STRATINFO - Curățăm Informația | Ucidem Propaganda

Marga, distrugătoarea școlii românești tradiționale în ante-decembriadă, situată pe locul 4 planetar. Părinte patriarh, recrutat prin ecumenism ați fost obligat să vă slujiți stăpânii în dauna bisericii naționale și a poporului român, român ortodox. Ctitorirea superbului monument arhitectural “Catedrala Neamului” vă va veșnicii fără să vă ierte că la o cumpănă cumplită a istoriei naționale ați slujit altora și nu poporului. Notați părinte patriarh că împreună rugăciunile cu rabinii antihriști au ridicat la Sighet o sinagogă uriașă, pandant la Catedrala Neamului spre a certifica teza “aici, în vechimea vechimilor au viețuit două popoare ale aceleiași seminții, geto-dacii și khazarii”. Iată rodul ecumenismului vostru, patriarh fără 14 milioane de credincioși. Veni-va și cel chemat! Dumnezeu și noi poporul român să vă acordăm drum liber spre istorie și judecata ei !

Așa cum spun în josnicile lor piese puse în scenă ( când antihriștii trec la Mahommed și-l insultă, musulmanii în loc de predici îi gratulează cu o filipică tip kalașnikov, dar asta este treaba musulmanilor, nu a noastră ), asta ne duce la punctul 4 care spune așa: 4. Punctul patru al contradicției fundamentale dintre mascarada ecumenistă și împreună rugăciunile cu rabinii la care ați participat, adică rabinii, hulitorii lui Hristos și patriarhul României, ecumenist convins după odăjdiile pe care le poartă ar trebui să fie jertfelnic, jertfelnic la Hristos. Iată ce a spus la temă mitropolitul Serafim al Pireului în articolul “despre manifestările interreligioase ale ecumenismului sincretist”, sub pretextul păcii. Ia să vedem ce spune mitropolitul Serafim. Citez din volumul respectiv, “Cum poți să te rogi împreună cu ticăloșii de rabini ai evreismului care au transformat credința în Dumnezeul Vechiului Testament în luciferism și satanologie, introducând în iudaism cabalismul și talmudismul, care cu încăpățânare și îndărătnicie hulesc pe preaneprihănitul Dumnezeu întrupat, așteptând ca fals-mesiaul lor pe antihrist ce va să vie? Cum poți să te rogi cu comunitatea protestantă post-reformată din Olanda al cărei preot paroh din Goringhem, Klaus [__] a scris cartea cu titlul “Crezând într-un Dumnezeu care nu există”? În articolul prin care mitropolitul Serafim incriminează blasfemia iudeo-ecumenistă a acestor rugăciuni împreună, autorul te pomenește părinte  patriarh, ca participant după cum urmează, [___] Daniel, preafericitul patriarh al României slujind la Munchen, Germania, iar cea mai veche gazetă, telegraful român cu apariția neîntreruptă din 1852 s-a îmbogățit în post-decembriadă cu o rubrică “Ecumenica”, semnată o vreme de preot doctor lector universitar Daniel Buda, Sibiu, Geneva, Geneva fiind vechiul centru rabinic în care s-a inventat teoria “khazari și geto-daci, două popoare ale aceleiași seminții”, dar și sediul consiliului mondial al bisericilor. Coincidență neîntâmplătoare. Părinte patriarh, Doamne ajută! General Maior Aviator Radu Theodoru, veteran de război și scriitorul cu același nume își încheie demersul făcut către biserica oficială pe care o reprezentați, nereprezentând însă biserica ortodoxă națională și cei aproape 14 milioane de dreptmăritori ai ortodoxiei românești. 1. N-ați răspuns multiplelor provocări ale ocultei globalizatoare făcute la adresa tradițiilor religioase și mirene legate de marile noastre sărbători, Crăciunul și Sfintele Paști, adică de nașterea și renașterea, învierea lui Hristos, stâlpul și temeiul credinței noastre, inamicul mult hulit al iudeo-globalismului. 2. Dimpotrivă, ați slujit Sfânta Liturghie cu hulitorii lui Hristos. 3. În ciberspațiu ați avut o replică timidă la operația de depersonalizare a globalizatorilor prin introducerea polițienească a datelor biometrice. 4. Ați anulat cunoașterea programului de distrugere a românilor, a religiei, istoriei, moralității și normalității lor interzicându-le accesul la supermemorandumul de la Strasbourg. 5. Ați fost pro vaccinare, crimă împotriva umanității slujind astfel programul de Holocaust planetar al ocultei globalizatoare. 6. Ați slujit războiului din Ucraina declanșat de iudeo-atlantism fiind inert la toate manifestările și manifestațiile pentru pace ale poporului român. 7. Ați tăinuit substratul demolator de ortodoxie al sinodului din Creta, pe care iudeo-ecumenismul l-ar fi vrut un Conciliu Vatican II care a demolat catolicismul. 8. De ce n-ați făcut împreună rugăciuni cu greco-catolicii români din țară să ștergeți adversități vechi și stupide, precum au făcut-o pașoptiștii ardeleni la 1848 când preoți ortodocși și greco-catolici au alcătuit cadrele de bază ale legioanelor țărănești din oștirea Iancului. 9. Ce v-a îndreptățit să acordați cea mai înaltă distincție bisericească numită “Crucea Patriarhală”, profesorului Marga din Cluj, cel mai zelos imnograf al nazismului sionist care a introdus în învățământ studiul zisului Holocaust pe timpul dezastruosului său mandat ministerial aplicând și reforma

