Citatul zilei creștin ortodox

"Dacă Dumnezeu e tot ce ai, înseamnă că ai tot ce-ți trebuie" Sf. Paisie Aghioritul

Icoana Okoveţkaia (Rjevskaia) a Maicii Domnului a apărut în 1539 în eparhia Tver de lângă Orașul Rzhev. Doi oameni aflaţi în Pyryshen, loc situat în mijlocul unei păduri dense pe malurile Râului Pyroshni, în volostul Okovetsky, au găsit o Cruce mare de fier bătută în cuie, pe un pin, iar pe un alt copac – o Icoană, veche, care o înfățișează pe Maica Domnului, cu Hristos Dumnezeu, Prunc și cu Sfântul Nicolae, din Mira Lichelor. Ei au informat sătenii despre acest lucru și, în ziua Pogorârii Duhului Sfânt, călugărul Ștefan împreună cu o adunare de oameni din 4 sate vecine, au ridicat aceste obiecte sfinte. La apariția Sfintei Cruci și a Icoanei, a luminat o lumină neobișnuită și au avut loc vindecări. În fiecare an, pe 11 Iulie, în Biserica de lângă Sfântul izvor se desfășoară Divina Liturghie a episcopului, după care credincioșii sunt cufundați în apele dătătoare de viață ale izvorului Okoveţky. Dintr-un imens izvor de izvor, apa curativă se revarsă într-un curent puternic, care curge în bazine special echipate, situate unul sub altul. Icoana Okoveţkaia (Rjevskaia) a Maicii Domnului este numită și „Ochiul”, deoarece, prin rugăciunea dinaintea acestei Icoane, s-au realizat multe vindecări de orbire și boli ale ochilor.

Minunea Sfintei Mari Mucenițe EUFIMIA, de la cel de-al IV-lea Sinod Ecumenic de la Calcedon Sfinţii Părinţi ai Sinodului au zis către eretici: „Scrieţi, într-o carte, mărturisirea credinţei voastre şi vom scrie şi noi mărturisirea noastră! Amândouă scrierile să le pecetluim şi să le punem în racla cu preacinstitele Moaşte ale Marii Muceniţe Eufimia. Apoi, să ne rugăm, cu post, lui Dumnezeu, ca prin ea să ne descopere Credinţa cea dreaptă”. Şi, pecetluind Racla, cu pecete împărătească, au pus păzitori. Iar după 3 zile de post şi rugăciune, deschizând Racla, au găsit scrierea dreptcredincioşilor în mâna dreaptă a Sfintei, iar pe cea a ereticilor rău-credincioşi la picioarele ei. Spre aducerea aminte de această preaslăvită Minune din timpul Sinodului, Sfânta Mare Muceniţă Eufimia este înfăţişată pe Icoane cu o scrisoare sau carte în mână. Pentru această Minune, Muceniţa este prăznuită şi la 11 Iulie, iar Duminica următoare acestei date este închinată Sfinţilor Părinţi de la Sinodul al 4-lea Ecumenic. Pentru rugăciunile Sfintei Mari Muceniţe Eufimia, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi! Amin!

Sinaxar 28 iunie Aflarea Moaștelor Sfinților Mucenici Doctori Fără-de-arginţi CHIR (din Alexandria) şi IOAN (din Edesa), Făcători-de-Minuni, († 311), în anul 412 11 iulie Pomenirea Minunii săvârșite de Sfânta Mare Muceniță EUFIMIA, Fecioara († 16 Septembrie 307),în timpul celui de-al IV-lea Sinod Ecumenic de la Calcedon (451) Sfânta OLGA, cea întocmai cu Apostolii şi Luminătoarea Rusiei, Ţarina Rusiei, care prin Sfântul Botez s-a numit Elena (n. 890-† 11 Iulie 969) Sfântul Cuvios SOFRONIE (Saharov), de la Essex (n. 30 Septembrie 1896, Moscova-† 11 Iulie 1993, Mânăstirea Sfântul Ioan Botezătorul, Essex, Marea Britanie) Sfântul Sfințit Mucenic CHINDEU, Presbiterul († 305) Sfântul Cuvios LEON, din Mandra Sfântul Mucenic MARCHIAN, care s-a săvârşit prin sabie Sfântul Mucenic MARTIROCLE, care s-a săvârşit fiind săgetat Sfinții Mucenici ȘTEFAN, LEONTIE, MAVRICHIE, DOMNIE și alți 40 de Mucenici, care au pătimit la Roma Sfântul Sfințit Mucenic PIUS, Episcopul Romei, care a pătimit în timpul împăratului Antonin († 154, Roma) Sfântul Mucenic SIDRONIE, care a pătimit la Roma († 270) Sfinţii Mucenici IANUARIE şi PELAGHIA, din Nicopolea Armeniei († 310) Sfântul Sfinţit Nou Mucenic ARSENIE, Patriarhul Alexandriei († 1010) Sfântul Cuvios NICODIM († 1320), care a sihăstrit în hotarele Mănăstirii Vatopedu, a fost învăţător Dumnezeiescului Părinte Grigorie Palama şi s-a săvârşit în pace Sfântul Nou Cuvios Mucenic NICODIM, care a suferit mucenicia în Alpasania Albaniei si care de sabie s-a savârsit († 1722) Sfântul Cuvios Nou Mucenic NECTARIE, Aghioritul, Călugăr în Schitul Sfânta Ana, din Sfântul Munte Athos (n. 1799-† 11 Iulie 1820) 28 de Sfinţi Sfințiți Noi Mucenici, Preoţi,din Serbia, ucişi de romano-catolicii croaţi, în timpul celui de-al 2-lea război mondial († 1941-1945) Sfânta Icoană, Făcătoare-de-Minuni, a Maicii Domnului “Rjevskaia” (sau “Okoveţkaia”) (1539) să ne dăruiască binecuvântarea lor cerească!

