Civilizaţiile Terrei

Aramu Muru - Poarta Zeilor, Peru. În 1996, Jose Luis Delgado Mamani, un ghid turistic local din Peru, a descoperit un sit arheologic străvechi sculptat în muntele Hayu Marca de lîngă lacul Titicaca, în Munții Anzi din Peru, în apropiere de granița cu Bolivia. Acesta a devenit cunoscut sub numele de Aramu Muru, sau, Puerta de Hayu Marca ("Poarta zeilor"). Este unul dintre cele mai enigmatice și controversate situri arheologice din America de Sud. Există o serie de teorii cu privire la originea și scopul Porții Zeilor, dar adevărata sa funcție și semnificație rămân un mister. Structura este sculptată în stîncă solidă și măsoară aproximativ şapte metri înălțime și şapte metri lăţime. Are un design în formă de T și prezintă o depresiune circulară în centru, despre care unii cred că ar fi putut fi folosită în scopuri ceremoniale sau astronomice, iar situl include, de asemenea, un tunel mai mic, sculptat lîngă structura principală. Aramu Muru a fost învăluită în mister și mituri timp de secole, existînd o serie de teorii cu privire la originea și scopul său. Unii cred că a fost creată de o civilizație antică pre-incașă, în timp ce alții sugerează că ar fi fost construită de ființe extraterestre. Potrivit legendelor nativilor americani, eroii din trecut au trecut prin acea ușă pentru a-și întîlni zeii. Trecînd prin ușă, aceștia obțineau nemurirea și o viață alături de zei. Poveștile menționează, de asemenea, că o parte dintre acei oameni s-au întors pe Pămînt prin poartă, împreună cu Zeii lor, pentru a-și inspecta regatele. Poarta era o uşă către tărîmul zeilor. Conceptul de "poartă stelară" sau "portal" - o poartă prin care cineva poate călători în diferite locuri - este des întîlnit în alte legende, cum ar fi cele ale sumerienilor. În ciuda lipsei de dovezi concrete care să susțină aceste teorii, Poarta Zeilor a devenit o destinație populară pentru turiștii și căutătorii spirituali din întreaga lume, care sînt atrași de energia misterioasă a locului și de presupusa legătură cu supranaturalul. Unii vizitatori cred că situl este un portal către o altă dimensiune sau o poartă către tărîmul spiritual. În timp ce Poarta Zeilor rămîne o sursă de fascinație și speculații, adevăratul său scop și originea rămîn un mister. Cu toate acestea, designul și locația sa unică continuă să atragă vizitatori din întreaga lume, care sînt intrigați de calităţile sale enigmatice și de potențiala sa semnificație istorică. Din 1996, nu s-au mai făcut săpături, deoarece este considerat un sit arheologic antic și este protejat de guvernul peruan.

Philadelphia, mai 1876. În fotografia din mai 1876 ⤴️ se pot vedea stîlpi de telefonie/telegraf. Dar Alexander Bell însuși a făcut prima demonstrație a telefonului său abia la 25 iunie 1876 și l-a brevetat în același an. 🤔🤔

„Nova totius Terrarum Orbis” - hartă din anul 1630, realizată de Henricus Hondius II. Pe hărțile antice, nu există deșertul Sahara, Gobi, Takla Makan. Numeroase orașe și rîuri sînt, de asemenea, marcate în aceste zone. Arheologii au găsit orașe şi mumii îngropate în Gobi sau în alte zone, acum, deşertice. Se pare că terenurile fertile au fost brusc (sau într-o perioadă scurtă de timp) acoperite cu nisip. De ce? De cine?