Ambasadorul Israelului în România, pe atunci Abraham [_], nu numai conform protocolului indiferent că era sau nu era specialist în psalmi, desigur rabinul șef Menachem Hacohen și surpriză șopotitorul la urechea rabinului șef Moses Rosen de la emisiunea lui Tatulici, mai sus pomenită, pseudonimul Iulian Sorin, fostul și de ce nu și actualul colonel de securitate, cândva bineorânduit ca șef al serviciului Arte-Cultură, în direcția I, în misiune și în civil trimis ca inspector general la departamentul cultelor cu dosarele înalților ierarhi cu tot. Iată-l la Durău fiind secretar general al Federației Comunităților Evreiești din România, probabil multicalificat în dosare secrete, în psalmi și șantaj. Povestea de mai sus are tâlcuri adânci, întristătoare și tălmăcește episodul următor și ultim dedicat ecumenistului nostru Patriarh Daniel. Iată sinteza rezultatului simpozionului internațional de la Durău cu tema “Spiritualitatea psalmilor și morala spirituală a profeților”, executată de soldatul care sunt. 3. În loc să faceți public prin predici duminicale în fiecare biserică simpozioane, mese rotunde, prin mass-media patriarhiei documentul principal al globalizării Super Memorandumul de la Strasbourg, semnat de câțiva ierarhi greci ori cumpărați, ori șantajați, că semnatarul civil, un ministru grec în exercițiul care a primit ordin să semneze, nu contează, clerul monahal și de mir a primit strașnică poruncă ori să nege că ar exista, ori să afirme că este un fals. Am verificat cele două versiuni în documentarea minuțioasă făcută în rândul clericilor de miri, în rândul cinului monahal și al mirenilor. Răspunsul uzual și diplomatic a fost: “N-am auzit”, “Nu știu”, urmat de o abilă schimbare a subiectului. Consider manevra ca un atentat la existența Statului Național dublat de un atentat la biserica lui națională, triplat cu o imixtiune grosolană a iudaismului în rânduiala Bisericii Naționale. Supermemorandumul cuprinzând capitole dedicate administrației, școlii, bisericii, organizării viitorului apropiat, astfel ,de fapt un regulament rânduit pe articole, articolele conțin ordine ( să fim atenți ), ordine globalizatoare cu termene de execuție care, parțial s-a aplicat riguros în România prin guvernările slugilor și tăcerea patriarhiei, exemple: - Introducerea prostituției și homosexualității în școală, iar în viitorul apropiat, programarea a trei slujbe de comemorare a Holocaustului ( cel imaginar nu cel pandemic ), reducerea, radierea sfinților ziși antisemiți de pe iconostase și excluderea lor din rânduielile bisericești, excluderea sărbătorilor naționale, biserica propagandistă a desființării statului național. Este un sumar aberant de schemat. Am analizat supermemorandumul pe internet, pe larg. S-a șters de pe internet, dar și din memoria urmăritorilor. Slujile globalizării l-au pus în practică în școală, rezistența pasivă a bisericii opunându-se înnoirii ecumenico-globalizatoare a grupării Ciobotea-Anania. Divulgarea și comentariul public al supermemorandumului la scară națională ar fi prevenit distrugerea învățământului, escaladarea programului globalizator, ar fi luminat scopul directivelor Bruxelului referitoare la negarea tradițiilor, a celor religioase și mirene. Slaba prestație a apărării identitarului a permis oficialilor o cercetare de luptă a ofensivei antihristice dezlănțuită furibund în Statele Unite prin filme și piese de teatru de o josnicie de neimaginat, temă dezvoltată în volumele mele “România ca o pradă” și “Francmasoneria, pro și contra”. Deci, s-a permis slugilor globaliste să monteze la București mizeria numită [____] superstar. Dacă reacția publicului spălat pe creier a fost modestă, reacția patriarhiei a fost cvasi-nulă demonstrând largul spirit inovator al unor elite, gen Banconsky și al oficialilor din ierarhie. Stâlpul creștinismului și al ortodoxismului, mai ales, este Iisus Hristos. Împotriva Lui, s-a concentrat ofensiva talmudică a globalizatorilor care nu s-au sfiit să-L numească “târfa diavolului”.

Să-i slujești pe cei 14 milioane. Patriarhia nu-i moșia voastră, a slujbașilor temporali, indiferent de rang, patriarhia este a noastră, a poporului român, drept credincios, ortodox, a istoriei acestui popor. Rostul ei este să-I slujească lui Dumnezeu și nouă, mulțimilor. Nu există în sine și pentru sine, pentru aranjamente profitabile și pentru limuzine la scară. Păcat, Părinte Patriarh. Mare păcat. 1. După lovitura de stat din decembrie 1989, oculta a dezlănțuit ofensiva mortală împotriva bisericii naționale, stâlpul spiritual al statului, al românității, tot felul de paleologi, de pseudonime, de neica nimeni, sau de neica cineva, scotocitori prin arhive, purtători de calomnii, țațe pe piața zvonurilor au calomniat ierarhii și mai ales înalții ierarhi. Cel mai folosit argument a fost colaborator al securității ( voi stărui la timpul potrivit și asupra acestei informații, colaborator al securității ), dirijorii ofensivei contra bisericii au impus o pauză notabilă să sintetizeze rezultatele slabe. Scandal ratat. Era nevoie de altceva profesional, care să-l țină în șah pe Mitropolitul Moldovei, ecumenistul desemnat să înnoiască biserica deschizându-i calea spre tronul patriarhal. 2. Pseudonimul ( fiți atenți și cei care ascultați scrisoarea adresată Patriarhului ) Iulian Sorin infiltrat în securitate, șeful serviciului artă și cultură din direcția I-a a fost în travesti civil inspector general în ministerul culturii. Moses Rosen, de proastă amintire, a fost rabinul șef al cultului mozaic. Ilie Neacșu a fost directorul Gazetei Naționaliste Europa, iar subsemnatul, membru fondator și prim vice-președinte al Partidului România Mare, cele patru personaje nominalizate mai sus au fost întrunite de către realizatorul TV Mihai Tatulici în emisiunea Veniți cu noi pe programul 2, în ziua de luni 23 martie 1992 pe o temă neutră. În fapt, o ambuscadă vicleană tipică nazismului sionist, fusese invitat Vadim, care m-a rugat să-l înlocuiesc. Tema, cele două gazete și antisemitismul. Stărui, momentul fiind edificator pentru metodele de incriminare ale românilor. Ajunși pe platou am rămas siderați. Rabinul avea o suită în stânga și dreapta, organizată ca un soi de tribunal. În spatele lui un fel de gardă de corp, fundalul acestui aranjament era format din panouri cu victimele așa-zisului Holocaust din județele din nordul Moldovei și a Basarabiei. Ne-a fost prezentat și istoricul israelian Jean Ansel născut în România. De fapt, un tribunal, acel jalnic și mizer Tatulici conducând operațiunile spre a-l servi pe rabin, Ansel ponderat și cele mai grotești și penibile momente care-au revoltat o țară și destui evrei cinstiți care mi-au telefonat după, ofițeri români care apucau copilași evrei de picioare și le zdrobeau capul izbindu-i de pereți. Hecatombe de muribunzi, de morți, sau numai răniți îngropați de-a valma, acoperiți cu un strat subțire de pământ care se mișca și trupa juca deasupra, strivindu-i. Cereți filmul, este de o nerușinare de neimaginat. Când rabinul nu înțelegea replicile noastre ( noi eram 2, ei erau cel puțin 15 ), se întorcea și când în spatele lui acel Iulian Sorin îi șoptea la ureche răspunsul pe care-l credea de cuviință. Și bomba, proaspătul Mitropolit al Moldovei, Daniel a găsit de cuviință că o temă urgentă și importantă a mitropoliei ar fi o discuție, o analiză, un seminar cu tema: “Spiritualitatea psalmilor și morala spiritoală a profeților”. Fiind o temă dificilă, având invitați deosebiți, spre a nu fi tulburat d-ale cotidianului, mitropolitul a ales ca adăpost al seminarului schitul Durău, liniștea sihastră și discuția de rigoare. Iată specialiștii în psalmi ai acestui seminar, seminar internațional. Din partea invitaților au participat rabinul șef emerit al armatei israeliene Mordechai Piron. Alți câțiva rabini venerabili, pe noi interesându-ne în mod deosebit participarea gazdelor.

