RoExit - Canal Informare

https://vm.tiktok.com/ZNREYMVg9 Mesajul Motanului Securist catre UE.

Asa arata o adunare pasnica contra ocupantului.

Scrisoarea care a topit gheața războiului rece. Pe 7 iulie 1983, eleva americană Samantha Smith a sosit în Uniunea Sovietică pentru a o vizita. „Sunteți pentru război sau nu?” — a întrebat, într-o scrisoare adresată lui Iuri Andropov, eleva americană, crezând că URSS vrea să înrobească Statele Unite. Drept răspuns, liderul sovietic a invitat-o în vizită.

Situatia din Iran e cam greu de ascuns in astfel de momente. https://www.youtube.com/watch?v=0Kz9Y5te3Ic

https://vm.tiktok.com/ZNRKEtNYm Albania nu accepta subjugarea sistemului.

https://vm.tiktok.com/ZNRKEs4JN Plansul Voivozilor.

https://vm.tiktok.com/ZNRKEcEHd Uniunea Eurocomunista.

https://vm.tiktok.com/ZNRKEUdDk Ceausescu - discurs impotriva globalizarii.

♦️“Marea” zi a Americii și pupincurismul de pe plaiurile politicii românești🇷🇴… - SOV

♦️Despre Suspendarea lui Nicușor Dan și Adevărata SUVERANITATE🇷🇴 - SOV

Ambasadorul Indiei în România și Moldova, Domnul Dr. Manoj Kumar Mohapatra, a prezentat o viziune ambițioasă privind viitorul relațiilor economice și diplomatice dintre cele două țări. Producție pentru întreaga Uniune Europeană și sectorul IT Ambasadorul a subliniat că avântul economic al Indiei vine la pachet cu dorința de a stabili punți solide în Europa, fiind deja identificate 6-7 domenii strategice de colaborare cu România. Primul pilon important este sectorul producției industriale. „Aș fi foarte bucuros să văd care sunt domeniile în care putem coopera pentru că, pe măsură ce economia Indiei crește, avem un acord și am identificat 6-7 domenii de colaborare cu România. Primul este producția, pentru că am dori ca companiile noastre să vină aici și să producă nu doar pentru România, dar și pentru întreaga Uniune Europeană”, a declarat Dr. Manoj Kumar Mohapatra. Diplomatul a evidențiat, de asemenea, industria farmaceutică și sectorul tehnologiei informației, amintind amprenta puternică pe care specialiștii și companiile din India o au deja pe piața românească de profil. „Câți dintre noi știm că aproape toate companiile IT pe care le aveți aici, în mare parte, sunt deținute de indieni sau aș spune, conduse de indieni. Sau că o parte din muncă e făcută în India. Digital și România e puternică”, spune acesta. Gigantul energetic: India propune parteneriat cu România în domeniul energiei Un alt punct central al alocuțiunii a fost sectorul energetic, unde India face pași uriași la nivel global. Ambasadorul a oferit cifre impresionante despre capacitatea de producție din surse curate a țării sale, menționând un singur parc solar indian, cel mai mare din lume, care produce 30 de gigawați, o suprafață de trei ori mai mare decât cea a Bucureștiului. În prezent, India generează o capacitate totală de 500 de gigawați, dintre care jumătate (250 de gigawați) provine din surse regenerabile, cu o rată de creștere anuală de 30%. Ținta pentru anul 2030 este atingerea pragului de 500 de gigawați generați exclusiv din energie verde. „Am fi foarte bucuroși să vă fim parteneri în domeniul energiei. Să producem îngrășăminte aici, prin companii indiene, nu doar pentru România, ci pentru întreaga Uniune Europeană”, a adăugat Excelența Sa. În intervenția sa, Dr. Manoj Kumar Mohapatra a punctat că lista domeniilor cu un potențial uriaș de dezvoltare bilaterală este completată de educație și de industria de apărare, segmente strategice în care ambele state pot construi proiecte durabile și reciproc avantajoase.

