Strana ortodoxă

Erezia propovaduita public! Ereziarhul Serafim Joanta chiar argumentează trădarea! Iude! Oare chiar ne-a întunecat mintea satana în asa hal încât să nu mai vedem si sa nu auzim !? Nu înțelegem? Televiziunea aceasta e folosita pentru "spalarea" de orice urma de ortodoxie si pregateste terenul pentru "marea unire" a tuturor sub umbrela satanei! Doamne ai mila...! (Evenimentul este recent. 14 martie 2024)

Dumnezeu să-l ierte! https://t.me/stranaortodoxa

Un studiu de follow-up publicat doi ani mai târziu în British Medical Journal (Golding J, Paterson K, Greenwood R, Mott M. Intramuscular vitamin K and childhood cancer. BMJ 1992; 305:341-346) a confirmat rezultatele studiului precedent. Comentariile autorilor, respectând stilul ştiinţific, sunt formulate conservator, dar părinţii preocupaţi de sănătatea copiilor lor vor descifra cuvântul “pericol” citind printre rânduri: “Singurele două studii care au examinat până în prezent relaţia dintre cancerul la copii şi vitamina K intramusculară au arătat rezultate similare şi relaţia este biologic plauzibilă. Beneficiile profilactice împotriva bolii hemoragice nu par a depăşi potenţialele efecte adverse ale injectării intramusculare de vitamină K…“ Riscul ca un copil să dezvolte leucemie ca urmare a injectării cu “vitamina K” este estimat la 1 din 500 (MIDIRS Midwifery Digest, Vol 2 #3, September 1992) Studii pe animale au legat administrarea de doze mari de “vitamina K” de diverse boli/afecţiuni, precum anemia, probleme de ficat, probleme de rinichi şi chiar de deces. Interestant este că icterul neonatal a devenit mult mai frecvent raportat de la introducerea injecţiei de “vitamina K”. Conform prospectului, reacţiile adverse includ hemoliza, anemia hemolitică, hiperbilirubinemia şi icterul, de asemenea reacţii alergice precum înroşire la faţă, tulburări gastrointestinale, eczeme, roşeaţă, dureri sau inflamarea locului injecţiei, mâncărimi etc. Prospectul de asemenea avertizează că doze mari din acest produs sintetic petrochimic poate cauza vătămări cerebrale la bebeluşi şi/sau tulburări ale funcţiilor hepatice. Hipoxia face parte de asemenea dintre efectele publicate ca apărând la bebeluşii injectaţi cu “vitamina K”. Citeste intreg articolul aici: http://pro-decizii-informate.ro/despre-vitamina-k/ INFORMEAZA-TE INAINTE DE NASTERE."