Părinte Patriarh, ești hulit și contestat, ești și iubit și respectat, ai călcat sau nu canoanele susținut de cei care te-au slujit slujindu-i, dar ai ridicat un semn al veșniciei românești într-o epocă satanică, hulitoare de Hristos și dornică să ne scoată din istorie, care ți-a dat replica ridicându-ți împotrivă sinagoga de la Sighet spre a justifica minciuna zisei școli iudaice de la Geneva. Aici, cândva au viețuit două moroabe ale aceeași seminții, geto-dacii și khazarii, care iată, după ce au rătăcit aiurea sub semnul vițelului de aur se întorc la vatră. Și ce? Deci, să dăm jos măștile purtate la balul macabru al decembriadei și al post-decembriadei. Înainte de 1989, Pleșu și Liiceanu au fost recrutați și școliți la o universitate patronată de CIA. Șmecheria cu voie de la securitate a scris-o fără replică generalul Rogojeanu. Pleșu, interesant când scrie despre îngeri, lichea dezgustătoare, când hulește țara ca să justifice bacșișul copios care-i vine prin ambasada Germaniei. Liiceanu, pupilul dublului asasin moral de conducători ai românilor Saul Bruckner, zis Silviu Brucan, înzestrat cu editura Humanitas, ambii cu binecuvântarea lui Soroș, patronul de corcituri umane, regizor și sponsor de ticăloșii portocalii și tot amândoi fondatori la ordin ai comandoului dezintegrant de cultură numit Grupul pentru Dialog Social. Întrunind pseudonime și lichele autohtone hulitoare de Eminescu și de cultură națională. Conform programului, Pleșu răsplătit cu Ministerul Culturii, burse, documentări pe mapamond și aceeași [__] adiacente. Grupării cu sarcina de a dezintegra cultura i se adaugă gruparea de-a dezintegra biserica. Anania, recrutat probabil în peliprul american organizat de securitate, personalitate cu o biografie controversată și dubioasă pe vremea experimentului Pitești, Daniel Ciobotea sigur recrutat pe timpul studiilor devenit propagandist înfocat al ecumenismului, de fapt o bună parte din tinerețe și-a petrecut-o în Franța, Germania și Elveția studiind teologia catolică și protestantă, apoi ecumenismul fiind lector și director adjunct al institutului ecumenic de la Bossey, Elveția. Biserici ortodoxe, biserica noastră, liantul multisecular al poporului român, obiectiv prioritar și principal al iudaismului globalizator deghizat în ecumenism, păstorită de Patriarhul Teoctist pe care l-am cunoscut, a fost luată cu asalt de comandoul religios Ciobotea, Anania, trepădușul Baconsky mult decoratul prin străinătățuri și alții, sprijinit politic din exteriorul ecumenist și intrat în grațiile lacheilor ocultei. Detentă în ierarhie, mai mult necanonică ( nu mă pot pronunța, canonică, necanonică, pentru că nu sunt în temă ) privește organele bisericești statutare. Aici se motivează refuzul patriarhului de a sluji pacea, prestația lui ecumenică și tributul plătit spre a putea ctitorii superba Catedrală a Neamului, pandantivul spiritual al palatului poporului, expresia politică a forței noastre vitale. Să trecem mai departe să vedem care a fost și care este prestația părintelui Patriarh în această perioadă nu numai controversată, dar tragică și păguboasă pentru noi românii. Neavând practică slujutoare, pastorală, izolat la catedră, în biblioteci, în simpozionae comunicând numai cu teologi cărturari și cu emisarii ecumenismului perfid, ajuns patriarh pe căi ocolite, v-ați izolat de oștirea de rând, de masa credincioșilor, de cei aproape 14 milioane, care avându-vă cu ei, simțindu-vă al lor v-ați fi apărat și altfel v-ar fi fost păstorirea, umană, caldă, hristică. V-ați izolat între cei de la vârful puterii laice, ostil poporului. Spoliatorii averii comunitare, slujile rapace ale ocultei, de ocultă impuși la vârful care au transformat România în slugo-stat și un fel de colonie a Israelului. Vi-ați dat legătura cu binecredincioșii pe mâna unui Baconsky, școlit și el, închinător prea-plecat și slujbaș la stăpânul globalizator fără nicio audiență dincolo de așa-zișii elitiști, iar purtătorul de cuvânt, nu-i rețin numele, arogant, cu aer dictatorial. Măi nene, nu știu cum te cheama. Ești acolo cât vei mai fi.

Acum o paranteză despre ecumenism, adică despre o doctrină aparent unificatoare, globalizantă a religiilor după zicerea marelui cărturar, mitropolitul doctor Antonie Plămădeală, ca tot să fie una ( asta teoretic ), el fiind cel care i-a descifrat secretul, iar după alt cărturar, mitropolitul Bartolomeu Anania în pastorala de paști 2005, citez: „Iuda se plimbă nestingherit prin societate, prin istoria omenirii, dar şi prin creştinătate. Isprava lui cea mai mare este aceea că, dintr-o singură Biserică, a făcut mai multe [nu că ar fi în mod real mai multe, ci că asta vrea să dea impresia, că nu ar fi o singură Biserică, ci mai multe – vezi şi mai departe, n.n.]. Din mai multe a făcut o puzderie. Şi continuă s-o facă, prin ceea ce îi este propriu: lăcomie, invidie, orgoliu. Se adaptează uşor, şi-a rafinat metodele. Lucrează la lumina nopţii şi comunică prin unde herţiene. E un iscusit importator de religie, oferind-o concurenţial pe piaţa bunurilor de consum. Altfel, e un ecumenist convins. Când nu lucrează pe furiş, te invită la dialog frăţesc. Dacă-l refuzi sau dacă te aperi, te pomeneşti intolerant, conservator, fundamentalist, retrograd.” După ce a publicat pastorala, mitropolitul Anania, un bărbat atletic a trecut neașteptat la Domnul. Episodul Bartolomeu Anania, ecumenistul și Daniel Ciobotea se leagă dialectic după cum urmează. Ecumenismul teoretic redefinit de oculta iudaică spre a globaliza religiile într-o nouă religie universală controlată și dirijată de ea a fost organizat administrativ în Elveția, finanțat din belșug. El dispune de o rețea bine articulată de presă și studiu. Oferă burse consistente studenților de toate confesiunile din rândul cărora prin metodele știute, de la corupție la șantaj își recrutează agenții de influiență, care întorși la bisericile lor sunt propulsați în ierarhie slujind la șubrezirea și subordonarea acestora scopurilor ocultei. Părintele Iustin Pîrvu spunea, “Avem datoria de a vădi rătăcirile conducătorilor bisericești, de a vădi pericolul ecumenist”. Citatul este luat din revista Atitudini, iulie 2010, pagina 24. Notez prestația antiecumenistă a unor clerici greci, fără bizantinismele de rigoare, directă și explicită, exemplară și îl citez în acest sens pe Arhimândritul Haralambie de Vassilopoulos, din volumul său “Ecumenismul fără mască”, atenție, cu editura nenumită, fără ISBN, într-un fel de semi-clandestinicitate. Halal libertate a opiniilor. Fiți atenți, voi binecredincioșii că părintele Patriarh știe din practică, citez: “Ecumenismul este o mișcare mondială a sionismului internațional și are ca unic scop cucerirea politică și religioasă a lumii.” Simplu, clar și explicit. Cum problema este esențială pentru ortodoxism, pentru românitate, liantul națiunii și motivație a patriotismului și termen fundamental al identitarului, cum se leagă de părintele Patriarh, de infiltrația ecumenică imediat post-decembristă pregătită din vreme, numită Grupul de Reflexie pentru Înnoirea Bisericii. Repet, fiți atenți, Grupul de Reflexie pentru Înnoirea Bisericii, frate geamăn cu Grupul pentru Dialog Social gestionat de Pleșu și Liiceanu școliți de Serviciile Speciale americane. Cum cei patru diriginți ai grupurilor siameze Pleșu, Liiceanu, Anania și Ciobotea au escaladat spectaculos ierarhia laică și bisericească post-decembristă, Pleșu ministru, Ciobotea mitrololit și patriarh, Anania mitropolit. Sunt obligat moral să explic temeiul acestei scrisori deschise după cum urmează. Mărturisesc că scriind aceste rânduri mă obsedează și domină imaginea superbă a Catedralei Neamului, zvelte, elansate, cupolele aurite strălucind solare, optimistă, departe de masivitatea mohorâtă, penitentă a catedralelor catolice, exprimând românitatea, românitatea folclorică, un preaplin de natură, flori de câmp, zefir, nu știu... o alt fel de mioriță... și-mi spun că omul care a ctitorit-o nu poate fi unul care a dat neamul zarafilor pentru un toiag aurit și o fală deșartă.

