Andrei Ioniță

Au afumat tot satul. Vreo 3 zile nu trebuie de intrat.

Mergem bine, tovarăși!

Directorul SIS zice că suntem generator de securitate în regiune. E bine când în funcțiile importante în stat sunt persoane cu un minim de competențe în domeniul care îl gestionează. Din păcate, nu e cazul acestui personaj.

Orice regim în agonie își creează propria poliție politică sau poliția gândirii.

Sărmanul Tofan, nici măcar ce muzică să asculte în mașină nu poate decide: o aleg cei de la SPPS.

Statul care nu știe ce are nu poate administra nimic. Raportul Comisiei de anchetă privind întreprinderile de stat arată o realitate care ar trebui să ne sperie. (Link în primul comentariu). Într-un registru, statul are 513 întreprinderi de stat. În altul are 163. Ministerul Finanțelor monitorizează doar 87. Dintre cele 513, nu mai puțin de 322 nu au IDNO complet, iar 58 nu au fondator consemnat. Adică avem sute de întreprinderi pe hârtie, dar statul nu poate spune limpede cine răspunde de ele, ce active au și ce datorii lasă în urmă. Mai mult, 42 de întreprinderi care trebuiau radiate încă din 2019 rămâneau neradiate după șapte ani. Dintre ele, 36 apăreau radiate fiscal, dar active în Registrul de stat. Frumos stat digitalizat: o întreprindere poate fi moartă într-un registru și vie în altul. Din 152 de întreprinderi aflate în portofoliul central, doar 77 erau active. Restul: 28 în insolvabilitate, 14 în lichidare și 33 inactive. Aproape jumătate din portofoliu este neviabil sau blocat juridic. Iar procedurile se întind cu anii: insolvabilitățile au o durată medie de aproape 7 ani, lichidările de 13 ani. Pentru 15 întreprinderi insolvabile, statul nici măcar nu avea date financiare în Registrul patrimoniului public. În același timp, au fost făcute 126 de inspectări financiare în perioada 2023–2026, iar 45 de materiale au ajuns la organele de drept. Raportul spune însă că nu există un bilanț clar: câte dosare au fost pornite, cine a fost tras la răspundere și câți bani au fost recuperați. Consiliile și conducătorii sunt remunerați, dar rezultatele lipsesc. Numai pentru indemnizațiile și recompensele organelor colegiale s-au cheltuit circa 205 milioane de lei în perioada 2017–2026. Inclusiv la unele întreprinderi fără activitate economică. În 2024, 37 din 87 de întreprinderi de stat monitorizate erau pe pierdere, cu pierderi totale de 517 milioane de lei. Dar sistemul continuă să plătească, să prelungească interimate, să rotească oameni prin consilii și să mimeze controlul. Asta nu mai este administrare de proprietate publică. Este o gospodărie în care nimeni nu știe exact ce are în curte, cine ține cheile și cine semnează când bunurile pleacă mai departe. Înainte de privatizări, fuziuni și lichidări, statul trebuie să facă un lucru elementar: să inventarieze fiecare întreprindere, fiecare teren, fiecare clădire, fiecare datorie și fiecare responsabil. Mai întâi să aflăm ce avem. După aceea să discutăm ce vindem, ce păstrăm și cine răspunde pentru dezastru.

Moldtelecom a avut, doar în perioada 2020–2022, pierderi de peste un miliard de lei din serviciile de telefonie fixă, cu tarife nemodificate din 2004. Dar asta nu i-a împiedicat să cumpere automobile de circa 13 milioane de lei, în condiții de netransparență și cu indicatori de fraudă. 51,5 milioane de lei cheltuiți fără reglementări clare și 29,5 milioane lei cheltuiți fără justificare. Aceasta este concluzia Comisiei parlamentare de anchetă pentru examinarea activității unor întreprinderi de stat. Linkul este în primul comentariu, iar referința se află la pagina 10. Îi va permite PAS lui Plîngău să citească raportul în Parlament?