Atentie mămici ! În România nou născuții sunt injectati cu "vitamina" k în maternitate! "VITAMINA K - nu este o vitamina !! Sa inteleaga toti ca acel K vine de la KOAGULANT scris cu litera K in daneza si nu de la vreo vitamina naturala, si este un cocktail care ingroasa sangele si care contine: •Coal-Tar adica naphthalene (da, NAFTALINA) •Phenol (carbolic acid) este o substanta otravitoare derivata din coal tar) 😀 •Naphtha-quinone, •Phyllo-Quinone , •Phyto-nadione , •ALUMINIUM (care stiti cu totii ca este o neurotoxina care predispune la Alzheimer si altele) dextroza, •acid acetic (astringent si agent antimicrobial) •benzyl alcool-conservant Hydrochloric acid ( acid foarte coroziv) ...etc. Numai “bunataturi naturale” care fac “minuni” in corpul noului nascut...care se naste cu un ficat nou-nout, activat fiind doar dupa prima gura de aer, nestiind sa metabolizeze aceste neurotoxine si otravuri pe care noi le administram cu atata lejeritate.... *** Explic in acest video ce este de fapt aceasta “vitK”, care face exact ceea ce nu se intampla in mod natural in corpul unui nou nascut, din motive foarte logice si firesti: “Vit” K ingroasa sangele in loc sa permita celulelor inteligente (celulele stem) din placenta sa se transfere usor prin cordonul ombilical in corpul nou nascutului prin acei 150 ml de sange placentar care se transfera imediat dupa nastere prin cordonul ombilical, timp de 25 de minute. Urmariti acest video in limba romana: https://youtu.be/7FAUFzlTqsI *** Aveti si un alt video in care vi se explica de ce s-a "impins" pe piata aceasta injectie, de fapt: • pentru contracararea efectelor DEZASTRUOASE ale vaccinului impotriva Hepatitei B, care se injecteaza copiilor in primele minute dupa nastere si care provoaca sangerari in creier, stomac, distrugerea nervului Vag, si nu numai..... Asa ca au "inventat" koagulantul K care NU ESTE VITAMINA K, ci o protrombina, un coagulant, care ingroasa sangele nou nascutului, pentru a opri aceste mini hemoragii cauzate de conservantii atat de toxici ale vaccinurilor. Daca sangele este ingrosat de acest coagulant artificial, se mai intampla o nenorocire: celulele stem din placenta nu pot ajunge usor in corpul copilului. Si astfel, degeaba mai lasam cordonul sa pulseze, pentru ca aceste celule inteligente care “repara” orice fel de probleme aparute intr-o nastere mai dificila, nu vor mai ajunge in corpul nou nascutului, acolo unde le si este locul, si nu intr-o banca de celule....dar acesta este alt subiect.... https://www.youtube.com/watch?v=6LUVEI7IjHw ~~~ INFORMEAZA-TE INAINTE SA IEI ORICE HOTARARE. Nu mai astepta sa ia altcineva hotarari sanatoase in locul tau. ESTE COPILUL TAU. ~~~ “Vitamina K” este un produs sintetic petrochimic cu denumiri comerciale precum FITOMENADION®, AquaMEPHYTON®, Konakion®. Efectele administrării de “vitamina K” sintetică: DIN PROSPECT: “Reacţii severe, inclusiv decese, au fost observate în timpul şi imediat după injectarea intravenoasă de phytonadione, chiar dacă fuseseră luate precauţii pentru diluare şi evitarea injectării rapide…” Injecţia de “vitamina K” a fost asociată cu leucemia, inclusiv leucemia acută limfoblastică […]. Cercetările efectuate de Dr. Louise Parker, de la Sir James Spence Institute of Child Health din Newcastle upon Tyne, au produs cele mai surprinzătoare rezultate. Dr. Louise Parker a fost citată în British Medical Journal în 1998: “Pe baza dovezilor publicate în prezent, nu se poate respinge sugestia că injectarea neonatală intramusculată de vitamina K creşte riscul de leucemie în copilăria mică.” British Journal of Cancer a publicat “Factori asociaţi cu cancerul la copii” (“Factors associated with childhood cancer“), de J. Golding, et al, în 1990. Raportul indica faptul că injecţiile intramusculare de vitamina K administrate universal măresc semnificativ şansele pentru copii de a dezvolta forme de cancer.

Pentru cei cărora viclenii ecumeniști le spun că nu trebuie sa "judecăm" ierarhia căzută în erezie care trage după ea poporul ignorant : "Ce viclenie perfidă şi neagră! Ce făţărnicie! Slugile Antihristului nu vor ca creştinismul contemporan să judece pe cineva pentru fărădelegile săvarşite. Ei vor să acţioneze liber şi să pregătească o atmosferă prielnică pentru grabnica întronare a stăpanului lor. Orice creştin cinstit şi responsabil trebuie să înţeleagă că numai Antihristul, duşmanul lui Hristos, vrea atotiertarea. El vrea ca oamenii să nu poată deosebi binele şi răul, speră ca oamenii să accepte răul cu bucurie şi să-l primească pe el, Antihristul, fără luptă. Din dragoste pentru Adevăr trebuie să luptăm fără mîndrie şi trufie cu păcatele proprii şi cu răutatea sufletului nostru, trebuie să demascăm şi să descoperim răul peste tot. În acest veac neruşinat şi viclean avem sarcina de a păstra credinţa şi devotamentul nostru pentru Adevărul Evanghelic autentic şi pentru Mîntuitorul Nostru Iisus Hristos Dătătorul de viaţă, Biruitorul iadului şi al morţii. Nu trebuie să se creadă că orice pace trebuie preţuită. Se ştie foarte bine că există un dezacord minunat la fel cum există şi o comuniune păgubitoare de idei. Dar trebuie să avem o pace bună, cu scop bun care să ne unească cu Dumnezeu.” IPS Averchie Taushev, "Despre principiile evanghelice ale iertarii pacatelor si judecarii raului" 👇 https://stranaortodoxa.wordpress.com/2017/09/20/nu-judecati-ca-sa-nu-fiti-judecati-este-oare-condamnarea-antihristului-si-a-slugilor-lui-fidele-o-judecata-pacatoasa-nedreapta-oprita-de-evanghelieadevarul-evanghelic-si-dragost/?fbclid=IwAR1tRODK9R9FKGjwbyqnAiF-P58o6BWe_HfgD4zu5l2LhqgRxhxqAHn2qd4