SCRISOARE DESCHISĂ Părinte Patriarh, Sunt Generalul Maior Aviator Radu Theodoru, veteran de război, membru titular al Uniunii Scriitorilor, distins cu Premiul pentru Proză al Academiei Române ( academia adevărată, nu sucursala asociației Wiesel ), premiul acordat tetralogiei istorice „Vulturul” viața superapolitică a primului făuritor de Magna Valahia, după comisarul asociației teroriste Wiesel, primul antisemit din șirul voievodal al românilor. Fac parte din oștirea celor 13 986 900 de bine măritor creștini ortodocși în fruntea căreia stați, fiind și membru activ în adunarea eparhială a Episcopiei Giurgiului. 1. Veteran al unui război dezrobitor, deopotrivă, împotriva iudeo-bolșevismului, iudeo-fabianismului și al nazismului hitlerist, deci război împotriva unor doctrine politice, antiumane, imperialiste, care au mutilat România Mare, nu împotriva popoarelor cărora le-au fost impuse. Am trăit ororile, tragediile, suferințele semenilor mei. Aproape victimă a aero-bombardamentelor americane asupra Bucureștiului din 4 aprilie 1944. Am văzut cu oroare cele 3000 de victime ale bombardamentului, mutilate, strivite, despicate din curtea Facultății de Medicină expuse spre a fi identificate de rude. M-a cutremurat până-n străfundul străfundului meu omenesc martiriul camarazilor mei arși de vii în carlingile avioanelor noastre de vânătoare. Părinte Patriarh, eu am trăit războiul. Nu l-am văzut la cinema, sau la televizor stând comod în fotoliu, sorbindu-mi tacticos cafeluța. Mă așteptam ca în ziua de 24 ianuarie, când românii au omagiat unirea principatelor manifestând pentru pace și hristicul bună-învoire între oameni, să se umple cerul patriei de dangătele clopotelor. Întâiul Stătător al Bisericii Naționale să iasă în pritvorul magnificei sale opere, Catedrala Neamului, în straiele sale albe, simbol al purității, al păcii, să binecuvinteze mulțimile și pretutindeni în satele matcă, în târguri și orașe preoțimea în odăjdii cu prapuri și icoana Maicii Domnului să conducă procesiunile păcii măcar în jurul bisericilor, dacă cimitirele eroilor, sau monumentele lor erau prea departe. Și beneficiarul participant în gărzile de onoare ce străjuiau marile procesiuni bisericești interbelice când companii întregii ale cinului monahal, prin simpla lor prezență schimbau raportul spiritual dintre tensiunea cotidianului și echilibrul blând, serafic al credinței în favoarea acesteia prilejindu-mi o stare de detașare, un transfer de istoricitate, m-a mâhnit adânc alarmându-mă în același timp pustiul zilei Unirii. Unde este biserica neamului, acum într-un moment crucial al istoriei noastre pus sub semnul a mai rămâne în istorie, sau cu rușine a ieși din istorie. Mi-am orânduit fișele document și iată, Părinte Patriarh, ce-mi spune sinteza lor aplicând metoda Putin, mult hulitul Putin. Fiecare fenomen social, economic, politic se analizează din perspectiva istoriei și preistoriei lui. Să luăm aminte. Părinte Patriarh, iată ce-mi spune sinteza documentării mele în legătură cu lipsa bisericii oficiale din mișcarea pentru pace inițiată în societatea civilă. 1. Fostul președinte al Statelor Unite, Bill Clinton, cunoscut ca cel mai iudaizat președinte la influiența ocultei financiar-bancare a dăruit Israelului cel mai mare și performant computer al omenirii. 2. Sub diferite pretexte, oculta globalizatoare a ordonat guvernelor îndatorate financiar să aplice un sistem biometric de înregistrare polițienească a populației. 3. Toate datele obținute de această lucrare polițienească, completate cu datele diferitelor așa-zise recensăminte sunt centralizate la Tel Aviv, în computer-ul ultraperformant amintit. 4. Echipe de specialiști repartizate pe țări selectează persoanele dezirabile care vor fi impuse în conducerea acelor țări. Un criteriu principal al selecției este ca personajul să fie șantajabil.

Greșeala excesului de zel în 2018, când încă nu știa nimeni de intențiile lui Șimon Salomon sau despre AUR, colegul nostru Mihnea Codrescu semna "Manifestul împotriva național sionismului din România". Manifestul a devenit biografia tuturor mișcărilor "politice" controlate din România! Dacă la vremea publicării foarte puțină lume a înțeles importanța acestui Manifest, evoluția din ultimii ani și deznodământul AUR o să-l aducă din nou pe prim plan, acolo unde îi este locul! Cei de la ziarul "Libertatea", prin editorialul ONG-istei Adina Marincea, au făcut o greșeală majoră: au promovat cel mai interzis jurnalist independent din România, au trezit curiozități, iar Manifestul vine la pachet... Robert Nagy STRATINFO https://www.incorectpolitic.com/manifest-impotriva-national-sionismului/

În sfârșit STRATINFO https://www.incorectpolitic.com/un-partid-nationalist-romanesc-cu-jocuri-politice-facute-cu-iudaicii-o-da-in-bara/

