor
Persoană de contact: Claudiu Balan 0740 004 215
Detalii pe www.casajustinparvu.ro
Ar fi de mare folos dacă ați putea râspândi acest filmuleț pe grupurile în care mai sunteți (de whatsapp, de Facebook, etc).
Vă mulțumim!
@cautamantuirea | 277 | 4 | Loading... |
17 Cele șapte Laude sunt slujbe bisericești care se săvârșesc zilnic, la anumite ore, după cuvântul Psalmistului: „De șapte ori în zi te-am lăudat, Doamne” (Psalmul 118, 164).
@cautamantuirea | 165 | 6 | Loading... |
18 14 mai - 76 de ani de la cel mai mare val de arestări din istoria României.
Părintele Iustin spunea: “Avem această perioadă în istorie cu care ne putem duce în faţa lui Dumnezeu cu icoanele acestor martiri din tot cuprinsul ţării, din toate puşcăriile, martiri care îndeplinesc toate condiţiile canonice necesare unei canonizări”.
Să cinstim memoria tuturor celor care au suferit în lagărele şi temniţele comuniste. Să-i pomenim în rugăciunile noastre, rugându-i să ne dea tărie pentru a ţine piept vremurilor întunecate pe care le trăim. Şi chiar de nu le mai găsim azi mormintele, chiar de osemintele lor sunt risipite cine ştie unde, simţim că în noi înşine răsună de-a pururi glasul suferinţei lor:
„Ascunse-n lut ca o comoară
Morminte vechi, morminte noi,
De vi se pierde urma-n ţară,
Vă regăsim mereu în noi!
De vi s-au smuls şi flori şi cruce
Şi dacă locul nu vi-l ştim,
Tot gândul nostru-n el v-aduce,
Îngenunchieri de heruvim.”
(Radu Gyr – „Morminte dragi”)
@cautamantuirea | 370 | 6 | Loading... |
19 Hristos a înviat! Astăzi, fiind 14 mai și împlinind-se 76 de ani de la cel mai mare val de arestări din istoria României (mare parte a celor arestați fiind studenți anticomuniști), Liga Studenților (LS IAȘI) a decis să marcheze această zi printr-o comemorare la Sediul Securității din Iași (este puțin mai sus de BCU), începând cu ora 19:00, eveniment la care trebuie să participăm cât mai mulți oameni, ca un semn de minimă recunoștință pentru victimele regimului comunist. Vă așteptăm cu drag!
@cautamantuirea | 202 | 2 | Loading... |
20 https://despredemnitate.wordpress.com/2012/11/09/povestea-lui-mihai/
Mihai Timaru
Militar de carieră, Mihai Timaru luptase pe Frontul de Est împotriva sovieticilor și fusese decorat de Rege. Comuniștii au știut să-l “răsplătească” imediat cum au preluat puterea: l-au dat afară din armată. Timaru s-a refugiat în munți și s-a implicat, împreună cu Ion Paragină, în organizarea rezistenței armate din Vrancea. Au fost trădați de agenți infiltrați, prinși și condamnați la închisoare pe viață. Au ieșit din temniță în 1964, odată cu eliberarea deținuților politici.
Mihai Timaru și-a ținut jurământul făcut în închisoare: a avut puterea să scrie despre ce a pătimit în cei 15 ani de detenție politică și, mai cu seamă, despre ce i-a fost dat să îndure între 1951 și 1953, în timpul Reeducării de la Gherla. Puțini au fost cei care reușit să supraviețuiască Reeducării de la Pitești și Gherla iar numărul celor care au avut puterea să descrie torturile pe care le-au îndurat acolo este și mai mic.
Mihai Timaru a fost și supraviețuitor și mărturisitor. Cartea sa, “Amintiri de la Gherla”, se numără printre cele mai zguduitoare mărturii din infernul concentraționar românesc și ar trebui să fie pe lista lecturilor obligatorii ale tinerilor istorici de astăzi.
@cautamantuirea | 152 | 2 | Loading... |
21 Sfântul Mucenic Ioan Valahul
Sfântul Ioan Valahul s-a născut pe la anul 1644, pe vremea binecredinciosului domn Matei Basarab (1632-1654), şi era din Ţara Românească. A fost luat rob de turci în anul 1659, pe când avea numai 15 ani.
Pe drumul către Istanbul, un oştean turc mai bogat l-a cumpărat cu gând spurcat, vrând să-l silească spre păcate. Dar Ioan s-a împotrivit şi împingându-l, ostaşul a căzut şi a murit. Pentru aceasta a fost dat femeii turcului ucis. Stăpâna lui nu i-a luat tânărului Ioan capul, căci, văzându-l voinic şi bun de muncă, l-a pus la început printre slugile sale. Observând însă că era frumos la înfăţişare, s-a aprins cu poftă spurcată asupra lui, ca oarecând femeia lui Putifar din Egipt pentru Iosif, fiul lui Iacov care fusese vândut de fraţii săi. Dorindu-l cu patimă, ea a început să-l ademenească cu tot felul de făgăduinţe, vrând chiar să se mărite cu el. Sfântul Ioan Valahul însă nu a voit acest lucru şi pentru aceasta stăpâna lui l-a dat în mâinile mai-marelui cetăţii ca să-l pedepsească pentru uciderea soţului ei.
După ce a fost întemniţat şi îndelung chinuit, în cele din urmă a fost ucis prin spânzurare, în ziua de 12 mai a anului 1662, la locul numit Parmak-Kapî (Poarta Stâlpului), într-o margine a Istanbulului.