„Omului care citeşte cu minte goală cele cuprinse în stihurile grele, i se goleşte şi inima şi se stinge în ea puterea dumnezeiască ce dăruieşte inimii gustarea cea mai dulce, în minunata înţelegere a sufletului. Oricine obişnuieşte să alerge spre ceea ce îi este înrudit. De aceea şi sufletul ce are părtăşie cu Duhul, cand aude vreun cuvant care are ascuns în el o putere dumnezeiască, atrage cu înfocare conţinutul lui. Nu pe orice om îl trezeşte un lucru care e spus duhovniceşte şi care are în el ascunsă o putere, ca să se minuneze de el. Cuvantul despre virtute are nevoie de o inimă care se odihneşte de cele ale pămantului şi de îndeletnicirea cu ele. Lucrurile virtuţii nu trezesc gandul omului a cărui cugetare se osteneşte cu grija celor trecătoare, ca să le poftească şi să caute să le dobandească." Sfântul Isaac Sirul https://t.me/stranaortodoxa

"Slava deşartă este un rău foarte mare nu numai pentru că îl împinge pe om spre păcat, dar mai ales pentru că, adeseori, însoţeşte chiar virtutea! Dacă diavolul nu va reuşi să ne îndepărteze de pe drumul virtuţii, atunci se va folosi de virtute. Adică ne va îndemna să stăruim în nevoinţe, dar ne va răpi roadele acestora îndemnându-ne să ne trufim cu ele. Nu se poate ca atunci când omul tânjeşte şi după virtute şi după slavă, să le dobândească pe amândouă. Le poate dobândi pe amândouă dacă urmăreşte doar virtutea cerească, pentru că la ea se poate adăuga şi slava. Dar când le doreşte pe amândouă, nimic nu izbândeşte. Aşadar, cel care săvârşeşte o faptă bună, încercând să câştige şi slava oamenilor, fie o câştigă, fie nu, el îşi ia răsplata în această viaţă şi nu va mai lua nici un fel de răsplată în viaţa viitoare. De ce? Pentru că în loc să aştepte multă şi veşnică plată de la Domnul, a voit răsplata neînsemnată şi vremelnică a oamenilor. Pe de altă parte, cel care lucrează o anumită virtute duhovnicească numai şi numai ca să-I fie pe plac lui Dumnezeu, îşi păstrează virtutea neatinsă, este răsplătit cu bogăţie nestricăcioasă în ceruri, iar în această viaţă dobândeşte multă mângâiere, având nădejde că va veni vremea când va fi răsplătit. Dar nu numai atât, pentru că acest om, având comori bine păstrate în ceruri, va primi fără să se aştepte şi slava omenească. Omul se bucură de multă slavă atunci când nu o vrea şi când nu o caută. Aşadar, câştigăm totul atunci când lucrăm cu smerenie pentru Dumnezeu, şi pierdem totul când cu mândrie, tânjim spre slava omenească." Sfântul Ioan Gura de Aur https://t.me/stranaortodoxa

Care sunt cele mai mari minuni Vrednicul de pomenire Pr. Antim de vorbă cu un grup de pelerini pe cand se afla la mănăstirea Bistrița - Neamț https://t.me/stranaortodoxa

"In lupta ta cea nevăzută călăuzeşte-te după poveţele Sfinţilor Părinţi ai Bisericii tale: ei poruncesc ca înainte de a te fi înnoit prin lucrarea vădită a Sfântului Duh să te fereşti de orice vedenie, de orice glas din afara sau dinlăuntrul tău ca de o pricină vădită pentru amăgirea de sine. Păzeşte-ţi mintea lipsită de închipuiri; goneşte toate visările şi părerile care se apropie de ea, prin care căderea a măsluit adevărul, îmbrăcat în pocăinţă, stai cu frică şi evlavie înaintea Marelui Dumnezeu, Care poate să curăţească păcatele tale şi să te înnoiască prin Prea Sfântul Său Duh. Venind, Duhul te va povăţui la tot adevărul (In. XVI, 13). Simţirea plânsului şi a pocăinţei este singurul lucru de trebuinţă sufletului care se apropie de Domnul cu hotărârea de a primi de la El iertarea greşelilor sale. Aceasta este partea cea bună! Dacă ai ales-o, să nu se ia de la tine! Nu schimba această comoară pe simţiri deşarte, mincinoase, silite, părute harice; nu te pierde pe tine însuţi linguşindu-te." Sfântul Ignatie Briancianinov, "Experiențe ascetice " https://t.me/stranaortodoxa