Nu vă mai credem Atât de mult ați mințit și ați fost indiferenți față de orice catastrofă care s-a întâmplat în Republica Moldova, încât nu vă mai credem, indiferent ce spuneți și indiferent de intențiile voastre. Încrederea ați pierdut-o. La 30 iunie 2023, pe Aeroportul Internațional Chișinău, a avut loc un atac armat în care au murit doi oameni. După acest incident grav, nimeni nu a fost demis. Șeful Poliției de Frontieră, Rosian Vasiloi, a rămas în funcție încă 4 luni și nouă zile, iar după un nou incident grav a plecat singur. E un detaliu important: nu a fost demis, a scris singur cererea de demisie. La 9 octombrie 2025, societatea a fost bulversată de anunțul privind piramida TUX. Cetățenii au fost păgubiți cu circa 50 de milioane de euro, iar presa a scris că au fost implicate mai multe persoane din diferite structuri de forță ale Republicii Moldova. Nu a urmat nicio demisie. Continuare aici - Mlive

Cresc salariile la bugetari. Maiei Sandu îi crește salariul de la 20 de mii la 55 de mii de lei lunar, iar polițiștilor li se permite să ocupe un al doilea post de muncă în sectorul privat. Adică, la unii crește salariul, iar la alții, cât lucrezi în plus, atât ai. Ori, cum ați votat, așa veți trăi.

Guvernul vine în ajutorul polițiștilor. Ei au nevoie de mai mult suport și de venituri mai mari. Un stat de drept se construiește inclusiv prin susținerea reală a oamenilor care protejează statul. Astfel că pasiștii au venit cu o idee genială: au schimbat legislația și le permit polițiștilor să aibă un al doilea loc de muncă în sectorul privat. După vreo două ture de 24 de ore în poliție, poți să te duci direct din tura de noapte la muncă, ziua, în privat. Ori invers, ziua în poliție, noaptea la privat.

Cetățenii și-au încredințat datele statului. Acum statul trebuie să explice cum le-a păzit, unde s-au dus banii prevăzuți și cine răspunde pentru ceea ce s-a întâmplat.

