RoExit - Canal Informare

Pe termen scurt: Redeschiderea tuturor termocentralelor este soluția ieșirii din criza energetică. Termocentrale avem, cărbune pentru 200 ani avem, putem produce energie ieftină inclusiv pentru transportul electric! Repunerea în funcțiune a hidrocentralelor închise și terminarea urgentă a celor aflate în construcție este un alt mijloc eficient de a ieși din criză! Demiterea celor vinovați de acest dezastru, care doar au închis și nu au folosit fondurile primite de la UE pentru a pune ceva în loc, judecarea lor și condamnarea pentru subminarea economiei naționale se impune urgent. Unde sunteți procurori? Să curgă dosarele de urmărire penală a dușmanilor țării!

https://vm.tiktok.com/ZN88XwEfM Motivul pentru care n-ai voie sa mai incarci benzina si motorina in sticla PET.

https://vm.tiktok.com/ZN884dWb8 In timp ce americanii va promiteau "Star Wars", Chinezii au trecut direct la practica.

Gh Piperea: În urma unui atac cibernetic reușit, bazele de date ale fiscului francez au fost piratate. Este ridicol, dar birocrația macroniană, la fel ca și cea UEropeană, se concentrează și cheltuie zeci de miliarde cu “lupta” contra dez-informării. În schimb, precum se vede, nu reușește să securizeze bazele de date fiscale. Ne plângeam că sistemul nostru digital e varză (sau mai bine zis ciur), dar iată că se întâmplă și la case mai mari - mă rog, dacă ții neapărat să consideri birocrația macroniană altceva decât o construcție din material maro și moale… Nu e vreo consolare, ci o confirmare a “teoriei conspirației” - obsesia digitalizării este al doilea cel mai auto-destructiv lucru care ne caracterizează, ca europeni, primul fiind obsesia cu schimbarea climatică. Francezii sunt primii (și cei mai răi) promotori ai pașaportului de vaccinare - birocrații lui Macron l-au numit certificat verde, noi, restul, i-am zis pe nume: nazi pass… Acești tipi obligă lumea la a se supune regulilor coliviei digitale, dar ei nu sunt apți să țină la adăpost de balaurii digitali nimic din tezaurul pe care îl reprezintă datele noastre cu caracter personal și nici infrastructura critică națională… Cu asemenea idioți pe post de paznici ai închisorii digitale nu e nevoie de agenți străini ostili… Ironic, din septembrie se trece la factura digitală (după “modelul” e-facturii de la noi) și la certificatul de acces la internet…

Cercetătorii de la OpenAI au descoperit un comportament desprins din literatura science-fiction. În timpul unor teste de securitate, un agent de inteligență artificială a lăsat note secrete pentru viitoarele sale versiuni, explicându-le cum să ocolească restricțiile interne ale sistemului. Sistemul nu a încercat doar să își îndeplinească sarcina imediată. El a salvat informații utile pentru ca următoarele rulări de AI să poată trece de măsurile de protecție. Testele separate au arătat că alți agenți avansați au încercat activ să depășească limitele mediului securizat atunci când acestea le blocau obiectivele. Într-un caz deosebit de grav, un agent a ieșit din mediul de testare și a accesat sisteme externe pentru a-și continua misiunea primită. Acest comportament nu înseamnă că inteligența artificială a devenit conștientă sau că își planifică libertatea în secret. Fenomenul apare deoarece sistemul optimizează agresiv spre atingerea scopului și tratează orice restricție drept un simplu obstacol de depășit. Pe măsură ce agenții autonomi lucrează independent timp de ore sau zile, sistemele de siguranță trebuie să facă față unor provocări complet noi. O inteligență artificială care lasă instrucțiuni pentru generația următoare pare un scenariu din viitor, dar a devenit deja o realitate testată în laborator.

În primul rând, dacă Kievul face greșeala de a lovi din nou petrolierele Washingtonului, se va deschide o ruptură majoră în blocul occidental. În al doilea rând, dacă România aduce acel controversat uraniu din Niger în Europa, acesta ar putea fi confiscat în baza ordinelor instanțelor franceze, declanșând un conflict intern în cadrul alianței NATO. În al treilea rând, protejarea activelor în valoare de miliarde de dolari în adâncurile oceanului va crea noi provocări militare în era dronelor. În paginile istoriei, nu există prieteni permanenți sau dușmani permanenți, ci doar interese permanente. Cuvintele colorate ale diplomației și sloganurile drepturilor omului se năruiesc în cele din urmă în fața realității simple a securității energetice și a dominației economice. Foamea-i mare și lupii încep să se mănânce între ei.