"Credinţa slăbeşte prin nădăjduirea în mintea proprie, prin făţărnicie şi iubire de sine. Cel ce voieşte să cugete despre adevăr fără să aibă luminare de sus nu face decât să se dedea la împreună-vorbiri şi certuri deşarte, să se abată de la calea care duce la dragoste (l Tim. 1,6-7). Din cugetarea la adevăr făcută înainte de vreme, în lucruri mai presus de ştiinţa cugetătorului, cu slavă deşartă, s-au născut eresurile, rătăcirile şi hulele împotriva lui Dumnezeu. Statornicia în mărturisirea ortodoxă a dogmelor de credinţă este hrănită şi păzită prin faptele credinţei şi neprihănirea conştiinţei. Cei ce nu au drept călăuză credinţa în faptele lor si strică neprihănirea conştiinţei prin abaterea de bună voie în păcat nu vor putea păzi în cuvenita curăţie şi dreptate ştiinţa despre dogme pe care o au: această ştiinţă, fiind ştiinţă despre Dumnezeu, cere neapărat curăţie a minţii, care e proprie numai celor cu obiceiuri bune şi cu întreagă înţelepciune (l Tim. I,19)." Sfântul Ignatie Briancianinov, "Experiențe ascetice" https://t.me/stranaortodoxa

"Cei care nu şi-au întărit şi dezvoltat credinţa cea din auzire prin faptele credinţei sunt lesne amăgiţi de învăţătura minciunii, care ia cu făţărnicie chipul adevărului (l Tim. IV, 1). Nevoinţele trupeşti spre puţin sunt folositoare (l Tim. IV, 8), adică ele pot doar îmblânzi, nu dezrădăcina, patimile; iar buna cinstire, care stă în nevăzuta îndeletnicire a minţii şi a inimii, neapărat trebuincioasă fiind credinţa ortodoxă, spre toate e folositoare: numai ea poate face pe om să simtă viaţa veşnică, pe care sfinţii o gustă în parte încă de aici, ca pe o logodnă, şi care se descoperă deplin după despărţirea sufletului de trup. Viaţa veşnică constă în lucrarea cea de multe feluri a harului în suflet, care este simţită după măsura curăţirii de patimi. Acest cuvânt, fiind grăit din cercare duhovnicească, e vrednic de crezare; el este vrednic a fi primit (l Tim. IV, 9) ca temei de la care creştinul se poate înălţa în zbor la bunătăţile cele negrăite, punând suişuri în inima sa. Credinţa şi luarea aminte duc la cunoaşterea crucii lui Hristos, de unde răbdarea cu mărime de suflet a necazurilor, care-i născută şi hrănită de nădejdea în Dumnezeul Cel Viu, adică Lucrător prin mângâierea harică în inima celui ce rabdă întru Hristos (l Tim. IV, 10)." Sfântul Ignatie Briancianinov, "Experiențe ascetice" https://t.me/stranaortodoxa

Director adjunct al Seminarului teologic ortodox din Piatra Neamț este o profesoară papistașă. Cu binecuvântarea mitropolitului Teofan! 👇 https://vestea.net/director-catolic-la-seminar-ortodox-cu-binecuvantare/

Adevărul despre Ecumenism și Sinodul din Creta (16-27 iunie 2016). Urmările „Marelui Sinod” în viața creştinului-ortodox – Strana Ortodoxă https://stranaortodoxa.wordpress.com/2022/02/09/adevarul-despre-ecumenism-si-sinodul-din-creta-16-27-iunie-2016-urmarile-marelui-sinod-in-viata-crestinului-ortodox/