AUR își desfășoară activitatea conform planului inițial Toate cele patru puncte sunt elementele de bază ale persecuției politice, manipulării și condiționării pentru a împiedica în esență orice opoziție politică viitoare în colonia română deținută de SUA prin NATO și U.E. Într-un mod absolut unilateral, aceste puncte urmăresc următoarele efecte. 1. Asumarea narativei impuse prin acțiunea perfidă a institutului Elie Wiesel din București, narativă asupra căreia Shimon Peres s-a poziționat în opoziție, declarând că Antonescu a fost cel mai mare protector al comunității iudaice din România. 2. Condamnarea opoziție politice prin controlul asocierilor, analizelor și limbajului folosit, prin împiedicarea sau interzicerea recunoașterii unor grupuri de interese criminale pe motivul că acestea aparțin unor comunități etnice sau religioase minoritare. 3. Interzicerea istoriei, a simbolurilor și a personalităților condamnate la moarte de regimul criminal de ocupație iudeo-bolșevic. 4. Indoctrinarea și manipularea ideologică prin capitalizarea instituțiilor de învățământ așa zise naționale. STRATINFO

Campionul Israelului, alias Șimon "ciocolată neagră" Salomon, rescrie istoria pentru propășirea național-sionismului din România "Liderul AUR a condamnat ferm antisemitismul, arătând că partidul pe care îl conduce are toleranță zero față de acesta și a precizat că legislația penală românească pedepsește aspru orice manifestare de susținere și admirație pentru criminalii de război sau pentru membrii Gărzii de Fier care au participat la Holocaust, inclusiv pentru Ion Antonescu" Dacă susținătorii AUR ar avea un creier în dotare, în maximum două luni Șimon Salomon ar reînnoi cu măreția destinului său deschizând o tarabă cu mici și bere la PET în Tel Aviv. STRATINFO https://www.qmagazine.ro/george-simion-aur-are-toleranta-zero-fata-de-antisemitism/

NUMAI ORTODOXIA ȘI  NAȚIONALISMUL ROMÂNESC POT SALVA ROMÂNIA... Iubiți frați de pretutindeni, vă provocăm la un exercițiu de lectură, gândire și demnitate națională, prin câteva articole excepționale apărute de curând în spațiul online, nu Shengen. România are mare nevoie în clipa de față de implicarea în spațiul public a tuturor  nationaliștilor ortodocși. Iar aceste articole pot conduce la un curent de opinie care să-i smulgă din inerție sau apatie civică, nepăsare și egoism pe mulți români de bună credință de pe ambele maluri ale Prutului... Doamne ajută poporul român dreptcredincios și țara noastră binecuvântată România! Cu Dumnezeu înainte pentru Biruința Neamului nostru Românesc și Mântuire! Amin În ordine cronologică, punem aici aceste articole și vă rugămsă distribuiți masiv pe toate rețelele de socializare: https://geopolitika.ro/articles/calea-spre-redobandirea-independentei/ https://geopolitika.ro/articles/ideologie-organica-obiectiv-clar-si-strategie-realista/amp/ https://geopolitika.ro/articles/unde-s-doi-puterea-creste-tandemul-dintre-un-moldovean-si-un-ardelean-face-ravagii-printre-caldicei/amp/ https://geopolitika.ro/articles/a-privi-holistic-interesul-national/amp/ https://geopolitika.ro/articles/patriotii-de-carton-cuprinsi-de-frisoane-si-nabadai/amp/ https://geopolitika.ro/articles/obsesia-schengen-ca-proba-a-nulitatii-falsilor-patrioti/amp/ https://geopolitika.ro/articles/pana-in-1989-industria-romaniei-nu-era-un-morman-de-fiare-vechi/amp/ https://geopolitika.ro/articles/ciuma-liberala-ca-paralizant-intelectual/amp/ Mișcarea pentru Apărarea Ortodoxiei și a României 11 decembrie 2022

Copiii din România care învață în școala noastră vor aduce înapoi în casele lor tradiția "evreiască" și astfel vor recupera ce le-a fost furat în trecut de regimul comunist... LOL! STRATINFO https://www.incorectpolitic.com/laude-reut-scoala-iudaica-din-bucuresti-care-i-pregateste-pe-viitorii-diplomati-romani-in-arta-antiromanismului-si-apararii-intereselor-corporatiste-sioniste-din-romania/

Pauperizarea claselor mijlocii, spolierea burgheziei Via Iurie Roșca INFO Numeroși economiști anunțau pentru 2020 o nouă criză financiară de amploare mai mare decât cea din 2008. Coincidența crizei financiare cu apariția Covid-19 a permis mascarea responsabilității băncilor, punând criza pe seama virusului. În martie 2020 coronavirusul a făcut să cadă bursa de la New York cu 20% în raport cu recordul său din februarie 2018; iar în Franța, CAC40 a pierdut într-o lună mai mult de 37% în raport cu nivelul său cel mai înalt, atins la 19 februarie 2020. Mai amintesc încă o dată că obiectivul băncilor internaționale este sărăcirea maselor, și nu prosperitatea lor. Întâmplarea a făcut ca anume Covid-19 să permită exact împlinirea proiectului finanțiștilor internaționali. Un proiect explicitat de Christine Lagarde, fosta directoare FMI – care este un instrument al băncilor – în 2012, când încă ocupa această funcție: "Atunci când lumea care se învârte în jurul FMI o duce rău, noi suntem bine. În aceste perioade începem noi să fim deosebit de activi, deoarece dăm bani cu împrumut și câștigăm din dobânzi și toate taxele, și așa instituția noastră prosperă, așa îi este bine." Pentru ca toate acestea să fie mai clare cititorului, voi rezuma în câteva rânduri funcționarea și rolul acestei instituții. Rețetele administrate de FMI țărilor din America de Sud, din Africa și dintr-o parte din Asia, dar și Greciei și țărilor dezvoltate în perioade de criză, se rezumă astfel: - Austeritate bugetară - Contractare de credite - Dereglementare - Privatizare - Liber-schimb de mărfuri și capitaluri De fiecare dată când țări în curs de dezvoltare se află în situație de deficit bugetar – din cauza politicii preconizate de OMC (Organizația Mondială a Comerțului) și FMI –, intervine instituția internațională care face să intre capitaluri străine pentru corecta deficitul; rol pe care banca centrală a fiecărei țări îl poate îndeplini, dar pe care FMI îl interzice. Ceea ce antrenează o reevaluare a monedei în sens crescător, sporind astfel deficitul comercial. De aici rezultă pierderea potențială a capitalurilor externe. În concluzie, rolul FMI constă în a îngenunchea țările țintă și în reducerea lor la o situație de peonaj în favoarea băncilor internaționale. Și pentru a domni definitiv peste lume, bancherul trebuie să pună mâna pe economiile burgheziei. Lucru ce s-a putut observa la câteva luni după declanșarea pandemiei. În cele patru luni din 2019 care au precedat Covid-19, bancherii și asiguratorii i-au încurajat pe francezi să prefere suporturile investite în Bursă, în cadrul asigurărilor de viață. Aceste suporturi bursiere au reprezentat aproape 35% din colectă, conform cifrelor Federației franceze a asigurărilor. Un nivel de investiții bursiere ale particularilor francezi care a progresat net, în vreme ce crash-ul Corona se apropia. Președintele director general al companiei de management Cholet Dupont a declarat: "Este pentru prima oară când o criză sanitară este la originea unei crize financiare. Ne îndreptăm spre necunoscut." Youssef HINDI STRATINFO