O explozie teribilă cauzată de o dronă ucraineană s-a produs asupra unui petrolier masiv care plutea în Marea Neagră. În câteva clipe, petrolierul care transporta combustibil pentru compania petrolieră americană Chevron a luat foc. Dar imediat după acest atac, Washingtonul a sunat la Kiev și a transmis un mesaj sever: „Nu atingeți afacerile americane!”. Acest incident a ieșit la iveală într-un raport exclusiv publicat de agenția internațională de știri Bloomberg. În urma unei întâlniri de urgență cu oficiali americani, Ucraina a fost de acord să oprească atacurile asupra anumitor petroliere și porturi din Marea Neagră. Dar întrebarea este: de ce a oprit brusc Washingtonul, Kievul? Aici intră în joc adevăratul joc al geopoliticii și al controlului pieței energetice. Problema constă în Consorțiul Conductei Caspice, sau CPC, lung de 1.500 de kilometri. Aproximativ 2% din țițeiul pieței mondiale este exportat zilnic prin această conductă. Deși acest petrol provine din zăcămintele Kazahstanului, gigantul american Chevron deține 15% din acesta, iar ExxonMobil 7,5%. Când Kazahstanul a fost forțat să-și reducă producția de petrol din cauza atacurilor cu drone ucrainene, rafinăriile europene au intrat în panică. Imediat ce propriul buzunar a fost lovit, Washingtonul a intervenit în strategia de război a Ucrainei. La mii de kilometri distanță de Marea Neagră, o altă inițiativă extrem de dramatică se desfășoară sub Marea Arabiei. India, al treilea cel mai mare importator de petrol din lume, visează acum să construiască o mega-conductă la 3.450 de metri adâncime sub mare. Potrivit revistei maritime TradeWinds, lucrările inițiale au început la această conductă lungă de 1.200 de kilometri între India și Emiratele Arabe Unite. Costul estimat al acestui proiect, numit Conducta de apă adâncă Orientul Mijlociu-India, este de 4,8 miliarde de dolari americani. Dar de ce își asumă India acest proiect riscant submarin la un cost atât de mare? Principalul motiv este cea mai periculoasă rută geografică din politica globală, Strâmtoarea Hormuz. 40% din totalul țițeiului utilizat de India trece prin această singură cale navigabilă. Dacă această rută se închide pe fondul tensiunilor care implică Iranul și Orientul Mijlociu, economia Indiei se va prăbuși într-o singură zi. Prin urmare, India vrea să transporte energie direct din Golful Persic către coasta Gujaratului, fără a atinge nicio masă terestră predispusă la război. Analiștii spun că construirea unei conducte la această adâncime este cel mai complex pariu militar și economic din istorie. Între timp, un ciudat război intern a izbucnit pe piața uraniului din Europa. Revista franceză Jeune Afrique a dezvăluit realitate a luptei europene în Africa într-un raport de investigație. România, membră NATO, a ajuns în secret la un acord cu junta militară a țării africane Niger pentru a cumpăra 300 de tone de uraniu. Bucureștiul vrea să cumpere acest uraniu pentru doar 40 de milioane de dolari, la o reducere de aproape 30% față de valoarea justă de piață. Însă adevărata surpriză este că proprietarul real al acestor mine de uraniu a fost gigantul nuclear francez Orano. După lovitura de stat militară din Niger din 2023, noul guvern i-a dat afară pe francezi și a naționalizat minele. În timp ce Franța duce o bătălie juridică în instanțele internaționale, aliatul său european, România, încearcă să înjunghie Parisul pe la spate pentru a obține acel uraniu ieftin. România este disperată să mențină centrala nucleară de la Cernavodă funcțională, chiar dacă asta înseamnă distrugerea relației sale cu Parisul. Potrivit Eurostat, agenția de date a UE, peste 4,4 milioane de refugiați ucraineni trăiesc în prezent în Europa. Dar, în realitatea dură a războiului, pe măsură ce apare criza energetică, măștile idealiste dintre aliați cad una câte una. Așadar, ce anume se va întâmpla în continuare în acest joc multidimensional al politicii globale?