@cautamantuirea | 140 | 1 | Loading... |
22 Sfântul Mucenic Ioan Valahul
Astăzi prăznuim un Sfânt cu totul deosebit, anume, Sf. Ioan Valahul. Ne este drag și apropiat fiind de un neam cu noi, dar mai ales pentru pilda de mucenicie și mărturisire a vieții sale. Astfel, Ioan Valahul a fost un tânăr care, ca un alt Sfânt binecunoscut, Sfântul Ioan Rusul, la numai 15 ani cade rob la turci, în urma unor incursiuni ale acestora în Țara Românească. În robie petrecând, a trecut prin mare primejdie, fiind supus unei încercări de siluire. Scăpând, a fost ispitit precum dreptul Iosif de femeia egipteanului, și supus chinurilor înfricoșătoare pentru a se lăsa în brațele aceleia. Nimic nu l-a înduplecat să se despartă de Hristos, Viața cea Adevărată. Să îl avem în rugăciunile noastre pe Sf. Ioan Valahul, și să îi cerem ocrotirea...
@cautamantuirea | 163 | 2 | Loading... |
23 Contactul cu oamenii duhovnicești ajută mai mult decât studiul duhovnicesc
Noi, monahii, plecăm din lume și lăsăm cunoscuți și rude ca să intrăm în marea familie a lui Adam, a lui Dumnezeu. Mirenilor, însă, li se cere să aibă relații cu cunoscuți și rude care trăiesc duhovnicește, ca să se folosească.
Creștinul care se nevoiește în lume, se folosește atunci când are legături cu oamenii duhovnicești. Oricât de duhovnicește ar trăi cineva, are nevoie, mai ales în vremea în care trăim, de prietenia cea bună. Contactul cu oamenii duhovnicești ajută mult, mai mult decât studiul duhovnicesc, deoarece această bucurie a legăturii duhovnicești îi dă o mare dorință de a se nevoi duhovnicește. Chiar și la lucru, într-o slujbă obștească etc, este bine ca oamenii duhovnicești să se cunoască între ei ca să se întrajutoreze. Se poate, să presupunem, să apară o problemă între colegi, să trebuiască să se sprijine reciproc, dar unul să șovăie să vorbească celuilalt, dacă nu se cunosc.
Sf Paisie Aghioritul
@cautamantuirea | 186 | 5 | Loading... |
24 Cuviosul Nikon Vorobiov:
Sinceritatea şi profunzimea pocăinţei se dovedesc prin aceea că omul se străduie să nu mai repete păcatele. Oricât de des ai păcătui, nu trebuie să deznădăjduieşti, ci să te pocăieşti şi să continui lupta. Atunci până şi căderile vor fi spre folosul nostru.
Luptă‑te cu toate păcatele, chiar şi cu cele mai mărunte. Celui ce e necredincios în cele mici nu‑i sunt încredinţate cele mari. Diavolul aşa şi şopteşte: „Ăsta este un fleac, asta este o bagatelă”, iar despre cele mai mari zice: „Păi cum să ne luptăm noi cu asta? Asta este pentru asceţi!” Citeşte mai mult Evanghelia şi mai cu seamă citeşte‑i pe Sfinţii Părinţi – fără citire e greu să te mântuieşti. Decât să pierzi vremea pe deşertăciuni, nu e mai bine şi mai interesant să înveţi de la Sfinţii Părinţi?
Domnul să‑ţi ajute în lucrarea mântuirii, să te lumineze şi să‑ţi dea binecuvântare! Să nu pierzi vremea; zilele rele sunt, şi nu ştii când te va ajunge moartea.
@cautamantuirea | 219 | 5 | Loading... |
25 Ce mă doare cel mai tare
E că nu voi mai putea fi
În contact cu cărţile,
Să stau dimineaţa în faţa bibliotecii
Ca la ţărmul mării
Mângâiat de briza tainică adiind
De pe rafturi.
Marin Sorescu
@cautamantuirea | 135 | 2 | Loading... |
26 Învățături și povețe din Patericul Egiptean: Avva Pimen
Un frate îl întrebă pe avva Pimen:
– Am făcut păcat mare şi vreau să mă pocăiesc trei ani.
– E mult.
– Dar un an?
– E mult.
Cei de faţă ziseră:
– Până în patruzeci de zile?
– E mult. Apoi adăugă: eu aşa spun, dacă din toată inima se pocăieşte omul, şi nu păcătuieşte mai departe, şi în trei zile îl primeşte Dumnezeu.
Îi povesteau unii avvei Pimen despre un călugăr, că nu bea vin; iar el spuse: vinul nu e nicidecum pentru călugări.
A zis avva Pimen: bună este ispita, că ea îl face pe om mai încercat.
A mai zis: cel care învaţă pe alţii şi nu face ce-i învaţă, e ca izvorul, că pe toţi îi adapă şi-i spală, dar pe sine nu se poate curăţi.
A mai zis: este câte un om care pare că tace, dar inima lui îi osândeşte pe alţii; unul ca acesta vorbeşte neîncetat; şi este câte unul care de dimineaţa până seara vorbeşte, şi rămâne tăcut, adică nu vorbeşte nimic fără folos.
Patericul Egiptean
@cautamantuirea | 156 | 5 | Loading... |
27 Rugaţi-vă neîncetat!
Minunat este ca oamenii să se roage totdeauna şi să nu-şi piardă nădejdea, cum spune Domnul (Luca 18, 1). Şi Apostolul mai spune: Rugaţi-vă neîncetat (1 Tesaloniceni 5, 18) − adică şi noaptea, şi ziua, şi în orice ceas.
