Singurătatea Maiei Sandu
(Partea I)
Consultările de ieri nu au făcut decât să confirme un lucru pe care îl cunoaștem de mult. Maia Sandu a ajuns un personaj izolat. Nu pentru că nu ar avea putere. Dimpotrivă, a avut și are mai multă putere decât mulți dintre predecesorii săi. Este singură pentru că, în toți acești ani, a înțeles greșit rolul de președinte al Republicii Moldova.
Maia Sandu a refuzat să se comporte ca un președinte al tuturor cetățenilor. A ales să fie președintele PAS. Și-a confundat mandatul cu dreptul discreționar de a împărți societatea în ai săi și ceilalți, în oameni buni și oameni răi, în cetățeni autentici și cetățeni suspecți. Cei care au susținut-o au fost de partea sănătoasă a societății. Cei care au criticat-o au fost împinși în zona „mâinii Moscovei”, a hoților, a bandiților sau a celor care ar lucra împotriva statului. Nu au mai contat argumentele, dacă erau corecte sau dacă semnalau o problemă reală. Important era dacă aparțineau sau nu taberei potrivite.
Așa a fost distrus, pas cu pas, dialogul. Așa au fost eliminate vocile critice. Nu prin răspunsuri și argumente, ci prin etichete, linșaj mediatic și nu numai. Nu prin confruntare democratică, ci prin discreditare. Doar că o țară nu poate fi condusă doar cu oameni care aprobă. Un președinte are nevoie și de voci critice. Are nevoie de oameni care văd ceea ce nu se vede din birourile puterii. Maia Sandu a preferat însă să-i îndepărteze pe toți cei care nu îi confirmau propriile convingeri.
Aceeași logică a fost impusă și în instituțiile statului. Competența a fost înlocuită tot mai des cu loialitatea. Profesioniștii au fost eliminați, iar în locul lor au fost aduși oameni apropiați puterii, comozi și previzibili, gata să execute, nu să pună întrebări. Așa am ajuns să avem instituții total dependente, cu oameni obedienți, care au făcut ca statul să funcționeze diferit de principiile general acceptate, în funcție de nume și de tabăra în care te afli sau ești pus.
Rezultatele acestui model de putere se văd și în felul în care funcționează statul. Economia este slăbită.
Industria a pierdut teren. Investițiile productive sunt insuficiente. Oamenii continuă să plece. În justiție, după ani de reforme și promisiuni, încrederea rămâne scăzută, iar percepția controlului politic este tot mai puternică. De aici, premiile, distincțiile și laudele din exterior încep să însemne tot mai puțin pentru cetățeni. Pot exista aplauze la Bruxelles, Paris sau Berlin, dar omul din Republica Moldova judecă după viața lui. După salariu. După facturi. După prețuri. După felul în care funcționează justiția. După șansa de a-și crește copiii acasă.
Un președinte nu poate fi evaluat după imaginea sa externă. Este evaluat, în primul rând, după țara pe care o lasă în urmă. Iar dacă în timpul mandatului instituțiile slăbesc, economia stagnează, oamenii pleacă, iar corupția și clientelismul își schimbă doar forma, atunci toate premiile din lume nu pot acoperi această realitate.
Această ruptură dintre imagine și realitate este vizibilă și în felul în care s-a construit cercul de putere din jurul președintei. Cu girul Maiei Sandu s-a format clientela PAS, alcătuită din oameni promovați în funcții, consilii, agenții și instituții nu întotdeauna pentru rezultate sau competență, ci pentru loialitatea de care dau dovadă. Rude, foști colegi, prieteni, apropiați și oameni de partid au ajuns să ocupe poziții importante într-un sistem care se prezintă drept meritocratic, dar care funcționează tot mai mult pe baza loialităților personale.