Discul morții. În 1964, arheologii care săpau la baza Piramidei Soarelui din Teotihuacan au scos la iveală un craniu masiv, rînjind, înconjurat de o aureolă fațetată. Mitologia mesoamericană includea multe zeități cu cranii în loc de fețe, dar acest relief îl reprezintă probabil pe Mictlāntēcutli, zeul aztec al lumii subterane. Potrivit mitului, Mictlāntēcutli conducea Mictlān, viața de apoi care îi aștepta pe toți muritorii care nu muriseră în luptă sau la naștere. Mictlān era o încercare de patru ani, în care sufletele umane coborau prin nouă niveluri cu rîuri de sînge, vînturi care tăiau ca niște cuțite și munți care se izbeau de sufletele care treceau printre ei. Sufletele care își găseau drumul pînă la ultimul nivel erau întîmpinate de Mictlāntēcutli, care este reprezentat în sculpturi ca un schelet stropit cu sînge, cu brațele ridicate în semn de agresivitate veselă, cu un colier de ochi umani și o gură deschisă pentru a înghiți stelele care cad din cer.

Pasărea de la Saqqara. Pasărea din Saqqara este un artefact în formă de pasăre, realizat din lemn de sicomor, descoperit în timpul săpăturilor din 1898 ale mormîntului Pa-di-Amun din Saqqara, Egipt. Pasărea Saqqara are o anvergură a aripilor de 18 centimetri și cîntărește 39 grame. Scopul său nu este înțeles. Unii cred că Pasărea de la Saqqara ar putea fi un obiect ceremonial. Alții au presupus că ar fi putut fi o jucărie pentru un copil de elită sau că ar fi putut funcționa ca o giruetă meteo. Unii au speculat, de asemenea, că ar fi putut fi folosită ca un fel de bumerang, deoarece o astfel de tehnologie era comună și bine cunoscută în Egiptul antic. O altă ipoteză este că această pasăre a fost poziționată pe catargul bărcilor sacre folosite în timpul Festivalului Opet.

Cînd a apărut apa pe Terra? Apa dulce a apărut pentru prima dată pe Pămînt acum 4 miliarde de ani. Cercetătorii au analizat moleculele de oxigen din cristalele de zirconiu vechi de 4 miliarde de ani din Jack Hills din Australia de Vest, una dintre cele mai vechi formațiuni stîncoase de pe Terra. Proporțiile relative dintre cele mai grele și cele mai ușoare forme de oxigen, sau izotopi, din zirconiu sînt posibile doar dacă a existat o cantitate semnificativă de apă dulce. Descoperirea sugerează că este posibil ca apa dulce să fi fost în ciclu activ pe Pămînt cu sute de milioane de ani mai devreme decît se credea anterior. Studiile anterioare au găsit dovezi că un ciclu robust al apei, unul care implica ploi și evaporare de pe uscat înapoi în atmosferă și apoi ploi din nou, a existat cu cel puțin 3,2 miliarde de ani în urmă.

Primii precursori ai ochelarilor de soare au fost găsiți în mormintele faraonilor egipteni. Aceștia erau confecționați din plăci subțiri de smaralde prețioase, care erau inserate în rame de bronz.

Cea mai mare parte a tehnologiei de care dispunem astăzi nu este altceva decît o tehnologie reintrodusă din trecutul nostru. Tehnologie pusă la păstrare pînă cînd poate fi reproiectată pentru a-și maximiza potențialul monetar de pe urma noastră.

Trup mumificat descoperit în Chicago. Informațiile care însoțesc această fotografie precizează că trupul mumificat din imagine ⤴️ a fost dezgropat în Chicago la 29 octombrie 1903 şi a fost dezgropat într-o groapă de pietriș , învelit în covor, în interiorul unei cutii lungi. S-a suspectat o crimă, dar cadavrul nu a fost niciodată identificat.

Cele mai vechi fragmente de piele fosilizată. Oamenii de știință au descoperit cele mai vechi fosile de piele cunoscute, care datează cu mult înainte de dinozauri. Mostrele, găsite într-o peșteră din Oklahoma, SUA, arată că solzii reptilelor nu s-au schimbat prea mult în ultimele 288 de milioane de ani.