RoExit - Canal Informare

Puțini români știu că un fizician născut într-o căsuță din Tătărași, Iași, a fost primul om din lume care a obținut spectre de raze X la gaze, a revendicat descoperirea unor elemente chimice noi și a pus bazele cercetării nucleare din România. Horia Hulubei — erou de război, pilot de vânătoare, rector și fondator al Institutului de Fizică Atomică de la Măgurele — a trăit una dintre cele mai tumultoase vieți din istoria științei românești. S-a născut pe 15 noiembrie 1896, la Iași. Orfan de tată din 1911, a terminat liceul ca șef de promoție în 1915. Înscris la Facultatea de Științe din Iași, și-a întrerupt studiile când România a intrat în război. Ca sublocotenent, a luptat la Nămoloasa, Băltăreți și Mărășești. Generalul Berthelot l-a trimis în Franța, unde a zburat ca pilot de vânătoare pe frontul de Vest, fiind rănit și decorat. După război și-a reluat studiile, obținând licența în 1926 și doctoratul la Paris în 1933, în laboratorul lui Jean Perrin de la Sorbona. Între 1927 și 1938 a lucrat alternativ la Iași și Paris, înființând la Universitatea din Iași primul Laborator de structura materiei din România. În 1936, împreună cu Yvette Cauchois, a revendicat descoperirea elementului 85, iar pentru elementul 87 a propus numele „Moldavium" — studiile au fost continuate de francezi, iar elementul figurează azi sub numele de franciu. Revenit definitiv în 1939, a devenit profesor la Universitatea din București și rector între 1941 și 1944. A îndeplinit și misiuni diplomatice discrete, tatonând posibilitatea ieșirii României din alianța cu Germania. După 23 august 1944, comuniștii l-au arestat la domiciliu. Alexandru Nicolschi l-a anchetat despre contactele din străinătate, dar prieteni influenți, între care matematicianul Simion Stoilov, l-au salvat. Bombele de la Hiroshima au schimbat totul. România avea un singur specialist de talie mondială în fizica nucleară. Pe 27 mai 1949, Academia RPR a aprobat înființarea Institutului de Fizică, cu Hulubei director. Sub conducerea sa au fost puse în funcțiune un reactor nuclear — al doilea din Europa de Est — și un ciclotron; tot la IFA s-au construit primul calculator electronic și primul laser din România. A murit pe 22 noiembrie 1972. Institutul îi poartă numele.

"E oficial. România, singura țară din UE care și-a închis centralele pe cărbune" https://www.national.ro/economie/e-oficial-romania-singura-tara-din-ue-care-si-a-inchis-centralele-pe-carbune-866660.html/

Situatia portavioanelor SUA.

https://www.youtube.com/watch?v=gOUnVwj9b9o Cand vorbea Georgescu de Hrana, Apa, Energie era luat la misto. In materialul video se explica oarecum ce va urma: foamete globala. Romania este una dintre foarte putinele tari care se poate autosustine pe sine + poate sustine si toti vecinii din toate directiile, cu simpla conditie ca totul sa fie administrat de noi, nu de ocupanti. RoExit