Nu numai când intri în biserică, ci şi în celelalte ceasuri să te îngrijeşti de acest lucru; fie că munceşti, fie că dormi, fie că te afli pe drum, fie că mănânci, fie că bei, fie că stai culcat − să nu întrerupi rugăciunea.
Nu aştepta ziua de duminică sau de sărbătoare, nu alege locuri deosebite ci, precum a spus proorocul David, roagă-te în tot locul stăpânirii Lui (Psalmi 102, 22). De aceea, fie că eşti în biserică, fie că eşti acasă, fie că eşti pe câmp, fie că paşti oile, fie că zideşti ceva - nu părăsi rugăciunile; şi, când este cu putinţă, pleacă-ţi genunchii, iar când este cu neputinţă acest lucru, roagă-te cu mintea − şi seara, şi dimineaţa, şi la amiază.
(Sfântul Cuvios Efrem Sirul)
@cautamantuirea | 172 | 8 | Loading... |
28 Duminica a II-a după Paşti (a Sfântului Apostol Toma)
Duminica a II-a după Învierea Mântuitorului este cunoscută și sub denumirea de Duminica Tomii. Prăznuim în această duminică şi arătarea Domnului la opt zile de la înviere Sfinţilor Apostoli şi încredinţarea lui Toma, după mărturia imnografiei Triodului: „Astăzi, primăvara înmiresmează şi făptura cea nouă se bucură; astăzi se ridică încuietorile uşilor şi ale necredinţei prietenului Toma, care grăieşte; Domnul şi Dumnezeul meu!”. Aproape toate textele liturgice ale acestei duminici vorbesc despre faptul arătării Domnului şi despre încredinţarea lui Toma despre Sfânta Înviere.
Toma nu a fost necredincios, după cum adesea se afirmă, iar prin mila Domnului ajunge întărit în credința pe care o lăsase în permanență deschisă ca o posibilitate. Când se convinge, Îi răspunde Mântuitorului: „Domnul Meu și Dumnezeul Meu” (Ioan 20, 28), într-una dintre cele mai frumoase și mai directe mărturisiri ale dumnezeirii Mântuitorului din întreg Noul Testament.
Duminica Tomei nu este despre necredință, ci, despre credință. Este parcursul unui om care simte că prin credință își depășește siguranța propriilor simțuri, dar care, tocmai pentru că s-a adunat împreună cu cei care cred, a fost izbăvit și s-a încredințat de „Dumnezeul” său.
@cautamantuirea | 157 | 5 | Loading... |
29 Arhim. Ilie Cleopa: „Să ne bucurăm pentru mărturisirea de credinţă a lui Toma şi să ne rugăm lui Dumnezeu ca şi ceilalţi îndoielnici în credinţă şi doritori de semne şi minuni, tineri sau bătrâni, să mărturisească şi ei pe Hristos împreună cu Apostolul Toma. Să ne bucurăm cu adevărat că avem cu noi, în mâinile noastre, pe Domnul înviat şi suntem izbăviţi de chinurile sufleteşti ale necredinţei şi îndoielii”.
„Fără credinţă, dar, nu este cu putinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că Se face răsplătitor celor care Îl caută” (Evrei 11:6).
@cautamantuirea | 172 | 6 | Loading... |
30 DE LA SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR despre jocul actoricesc al desfrâului...
"Dacă desfrâul este un rău, apoi este un rău şi prezentarea lui pe scenă. Nu mai spun cât de desfrânaţi sunt actorii care joacă astfel de piese, care reprezintă desfrâul şi adulterul pe scenă! Nu mai spun cât de neînfrânaţi şi de neruşinaţi îi fac pe spectatori! Nu este privire mai desfrânată şi mai neînfrânată decât privirea celui care doreşte să vadă astfel de spectacole. In ce te priveşte, n-ai dori să-ţi vezi nevasta umblând în pielea goală prin oraş; dar, mai bine spus, nici în casă, ci ai socoti asta o ocară. Dar te duci la teatru ca să faci de ocară şi pe bărbaţi şi pe femei, ca să-ţi faci de ruşine proprii tăi ochi”. (Omiliila Matei omilia VI, VII, în col. PSB, voi. 23, pp. 87-88).
@cautamantuirea | 137 | 3 | Loading... |
31 „Am priceput că există atâta nedreptate pe lumea asta, încât cineva însetat de dreptate va avea totdeauna ceva de făcut. Niciodată nu va ajunge la capătul pasiunii sale. Niciodată nu-şi va epuiza şansele. Va eşua, dar o va putea lua de la capăt, chiar dacă nu va lăsa în urma lui nicio dâră de dreptate, ci numai una de sânge.” - Viața pe un peron, Octavian Paler
*Pentru atingerea idealului de care vorbea Octavian Paler - dreptatea - e nevoie ca acest ideal să devină unul comun. Noi asta trebuie să facem: să ne concentram pe idealuri comune. Din păcate, pe noi se aplică cu brio acel Divide et impera, prin care se dispersează chiar și oamenii cu idealuri comune, prin implementarea mentalității de fiecare pentru el. Suntem ființe ciudate: chiar dacă se întâlnesc două persoane cu un ideal comun, tot trebuie să se ajungă la o disensiune. Când sunt zece, e și mai greu. Paradoxul nostru - acționăm ca o turmă, dar când vine vorba să fim uniți, ne comportam cu ceilalți de parcă ne-ar fi adversari sau chiar dușmani.
@cautamantuirea | 158 | 5 | Loading... |
32 Sfinții Chiril și Metodiu
Sfinții Chiril şi Metodiu erau doi fraţi după trup din Tesalonic. Fratele mai mare, Metodie, a petrecut timp de zece ani ca ofiţer printre macedonenii slavi şi a putut astfel să înveţe limba lor. După aceea Metodie s-a retras în Muntele Olimp şi s-a închinat cu desăvîrşire nevoinţelor monahiceşti. Aici i s-a alăturat mai tîrziu şi fratele lui, Chiril.