Ne întreabă o abonată: "STRATINFO, ce înseamnă presa liberă"? Presa liberă sunt toate rețelele de informare și atitudini independente față de guvernul și parlamentul de ocupație din România, care legiferează liberticid împotriva celor nesupuși, încercând să limiteze pe cât posibil expresia opiniilor neconforme. Presa liberă nu primește fonduri publice pentru a disemnina propaganda oficială - vezi etapa Big-Pharma-OMS Covid19 - și nici fonduri de la rețelele transnaționale precum este OSF-ul lui Soroș, pentru a susține agenda 2030, climatismul, LGBT-ismul și toate celelalte narative anti-creștine, destructurante, nihiliste și antinaționale. Nu în ultimul rând, astăzi presa liberă este finanțată și susținută direct și exclusiv prin donațiile beneficiarilor direcți, abonații participativi. Foarte pe scurt, concis, cam asta e presa liberă din România anului 2023. STRATINFO

Operațiunea a fost sesizată de localnicii din cartierul Bucureștii Noi, unde se aflau mulți simpatizanți ai Legiunii. Iar vestea s-a răspândit imediat printre legionarii rămași încă nearestați. Dintre aceștia, unii au întreprins în zilele imediat următoare investigații pe cont propriu în cimitirele din București și din împrejurimi, obținând în unele cazuri, de la paznici sau gropari, informația aducerii în acea noapte a unor sicrie necunoscute. Curând vor ajunge și ei în închisori, unde vor împărtăși secretul unora dintre camarazi. Puțini au mai ieșit vii din închisori, dar după aproape 2 decenii, totul se schimbase afară, inclusiv în cimitirele Bucureștiului. Locul neștiut al osemintelor lui Corneliu Codreanu și al celorlalți de la Casa Verde a suscitat curiozitatea și nu arareori imaginația adepților Mișcării Legionare de după 1989. Îmi amintesc că, pe la sfârșitul anilor 1990, unul dintre membrii Legiunii, care ispășise îndelungi pedepse cu închisoarea, preotul Alexandru Capotă, cu ocazia unei comemorări a Căpitanului, făcea o comparație între această enigmă și cazul trupului proorocului Moise, pe care Dumnezeu nu a îngăduit să fie dezvăluit poporului evreu, pentru ca acesta să nu ajungă să-l idolatrizeze pe salvatorul său. Vor fi găsite vreodată rămășițele celui care a dat naștere complexului fenomen al Mișcării Legionare, continuând, chiar și după opt decenii, să suscite un interes ieșit din comun, polemici aprinse în viața publică românească. https://www.buciumul.ro/amp/2023/11/29/foto-document-in-premiera-trupul-lui-corneliu-codreanu-deshumat-la-jilava-1940-crima-de-stat-care-a-schimbat-fata-romaniei/

Al şaptelea e scos Căpitanul. A fost recunoscut în primul rând după bocanci. E scos şi aşezat pe lespede. La gât se află trei cruciuliţe şi un medalion. În deget, inelul. Sdrobită de durere, d-na Codreanu, plânge în sfâşierea generală. Peste Căpitan se aşează un giulgiu. Iată acum, tatăl Căpitanului. Vine la căpătâiul fiului său. Îngenunche şi rosteşte o rugăciune… E un moment îndurerat… Nu se aud decât silabele încete ale rugii tatălui pentru odihna fiului. Nu-i durere mai mare nici rugă mai înălţătoare. Şi lucrul continuă în înfiorarea generală. (...)” Vasile Posteucă își amintea și el, în 1944, de acea noapte: “Mă înconjoară şi acum lumina blândă a acelei dimineți tihnite de toamnă târzie. Sunt acolo în păduricea dela Jilava. Soarele ridicat de-asupra salcâmilor ne-a alungat desnădejdea din suflete. Am dat de trupuri. Luăm tărâna cu grijă, scormonind cu degetele, ridicând-o cu palmele. Desgolim încet cele 14 trupuri. Întâi picioarele, apoi spatele şi capetele. Au fost aruncați în două rânduri, de-alungul gropii. Unii peste alţii, cu faţa în jos. Îl recunoaştem la mijloc pe Căpitan. Mai voinic decât toți. Drept ca un gorun prăbuşit de furtună, cu fruntea pe umărul lui Niki Constantinescu. (...) Pe mal, femeile celor morți plâng cu hohote. Fața Doamnei Lilica e numai lacrimi, în cari plânge însăşi soarele. Moş Zelea geme ca o fiară rănită şi ochii lui, secătuiți de plâns, străpung cerul pentru a cere pare! o deslegare, o înțelegere. (...) Hainele vărgate, de ocnaşi, ale morților sunt curățate de ultimele fire de lut. Fețele şi mânile le sunt negre, atacate de acid. Cineva se apleacă şi taie ştreangul dela gâtul Căpitanului. În graba lor, criminalii au uitat să i-l taie, deşi au avut grijă să mai descarce în cadavre şi gloanțe, pentru a lãsa impresia că la Tâncăbeşti cei 14 au fost împuşcati. Dar crimele întunerecului, ies totdeauna la lumină şi se acuză. (...) Doamna Lilica scoate din buzunarul hainei Căpitanului cărticica de rugăciuni: rugăciunile Sf. Antonie de Padova. Apoi taie haina la piept. La gât stau intacte: săcuşorul cu țărână şi câteva cruciulițe cu chipul Mântuitorului şi al Maicii Domnului. Toate sunt intacte, neatinse de umezeală. Însăşi trupul Căpitanului e parcă astăzi trecut din viață. Pieptul e bombat, de parcă ar vrea să iasă din haină, iar sub pielea albă se desluşesc bine de tot vinele cu sânge roz. E în adevăr o minune. Căpitanul n'a putrezit. Pe când celelalte trupuri sunt prăbuşite, al lui e întreg, neintrat în descompunere. Jumătatea de față care n'a fost atinsă de țărână e albă şi luminoasă. (...) Doamna Lilica strânge lucrurile găsite la el, le sărută cu lacrimi, apoi se prăbuşeşte într'un strigăt dureros: Măi Corneliu!... Măi Corneliu!... Și lumea începe a plânge cu hohote, din nou. Sub înfiorarea unei aripi de vânt plâng şi salcămii, cu lacrimi mari, galbene, de frunze uscate. (...)” Un mister neelucidat: unde sunt rămășițele Căpitanului? Corneliu Codreanu a fost înmormântat creștinește pe 30 noiembrie 1940, în mica necropolă de la “Casa Verde”, sediul din Bucureștii Noi al Mișcării Legionare. La înmormântare au participat zeci de mii de cetățeni, între care multe personalități ale vieții culturale și politice interbelice. Peste țară avea să treacă războiul și apoi comunismul. Într-o noapte de mai a anului 1948, la scurt timp după începerea masivelor arestări operate de aparatul de represiune comunist împotriva legionarilor, Siguranța comunistă a desfășurat o operațiune prin care a ridicat toate cele 16 sicrie din mausoleul de la Casa Verde: Corneliu Zelea Codreanu, Moța și Marin, Nicadorii și Decemvirii. Încărcate, mașinile au plecat în noapte, în direcții necunoscute. Operațiunea a avut caracter secret și nici până astăzi în arhivele Securității nu au fost găsite documente care să aducă indicii cu privire la locul unde au fost duse sicriele.