"Toţi trebuie să trecem printr-o asemenea vreme de încercare. Simţământul trist al singurătăţii ne va cuprinde, mai devreme sau mai târziu, şi pe noi. Talazurile furioase, nestăpânite, apucă sărmana noastră luntre ca pe o jucărie şi o aruncă în toate părţile, căutând s-o zdrobească. Cârmă nu mai avem, şi ne cuprind fiori de groază când vedem cum se lasă întunericul nopţii – dar liniştiţi-vă! Domnul Se apropie de noi pe valuri, în pofida furiei vântului! Deasupra urletului furtunii dezlănţuite răsună glasul Lui: Eu sunt, nu vă temeţi! Frica ne va pieri când Ii vom recunoaşte glasul, şi o linişte adâncă se face în inima noastră. Nu este ciudat că Mântuitorul îi mulţumeşte Tatălui dinainte pentru un lucru neprimit încă? El îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru învierea lui Lazăr atunci când Lazăr nu înviase încă! Iţi mulţumesc că M-ai ascultat. Care e înţelesul acestor spuse ale Mântuitorului? Lazăr zăcea încă în mormânt, înfăşurat în giulgiu; tăcerea morţii nu fusese curmată încă, rugăciunii înălţate către Cer încă nu-i urmase un răspuns văzut. Pentru ce îi mulţumea Domnul Tatălui ceresc? Aflându-Se în unire desăvârşită cu El, Mântuitorul îi mulţumeşte dinainte, încredinţat că rugăciunea Lui este plăcută Tatălui. Inviindu-l pe Lazăr, Domnul a vrut nu doar să-l readucă în viaţa pământească şi prin aceasta să-i facă fericiţi pe apropiaţii lui, ci şi să întărească credinţa în nemurirea sufletului şi în veşnica înviere, prevestind prin această minune şi propria Sa înviere. Şi eu, Doamne, îndrăznesc să-Ţi aduc mulţumire pentru cei ce au adormit deja întru Tine. In faţa mormântului deschis, în mijlocul beznei, tăcerii, necunoscutului, neavând dovada văzută a nemuririi, neauzind glasul dumnezeiesc: Lazăre, vino afară!, eu Iţi voi mulţumi totuşi, încredinţat că răposaţii mei trăiesc şi vor trăi veşnic! Nemurirea este o însuşire nelipsită a Dumnezeirii — Domnul nu poate îngădui moartea zidirii Sale, şi de aceea în fata mormântului deschis simţim nevoia de a cânta cântare pascală. Amintirea răposaţilor rămâne vie în familia de care s-au despărţit, şi exemplul lor moral încă îi poate sluji acesteia drept reazim şi îndrumare în viaţă. Aşadar, şi în prezenţa morţii să înălţăm, cu credinţă fierbinte, laudă Domnului: Părinte, Iţi mulţumesc că M-ai ascultat!” 👇 https://stranaortodoxa.wordpress.com/2024/03/08/numai-dumnezeu-vede-armonie-deplina-in-tot-ce-ni-se-pare-noua-haos-cumplit-asadar-sa-nu-ne-descurajam-ceea-ce-fac-eu-tu-nu-stii-acum-dar-vei-intelege-dupa-aceasta-ioan-13-7/

"În aceasta vedem pricina milei Domnului faţă de oameni. El ştie neputinţa noastră. Oamenii incapabili, slabi, ajung adesea să fie o piedică, încurcându-i pe semenii ocupaţi. Nepotriviţi pentru luptă, nefiind în stare să dea sfat bun, ei nu fac trebuinţă conducătorilor; îi nesocoteşte şi gânditorul, pe care ei nu îl înţeleg, iar la treburi, nefiind de nici un ajutor, nu-s decât o povară. Şi totuşi, milostivirea lui Dumnezeu nu se îngreţoşează de ei, ci are loc şi pentru aceştia, îi rabdă şi le dă binecuvântare. Apostolii credeau că pruncii îl încurcau pe Hristos, şi nu-i lăsau să vină la El. Făcând aşa, au stârnit însă nemulţumirea Domnului; în inima Lui şi în braţele Lui era loc destul pentru prunci. Se va găsi loc la El şi pentru toţi cei slabi, de care n-are nevoie nimeni: aceştia nu-L încurcă pe Dumnezeu! Aşadar, suflete al meu, veseleşte-te! Nu te îndoi de Dumnezeul tău, nu te lăsa pradă viselor nebuneşti de înţelepciune şi de mărire, ca şi cum prin acestea ai putea dobândi ceva. La Domnul este loc şi pentru tine, oricum ai fi; El este gata să primească şi ceea ce-I vei aduce în slăbiciunea ta. In ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El (Psalmi 102, 13). Ce ne cucereşte la un copil, stârnindu-ne gingăşia? Nu neajutorarea lui? Văzând această ne-ajutorare, ne străduim să-l ajutăm nu numai cu râvnă, ci şi cu bucurie, şi suntem gata să ne îngrijim de el zi şi noapte. Un copil mic şi slab îşi găseşte loc drept în inima mamei, acolo unde ea vede cel mai repede orice nevoie a lui, unde îi aude cel mai mic strigăt, unde poate, cu braţe iubitoare, să-l ocrotească. Şi Domnul îi miluieşte pe cei care îl iubesc, că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-Şi-a aminte că ţărână suntem." ("Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu, 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului") https://t.me/stranaortodoxa