Un alt punct de vedere despre atacul cibernetic: cum a finanțat statul tocmai domeniul care trebuia să prevină și să oprească asemenea atacuri. Am deschis raportul privind executarea bugetului pentru anul 2025 al Serviciului Tehnologia Informației și Securitate Cibernetică, STISC. La capitolul „Fortificarea tehnologică de prevenire și reacție la evenimente de securitate cibernetică” au fost prevăzuți 13.458.520 de lei. Știți cât apare că s-a cheltuit? Zero lei. Zero procente. Nu sunt cifre inventate de mine, sunt în raportul instituției. L-am atașat mai jos. Iar în bugetul publicat pentru 2026, la aceeași poziție, erau prevăzute doar 360 de mii de lei. Ce s-a modificat ulterior și cât s-a cheltuit până la atac trebuie să ne spună instituțiile responsabile. Acum, ca să înțelegem, statul nostru are mai multe instituții care au atribuții în domeniul datelor și securității cibernetice: 1. Agenția pentru Securitate Cibernetică, instituția care trebuie să supravegheze domeniul, să ajute la prevenirea incidentelor și să coordoneze reacția la nivel național. 2. STISC, instituția care administrează părți importante ale infrastructurii IT guvernamentale și are responsabilități pentru securitatea acesteia. 3. Agenția de Guvernare Electronică, cea care gestionează servicii și platforme digitale guvernamentale, inclusiv servicii prin care circulă datele noastre. 4. Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal, care trebuie să supravegheze cum sunt prelucrate și protejate datele cetățenilor. Pe lângă acestea, mai avem SIS, poliție, procuratură și instituțiile care administrează registrele statului. Fiecare are atribuțiile sale. Și totuși, potrivit autorităților, între 19 și 23 octombrie au fost interogate aproximativ un milion de IDNP-uri, iar în cazul a circa 750 de mii au fost extrase informații. Nu toate datele fiecărei persoane, dar cel puțin un element de informație. Au fost vizate nume, date despre familie, pensii, dizabilitate, automobile, datorii fiscale, coduri IBAN și alte informații. Ce anume a fost extras în cazul fiecărui cetățean urmează să aflăm. Cum a fost posibil? Agenția de Guvernare Electronică spune că atacatorii au exploatat vulnerabilități ale unor servicii accesibile fără autentificare și au folosit datele obținute pentru alte extrageri. Adică problema nu se rezumă la faptul că cineva a încercat să intre. Întrebarea este cum au fost construite și protejate aceste servicii, de ce au putut fi făcute atâtea interogări și de ce extragerea nu a fost observată și oprită mai repede. Șeful Agenției pentru Securitate Cibernetică a recunoscut că mecanismele de prevenție și detecție nu au funcționat. Asta în timp ce, cu un an înainte, la STISC, 13,46 milioane de lei prevăzute pentru fortificarea prevenirii și reacției apar în raport cu zero lei cheltuiți. Nu știm încă de ce acești bani nu au fost utilizați. Nu știm dacă au fost redistribuiți, dacă achizițiile au fost amânate sau dacă proiectele nu au fost realizate din alte motive. Și nu putem spune că, dacă suma era cheltuită, atacul era neapărat oprit. Dar avem tot dreptul să întrebăm: de ce o sumă prevăzută pentru un domeniu atât de important a rămas neexecutată? Cine a luat deciziile și ce măsuri trebuiau finanțate din acești bani? Există un dosar penal. Procuratura trebuie să stabilească cine a atacat sistemele și cine se face vinovat. Dacă au existat neglijență, încălcări sau decizii care au lăsat datele expuse, trebuie stabilite și responsabilitățile din interiorul instituțiilor. Dar ancheta penală nu scutește guvernarea de răspunsuri despre bani și despre felul în care au fost stabilite prioritățile. Dacă s-a economisit la protecție sau dacă banii prevăzuți nu au fost folosiți la timp, vrem să știm cine și de ce a permis asta. Și încă ceva: nu este suficient să ni se spună la televizor să fim vigilenți. Statul trebuie să informeze fiecare persoană afectată, inclusiv pe cei care nu folosesc EVO, ce date i-au fost accesate, ce riscuri există și ce poate face pentru a se proteja.

Se spune că, pe vremea când Brejnev conducea Moldova, a mers la o ghicitoare din nordul țării. Femeia i-a privit îndelung palma și i-a spus: — Ai grijă! Astăzi vei lua o decizie care va distruge Moldova peste mulți, mulți ani… Brejnev a ieșit îngândurat și a pornit spre birou, hotărât: „Astăzi nu semnez nimic, nu numesc pe nimeni, nu iau nicio decizie. Salvăm viitorul Moldovei!” Pe drum, vede o fetiță jucându-se în mijlocul străzii și o mașină venind drept spre ea. Sare imediat și o trage din calea mașinii. Își șterge sudoarea de pe frunte și spune: — Ei, măcar o faptă bună am făcut astăzi… Cum te cheamă, fetițo? — Maia Sandu.

O lumânare și pentru datele personale ale cetățenilor Republicii Moldova.

Până la urmă, tot programul de guvernare s-a redus la un singur punct: mai vindem ce a mai rămas de vândut, iar banii câștigați îi dăm prietenilor noștri din bănci. Atât s-a putut.