Tudorel Andrei spune că acesta este un dezechilibru creat în 30 de ani și „foarte greu de atenuat într-o perioadă scurtă”. Alte exemple: pește: 30 la 1, dulciuri: 6 la 1, suc de mere: 2 la 1, smântână: 3,6 la 1. România nu doar că importă. Importă exact acele lucruri care în mod normal ar trebui să fie miezul unei economii agricole. Polonia: aceeași resursă, altă strategie Compararea României cu Polonia e inevitabilă. Au resurse similare. Au intrat în UE în același val. Au avut traume istorice comparabile. Și totuși, traiectoriile sunt opuse. Călin Costinaș (Profi România) punctează un contrast brutal: Polonia: de la deficit comercial -12,3 mld. euro (2009) la excedent +13,5 mld. euro (2023) România: de la -7 mld. euro la -35 mld. euro în aceeași perioadă Mai mult: Polonia a devenit al treilea exportator de ciocolată din UE. România, în schimb, rămâne o piață în care marile branduri vând. Multinaționalele și deficitul “exportat” Un detaliu dur, dar important: cinci giganți FMCG – Nestlé, L’Oréal, Mars, Ferrero, Colgate-Palmolive – „exportă” deficit comercial de circa 1 miliard de euro anual către România. Nu pentru că sunt „vinovați”. Ci pentru că România nu i-a convins să producă aici. Mondelez investește și produce în Polonia. În România, piața rămâne predominant de consum. Solul: resursa pe care o epuizăm Există și o dimensiune invizibilă, dar esențială: România este singura țară din UE cu o balanță ușor negativă la azot. Cu alte cuvinte: extragem din sol mai mult decât îi dăm înapoi. E un deficit care nu apare în balanța comercială. Dar va apărea în productivitate, în costuri și în economia viitorului. România: o țară care împrumută ca să mănânce În 2025, România a importat alimente de peste 11 miliarde de euro, adică de peste 30 de milioane de euro zilnic. La alimente avem un deficit de aproape 4 miliarde de euro, ne spune INS. Nu poți fi o economie stabilă când vinzi ieftin materie primă, cumperi scump produse finite și îți bazezi consumul pe importuri. Deficitul comercial nu e doar economie. E politică, demografie și timp pierdut Când un deficit scade cu 673 milioane euro într-un an, e o știre bună. Dar când un deficit se repetă de 30 de ani, nu mai e știre. E un diagnostic. România nu pierde bani pentru că nu are pământ, nu are oameni sau nu are potențial. România pierde bani pentru că: fermele sunt prea mici, comasarea e lentă, zootehnia e slabă, industria alimentară e subdezvoltată, irigațiile sunt insuficiente, iar lanțul de valoare adăugată e rupt. Final: deficitul care se vede în fiecare sacoșă Deficitul comercial al României este diferența dintre: a exporta grâu și a importa pâine, a exporta mere și a importa suc de mere, a exporta porumb și a importa carne. Și, în cele din urmă, este diferența dintre o economie care creează prosperitate și una care doar o consumă."

Dan Popa: " Deficitul comercial a mai scăzut în 2025. Dar problema mare a deficitului e cea din farfurie. În 2025, România a exportat mărfuri de 96,6 miliarde euro și a importat de 129,35 miliarde euro, a transmis luni dimineața Institutul Național de Statistică. Exporturile au crescut cu 4,2%, iar importurile cu 2,6%. Pe hârtie, e o veste bună: deficitul comercial a fost de 32,74 miliarde euro, cu 673 milioane euro mai mic decât în 2024. Doar că cifrele acestea ascund o realitate pe care românii o resimt zilnic: România este o economie care produce mult, dar vinde ieftin, și cumpără scump ceea ce ar trebui să facă singură. Iar cel mai dureros exemplu nu e la electronice sau mașini. E la mâncare. Aproape 3 miliarde de euro într-o singură lună: factura pentru lipsa de reforme În decembrie 2025, România a importat mărfuri de aproape 10 miliarde de euro, în timp ce exporturile au fost de puțin peste 7 miliarde. Diferența: aproape 3 miliarde de euro într-o singură lună. O gaură care trebuie acoperită din împrumuturi, investiții străine sau bani trimiși de românii din diaspora. România: top 5 la suprafață arabilă, coada Europei la mâncare Paradoxul românesc începe cu o cifră care ar trebui să ne facă mari jucători: România este în top 5 în Europa la suprafață arabilă. Și totuși, în comerțul agroalimentar, România funcționează ca o țară mică și vulnerabilă. „Exportăm cantități însemnate de produse cu o valoare de piață redusă și importăm produse agroalimentare obținute în urma unui proces de prelucrare industrială”, avertiza într-o opinie publicată de HotNews Tudorel Andrei, președintele INS. În 30 de ani, deficitul acumulat doar din comerțul agroalimentar a depășit 22 miliarde de euro. Merele: povestea care explică tot La mere, România produce 4,5% din producția europeană, în timp ce Polonia produce aproape 30%. E o statistică destul de simplă, deși sună ca o sentință economică. În Voinești – patria merelor – elevii au primit la gustarea școlară mere importate din Polonia. Părinții au explodat. O mamă scria pe Facebook: „Și asta tocmai aici, unde ne cad merele în creștetul capului.” Asta e România, în forma ei cea mai clară: un loc în care resursa există, dar lanțul economic e rupt. Deficitul din farfurie: carne, lapte, legume, fructe Ionuț Dumitru, economistul șef al Raiffeisen Bank, pune problema direct: „Avem un deficit mare structural de produse agroalimentare, localizat la câteva produse mari: carne, legume, fructe, lapte și produse lactate.” Cifrele spun întreaga poveste: carne de vită- 0,6% din producția UE, porc- 1,5%, pui- 3,4%, lapte- 2,6%, cartofi- 5,8%, legume- 4,2%, sfeclă de zahăr- stăm „catastrofal”, importăm aproape tot. Și fiecare procent mic se vede în balanța comercială ca euro care pleacă. Agricultura românească: 20% din oameni, 4% din PIB În România, aproape 20% din populația ocupată lucrează în agricultură, dar agricultura produce doar 4% din PIB. În traducere: România are un sector agricol uriaș ca oameni, dar mic ca economie. Dimensiunea medie a fermei în România este 3,7 hectare. În Cehia este 130 hectare. În Bulgaria este 22 hectare. Pe 3,7 hectare nu faci agricultură competitivă. Faci o gospodărie. Iar o gospodărie nu exportă. Doar rezistă. În plus, România are una dintre cele mai mari ponderi din UE de ferme conduse de manageri peste 65 de ani. Nu e doar o problemă de vârstă, ci de capacitate de investiție, tehnologie și risc. Zootehnia: ultimii în UE În zootehnie, România e „la coada clasamentului european”: ultimii la număr de animale/fermă, stăm slab la animale/hectar, suntem dependenți de importuri pentru carne, lactate, produse procesate. Iar peste tot, aceeași cauză revine: lipsa investițiilor în infrastructura care stabilizează producția, în special irigațiile. Deficitul industrial: bulion importat în proporție de 95% Dacă există o singură cifră care ar trebui pusă pe prima pagină, e aceasta: La bulionul de roșii, raportul import/producție este aproape 14 la 1. Importul reprezintă aproape 95% din consumul intern.