"Dacă ispita ne chinuie, dacă ne tulbură îndoielile, să mergem cu ele drept la Cel care, fiind El însuşi ispitit, poate şi celor ce se ispitesc să le ajute. Să mergem cu toate gândurile ce ne apasă, de care ne ruşinăm şi pe care le urâm, cu gândurile pe care nu le-am putea spune nimănui, şi să le spunem Celui ce poate să ne ajute, fiindcă şi El a suferit ispită. Cu adâncă zdrobire de inimă, recunoscându-ne păcătoşenia, să mergem la Iisus, Care n-a venit să-i cheme la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe păcătoşi (v. Matei 9, 13). Să nu întârziem, să nu amânăm nici o clipă, să mergem chiar acum să ne revărsăm tot sufletul înaintea Lui, să vărsăm toate lacrimile noastre în faţa Lui, să-L iubim mult, ca să ni se ierte şi nouă multe (v. Luca 7, 47). Atunci toate îndoielile noastre vor pieri, vom învinge ispita, şi Domnul ne va face să sporim şi să prisosim în dragoste unul către altul şi către toţi... spre întărirea inimilor noastre, ca să fie fără prihană întru sfinţenie înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Iisus Hristos cu toţi sfinţii Săi (I Tesaloniceni 3, 12-13)." ("Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu, 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului") https://t.me/stranaortodoxa

"Cea mai grea sarcină a dragostei este să ierte lipsa ei la alţii, să găsească dezvinovăţire intoleranţei, să-l ierte pe cel ce nu ştie să ierte. Nu există pe lumea asta o privelişte mai înduioşătoare şi mai minunată decât aceea a dragostei care acoperă cea mai mare fărădelege: lipsa de dragoste." https://t.me/stranaortodoxa

Sărbătoarea zilei de 8 martie - sincretista si subversivă, străină de credința noastră creștină!

"Adeseori parasim lupta la jumatate, deoarece drumul catre Hristos se dovedeste a fi greu si plin de piedici: o multime de bariere, mormane de pietre, pante abrupte, desisuri de nepa­truns… Unii incearca sa se lupte, dar peste tot, la orice pas, sunt greutati si ispite. Elanul scade, de undeva apare si cople­seste mintea gandul cumplit si tradator: „Mantuirea pentru noi e cu neputinta… Am pierit!” Si oamenii fac cale intoarsa aproape cu nepasare, renuntand sa mai lupte in continuare. Ascultati insa, voi, cei descurajati, care v-ati pierdut nadejdea: chiar ati folosit toate mijloacele pe care le aveti le indemana? Chiar v-ati cheltuit toate puterile? Nu puteti sa razbiti pe usa? Puteti desface acoperisul. Puteti sparge pere­tele… Uitati-va, deja se clatina! Inca o sfortare, si o sa cada! Si voi vreti sa plecati? Stati… Dar totul este in zadar. Vointa molesita, needucata, refuza sa se incordeze in continuare. Va este cunoscut acest tablou? Nu-i asa ca aceasta lipsa de vlaga a vointei, aceasta lipsa a calirii si a otelului din carac­ter este o boala specifica a poporului nostru? Cate tradari si caderi nu au loc la noi! Si asta nu in virtutea unei rautati active a vointei, ci in virtutea lasitatii, slabiciunii, lipsei de consistenta morala. Nu dam nici o atentie educarii vointei. Grija parintilor pentru copii se reduce la ingrijirea exterioara, iar bolile sufletului raman nebagate in seama, si stiinta de a trai pe care ne-o insusim din copilarie nu ne spune nimic despre ce inseamna a fi de sine statator si despre forta convingerilor, ci ne invata doar sa ne adaptam si sa ne supunem imprejurarilor. Or, in viata duhovniceasca a crestinului este nevoie mai mult decat oriunde de perseverenta si de nazuinta neabatuta catre un singur tel. Perseverenta minutioasa, zilnica, este aici mult mai importanta decat marile eforturi izolate ale voin­tei sau decat actele eroice. Aceasta este o regula care se apli­ca deopotriva in viata personala si in cea sociala. Entuziastul sclipitor, pasionat, ce se raceste repede, aduce in comunitatea crestina mai putin folos decat ostenitorul smerit, care savar­seste lucrarea sa nebagat de seama, dar cu perseverenta." Sfantul Vasile al Kineşmei, Evanghelia pentru omul modern. Învățături din Evanghelia după Marcu – volumul 1 https://t.me/stranaortodoxa