Cuviosul Antonie al Pecerskăi adormise întru Domnul. Încă nu fusese încredinţat pământului, când el s-a trezit. Stând în sicriu, a răspuns la toate întrebările fraţilor vărsând lacrimi. În cele din urmă, după multe rugăminţi, cu lacrimi în ochi, a mai spus doar un cuvânt: „Mântuiţi-vă, mântuiţi-vă!”, apoi s-a dus şi s-a zăvorât. Tăcea şi plângea în toată vremea, iar peste zece sau paisprezece ani s-a săvârşit din viaţă. Şi celălalt nevoitor (Cuviosul Teodosie) a adormit şi când s-a trezit, după multe rugăminţi ale fraţilor, a răspuns: „Fraţilor! Să credeţi că este iad!”. Starețul Nicon de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2011, p. 222

În anul 1463, în timpul fericitului Nicolae, arhimandritul Mănăstirii Pecerska, era responsabil al peșterilor unul dintre frați, ieromonahul Dionisie, poreclit Șciopa. În marea zi a Paștelui a intrat în peștera Sfântului Antonie să cădească trupurile sfinților adormiți și a ajuns la locul numit obște sau trapeză. Cădind aici, el a zis: „Părinți și frați sfinți, astăzi este marea zi a Paștilor: Hristos a Înviat!”. Și deodată s-a pornit de la toate moaștele o voce ca de tunet: „Adevărat a Înviat!” Patericul Lavrei Peșterilor de la Kiev, Editura Doxologia, pp. 331-332

Maica Domnului Vimatarissa sau Ktitorissa este cea mai renumită Icoană găzduită de Mănăstirea Vatoped, considerată a fi ocrotitoarea așezământului. Este așezată în katholikonul Mănăstirii, pe scaunul arhieresc din Sfântul Altar. Tradiția spune că Mănăstirea a fost construită de însuși Sfântul Împărat Constantin cel Mare (324-337) și distrusă apoi de Iulian Apostatul. Spre sfârșitul secolului al IV-lea, Arcadie, fiul împăratului Teodosie cel Mare, călătorind cu o corabie ce a naufragiat în apropierea Mănăstirii distruse, a fost salvat, în chip minunat, de Maica Domnului, care l-a dus la țărm, lângă o tufă de mărăcini. Împăratul, în semn de mulțumire pentru izbăvirea fiului său, a reconstruit Mănăstirea, care s-a numit Vatoped, de la cuvintele grecesti vato (tufă) si paedion (copil), adică copilul din tufiș. Tot în semn de mulțumire, fiica împăratului, Elia Galla Placidia, a dăruit atunci Mănăstirii Icoana Maicii Domnului Vimatárissa, care a fost așezată în Sfântul Altar. În anul 860 Mănăstirea a fost prădată de pirați și Icoana a fost ascunsă și uitată. În anul 972, trei creștini bogați din Adrianopol, Atanasie, Nicolae și Antonie au reconstruit Mănăstirea și s-au călugărit acolo, fiind socotiți Ctitorii Vatopedului. În timpul lucrărilor de zidire au redescoperit Icoana Vimatárissa, fapt pentru care a fost numită și Ctitoriţa sau Întemeietoarea. La sfârșitul secolului al X-lea, pirații arabi au năvălit din nou asupra Mănăstirii. Atunci, tânărul ierodiacon Sava, care se îngrijea de odoarele Mănăstirii a luat Icoana și o Cruce de preț dăruită de Sfântul Împărat Constantin și le-a ascuns într-o fântână din Sfântul Altar, punând și o lumânare aprinsă înaintea lor. Apoi a acoperit fântâna cu scânduri și lespezi de piatră, ca să tăinuiască ascunzătoarea. Mănăstirea a fost prădată şi distrusă, călugării bătrâni au fost ucişi, iar cei tineri, între care și ierodiaconul ce ascunsese Icoana, au fost duși în robie în Insula Creta. După șaptezeci de ani, în vremea împăratului Nichifor Fokas, Creta s-a izbăvit de stăpânirea arabilor, iar ierodiaconul, ajuns acum la adânci bătrâneți, s-a întors în Mănăstirea sa de metanie. Ajungând la Vatoped, a aflat acolo o obște nouă, care nu știa nimic despre fântână, nici despre odoarele ascunse în ea. Mergând la locul arătat de bătrânul ierodiacon, părinții au dat la o parte lespedea de deasupra fântânii și au aflat Icoana Maicii Domnului și Crucea stând drept pe apă, iar lumânarea aprinsă înaintea lor. Se petrecuse deci o îndoită Minune: prin purtarea de grijă a Maicii Domnului, Sfintele Odoare, aruncate în apă, nu suferiseră nici o stricăciune, iar lumânarea ardea de șaptezeci de ani fără a se mistui! De atunci, până astăzi, Icoana, Crucea și lumânarea se află în Biserica mare a Mănăstirii Vatoped, unde, spre pomenirea Minunii, în fiecare luni seara se cântă Paraclisul Vimatarissei, iar în fiecare zi de miercuri se săvârșește Dumnezeiasca Liturghie în katholikonul Mănăstirii. Icoanele facatoare de minuni ale Maicii Domnului care se pastreaza la Manastirea Vatoped, sapte la numar, sunt: "Vimatarissa", adica "Altarita"; "Paramythia", adica "Mangaietoarea"; "Pantanassa", adica "Vindecatoarea de cancer"; "Elaiovrytissa", adica "Izvoratoarea de untdelemn"; "Antiphonitria", adica "Impotriva glasuitoarea"; "Esphagmeni", adica "Cea Injunghiata"; "Pyrovolitheisa", adica "Cea Impuscata", aceasta din urma aflandu-se deasupra portii de intrare in manastire.