Viitorul prezis în 1969? Procesele îndeplinite ale unei agende tiranice (David Icke documentează declarațiile martorilor) Cum apar toate evoluțiile internaționale din lumea noastră? La întâmplare? Sau există un calcul în spate? Cine privește mai atent, găsește cu siguranță indicii despre evenimente mondiale planificate. Medicul american Dr. Lawrence Dunegan relatează, de exemplu, despre o prelegere memorabilă a profesorului său Dr. Richard Day, care, în calitate de confident apropiat al familiei Rockefeller, a dezvăluit în 1969, într-un discurs, planuri elitiste de viitor: omul infertil 2.0, supravegherea totală prin smartphone, lipsa numerarului, terorismul înscenat, eutanasierea activă, conducătorii lumii care acționează la nivel global etc. David Icke documentează într-o analiză foarte clară modul în care acea agendă sinistră a fost stabilită în ultimele decenii și este încă urmărită și astăzi. Video HD & Descărcare 👉 https://www.kla.tv/41837 👉 t.me/klatv_rom

Acesta este modul în care economia noastră este distrusă în mod deliberat – „Este un plan!“ Heiko Schöning la AUF1 [versiune prescurtată] De ce este Europa curățată și sângerată uscată? Autorul și analistul Heiko Schöning a vorbit despre situația actuală a lumii într-un interviu pentru AUF1. Făcând acest lucru, el a arătat legăturile dintre o mare varietate de evoluții pe care nimeni nu le-a observat vreodată înainte și cei mai mulți dintre ei nu au auzit niciodată de ele. Prin urmare, Kla.TV prezintă o versiune prescurtată a conversației pentru dvs., dragi spectatori. Schöning dorește să arate efectele evenimentelor globale asupra Europei. El a vorbit, de asemenea, despre modul în care se desfășoară distrugerea economică și despre faptul că antreprenorii părăsesc țara. Este deja evident modul în care întregul fenomen ne va afecta pe fiecare dintre noi. Video HD & Descărcare 👉 https://www.kla.tv/41768 👉 t.me/klatv_rom

România construia nave de război capabile să distrugă un inamic aflat la zeci de kilometri distanță. Puțini români știu că, în anii ’80, Marina Militară Română dispunea de unele dintre cele mai rapide și mai puternic înarmate nave din Marea Neagră. Se numeau vedetele purtătoare de rachete din clasa Tarantul. La prima vedere păreau nave relativ mici. În realitate, erau construite pentru un singur scop: să lovească primele și să dispară înainte ca inamicul să poată riposta. Fiecare navă avea o lungime de aproximativ 56 de metri, un deplasament de aproape 500 de tone și era propulsată de patru motoare diesel M504, care dezvoltau împreună peste 20.000 CP. Rezultatul era impresionant. Puteau atinge aproximativ 42 de noduri, adică aproape 78 km/h pe mare, o viteză remarcabilă pentru o navă militară de această categorie. Dar partea cea mai interesantă vine acum. Armamentul principal era format din patru rachete antinavă P-21 sau P-22 (versiuni de export ale celebrei P-15 Termit). Fiecare rachetă avea o rază de acțiune de aproximativ 80 de kilometri și transporta un focos de aproape 500 kg. O singură lovitură putea scoate din luptă o navă militară de dimensiuni mari. Pentru apărarea apropiată, vedeta era echipată și cu un tun automat AK-176 de 76,2 mm, capabil să tragă până la 120 de proiectile pe minut, precum și cu două sisteme AK-630 de 30 mm, concepute pentru interceptarea rachetelor și a aeronavelor care se apropiau. Totul era coordonat cu ajutorul radarului de descoperire și al sistemelor electronice de conducere a focului. Tactica lor era simplă, dar extrem de eficientă. Se apropiau cu viteză mare, lansau rachetele de la zeci de kilometri și se retrăgeau imediat, profitând de dimensiunile reduse și de viteza ridicată. În timpul Războiului Rece, astfel de nave reprezentau una dintre cele mai importante arme de descurajare din Marea Neagră. Poate cel mai impresionant lucru este acesta. Puțini români știu că aceste vedete au făcut parte dintr-o flotă care transforma România într-un actor naval important în regiune, într-o perioadă în care controlul Mării Negre avea o importanță strategică uriașă. Astăzi, numele lor este cunoscut doar de pasionații de istorie militară. Dar ele rămân o dovadă că România a operat unele dintre cele mai moderne nave de atac rapid ale epocii.