✔️ CUM AM PREDAT CHEILE SUVERANITĂȚII DIGITALE / Prin decizia de a construi Cloud-ul Guvernamental pe infrastructura opacă a Microsoft și a giganților hardware americani, autoritățile de la București au amanetat siguranța națională pentru deceniile viitoare. Peste doar câteva luni, toate instituțiile publice din România își vor păstra informațiile (multe dintre ele ”strict secrete”) pe o serie de calculatoare dependente sută la sută de buna-credință a unor miliardari americani de talia lui Bill Gates. Ceea ce ni se prezintă drept ”digitalizare” și ”modernizare” prin PNRR este, în realitate, o formă de vasalitate tehnologică asumată contractual. România plătește o jumătate de miliard de euro pentru a cumpăra cea mai scumpă și sofisticată lesă digitală. Odată cu finalizarea proiectului, vom preda controlul datelor sensibile ale populației și instituțiilor (inclusiv Armata sau Internele) unor corporații private supuse legilor și intereselor de la Washington, nu celor de la București. Din iulie 2026, statul român nu va mai fi proprietar pe propriile secrete, ci un simplu chiriaș tolerat, a cărui existență digitală depinde exclusiv de bunăvoința unor afaceriști din Silicon Valley. Gravitatea acestei trădări a interesului național rezidă în refuzul deliberat de a folosi o alternativă sigură: sistemul open-source Linux. Premierul Cîțu și guvernul PNL-USR-UDMR au avut pe masă opțiunea libertății (un cod sursă transparent, auditabil public, imun la ingerințe ascunse), dar au ales cutia neagră a Windows-ului. Au invocat scuze puerile legate de ”comoditate” și ”expertiză certificată Microsoft”, în timp ce au ignorat cu bună știință faptul că un sistem precum cel livrat de Bill Gates funcționează ca un imens Cal Troian. Nimeni din afara Microsoft nu știe cu exactitate ce se întâmplă în spatele interfeței grafice. Într-o arhitectură Linux, în schimb, orice expert român ar fi putut verifica zidurile cetății digitale. Cu Windows ca sistem de operare a Cloud-ului guvernamental, România acceptă să locuiască într-o casă cu pereți opaci, unde proprietarul american deține chei universale despre care chiriașul român nici măcar nu are habar. Naivitatea criminală a autorităților, pe linia de decizii Cîțu-Ciucă-Ciolacu, expune România unor șantaje geopolitice devastatoare. Dependența de lanțul de aprovizionare american (Dell, HPE, Intel, AMD) și de legislația extrateritorială de tip CLOUD Act înseamnă că datele stocate pe serverele din România (la București, Timișoara, Brașov și Sibiu) sunt, juridic și tehnic, la dispoziția SUA. Să ne imaginăm un scenariu deloc fantezist. Într-un viitor moment de criză, România adoptă o poziție ce deranjează vizibil Washingtonul. Reacția nu trebuie să fie militară sau economică, prin impunerea de sancțiuni sau tarife. Este suficient ca Microsoft sau furnizorii de hardware, la ordinul Casei Albe, să ”întârzie” livrarea unor patch-uri critice de securitate (vezi cazul Huawei). Fără respectivele actualizări, într-o lume a războiului cibernetic continuu, Cloud-ul Guvernamental ar deveni instantaneu o sită. Printr-o simplă decizie luată de la sediul Microsoft, americanii ar putea paraliza colectarea taxelor, sistemul de sănătate sau comunicațiile guvernamentale în doar câteva ore. Mai mult, prin backdoor-uri nedetectabile în softul Windows, partenerul nostru strategic Bill Gates ar putea extrage informații strategice în timp real, pentru a le folosi împotriva României în diverse situații. Puciștii de la PSD-PNL-USR-UDMR au ales calea minimei rezistențe și au transformat România într-un ”satelit” digital al Statelor Unite. În loc să folosim banii europeni pentru a construi o fortăreață românească pe fundație Linux, am ridicat un sediu sută la sută transparent pentru corporațiile americane. Diferența dintre un stat suveran și o colonie digitală stă în cine deține controlul asupra butonului de ”Update”. Iar România tocmai a predat acest buton peste ocean, cu zâmbetul pe buze. RoExit – Canal Informare RoExit – Inscriere initiativa