"A rabda suferintele stiind ca acest lucru place lui Dumnezeu si a indura nereusitele stiind ca ele sunt ingaduite de Dumne­zeu spre educarea noastra in smerenie este incomparabil mai usor decat atunci cand nu intelegi de ce si pentru cine este nevoie de aceasta. Lipsurile lipsite de noima, inutile, chiar si atunci cand sunt neinsemnate, sunt resimtite mult mai dure­ros si irita cu mult mai mult decat o mare durere al carei sens este limpede pentru noi." Sfantul Vasile al Kineşmei, Evanghelia pentru omul modern. Învățături din Evanghelia după Marcu – volumul 1

"Ce canon dați celor bolnavi, care nu pot face metanii? - Celor batrâni și bolnavi li se dă canon după puterea lor. Dacă nu pot face osteneală trupească, dar pot zice rugăciuni, să dubleze rugăciunile cu "Doamne Iisuse". Trăia la mănăstirea Sihăstria un Părinte schimonah, Nicanor Bataca, care, la batrânete, nu putea face metanii, iar închinăciunile le făcea de pe scaun. Dupa ce a căzut la pat, nu mai putea face nici închinăciuni, nici cruce, numai la piept închipuia semnul sfintei cruci, și așa își făcea canonul. Așadar, fiecare să facă cât poate și cum poate, după sfatul duhovnicului, "că pe dătătorul de bună voie îl iubește Dumnezeu". Părintele Paisie Olaru https://t.me/stranaortodoxa

"Mulțumește lui Dumnezeu ce ti-a dat sa gusti, fie cat de putin, “cat de bun este Domnul”. Este adevarat,nu trebuie sa-i descoperi altcuiva viata ta launtrica – daca nu are aceeasi viata ca a ta. Sfantul Antonie cel Mare scrie: “Daca vorbesti despre lucruri duhovnicesti unuia care nu este induhovnicit, toate aceste ii vor parea ridicole”. In scrisoarea precedenta ti-am vorbit despre smerenie si-ti repet: “Smereste-te, copila mea: vrajmasul este foarte viclean si noi suntem slabi”. Sfantul Macarie cel Mare scrie: “Am cunoscut oameni ce erau intr-o asemenea stare de desavarsire duhovniceasca, incat contemplau slava sfintilor din ceruri; au trait 6 ani aceasta stare, si totusi – este cumplit sa o spunem – s-au pierdut”. El mai citeaza cazul unor martiri ce au indurat chinuri groaznice, dar totusi au cazut. Cat despre iertarea pacatelor, Duhul Sfant graieste prin gura proorocului Iezechiel: “Dar daca cel rau se intoarce de la nelegiuirile sale pe care le-a facut si pazeste toate legile Mele (…), nu se vor pomeni deloc nelegiuirile pe care el le va fi facut (…). Dar si dreptul, daca se abate de la dreptatea sa, toate faptele lui bune pe care le va fi facut nu se vor pomeni” (Iz.18, 21-22, 24)" (Cuviosul Ioan de la Valaam, “Fericirile”, Editura Anastasia) https://t.me/stranaortodoxa

"Pr. Iustin: --Nu ierarhii şi preoţii au ţinut ortodoxia românească, ci mucenicii din închisori şi mamele creştine care şi-au crescut copiii în duhul acesta al adevărului ortodox. (...) De acum înainte nu ştiu încotro mai mergem, pentru că acum nu mai avem justificare că suntem în vreme de prigoană, forţaţi de împrejurări, acum de bună-voie ne vindem ortodoxia ecumenismului. – Păi, nu vedeţi că ei nu au fost în stare să-şi ţină promisiunile făcute la sinodul din iulie, prin care s-a stabilit să nu se mai facă ierurgii cu eterodocşii… Pr. Iustin: – Dacă Biserica noastră Ortodoxă îşi va lepăda credinţa strămoşească şi va nesocoti canoanele Sfinţilor Părinţi, atunci, cu durere o spun, Biserica oficială va fi prăbuşirea noastră… – Am tot auzit în ultima vreme ierarhi spunând că tainele catolicilor ar fi valide sau că oricine este botezat în numele Sfintei Treimi, indiferent de confesiune, se mântuieşte, adică botezul catolicilor ar fi valid. Pr. Iustin: – Eu aşa cred în botezul lor, dacă au renunţat la primatul papal şi la infailibilitate, dar atâta vreme cât la ei papa este Hristos, deci nu mai este Sfântă Treime şi ce valoare mai are botezul lor? Numai la noi e botez în numele Sfintei Treimi, la ei e botez în numele Papei, chiar dacă ei invocă în mod formal pe Sfânta Treime." Extras din interviul cu Părintele Iustin Pârvu, realizat de monahia Fotini 23 decembrie, 2008, publicat in nr. 4 /2009 al revistei ”Atitudini”