VPR

Puțini români știu că, în timpul Războiului Rece, România era una dintre puținele țări capabile să proiecteze și să producă integral un transportor blindat 8×8. Se numea TAB-77. A fost fabricat la Uzina Automecanica Moreni, una dintre cele mai importante uzine de tehnică militară din România. La prima vedere părea doar un transportor blindat. În realitate, era o mașină de luptă extrem de complexă pentru vremea sa. TAB-77 avea configurație 8×8, ceea ce îi permitea să se deplaseze pe teren accidentat, noroi, zăpadă sau drumuri neamenajate, acolo unde multe vehicule obișnuite rămâneau blocate. Era propulsat de un motor diesel Saviem 797-05, construit sub licență în România, de aproximativ 320 CP, suficient pentru a deplasa cele aproape 13 tone ale vehiculului cu o viteză de aproximativ 80 km/h pe șosea. Dar partea cea mai interesantă vine acum. TAB-77 nu avea nevoie de poduri. Era amfibiu. Cu ajutorul unui hidrojet amplasat în partea din spate, putea traversa râuri și lacuri fără pregătiri speciale, atingând aproximativ 9 km/h pe apă. Pentru o armată, acest avantaj putea face diferența dintre succes și eșec. Vehiculul transporta un echipaj de 3 militari – comandant, șofer și trăgător – plus 11 infanteriști complet echipați, care puteau lupta imediat după debarcare. Armamentul principal era o mitralieră grea KPVT de 14,5 mm, capabilă să angajeze vehicule ușor blindate și ținte aflate la peste 2.000 de metri. Aceasta era completată de o mitralieră PKT de 7,62 mm pentru sprijin împotriva infanteriei. Blindajul din oțel sudat oferea protecție împotriva muniției de calibru mic și a schijelor de artilerie, exact rolul pentru care fusese proiectat. Dar poate cel mai impresionant lucru este acesta. TAB-77 nu a fost construit doar pentru Armata Română. A fost exportat în mai multe state, printre care Irak, Libia, Algeria și alte țări din Orientul Mijlociu și Africa, demonstrând că industria românească de apărare putea concura pe piața internațională. În anii ’80, România producea anual sute de vehicule blindate și dispunea de una dintre cele mai dezvoltate industrii de tehnică militară din Europa de Est. Și poate că acesta este unul dintre cele mai mari paradoxuri ale istoriei noastre recente. România proiecta, construia și exporta propriile transportoare blindate, iar astăzi foarte puțini români mai cunosc această realizare.

Totodată, își extind influența în Europa, în ciuda rezistenței din Franța, Italia sau Spania. China vede Palantir și pe CEO-ul său, Alex Karp, ca pe o amenințare strategică majoră, dar și ca pe o sursă de inspirație tehnologică. Karp este perceput ca un „naționalist tehnologic” care vede lupta cu China ca pe un joc cu un singur câștigător, descriind China drept un „adversar peer-to-peer”. Deși recunoaște rapiditatea Chinei în AI, Karp respinge ideea de „acomodare” și pledează deschis pentru dominația SUA, ceea ce întărește imaginea sa de dușman în ochii Beijingului. Reluția dintre Alex Karp și Rusia este una de ostilitate și confruntare directă, mai degrabă decât de afaceri. Karp vede Rusia ca pe un adversar zero-sum al Occidentului, alături de China și Iran, susținând că pierderea unui război pentru un lider rus înseamnă pierderea vieții, nu doar a funcției. Expresia „adversar zero-sum” sau „joc cu sumă zero”, înseamnă că Alex Karp vede relația cu Rusia ca pe un conflict în care ceea ce câștigă o parte, pierde exact cealaltă parte. Pe scurt, este o filozofie dură a confruntării, sau noi, sau ei. Fără spațiu pentru neutralitate sau tranzacții comerciale care să împace ambele tabere. Viziunea lui Alex Karp asupra lumii este una profund conflictuală, dar și marcată de contradicții, fiind construită pe convingerea că Occidentul se află într-o luptă existențială pentru supraviețuire. Karp vede lumea ca pe un câmp de luptă unde doar forța (tehnologică și militară) și o reînnoire morală autoritară pot salva Occidentul de la colaps. Concluzia este ca nu există loc de negociere în războiul cu Rusia, e care pe care și linia frontului decide.