Când regele Kagan al hazarilor a cerut predicatori creştini pentru ţara lui de la împăratul Bizanţului Mihail al III-lea, au fost aleşi pentru această misiune, din porunca împăratului, cei doi fraţi Chiril și Metodiu. Aceştia au izbutit, cu ajutorul lui Dumnezeu, să-l aducă la dreapta credinţă pe Regele Kagan. După un oarecare timp ei s-au întors la Constantinopol, unde au alcătuit alfabetul slavon.
Ei apoi au trecut la tălmăcirea cărţilor bisericeşti din limba greacă în limba slavonă. La cerinţa Prinţului Rastislav au călătorit în Moravia, unde au vestit şi au întărit Sfânta Credinţă.
@cautamantuirea | 164 | 6 | Loading... |
33 Sfântul Chiril
"Hristos Domnul nostru ne porunceşte să ne rugăm lui Dumnezeu pentru cei care ne prigonesc, şi chiar să le facem bine, dar El mai zice: «Mai mare dragoste decît aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi» (Ioan 15: 14). Iată de ce îndurăm noi toate ocările şi batjocurile duşmanilor noştri care cad asupra fiecăruia dintre noi, şi ne rugăm pentru cei care ne fac răul nouă, ca persoane luate individual; dar când este vorba de rele care se abat asupra fraţilor noştri mai slabi şi obştii noastre celei largi (societăţii noastre), atunci ne batem pentru fraţii noştri şi ne apărăm unii pe alţii, punîndu-ne viaţa unii pentru alţii, aşa încît voi să nu puteţi lua în robie sufletele şi trupurile fraţilor noştri, ca să se piardă în gheena şi sufletele şi trupurile lor.”
@cautamantuirea | 135 | 5 | Loading... |
34 Cu Dumnezeu niciodată să nu vă purtaţi la întâmplare
Când lucrul nu vă permite să vă săvârşiţi pe deplin pravila de rugăciune, săvârşiţi-o pe scurt. Dar niciodată nu trebuie să vă grăbiţi. Dumnezeu este pretutindeni. Dimineaţa să-I daţi mulţumire şi să-I cereţi binecuvântare cu cuvintele voastre, făcând câteva metanii şi este de ajuns! Cu Dumnezeu niciodată să nu vă purtaţi la întâmplare. Ci întotdeauna cu mare evlavie. El nu are nevoie nici de metaniile noastre, nici de rugăciunile noastre lungi. Un strigăt din inimă scurt şi puternic iată ce este de folos! Iar aceasta se poate face din mers! Prin urmare, puteţi să vă rugaţi neîncetat. De aceasta să vă îngrijiţi şi în această direcţie să îndreptaţi tot ce faceţi.
Sfântul Epifanie a fost întrebat: „Cum să împărţim timpul?" Timpul?! Pentru rugăciune nu există un timp aparte: ea trebuie săvârşită tot timpul, în tot ceasul şi în orice clipă. Sfântul Vasile cel Mare a fost întrebat: „Ce înseamnă a ne ruga neîncetat?" Iar el a răspuns: „Să ai în inimă starea de rugăciune şi te vei ruga neîncetat. Cu mâinile să lucrezi, iar mintea sâ o înalţi la Dumnezeu". Apostolii au înconjurat tot pământul şi câte osteneli au săvârşit?! Dar în acelaşi timp s-au rugat neîncetat. Şi porunca aceasta ei au scris-o. Duhul credinţei, al nădejdii şi al lăsării în voia lui Dumnezeu iată ce trebuie să aprindem în inimă.
Sf. Teofan Zăvorâtul, Rugăciunea
@cautamantuirea | 262 | 10 | Loading... |
35 „Mă veţi întreba: Părinte, e uşor să fii prigonit? E uşor să treci prin uşa strâmtă şi pe calea spinoasă? Mă veţi întreba cu nedumerire. În inima voastră poate sălăşluieşte îndoiala, dacă crucea lui Hristos este uşoară. Dar eu vă voi răspunde: Da, da, este uşoară. De ce e uşor să-L urmezi pe acest drum spinos? Pentru că nu vei înainta singur. Te va însoţi Însuşi Hristos. Întrucât mila Lui infinită te va întări când te vei îndoi sub greutatea crucii. Pentru că El Însuşi te va sprijini, te va ajuta să-ţi ridici crucea.” (Sfântul Luca al Crimeii)
@cautamantuirea | 134 | 4 | Loading... |
36 Despre rostul necazurilor în viaţă
De obicei calea cea strâmtă nu ne place... Noi vrem lărgime şi spaţiu. Nu aude Domnul, oare, aceste strigăte? Le aude, însă nu voieşte să schimbe orânduirea vieţii noastre, deoarece lucrul acesta nu ar fi spre binele nostru. Aşa a fost orânduită starea noastră, încât numai strâmtorarea ne ţine în adevărata alcătuire. Îndată ce păşim în lărgime ne împrăştiem şi pierim. De aceea domneşte pe pământ strâmtorarea, ca fiind mediul cel mai bun pentru noi. Raţiunea apostolică vede în general în strâmtorare şi în situaţii deosebit de grele dragostea părintească a lui Dumnezeu faţă de noi şi pe cei ce se află în strâmtorare îi socoteşte fii apropiaţi ai lui Dumnezeu...