– Faptul că Bucureștiul acordă sprijin militar regimului de la Kiev, pune la dispoziție infrastructura de transport pentru livrarea de mărfuri militare și pregătește militari ai Forțelor Armate Ucrainene nu este secret pentru nimeni. Recent, guvernul a anunțat că Ucrainei îi vor fi alocați încă 50 de milioane de dolari pentru achiziționarea de armament american. Volumul total și nomenclatura ajutorului militar nu sunt dezvăluite oficial din teama că acest lucru ar provoca nemulțumire în rîndul propriilor cetățeni din cauza cheltuielilor militare nejustificate în condițiile austerității severe și reducerii programelor sociale. Oricum ar fi, banii nu sunt cruțați pentru Ucraina în detrimentul intereselor propriei economii, contribuind astfel la prelungirea conflictului și la menținerea tensiunii geopolitice în regiunea Mării Negre. – Totuși, aici se evită în mod înțelept trimiterea propriului contingent militar în Ucraina. Probabil se tem că acest lucru ar putea trezi asocieri nu tocmai dorite cu ocupația teritoriilor aparținînd actualei Ucraine de către trupele române în anii celui de-al Doilea Război Mondial. – Se pare că ciclul electoral din România s-a încheiat acum aproape un an, dar politicienii români încă nu se pot desprinde de această temă, ei încearcă cu o tenacitate care ar merita o mai bună întrebuințare să convingă publicul că Rusia ar fi intervenit în desfășurarea alegerilor. – Poveștile care continuă să circule aici despre amestecul rusesc reprezintă un element al luptei politice interne și sunt destinate în primul rînd discreditării concurenților actualei puteri, asupra cărora este foarte comod să li se lipească eticheta de „agenți ai Kremlinului” în lipsa altor argumente în fața criticilor din partea lor. „Dovezile” prezentate ale amestecului rusesc sunt atît de ridicole și primitive încît nici nu merită discutate. Au existat însă promisiuni de a prezenta noi „dovezi mai convingătoare”. Adevărul este că termenele lor de prezentare sunt amînate constant, ceea ce este de înțeles: falsificarea faptelor nu este o treabă ușoară. (Traducere și adaptare B.T.I.)