Adversarul Moscovei în Ucraina, Alex Karp e creierul. Dar cine este Alex Karp? Karp (n. 1967) este fiul unui medic pediatru evreu și al unei artiste afro-americane, activiști pentru drepturile civile. A studiat filosofia la Frankfurt (sub influența Școlii de la Frankfurt, dar respingând-o ulterior) și dreptul la Stanford, unde l-a cunoscut pe Peter Thiel. În 2003 a co-fondat Palantir, companie care oferă soluții de analiză de date pentru guvernul SUA și aliați. Karp susține că tehnologia Palantir aduce moartea și durere inamicilor. Teza lui de doctorat în filozofie explorează modul în care agresiunea poate deveni un integrator social, analizând legătura dintre jargon, agresiune și cultură. Karp pornește de la o observație simplă, anumite expresii au un efect de eliberare a tensiunii. Scopul central este de a explora modul în care agresiunea poate deveni un factor de integrare socială， analizând legătura dintre jargon, agresiune și cultură. În esență, Karp nu încearcă să „vindece” agresiunea, ci o acceptă ca pe un fapt natural, analizându-i rolul funcțional și integrator în societate. Jargonul este un „cod de apartenență”. Când folosești un limbaj de nișă (birocratic, academic sau militar), îi excluzi pe cei din afară (agresiune simbolică) și îi solidarizezi pe cei din interior (integrare). Karp susține că agresiunea personală (frustrare, incertitudine) este absorbită de structuri. În loc să devină violență fizică, ea este transformată în performanță lingvistică, un „atac” retoric sau o demonstrație de competență terminologică, care eliberează dopamina statutului. Pentru Karp, în realitate, jargonul înlocuiește argumentația cu autoritatea. Karp arată cum jargonul nazist nu a dispărut după 1945, ci a supraviețuit în limbajul administrației și al democrației. Acest jargon a permis germanilor să se integreze într-o nouă societate fără a-și asuma trauma direct, agresiunea colectivă a fost „reciclată” în un limbaj birocratic apolitic, menținând stabilitatea. Pe scurt, jargonul oferă o scenă sigură unde poți fi dur, competitiv și exclusivist, dar în limitele regulilor sociale, transformând potențialul distructiv într-un liant al puterii instituționale. De la ce a pornit? Fiind de rasă mixtă, mama fiind negresa, a conștientizat devreme vulnerabilitatea, declarând că s-ar număra printre primele victime dacă extrema dreapta ar prelua puterea. Lupta împotriva discriminării, învățată de la mama sa, i-a influențat profund viața. Mama lui este o artistă afro-americană, originară din Illinois și stră-strănepoată a unei persoane care a fost sclavă. Ea a trecut printr-un divorț dureros și a strâns singură banii pentru facultatea lui Alex și lupta ei împotriva discriminării a avut o influență majoră asupra fiului ei. Implicarea lui Alex Karp în Ucraina, dincolo de interesul comercial este profund personală. Consideră Ucraina un “laborator” unde tehnologia poate fi perfecționată în timp real, iar succesul a demonstrat că echipele mici pot învinge forțe mult mai mari. Vede războiul ca pe un conflict existențial între democrație și autoritarism. În esență, Karp vede Ucraina nu doar ca pe un client, ci ca pe un partener de încredere într-o luptă ideologică pe care o consideră crucială pentru securitatea Occidentului. În 2026, Alex Karp și Palantir sunt într-o fază de expansiune agresivă și confruntare deschisă, având planuri clare pe mai multe fronturi. Palantir profită de desemnarea sistemului Maven ca „program de record” al Pentagonului, ceea ce asigură finanțare pe termen lung. Această prioritate absolută pentru nevoile militare ale SUA se reflectă și în Ucraina, unde Palantir furnizează soluții AI pentru analiza atacurilor aeriene și planificarea operațiunilor, inclusiv platforma Brave1 Dataroom care antrenează modele AI cu date reale din război. Palantir vizează să devină principalul antreprenor software pentru Pentagon și serviciile de informații. Parteneriatul strategic cu Nvidia pentru AI suveran și securizat și atacurile la adresa OpenAI/Anthropic fac parte din această strategie.