Punctul de plecare al întunecării este faptul că ţelul nostru final se află pe pământ. Însă el nu este pe pământ. Pe pământ este începutul vieţii – perioada ei de pregătire, iar viaţa cea adevărată începe după moarte... Şi mijlocul deosebit al pregătirii este răbdarea cu blândeţe a strâmtorărilor, a lipsurilor şi a necazurilor. Cine aruncă o privire sau se uită la viaţa pământească cu asemenea ochi nu va începe să-şi zdrobească inima dacă nu va vedea în viaţa sa lărgime şi spaţiu, ci va râvni la un singur lucru: cum să facă pentru ca strâmtorarea să-i aducă cel mai bun rod, a cărui gustare să dureze până la viaţa viitoare.
Sfântul Teofan Zăvorâtul, „Sfaturi înţelepte”
@cautamantuirea | 275 | 9 | Loading... |
37 Vă pun la inimă un îndemn al Sf. Maxim Mărturisitorul: ,,Iubeşte mai mult decât pe toţi şi pe toate pe Dumnezeu. După Dumnezeu, egalează-ţi iubirea de aproapele cu iubirea de tine însuţi; iar de cauţi desăvârşirea, atunci să aduci iubirea de sine ca jertfă pe altarul iubirii de aproapele. Şi atunci fericirea pământească pe care ţi-o vei dobândi în urma acestei jertfe îţi va fi începutul şi zălogul veşnicei tale fericiri în ceruri.”
@cautamantuirea | 127 | 4 | Loading... |
38 ZARCA
de Teofil Lianu
Măi, luceafar, dragul tatei,
Nu te speria de gratii,
Nici voi stele
De crenele;
Nici tu lună
De furtună;
Nici voi zori
De-ncuietori;
Nici tu soare
De zăvoare.
În celula doi pe trei
Cinstim gânduri pentru cei
Din cuvinte de pământ
Pentru cei ce nu mai sunt.
Pentru ce va să fim
Tot cuvinte-n tintirim.
Cu tăcerea în pământ
Şi cu graiu-n Duhul Sfânt,
Şi-n luminile mereu
până-n prag la Dumnezeu.
@cautamantuirea | 118 | 2 | Loading... |
39 Marți - 14 Mai 2024
Ziua Națională de cinstire a martirilor din temnițele comuniste
@cautamantuirea | 107 | 1 | Loading... |
40 Locul în care s-a descoperit Izvorul Tămăduirii – Constantinopol, Turcia
Biserica Izvorul Tămăduirii, din Constantinopol, Istanbulul de astăzi, este una dintre vechile biserici ortodoxe din cetatea Împăratului Contantin cel Mare. Ea se află în apropierea Porţii Silivri, și ascunde cu smerenie sub pământ, într-un paraclis din veacul al cincilea, o apă binecuvântată de Maica Domnului, ce a dat Ortodoxiei una dintre cele mai strălucitoare şi mai iubite sărbători: Izvorul Tămăduirii. Tot în paraclisul subteran se află o icoană a praznicului, a cărei vechime atinge perioada de aur a Bizanţului şi despre care se spune că „se curăţă singură“. Orice intervenţie asupra ei în vederea restaurării este „respinsă“ de icoană.
@cautamantuirea | 163 | 10 | Loading... |
Sfântul Nou Mucenic Evghenie Rodionov din Cecenia (1977–1996) pomenit la 23 mai martirizat de musulmani pentru că a refuzat să-și scoată crucea de la gât
Sfântul Evgenie, soldatul rus cinstit în toată lumea ortodoxă, a fost decapitat de musulmanii ceceni pentru că a refuzat să-și scoată crucea și astfel să de lepede de Domnul Iisus Hristos. El este un adevărat model de credință și răbdare pentru vremurile noastre. Câți nu ar ezita să-și scoată crucea pentru a-și salva viața pământească? Printr-un lucru atât de simplu, printr-o mărturisire de credință aparent mică (dar pe care noi săracii și nevrednicii nu ne-o asumăm de multe ori nici în zile de pace) acest tânăr soldat a stăruit în credincioșie în ciuda torturilor și a dobândit slava cununii cerești.
Scurtă istorisire a vieții noului martir Evgenie
Când avea 11 ani, Evghenie Rodionov a primit de la bunica sa o mică cruce pe un lănțișor. El a vrut să o poarte la școală, dar mama lui, ateu convins, l-a avertizat împotriva acestui lucru deoarece autoritățile comuniste persecutau astfel de atituidini. Totuși, neluând seama la riscuri, Evghenie a purtat cruciulița și a refuzat să o scoată vreodată.
Crescând și ajungând la vârsta tinereții el s-a înscris ca soldat în armata rusă. La numai 19 ani a fost luat ostatic de rebelii musulmani ceceni. L-au chinuit și l-au ținut agățat de încheieturile mâinilor într-un subsol. A fost lăsat zile întregi fără mâncare și a fost bătut cumplit. Musulmanii au ordonat lui Evghenie și altor câțiva prizonieri ruși să-l nege pe Hristos și să se convertească la islam. Spre deosebire de majoritatea colegilor săi prizonieri, Evghenie a refuzat să se lepede de Mântuitorul și a fost decapitat de torționarii săi, pe 23 mai 1996. Nu și-a scos crucea nici măcar în cel mai greu moment al torturilor bestiale.
Mai târziu călăul musulman a spus mamei soldatului mărturisior: „Fiul tău a avut de ales să rămână în viață. S-ar fi putut converti la islam, dar nu a fost de acord să-și dea jos crucea.” Mama lui Evghenie a reușit apoi să recupereze trupul fiului ei pentru o înmormântare creștinească. Fiind dusă la un mormânt comun și văzând cizmele fiului ei, ea nu a crezut că este el până când nu a văzut crucea aflată încă în jurul gâtului său. Capul tânărului mucenic a fost găsit mai târziu.