În grabpă, însă, nu tuturor le-au desfăcut și legăturile de la picioare... După care au fost aruncați într-o groapă comună din Valea Piersicilor, un gang din spatele Fortului Jilava, peste care s-a turnat acid sulfuric și o apoi placă de beton cântărind circa 12 vagoane. Nici o personalitate publică nu a protestat, după comunicat, deși toți înțeleseseră ceea ce se întâmplase de fapt, ala cum nota Constantin Argetoianu în însmenările sale: „Comunicatul e monstruos și tâmpit, ca mai tot ce face acest guvern. Toată lumea și-a dat seama, până la cel mai naiv, că oamenii au fost făcuți scăpați și împușcați.”  Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care era prim-ministru în acel moment, a continuat să-l tămâieze cu osanale pe monarhul dictator. În predica de Paște același Miron Cristea, parafrazând probabil involuntar pe Caiafa, rostise o adevărată condamnare a lui Codreanu: “Un om, în ale cărui vine nu curge nici un strop de sînge românesc, vrea să dea foc țării. Apoi, mai bine să moară unul pentru popor, decît să piară poporul pentru unul!” “Marele” Iorga comenta, în Senat, pe marginea asasinatului: “Ei, Domnilor! V-ați speriat? V-ați speriat de niște copii? Eu, Domnilor, l-am întrebat odată pe Colonelul Boyle : Cum ai putut Dumneata, Domnule, să salvezi singur colonia românească din Odesa, în vremea revoluției bolșevice? Și Colonelul Boyle mi-a răspuns: Domnule Profesor, eu sînt canadian și vînător, iar la noi, în Canada, vînatul cel mai al dracului e cîinele sălbatic. Te atacă în haită. Poți să dobori Dumneata unul, doi, patru; cei ce rămîn te sfîșie. Ei, dar de ești vînător cu experiență, vei observa Dumneata că în grămada care atacă este unul care conduce. Pe acela de-l țintești între ochi, toată liota se împrăștie!” Deshumarea de la Jilava Ajunși la putere pentru scurtă vreme alături de Ion Antonescu, în toamna lui 1940, legionarii aveau să purceadă la deshumarea lui Corneliu Codreanu. Operațiunea a durat zile și nopți la rînd, participând sute de oameni care au lucrat, în schimburi, 24 de ore din 24, ca urmare a dificultății înlăturării uriașei plăci de beton. În noaptea de 27 noiembrie 1940, săpătorii ajung la rămășițele pământești ale celor uciși. Un amplu reportaj din ziarul Evenimentul zilei, din 28 noiembrie 1940, relatează: “Săpatul merge foarte încet, deoarece prima pătură de pământ fiind înlăturată, se aşteaptă din moment în moment să se dea de trupurile martirilor. Se lucrează cu râvnă şi înfrigurare. Nimeni nu vorbeşte. E o linişte de biserică. (...) Au apărut primele semne că nu va mai trece mult şi vor fi găsite corpurile legionarilor. Iată, a şi apărut unul. O haină sau o mantie, nu se ştie deocamdată… Se curăţă pământul, acum, cu mâinile; se poate distinge bine:.. e o haină. Cine-o fi?… Cine-o fi?… E întrebarea care circulă. (...) Nu se poate şti încă. Înfrigurarea a cuprins pe toţi. E o înmărmurire întreagă. Până şi copacii au început să-şi mai mişte braţele pe cari frunzele rare şi vestejite apar ca nişte răni sângerii… Iată acum, s’a ridicat tot pământul de pe primul cadavru. Au apărut picioarele, îmbrăcate în postavul vărgat de închisoare… Mâinile date în lături au înjghebat o cruce. Să se mai fi păstrat oare?… Să mai fi rămas vreun rest altul decât vestmintele?… Încă nu se poate şti nimic precis. Şi lucrul continuă. (...) Dealungul gropii au apărut forme omeneşti. Iată, distincte, capul, trunchiul, mâinile şi picioarele. Aruncate deavalma, trurpurile dovedesc ferocitatea, lipsa de omenie şi înstrăinarea faţă de tot ce-i credinţă creştinească, ale călăilor. Toţi au fost aruncaţi cu faţa în jos. Nici unuia nu i s’a îngăduit să-şi îndrepte faţa spre Dumnezeul în numele căruia căzuseră şi spre cerul ce le acoperea sfânta lor ţară, pentru care suferiseră martiriul. Puşi unul peste altul în groapa comună. (...) Cel de-al cincelea martir scos şi cel de-al şaselea n’au putut fi recunoscuţi. Asupra celui de al cincilea se găseşte o tabachere de lemn cu ţigări şi un mărţişor. Se găsesc urme de sânge. În buzunarul celui de al şaselea s’a găsit o bucată de hârtie pe care e scrisă o rugăciune.