#incompetență 🧐️️️️️️Iată de ce e bine să fii emisar- orice nu s-ar întâmpla, tu nu porți nici o răspundere. 🤦️️️️Un fel de ”ești în dole, dar nu ești în temă”... 👀Urmareste OBSERVATORUL

Tofan reciclează proiectele lui Plahotniuc și ni le vinde drept „mari investiții”. Vasile Tofan a "lansat" cu mare fast la Stăuceni un mall de 250 de milioane de euro. Până aici, foarte bine. Orice investiție reală e binevenită. Numai că domnul premier nu descoperă America. El scoate de la naftalină planurile imobiliare începute în perioada lui Plahotniuc, le pune o panglică nouă, câteva poze cu investitori și ni le prezintă drept miracol economic PAS. Arena Chișinău nu a apărut doar din dragoste pentru sport, concerte și copii fericiți. În 2018, statul a scos în viteză 69,22 hectare din Stăuceni din circuitul agricol. Terenul a fost mutat la o companie de stat, Arena Națională. Pentru Arena propriu-zisă erau necesare aproximativ 10 hectare. Restul, 59,22 hectare, au rămas pentru „dezvoltarea ulterioară”. Și ce credeți că prevedea planul urbanistic pentru aceste 59 de hectare? Centru comercial de 3–4 etaje, hoteluri, spații de agrement, stadion, blocuri locative. Adică exact genul de dezvoltare imobiliară pe care Tofan o anunță astăzi ca și cum ar fi coborât direct din Silicon Valley la Stăuceni. Mai mult, terenul rămas este proprietate de stat, dar este grevat în favoarea partenerului privat din PPP-ul Arenei. Nu afirm că MallDova Park este deja construit pe această parcelă. Guvernul și investitorii încă nu au publicat numărul cadastral, contractul de folosință, prețul sau procedura prin care a fost obținut terenul. Dar anume asta trebuie să spună Vasile Tofan, clar și public. Este terenul parte din fostele 69,22 hectare ale Arenei? Dacă da, în ce bază juridică a fost transmis? Cine este proprietarul real? Cât a plătit investitorul? A fost licitație? A fost scos gajul pus în favoarea partenerului privat al Arenei? Cine achită drumul, utilitățile, infrastructura și toate cheltuielile publice din jur? Pentru că noi avem deja experiența Arenei. SUMMA a fost singurul ofertant la concurs. Curtea de Conturi a constatat ulterior că studiile au fost superficiale, licitația nu a fost justificată suficient, iar contractul PPP nu proteja corespunzător interesele statului. Iar Arena nu a fost o investiție privată simplă, cum ni s-a vândut atunci. Statul trebuie să ramburseze circa 44,5 milioane de euro. Până acum a achitat aproape 29 de milioane, iar alte circa 15,6 milioane trebuie plătite până în 2030. Adică investitorul vine, statul pune terenul, schimbă destinația terenului, oferă garanții, suportă facilități, achită investiția, iar după aceea politicienii se fotografiază lângă panglică și ne spun că au adus capitalismul la Chișinău. Apropo, FIBA nu era parte semnatară în contractul PPP al Arenei. Acolo apar SUMMA și SRL Sam Investment Company. De aceea, Tofan trebuie să spună exact ce rol are fiecare companie în noul proiect, cine investește banii, cine deține terenul și ce garanții mai oferă statul. Provocarea nu este, domnule Tofan, să vină ieșenii la mall la Chișinău. Provocarea este să nu fim iar noi, moldovenii, cei care dăm pământul, infrastructura, facilitățile și banii, iar ei vin doar să taie panglica. Nu e politică economică să reciclezi un aranjament imobiliar pornit pe vremea lui Plahotniuc, să-i schimbi prezentarea și să-i spui „marea investiție a guvernării PAS”. Publicați actele. După aceea cereți aplauze.

În cazul în care nu ați știut, noi avem și Agenția pentru Securitate Cibernetică. Ăsta e șeful, Mihail Lupașcu. O zis că nu știe cine o atacat, dar datele lui tot au fost accesate.

Să nu uitați să felicitați comsomolista principală.