Tatăl lui Evgheni a murit la scurt timp după întoarcerea trupului fiului său, iar mama sa, care niciodată nu pusese piciorul într-o biserică, este acum o evlavioasă creștină ortodoxă, luminată prin exemplul fiului ei, Sfântul Mucenic Evghenie Rodionov.
Cinstirea acestui Sfânt s-a răspândit rapid și pelerinii au venit de la mari distanțe pentru a se închina la moaștele sale făcătoare de minuni. De asemenea, o icoană a Sfântului Evghenie a început să izvorască mir.
Iată ce ne îndeamnă Biserica prin pilda acestui Nou Mucenic: să învățăm și noi din tăria, demnitatea creștină și vitejia lui Evghenie, pentru a înfrunta și a depăși propriile ispite zilnice de a-l trăda pe Hristos. Să nu ne fie niciodată rușine să purtăm la piept cruciulița noastră, dar să ne asumăm zilnic fiecare și crucea sufletească. Să fim gata în orice moment să ne apărăm sfânta credință creștină ortodoxă trăind o viață cât mai aproape de poruncile Domnului.
Tropar: "Mucenicul Tău, Doamne, Evghenie, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.”
@cautamantuirea
❤ 6
Sfântul Nou Mucenic Evghenie Rodionov din Cecenia (1977–1996) pomenit la 23 mai martirizat de musulmani pentru că a refuzat să-și scoată crucea de la gât
Sfântul Evgenie, soldatul rus cinstit în toată lumea ortodoxă, a fost decapitat de musulmanii ceceni pentru că a refuzat să-și scoată crucea și astfel să de lepede de Domnul Iisus Hristos. El este un adevărat model de credință și răbdare pentru vremurile noastre. Câți nu ar ezita să-și scoată crucea pentru a-și salva viața pământească? Printr-un lucru atât de simplu, printr-o mărturisire de credință aparent mică (dar pe care noi săracii și nevrednicii nu ne-o asumăm de multe ori nici în zile de pace) acest tânăr soldat a stăruit în credincioșie în ciuda torturilor și a dobândit slava cununii cerești.
Scurtă istorisire a vieții noului martir Evgenie
Când avea 11 ani, Evghenie Rodionov a primit de la bunica sa o mică cruce pe un lănțișor. El a vrut să o poarte la școală, dar mama lui, ateu convins, l-a avertizat împotriva acestui lucru deoarece autoritățile comuniste persecutau astfel de atituidini. Totuși, neluând seama la riscuri, Evghenie a purtat cruciulița și a refuzat să o scoată vreodată.
Crescând și ajungând la vârsta tinereții el s-a înscris ca soldat în armata rusă. La numai 19 ani a fost luat ostatic de rebelii musulmani ceceni. L-au chinuit și l-au ținut agățat de încheieturile mâinilor într-un subsol. A fost lăsat zile întregi fără mâncare și a fost bătut cumplit. Musulmanii au ordonat lui Evghenie și altor câțiva prizonieri ruși să-l nege pe Hristos și să se convertească la islam. Spre deosebire de majoritatea colegilor săi prizonieri, Evghenie a refuzat să se lepede de Mântuitorul și a fost decapitat de torționarii săi, pe 23 mai 1996. Nu și-a scos crucea nici măcar în cel mai greu moment al torturilor bestiale.
Mai târziu călăul musulman a spus mamei soldatului mărturisior: „Fiul tău a avut de ales să rămână în viață. S-ar fi putut converti la islam, dar nu a fost de acord să-și dea jos crucea.” Mama lui Evghenie a reușit apoi să recupereze trupul fiului ei pentru o înmormântare creștinească. Fiind dusă la un mormânt comun și văzând cizmele fiului ei, ea nu a crezut că este el până când nu a văzut crucea aflată încă în jurul gâtului său. Capul tânărului mucenic a fost găsit mai târziu.
Tatăl lui Evgheni a murit la scurt timp după întoarcerea trupului fiului său, iar mama sa, care niciodată nu pusese piciorul într-o biserică, este acum o evlavioasă creștină ortodoxă, luminată prin exemplul fiului ei, Sfântul Mucenic Evghenie Rodionov.
Cinstirea acestui Sfânt s-a răspândit rapid și pelerinii au venit de la mari distanțe pentru a se închina la moaștele sale făcătoare de minuni. De asemenea, o icoană a Sfântului Evghenie a început să izvorască mir.
Iată ce ne îndeamnă Biserica prin pilda acestui Nou Mucenic: să învățăm și noi din tăria, demnitatea creștină și vitejia lui Evghenie, pentru a înfrunta și a depăși propriile ispite zilnice de a-l trăda pe Hristos. Să nu ne fie niciodată rușine să purtăm la piept cruciulița noastră, dar să ne asumăm zilnic fiecare și crucea sufletească. Să fim gata în orice moment să ne apărăm sfânta credință creștină ortodoxă trăind o viață cât mai aproape de poruncile Domnului.