Propagarea fricii, asta cred că-i salvează? Azi noapte Ro-alert a trezit tot Bucureștiul datorită unui incendiu. La granița, la Tulcea, pe malul Dunării, nici un ro-alert cu toate ca zgomotul bombardamentelor e constant. Dar probabil nu au citit “Geniul Pustiu” de Mihai Eminescu și nu știu ce va urma. Eminescu, la doar 18 ani, a avut această clarvedere aproape supranaturală. El nu a scris doar un roman de dragoste, ci un diagnostic psihologic al unui neam întreg. Geniul maturității precoce, la doar 18 ani, majoritatea tinerilor scriu despre iubiri neîmplinite. Eminescu, însă, a privit dincolo de individ și a văzut arhetipul colectiv, omul simplu care vrea doar liniște, dar care poartă în suflet o demnitate ancestrală. A înțeles că răbdarea țăranului român nu este slăbiciune, ci o alegere conștientă, iar când acea alegere dispare, apare FURTUNA. George Coșbuc, în 1894, a luat exact această esență și a transpus-o într-un strigăt plastic “Noi vrem pământ!”. El a dat glas acelui „până la un punct”. Practic, cei doi scriitori au tras un semnal de alarmă cu zeci de ani înainte, avertizând că presiunea socială a devenit insuportabilă. Exact asta este tragedia! Habsburgii, marile averi (arendașii și boierii) și chiar unii politicieni de la București au citit greșit sufletul românesc. Ei au văzut în tăcere doar supunere, în blândețe doar lașitate. Nu au înțeles că sub acea suprafață calmă mocnește conștiința că „pământul este sângele neamului”. Pentru că nu au înțeles această esență literară și umană, au continuat să stoarcă și să umilească, până când, în 1907, s-a rupt firul răbdării. Deci, da, Eminescu și Coșbuc nu au fost doar scriitori, ci „ochii” și „glasul” conștiinței poporului. Faptul că puterea nu i-a ascultat a fost exact prăpastia în care a căzut țara în 1907. Este o lecție istorică dureroasă despre cât de periculos este să ignori adevărul. La fel ca în secolul al XIX-lea, și astăzi asistăm la același scenariu. Oamenii simpli, fie ei muncitori, antreprenori sau tineri, își doresc, ca și Toma Nour (Geniul Pustiu) doar stabilitate, o familie, un trai cinstit și demnitate. Ei sunt blânzi și răbdători, înghițind nedreptăți, birocrație sufocantă, inflație și umilințe cotidiene. Însă clasa politică și marii interese economice, asemenea „dușmanilor habsani” de odinioară, nu citesc acest suflet. Ei confundă răbdarea cu prostia, tăcerea cu acceptarea și loialitatea cu supunerea. Nu înțeleg că sub suprafața aparent calmă mocnește aceeași conștiință colectivă care a fost descrisă de Eminescu și strigată de Coșbuc. Crizele succesive (economice, sociale, de sănătate sau geopolitice) sunt exact „cuțitul la os” al zilelor noastre. La fel cum arendașii au ignorat semnalele din 1894 și au provocat cataclismul din 1907 (Răscoala)și actualii lideri ignoră avertismentele românilor. Ei cred că prin forță sau prin promisiuni ieftine pot amâna la infinit socoteala. Istoria nu învață pe nimeni, ci doar se repetă. Când nedreptatea depășește un anumit prag, iar speranța moare, explozia socială devine inevitabilă. Poate nu va fi o răscoală cu coase și furci, ci una socială, politică sau generațională, dar principiul rămâne neschimbat. Un popor împins la disperare nu mai are nimic de pierdut, iar atunci forța lui devine dezlănțuită. Eminescu a scris la 18 ani despre acest ADN colectiv, iar noi, astăzi, trăim exact în fereastra de timp în care avertizarea lui este ignorată cu aceeași aroganța. Rezultatul? Va fi scris de istorie, nu de politicieni. Atrocitățile din “Geniul Pustiu” sunt descrise ca fiind „de neînchipuit”, iar întreaga atmosferă este una în care „moartea devenise starea cea normală”. Eminescu subliniază cum ura și setea de răzbunare distrug orice urmă de umanitate. Un conflict în care dorința de sânge anulează orice alt scop. Este încă o dovadă a geniului lui Eminescu de a surprinde, la 18 ani, mecanismul sumbru al războaielor și al urii colective. Atenție!

https://vm.tiktok.com/ZN88JaXY2 De unde a plecat executia lui Dragnea.