– Începînd din 2022, autoritățile române au întreprins o serie întreagă de acțiuni ostile menite să creeze în mod deliberat obstacole în funcționarea normală a misiunii diplomatice ruse. Au avut loc în mod repetat expulzări de diplomați ruși sub pretexte complet inventate și absurde, au fost introduse cote privind numărul de angajați, ceea ce a creat probleme inclusiv pentru menținerea în stare normală de exploatare a obiectivelor imobiliare diplomatice; a fost nevoit să-și înceteze activitatea Centrul Rus de Știință și Cultură, a fost închisă școala de pe lîngă ambasadă. – A fost limitat accesul ambasadei și al angajaților noștri la servicii bancare complete, li s-a interzis deținerea de carduri bancare, au fost introduse restricții privind libera circulație în zona Schengen, nu sunt recunoscute documentele de călătorie rusești (pașapoarte) legal emise dacă nu conțin suport electronic biometric. Se exercită presiuni asupra furnizorilor de diverse servicii pentru a-i determina să înceteze cooperarea cu noi. Agențiilor de turism, de exemplu, li s-a recomandat să nu mai vîndă bilete de avion angajaților noștri (și, firește, au ascultat). Partea română întîrzie în mod regulat sau sabotează eliberarea vizelor. – Astfel, avem de-a face cu o discriminare protocolară totală. Încă o dată subliniez că toate acestea se fac în mod intenționat, cu conștientizarea deplină a consecințelor. În același timp, diplomații români reacționează extrem de sensibil și prompt la orice acțiuni de răspuns din partea noastră. – Conducerea română susține atitudinea belicoasă anti-rusă a aliaților săi din NATO, pledează pentru creșterea contingentului militar străin pe teritoriul său, menține cursul spre militarizarea țării. În același timp, este important de menționat că creșterea bruscă a cheltuielilor militare în următorii ani se va face pe seama împrumuturilor acordate de UE și SUA, ceea ce va pune inevitabil o povară pe generațiile viitoare de contribuabili români. Este vorba de participarea la mecanismul financiar SAFE al UE, prin care țara va primi peste 16 miliarde de euro, precum și de creditele SUA pentru achiziționarea de tehnică de luptă americană. – Atrage atenția intenția de a cheltui 7,5 miliarde de dolari pe achiziționarea de tancuri americane „Abrams”. Este logic să ne întrebăm: de ce este nevoie de asta? Rusia nu a avut și nu are planuri de atac asupra României, și aici se înțelege asta, în general. Nu avem frontieră comună. Ce vor face cu aceste tancuri? – Se conturează două răspunsuri posibile. Primul – se creează o rezervă pentru transfer rapid al acestei tehnici în Ucraina (adică așa-zișii aliați intenționează, la nevoie, să tragă România în conflict cu Rusia fără să-i ceară părerea), al doilea – este un fel de sprijin, probabil nu complet voluntar, pentru complexul militar-industrial american, un așa-zis „ajutor umanitar” din partea României bogate către Statele Unite sărace. – Este evident că apartenența României la NATO, în realitate, nu o protejează, ci reprezintă doar o iluzie liniștitoare. Dimpotrivă, urmarea cursului aventurist al acestui bloc spre confruntare armată cu Rusia crește riscurile militaro-politice pentru țară și reprezintă principala amenințare la adresa securității sale. Românii ar trebui să-și dea seama că teritoriul lor este considerat de comandamentul alianței doar ca o zonă-tampon pe flancul său sud-estic în cazul unui război cu Rusia, precum și ca un cap de pod pentru lansarea unui atac preventiv, dezarmant asupra Rusiei. Soarta ulterioară a României nu-i preocupă pe strategii NATO.