@cautamantuirea
Noul Mucenic rus Evghenie Rodionov (atentionare: filmarea video include scena martiriului)
Filmul este realizat de greci, vedeti atasata si traducerea. TRADUCERE (+minutele din film aferente textului): SFÂNTUL NOU MUCENIC EVGHENIE RODIONOV, martirizat pe 23 mai 1996 Sfântul Nou Mucenic Evghenie s-a născut pe 23.05.1977 în apropiere de Moscova, mai precis în satul Kurilovo, în regiunea oraşului Podolsk. Era unicul fiu al familiei, botezat din copilărie creştin ortodox. Mama sa se numeşte Liubovi Vasilievna. [0:27] În 1989, bunica sa l-a dus pe micul Evghenie la biserică pentru a se spovedi pentru prima dată şi pentru a se împărtăşi cu Preacuratele Taine. Preotul, văzând că Evghenie nu purta cruce, i-a dat în timpul Spovedaniei o cruciuliţă pe care Evghenie nu a mai scos-o niciodată de la gât. A legat-o cu un şnur gros. Mama sa, văzându-l că poartă cruce, l-a îndemnat să o scoată, întrucât, aşa cum a spus, colegii de şcoală îşi vor bate joc de el. Evghenie nu i-a răspuns, dar nici nu a ascultat-o. [1:03] Când şi-a terminat studiile, în 1994 a lucrat ca fabricant de mobilă, meserie ce i-a adus mult câştig. Pe 25 iunie 1995 s-a prezentat pentru înrolare în armată, iar după încheierea studiilor generale, a fost repartizat la posturile militare de la graniţa cu Cecenia şi Inguşetia. [1:25] Exact o lună mai târziu, pe 23.02.1996, a fost luat ostatic. Luarea sa ca ostatic a avut loc astfel: Serviciul militar a trimis 4 soldaţi, printre care şi Evghenie pentru a controla autovehiculele care circulau pe un anumit drum. Din nefericire, cei responsabili, i-au trimis pe soldaţi fără să existe vreo organizare în prealabil. Postul nu prezenta surse de iluminare şi siguranţă. Pe acest drum treceau foarte des ceceni, transportând arme, ostatici şi droguri. În acea noapte a trecut pe drumul respectiv o ambulanţă. Când soldaţii au oprit-o pentru control, deodată din ea au coborât peste zece ceceni, foarte bine înarmaţi. A urmat o ciocnire, în urma căreia cei patru soldaţi au fost imobilizaţi. [2:11] Asta a avut loc la ora 3 noaptea. La ora 4 au venit alţi soldaţi pentru schimbarea postului. Bineînţeles, nu i-au găsit pe cei patru şi şi-au dat imediat seama ce se întâmplase. După câteva zile, serviciul militar i-a înştiinţat pe părinţii soldaţilor că aceştia au dezertat. Mama lui Evghenie a înţeles că nu era vorba de dezertare, ci de luare ca ostatic şi a plecat, punându-şi viaţa în pericol, în Cecenia, pentru a-şi găsi copilul. A ajuns în oraşul Hankala şi după multe eforturi a luat legătura cu capii rebelilor ceceni, încercând să afle de soarta lui Evghenie. Ştia că cecenii nu îi omoară imediat pe ostatici, ci aşteaptă în eventualitatea obţinerii banilor de răscumpărare, după care îi eliberează. [2:58] Chiar aceştia i-au spus că fiul ei trăia, dar era ostatic şi au tăcut cu înţeles, încercând să socotească câţi bani ar fi putut obţine de la ea. Pe atunci, un soldat ostatic în viaţă "costa" 10.000 de dolari, în timp ce un demnitar militar 50.000 de dolari. Când au înţeles că nu era vorba să câştige destui bani, s-au hotărât să-l ucidă. Mama sa a mers peste tot căutându-l, a străbătut sate, drumuri minate, fronturi de ciocniri armate, a cunoscut mulţi demnitari ceceni şi după cum spune ea însăşi, a trecut prin întreg iadul. [Urmează înregistrarea video a execuţiei] Din prima zi a luării ca ostatic a lui Evghenie, care a durat 100 de zile, cecenii, văzând că purta cruce, au încercat să-l facă să cedeze psihic, încât să reuşească, dacă era posibil, să-l oblige să se lepede de credinţa sa, să-şi scoată crucea, să devină musulman, să devină călău şi ucigaş al celorlalţi ostatici ruşi. Evghenie a refuzat toate aceste "oferte", şi în ciuda bătăilor neîncetate, a chinurilor şi a promisiunilor că va trăi dacă îşi va scoate crucea, nu au reuşit să îl facă să cedeze. Mai târziu, chiar conducătorii acestei grupări cecene i-au spus mamei sale: "Dacă fiul tău ar fi devenit ca unul dintre noi, nu ar fi suferit nimic". Pe 23 mai 1996, adică de ziua sa de naştere, i-au luat pe cei 4 soldaţi ostatici, printre care era şi Evghenie, şi i-au dus să-i omoare. Mai întâi i-au omorât pe cei trei împreună-captivi cu el. Apoi, i-au cerut pentru…
Photo unavailableShow in Telegram
La mulţi ani tuturor celor care purtaţi aceste nume sfinte, Domnul să ne ajute să urmăm celor doi minunaţi sfinţi!
@cautamantuirea
❤ 7👍 4
Photo unavailableShow in Telegram
Scrierile istorice arată că, plecând la bătălie, împăratul Constantin se ruga, cerând ajutor divin, înainte de a începe lupta, ştiind ca puterea armată a vrăşmaşului poate fi învinsă de puterea credinţei. Ca răspuns la rugăciunea lui, a văzut ziua, în amiaza mare, stralucind pe cer, o cruce luminoasă, pe care scria, cu slove alcătuite din stele: "Prin acest semn vei învinge". Iar în noaptea ce a urmat, tot el a văzut, în vis, pe Insuşi Domnul Iisus Hristos, apropiindu-se şi îndemnandu-l să-şi facă steag ostăşesc cu semnul Sfintei Cruci pe el. Incredinţat că biruinţa lui a fost ajutată de Dumnezeul creştinilor, fericitul Constantin a dat, în anul 313, ca împărat al Romei, o hotarâre prin care a oprit prigonirea acestora, dându-le libertate de credinţă în toată împărăţia.