Sfânta Icoană, Făcătoare-de-Minuni, a Maicii Domnului din Koneviţ Cu această Icoană, de origine grecească, Ioan, egumenul uneia dintre Mănăstirile athonite, l-a binecuvântat pe Sfântul Arsenie, întemeietorul Mănăstirii Konevits (12 Iunie). Sfânta Icoană a fost proslăvită prin multe Minuni.

Aducerea Sfântului Veşmânt al Domnului nostru Iisus Hristos, din Persia, la Moscova La vremea suferinţelor Mântuitorului, pe Cruce, pentru păcatele omenirii, se afla, în rândurile oştirii romane, de la Ierusalim, un georgian pe nume Elioz, din cetatea Mtskheta. Mama acestui soldat auzise de Hristos şi în taina inimii ei credea în El. Conducându-şi fiul în Palestina, ea l-a sfătuit să nu-I facă nici un rău lui Hristos. Când Domnul a fost ţintuit în piroane la Mâini şi la Picioare, sunetul ciocanelor acelora a ajuns până la urechile maicii din Cetatea Mtskheta. Auzind cumplitul sunet, ea a strigat: „Vai mie, că nu mi-a fost dat să mor mai înainte ca să aud aceasta! Moartea m-ar fi izbăvit pe mine de această auzire cumplită!” Zicând acestea, ea a căzut jos şi a murit. La acea vreme, Elioz era la piciorul Crucii şi împreună cu ceilalţi soldaţi el arunca sorţi pentru Cămaşa lui Iisus. El a câştigat Cămaşa şi a adus-o la Mtskheta, dăruind-o în dar surorii lui, Sidonia. Auzind de moartea Domnului Hristos şi că fratele ei a fost părtaş la vărsarea Sângelui Lui nevinovat, Sidonia a căzut jos şi a murit, strângând în mâini Cămaşa Mântuitorului. Nimeni nu a putut desprinde Sfânta Cămaşă din mâinile ei şi, de aceea, au fost nevoiţi să o îngroape împreună cu ea. Din mormântul Sidoniei a răsărit un cedru care izvora un Mir sfânt. După vreme, cedrul a fost tăiat şi din el s-a făcut un stâlp. La rugăciunile Sfintei Nina, un Înger a ridicat acel stâlp, care strălucea ca o coloană de foc şi l-a adus deasupra mormântului, fixându-l pe piedestalul ce se săpase în cioata cedrului. Regele Mirian, imediat după Botezul lui, a înălţat acolo o Biserică, pe care a închinat-o Sfinţilor Apostoli. În anul 1625 Şahul Abbas a luat Cămaşa şi a trimis-o la Moscova, ca dar Cneazului Mihail Fiodorovici şi Patriarhului Filaret. Sfânta Cămaşă a fost aşezată în Catedrala Adormirii, din Moscova.