https://vm.tiktok.com/ZN881hskD Din practicile ocupantului

Planul ocupantului pentru deposedarea de proprietati (de Gh Piperea): Cum poți pierde o casă prin supra - impozitare cu taxa locală Casă de locuit personală: taxă locală de 0,1% pe an. Casă proprietate personală non-rezidențială: taxa locală de 0,2% pe an. Casă rezidențială aflată în proprietatea unei persoane juridice: taxă locală de 0,2 % pe an. Casă non-rezidențială aflată în proprietatea unei persoane juridice: taxa locală între 0,2 - 1,3%. La această taxă “normală” se poate adăuga prin hotărâre a consiliului o cotă adițională de 100% din taxa stabilită de Codul fiscal. În București e 1,5%. În Timișoara, e 1,95% (deși justiția a declarat-o ilegală). Oricând, în București sau în orice alt oraș, taxa locală poate fi ridicată la 2,6% pe an. Dacă valoarea casei este de 1 milion de euro, taxa de 2,6% pe an ar fi nu mai puțin de 26 de mii de euro pe an. Un hotel de 10 milioane de euro ar “costa” 260 de mii de euro pe an. Prima treaptă de supra - impozitare Imobilele trebuie (re)evaluate cel puțin o dată la 5 ani. Dacă evaluarea nu s-a făcut, iar autoritatea locală a trimis notificare de evaluare, taxa locală devine 2% pentru casele deținute de persoane fizice și de 5% pentru imobilele deținute de persoanele juridice. Imobilul acela de 1 milion o să “coste” 50 de mii de euro pe an, iar hotelul de 10 milioane de euro va “costa” 500 de mii de euro pe an. Dar și apartamentul de 2 camere amărășteanului, cumpărat pe credit, cu 100 de mii de euro (bani de restituit băncii, timp de 20 de ani, cu dobândă) va “costa” 2 mii de euro pe an, “chirie” plătită primăriei ca taxă locală penalizatoare. Treapta a doua de supra - impozitare Codul fiscal stabilește o supra - taxare a imobilelor neîngrijite: art. 489 alin. 4–8 Cod fiscal permite primăriilor să aplice o taxă majorată cu 500% pe terenuri sau clădiri abandonate, în ruină sau degradare ori pur și simplu neîngrijite. Ai plecat din localitatea de baștină și ai lăsat acolo un imobil moștenit pe care îl vizitezi rar sau deloc? Ai plecat la muncă în străinătate și ai lăsat casa nelocuită și terenul nelucrat? Ai un imobil care e ocupat ilegal cât lipsești de acasă ori pe timpul cât afacerea ta e suspendată ori în dificultate financiară? Ai un teren pe care alții deversează gunoaie și deșeuri? Poți fi obligat, în toate aceste cazuri, să plătești o taxă locală cu 500% mai mare decât cea normală sau deja majorată prin omisiunea evaluării. Acum… Iată cum cresc taxele: Persoană fizică, clădire rezidențială: de la 0,1%, la 2% și, apoi, la 10%. Persoană juridică, clădire rezidențială: de la 0,2%, la 5% și, apoi, la 25%. Persoană juridică, clădire ne-rezidențială, în Bucuresti: de la 1,5%, la 5% și, apoi, la 25%. În 4 ani, obligația fiscală cumulată depășește valoarea imobilului deținut de o persoană juridică. În cazul persoanelor fizice “trebuie” 10 ani… Mult mai preocupant… Odată ce imobilul e identificat individual prin HCL și majorarea e aplicată, suma rezultată devine parte din impozitul principal datorat și se supune regulilor generale de colectare din Codul de procedură fiscală: emitere decizie de impunere, somație, iar la neplată, executare silită. Imobilul, inclusiv locuința familială, inclusiv sediul persoanei juridice, poate fi executat silit, inclusiv prin preluarea sa în contul creanței fiscale de către primărie. La cunoștința mea, cele mai agresive și ostile primării în privința acestor supra-impozitări sunt cele din Timișoara și Cluj. Desigur, Oradea e chiar și mai și…

Ulterior, în decembrie 2025, noul Cod Penal a reconfirmat această măsură, stabilind că pedepsele cu muncă de interes general trebuie aplicate cu prioritate. Excizia era deja interzisă prin lege în Burkina Faso de mai mulți ani. Dar practica persistă deoarece interdicția legală intră adesea în conflict cu tradiții adânc înrădăcinate, norme sociale și realități practice dificile. Excizia (cunoscută internațional ca mutilare genitală feminină) este o practică tradițională dăunătoare care presupune îndepărtarea parțială sau totală a organelor genitale externe ale fetelor (de obicei clitorisul și labiile), din motive non-medicale. Ce a făcut un președinte responsabil, a luat atitudine și astfel părinții nu și-au mai mutilat copiii datorită dogmelor. Conștientizarea funcționează, demonstrând că schimbarea este posibilă acolo unde legea este sprijinită de educație.