La 1 martie 1937, Armand Călinescu nota în jurnalul său despre un plan aparținând generalului Gabriel Marinescu, se suprimare a lui Codreanu și încă "vreo 30 de gardiști principali". Comisia specială de anchetă criminală înființată prin Decretul-lege nr. 3321 bis din 23 septembrie 1940, completat prin Decretul 3321 bis din 3 octombrie 1940, avea să încadreze, din punct de vedere juridic, acest asasinat în categoria crimă politică cu premeditare, cu circumstanțe agravante prin funcțiile oficiale ale atentatorilor. Niciunul din cei 14 nu fuseseră condamnați la moarte. Ei executau pedepse privative de libertate (Codreanu, Trandafir și Georgescu – 10 ani, iar ceilalți 11 închisoare pe viață). Victimele se găseau în custodia autorităților statului, care erau responsabile pentru integritatea lor corporală. La infracțiune se adaugă și aceea de profanare de cadavre, deoarece după sosirea mașinilor la Închisoarea Jilava, pentru a simula fuga de sub escortă, jandarmii împușcaseră în ceafă fiecare cadavru, iar la înhumare, fuseseră turnate peste ele cantități mari de acid sulfuric pentru accelerarea descompunerii lor. Istorici precum Ioan Scurtu, Alex Mihai Stoenescu și Cristian Troncotă au consimțit că, prin modul în care a fost plănuit și executat de către autoritățile statului, în speță, tocmai de persoanele puse să apere legea, asasinatul se încadrează la categoria "terorism de stat". Cristian Troncotă menționează că asasinarea lui Codreanu s-a făcut „sub influența masoneriei asupra Casei Regale”. Carol al II-lea se afla într-un periplu diplomatic prin Europa. Aflat într-o situație dificilă, ca urmare a iresponsabilei politici externe, el căuta cu disperare să obțină ajutor și garanții din partea marilor puteri. Pe rând, „aliații naturali” ai României - Marea Britanie și Franța - l-au refuzat, arătându-i că abia se puteau apăra ele însele și sugerându-i să caute o înțelegere cu Germania. „În urma turnelui Londra-Paris-Berlin Carol al II-lea a înțeles un lucru: Germania urma să devină puterea dominantă în România (și în întregul spațiu sud-est european), iar Franța și Marea Britanie nu doreau și nici nu puteau face mare lucru pentru a schimba această situație. Hitler și cu Göring nu au oferit nimic României – nici garanții teritoriale, nici armament – în schimb au cerut tot din punct de vedere economic și Carol al II-lea a fost de acord. Orice s-ar putea spune despre Carol al II-lea, dar nu că îi lipsea inteligența: a înțeles că după ce România avea să intre în sfera de influență economică a Reich-ului lui Hitler, acesta nu avea să ezite în a-și exercita influența politică. Și chiar dacă Hitler și diplomația nazistă (cu excepția unor facțiuni mistice din SS și SA) nu iubeau foarte tare Mișcarea Legionară, totuși cel mai logic partener al Germaniei în România urma să fie Corneliu Zelea Codreanu – ceea ce ar fi însemnat în cel mai bun caz pentru Carol al II-lea să ajungă pe planul secundar al politicii românești (ceea ce nu a suportat niciodată) sau chiar să fie detronat și exilat. Carol al II-lea a încercat să împiedice această evoluție prin uciderea lui Corneliu Zelea Codreanu”, scria istoricul George Damian. Pe drumul de întoarcere, din gara Bratislava, Carol telegrafiază funestul ordin, transmis de slugarnicul Ernest Urdăreanu lui Armand Călinescu, executantul fidel al regelui. Dictatorul nu dorea doar uciderea lui Codreanu, ci și pe a lui Maniu. Călinescu însuși notează în jurnalul său: „Urdăreanu: Codreanu și Maniu. Eu nu la Maniu”. În scurta guvernare legionaro-antonesciană, Justiția românească a anchetat crimele din pădurea Tâncăbești, scoțând la iveală detalii terifiante. Deși beneficiau de arme de foc, conform instructajului anterior făcut de superiorii lor, la semnalul dat în pădurea Tâncăbești jandarmii nu i-au ucis pe legionari prin împușcare. Ei i-au ștrangulat cu frânghii dinainte pregătite, victimele murind sugrumate, zbătându-se, în chinuri cumplite. Pentru a da o urmă de credibilitate versiunii mincinoase a fugii de sub escortă, asasinii au împușcat fiecare cadavru în parte.

Istoria care nu convine. Crima din noaptea Sfântului Andrei. Cum a fost asasinat Corneliu Codreanu Autor: Florin Dobrescu În fiecare an, în ultima sâmbătă a lunii noiembrie, la troița de pe liziera Pădurii Tâncăbești (DN1), are loc o ceremonie religioasă dedicată memoriei lui Corneliu Zelea Codreanu și a celorlalte 13 căpetenii legionare, asasinați în acel loc la 29/30 noiembrie 1938. Pe marginea acestui eveniment, istoricii - în majoritatea lor - fie tac, fie preferă să susțină tezele propagandei oficiale (care azi nu diferă cu nimic de propaganda regimului comunist pe aceeași temă). Credem noi că menirea celor ce slujesc studiului Istoriei este aceea de a prezenta adevărul istoric, fără cenzură și fără deformări propagandistice. Acesta este rostul acestei serii de articole. (F.D.) Noaptea de 29 spre 30 noiembrie 1938. O noapte întunecată, rece și umedă, așa cum sunt nopțile de sfârșit de noiembrie la această latitudine. Pe șoseaua Ploiești-București, două mașini breack opresc pe liziera pădurii Tâncăbești, la kilometrul 33. Sunt dubele Jandarmeriei. Într-una din ele se află paisprezece deținuți, iar în cealaltă doar patru. Toți sunt legați cu mâinile la spate și cu picioarele de băncile pe care stau. Jandarmii îi păzesc, înarmați până-n dinți și încordați, așteptând parcă un ordin. Ei știu că aceștia nu sunt deținuți ca oricare alții. Frigul pătrunde în oase, asemenea unor cuțite. O pâclă lăptoasă anină de crengile pădurii, parcă rău prevestitoare. Și fiecare clipă pare o veșnicie. Câteva semnale luminoase și apoi mișcări nervoase ale gradaților între mașini. Ordine scurte, răstite printre dinții încleștați. “Executarea!”, se aude în noapte. Cel mai înalt, cu părul vâlvoi, ce pare liderul prizonierilor, pare a înțelege ce urmează. El se întoarce către jandarmul din spatele său: “Camarade, lasă-mă să le vorbesc camarazilor mei…” În acel moment, jandarmii aruncă frânghiile în jurul grumazului fiecărui deținut, sugrumându-i pe toți. Trupuri tinere, viguroase, zbătându-se, într-un horcăit oribil, curmat într-un suspin înfricoșător, ca mugetul pământului când se cutremură. Oameni uciși într-un mod în care nici animalele nu sunt sacrificate... Apoi, o liniște macabră se așterne în întunericul jilav și rece. Mașinile se pun în mișcare spre București. În urmă rămâne pădurea, cu crengile copacilor bătrâni, ridicându-se rășchirate, asemenea unor brațe în rugăciune păgână, spre cerul greu de întuneric rece de la . E noaptea Sfântului Andrei... Terorismul de stat, inaugurat în România În timpul unui transfer de la închisoarea Râmnicul Sărat la Jilava, Corneliu Zelea Codreanu a fost asasinat, la 29/30 noiembrie 1938, în pădurea Tâncăbești, de jandarmii care îl escortau. Odată cu întemeietorul Mișcării Legionare au mai fost asasinați alți 13 comandanți legionari: Nicolae Constantinescu, Ion Caranica, Doru Belimace, Ion Caratănase, Iosif Bozântan, Ștefan Curcă, Ioan Pele, Ion State, Ion Atanasiu, Gavrilă Bogdan, Radu Vlad, Ștefan Georgescu, Ion Trandafir. A doua zi, un comunicat al Parchetului Militar al Corpului II Armată anunța că deținuții încercaseră să fugă de sub escortă, fiind împușcați. Singurul lucru adevărat era că, “pentru motive de ordine publică”, se dispusese ca înmormântarea să se facă la Fortul 13 Jilava, pe atunci închisoare militară. Ancheta penală desfășurată de autorități doi ani mai târziu avea să dezvăluie că, în realitate, asasinatul fusese pregătit minuțios de către autoritățile ce aveau datoria să vegheze la respectarea legii. Regele Carol al II-lea își propusese de mult să îl suprime pe liderul legionar, care devenise extrem de incomod pentru intențiile sale dictatoriale, mai ales după ce la alegerile din decembrie 1937, partidul “Totul pentru Țară” se situase pe locul 3 cu un procent neașteptat.