@cautamantuirea
👍 4
Sfinții Împărați, întocmai cu apostolii, Constantin și mama sa, Elena
Mare este sărbătoarea de astăzi, căci astăzi cinstim pe cel dintâi şi cel mai mare împărat creştin, pe Sfântul Constantin şi mama sa, Elena, cei „întocmai cu Apostolii”. Ei sunt apostolii creştinismului din secolul IV. Prin ei a dobândit libertate Biserica întemeiată de Hristos, propovăduită de Sfinţii Apostoli şi apărată cu jertfă, cu suferinţă şi cu sânge de mulţimea martirilor. Prin ei, Duhul Sfânt a extins Biserica, a întărit Ortodoxia în lume, a avut loc primul Sinod Ecumenic, s-a compus prima parte din Crez şi a fost dat anatema Arie cu învăţătura şi ucenicii lui. Prin Sfinţii Constantin şi Elena s-au deschis şi zidit în Imperiul roman mii de biserici, s-a aflat la Ierusalim Sfânta Cruce şi s-au zidit numeroase locaşuri de închinare la Locurile Sfinte. Dar Sfântul Constantin a ajutat mult la răspândirea creştinismului în Europa, Asia şi Africa. La porunca lui au fost trimişi misionari – episcopi şi călugări – la gurile Dunării să convertească pe înaintaşii noştri daci, dintre care unii nu ştiau de Hristos.
Se cuvine, deci, să cinstim cu cuvinte de laudă pe Sfinţii împăraţi Constantin şi Elena şi să înălţăm rugăciuni de mulţumire lui Dumnezeu pentru tot ce au făcut ei în lume.
Bucură-te, Sfinte Împărate Constantin!
Bucură-te, Sfântă Împărăteasă Elena!
Bucurați-vă, părinții creștinilor!
Arhim. Cleopa Ilie – „Predici la praznice împărătești și la sfinți de peste an”
@cautamantuirea
👍 4
Sfânta Lidia din Filipi
În timp ce Sfântul Apostol Pavel se afla în Troa, el a văzut un anumit macedonean, într-un vis (Faptele Sfinţilor Apostoli 16: 9), care l-a rugat: “Treci în Macedonia şi ne ajută”. El a ascultat această voce, ca şi cum ar fi fost vocea lui Dumnezeu, şi a decis să călătorească neîntârziat în Macedonia, însoţit de Sfinţii Timotei, Sila şi Luca.
Au debarcat la Neapolis şi au străbătut calea spre Filipi. La marginea oraşului Filipi, pe malurile unui râu, era un loc de rugăciune evreiesc. Era Sabatul şi, femeilor care se adunaseră acolo, Apostolul Neamurilor le-a predicat cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta se întâmpla în Europa pentru prima dată.
Femeile temătoare de Dumnezeu au ascultat cuvintele acestui evreu necunoscut, cu pioşenie. Cea care a fost cea mai entuziastă a fost Sfânta Lidia, o vânzătoare de porfiră, din Tiatira. Pe loc, Domnul i-a deschis inima pentru a auzi cuvintele care erau rostite de Sfântul Apostol Pavel. Când l-a auzit vorbind despre Mesia, ea a primit adevărul despre ceea ce se spusese şi a crezut în Hristos.
Sfânta Lidia şi întreaga sa familie au fost botezaţi în apele râului. Astfel, ea a devenit prima femeie din Macedonia care a fost înscrisă ca cetăţean al Împărăţiei Cerului. Inima ei era plină de recunoştinţă faţă de cei care deschiseseră ochii sufletului ei, aşa că le-a cerut să primească să intre în casa sa. “De m-aţi socotit că sunt credincioasă Domnului, intrând în casa mea, rămâneţi”, insistând că ar trebui să vină (Faptele Sfinţilor Apostoli 16:15).
Biserica Ortodoxă o cinsteşte pe Sfânta Lidia ca fiind întocmai cu Apostolii, iar în locul sfânt al botezului ei, pe malurile Râului Zygaktos, a fost construit un baptisteriu, asemenea unei Basilici creştine timpurii din Filipi.
@cautamantuirea
👍 3
Photo unavailableShow in Telegram
Un scurt cuvânt al Sfântului Ioan Gură-de-Aur, care mi-a făcut o impresie grozavă. Iată-l: „Să dorim pacea… Să încetăm a cântări și a socoti cuvintele dogmei (de credință). Să punem frâu voinței de-a fi învățători ai învățătorilor. Să urâm lupta în cuvinte, ce duce la pierzare pe cei ce o ascultă. Nu suntem păstori ai păstorilor, ci oi”.
@cautamantuirea
👍 4
Photo unavailableShow in Telegram
„Două puteri sunt în lume: Dumnezeu în cer şi mama pe pământ. Un copil este aşa cum l-a lăsat Dumnezeu şi cum l-a crescut mama lui”. (Gh. Longinescu)
@cautamantuirea
👍 5
Photo unavailableShow in Telegram
Să ne ajute Preamilostivul Dumnezeu să învățăm de la femeile mironosițe curajul de a-L căuta pe Hristos în rugăciune, credința puternică în Învierea Lui și bucuria de a ne întâlni cu El în fiecare duminică și sărbătoare în Biserica Sa, spre slava Preasfintei Treimi și spre a noastră mântuire. Amin!
@cautamantuirea
👍 5