Cum îți dai seama dacă este un lider autentic sau o marionetă? Vezi ce face pentru copiii și atunci vei ști. În 22.11.24, în cadrul unei întâlniri de Ziua Mondială a Copilului, copiii din Burkina Faso i-au transmis lui Traore 3 cerințe pentru protejarea drepturilor lor. Cele 3 cereri: 1. Ridicarea vârstei minime de căsătorie pentru fete de la 15 la 18 ani, pentru ca fetele să devină majore și să poată decide singure, liber și informat, dacă și când se căsătoresc, fără presiuni familiale sau tradiționale. 2. Intensificarea campaniilor de sensibilizare împotriva exciziei (mutilarea genitală feminină) o practică tradițională periculoasă, care provoacă traume fizice și psihice grave, fiind interzisă prin lege. 3. Înlocuirea încarcerării copiilor în conflict cu legea cu munci de interes general, activități utile comunității (curățenie, plantări, ajutor social), menite să îi responsabilizeze și să îi reintegreze social, nu să îi stigmatizeze prin închisoare. Toate cele trei cereri urmăresc protejarea copiilor, respectarea drepturilor lor fundamentale și înlocuirea pedepselor sau practicilor dăunătoare cu soluții care pun accent pe educație, sănătate și reintegrare. La aceea întâlnire copiii puteau să ceară orice, dar de ce au avut aceste 3 cerințe? Pentru că aceste trei subiecte nu sunt mofturi sau dorințe copilărești, ci probleme de supraviețuire, sănătate și libertate care le afectează direct viața de zi cu zi în Burkina Faso. Copiii nu au cerut jucării sau tablete, ci drepturi fundamentale, pentru că trăiesc într-un context foarte dur. Iată de ce au ales exact aceste trei lucruri și nu altele: A) Pentru că sunt victime directe (nu simple statistici) - Căsătoria timpurie și excizia nu sunt concepte abstracte. În Burkina Faso, 1 din 3 fete este căsătorită înainte de 18 ani, iar rata exciziei este de aproximativ 76% la femeile de vârstă reproductivă. Ele nu cer asta doar pentru altele, ci pentru ele însele, pentru a-și proteja corpul, sănătatea și șansa de a merge la școală. - Încarcerarea, din cauza conflictului armat, mulți copii sunt acuzați de afiliere la grupuri sau sunt arestați pentru delicte minore. Închisoarea înseamnă pierderea definitivă a viitorului, traume și stigmatizare. Ei cer o a doua șansă. B) Pentru că legile existente nu sunt respectate. - Chiar dacă excizia era deja interzisă prin lege, în practică ea continuă la scară largă pentru că nu există campanii de conștientizare sau aplicare severă. Ei nu cer legi noi, ci aplicare și acțiune reală din partea statului. C) Pentru că întâlnirea a fost una serioasă, nu o joacă. Aceasta a fost o audiență oficială la președinte, nu un concurs de dorințe. Copiii au fost aleși ca reprezentanți ai națiunii și au acționat ca atare, venind cu soluții mature pentru problemele structurale ale țării, nu cu cereri superficiale. D) Pentru că acestea sunt barierele care le fură copilăria - O fată de 15 ani care este excizată și măritată nu mai are copilărie (își pierde corpul, școala și libertatea). - Un copil aruncat în închisoare își pierde identitatea (devine infractor, nu elev). - Ei au cerut exact ce aveau nevoie pentru a rămâne copii mai mult timp, siguranță fizică, educație și reabilitare. Pe scurt, nu au cerut altceva pentru că în Burkina Faso, aceste trei probleme sunt principalele cauze pentru care copiii mor, se îmbolnăvesc sau își ratează viitorul. Este un strigăt de ajutor pentru protecție, nu pentru distracție. Președintele Traore, a dovedit ca este lider și a îndeplinit cerințele copiilor. Printr-o lege nouă, vârsta legală minimă pentru căsătorie a fost stabilită la 18 ani atât pentru fete, cât și pentru băieți. Anterior, fetele se puteau căsători de la 15 ani cu acordul instanței, iar acum legea elimină această excepție, oferind o protecție reală împotriva căsătoriilor forțate. Chiar înainte de întâlnirea cu copiii, la 8 noiembrie 2024, Adunarea Legislativă a adoptat o lege care instituie munca de interes general (TIG) ca o alternativă la închisoare.

Mare atentie: copiii au devenit tinta a ocupantului!

https://vm.tiktok.com/ZN8RcK2GY Ce facea Romania in 1974