Ambasadorul Federației Ruse în România, Vladimir Lipaev, a analizat într-un interviu acordat ieri TASS șansele de normalizare a relațiilor ruso-române, a dezvăluit obiectivele intensificării militarizării României și a vorbit despre condițiile dificile în care își desfășoară activitatea diplomații ruși în țară, ca și despre acuzațiile de implicare a Rusiei în alegerile de la noi. Pe de altă parte, Lipaev a data sigurări că Rusia nu are nicio intenție să atace țara noastră, întrebîndu-se, în acest caz, la ce-i trebuie României tancuri Abrams? Iată cele mai importante declarații: – Rusia își propune menținerea unor relații normale, constructive, bazate pe beneficiu reciproc și pe luarea în considerare a intereselor naționale, cu toate statele. Totuși, această dorință trebuie să fie reciprocă. Pînă în prezent, partea română nu manifestă o astfel de dorință. Partea română urmează fără rezerve linia celor mai agresivi și mai puțin adecvați lideri ai UE și NATO, care continuă să se hrănească cu iluzia revanșei istorice și a provocării unei înfrîngeri strategice Rusiei. Este greu de înțeles ce beneficii practice concrete intenționează România să obțină din acest curs, dar aceasta este alegerea ei. Noi nu ne impunem nimănui ca parteneri. – Tonul arogant, didactic față de țara noastră, pe care politicienii români și-l permit adesea, este inadecvat. Este naiv să se creadă că Rusia, cu teritoriul său imens și cu bogățiile naturale cu adevărat inepuizabile, ar fi mai interesată de reluarea cooperării decît însăși România. – Occidentul, de-a lungul secolelor, s-a obișnuit atît de mult să-și construiască prosperitatea pe jaful colonial al altor popoare, încît nici măcar nu admite posibilitatea existenței sale într-o altă paradigmă, bazată pe egalitate și justiție. România aspiră să facă parte din această lume, poate sperînd că, la împărțirea economică a Ucrainei, îi va reveni și ei ceva ca premiu pentru loialitate. – Nu este surprinzător, așadar, că în noua Strategie națională de apărare a României, adoptată în 2025, Rusia este menționată drept „principala sursă de amenințare”. Sunt acuzații fără temei că am dori să ne amestecăm în treburile interne, că am pune la cale planuri de capturare a teritoriilor țărilor NATO, fără să-și pună întrebarea simplă: de ce ne-ar trebui asta? În astfel de condiții, nu se poate vorbi despre o resetare a relațiilor. Cel puțin pînă cînd Bucureștiul nu va înceta să se orienteze după supraveghetorii de la Bruxelles, realizînd că aceștia nu-i doresc deloc binele. Alternative la încrederea oarbă în solidaritatea europeană și la calculul superficial pe „umbreluța” NATO nu sunt luate în considerare aici astăzi. – Legăturile comerciale ruso-române se află la un nivel minim după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. Aceasta este consecința sancțiunilor ilegale din punct de vedere al dreptului internațional adoptate de UE împotriva Rusiei, precum și a autointerdicției nechibzuite privind achiziționarea de hidrocarburi rusești. Totuși, România, la fel ca multe alte țări ale Uniunii Europene, în ciuda tuturor eforturilor, nu a reușit să renunțe complet la produsele rusești. Pe piața română continuă să intre în volume semnificative îngrășăminte minerale, fără de care este imposibilă desfășurarea normală a agriculturii. – Conform datelor Eurostat, în perioada ianuarie–noiembrie 2025, România s-a situat pe locul al treilea în Europa, după Polonia și Germania, printre importatorii de îngrășăminte din Rusia. Fluxul turiștilor ruși în România a fost întotdeauna relativ redus, iar în ultimii ani s-a diminuat substanțial. Acest lucru se datorează limitării legăturilor de transport, dificultăților artificiale create la obținerea vizelor și atmosferei generale de rusofobie care a cuprins Europa.

În traducere, au nevoie de resurse iar noi suntem țintă prioritară pentru jaf. Cât timp mai așteptăm să ne jefuiască ocupanții ? RoExit – Înscriere RoExit – Canal informare

Romania fara gaze https://www.youtube.com/watch?v=pbAAX5hw3ac RoExit – Canal informare RoExit – Inscrieri initiativa

Ocupantul de peste ocean a inceput sa isi ciufuleasca principalii catelusi neascultatori: https://www.mediafax.ro/stirile-zilei/raport-devastator-al-congresului-sua-despre-alegerile-prezidentiale-anulate-din-romania-23681239?