"În preajma zilei de naștere a Părintelui Antim Gâdioi( 4 martie) aducem în atenția credincioșilor o întâmplare din anul 2002, poate mai puțin cunoscută, dar de mare folos și care arată cât de mult a iubit Sfinția Sa Ortodoxia. Iată relatarea monahului Conon Românul în broșura ”Păcatele ecumenismului”: „În luna octombrie a anului 2002 ne-am bucurat de binecuvîntarea Sfîntului Ioan Casian, adus la noi în tară de o delegatie catolică în frunte cu excelenta sa Bernard Panafieu. Un lucru bun săvîrsit cum nu se cade mai rău. Sugestia indusă credinciosilor de rînd a fost cea scontată: catolicii au si ei „sfinte moaște”, iar rugăciunile ierarhilor ortodocsi alături de cei catolici propagă în masa de credinciosi simtămîntul apartenentei comune la „Marea Biserică” (…) Nu stim de ce în Candela Moldovei nu se vorbește nimic despre „răzvrătirea” de la mănăstirea Sihăstria, ci doar de vizitele delegatiei catolice la manastirile Secu si Bistrita. (…) Dar despre ce incident este vorba? Spre seară(n.n.- în luna octombrie 2002), delegatia catolică în frunte cu arhiepiscopul catolic al Marsiliei, Bernard Panafieu, în pelerinajul prin mănăstirile nemtene, a ajuns si la manastirea Sihăstria cu moastele Sfîntului ortodox roman Ioan Casian. [A doua zi] dis de dimineată, după ce au luat micul dejun, catolicii s-au pornit vîrtos, în odăjdii si cântări, spre catedrala cea nou construită pentru a săvîrsi MESSA CATOLICA. Obstea nu a stiut nimic dinainte despre o asemenea slujbă în incinta manastirii, dar văzînd ce se-ntîmplă, un grup de trei calugari ortodocși în frunte cu ieromonahul Antim s-au opus, mai întîi la preacuviosul Victorin (n.n. starețul de atunci), dar vazînd că acesta ezită, au mers înaintea ereticilor si au închis usile catedralei. Catolicii s-au mirat foarte de această initiativă si s-au retras. Dar peste putin timp apare IPS Daniel care după ce-l mustră bine pe staret pentru răzvrătire si neorînduială, opreste dintr-un gest pe „ereticul” Antim de a se mai împărtăsi si anuntă că cei care-l vor urma în „erezie” vor fi supusi canonisirii. Apoi messa s-a facut netulburată în trapeza mănăstirii si delegatia a plecat linistită mai departe, după ce a fost asigurată că acea scena nu se va mai întîmpla de acum încolo. (…) Stăm si ne întrebăm cum a fost posibil ca dintr-atîtia stareti, ieromonahi, călugari, doar unul singur să se ridice si să facă ceva pentru a opri blestemătia catolică a-si face loc prin mănăstiri, prin ultimele bastioane de ortodoxie din Romania. (…) Marturisirea adevarului pentru astfel de căldicei este egală cu pierderea functiei, a gradului si autoritătii si pasibil de a fi trecut prin furcile reeducarii mitropolitane. Stim că nu toti care tac sunt de acord cu eresul catolic, dar atîta vreme cît vor considera că „nu a venit încă timpul” de a face ceva, rămîn vrednici de plîns pentru comoditatea si împăciuirea lor, pentru că toti vom fi întrebati la judecată, care a fost valoarea noastra în Ortodoxie dată de lucrarea întru Hristos şi de roadele întru Biserică, si nu stim dacă toti acesti „comozi” vor putea da răspuns bun înaintea Judecătorului si a Sfintilor." ..... Completăm relatarea de mai sus a monahului Conon cu informații din presa vremii și cu mărturii ale celor apropiați Părintelui Antim. 👇 https://stranaortodoxa.wordpress.com/2024/03/03/erezia-ecumenista-infiltrata-in-marile-manastiri-ale-moldovei-inca-din-2002-la-ordinul-mitropolitului-de-atunci-singurul-care-a-indraznit-sa-se-opuna-fatis-in-vorba-si-in-fapta-ordinului-ecumenist/

Trimite, Doamne, trimite, În aste vremi de ispite Trimite-ne-o primăvară Cum erau odinioară: Cu ninsori prelinse-n ploaie Nu cu veşti despre războaie Cu păsări zburând pe cer Nu vre-un bombardier ! Cu grădini alb înflorate Nu cu mame-ndoliate ! Trimite-ne toporaşi Şi nu plâns de copilaşi ! Brebenei şi violete Şi nu tancuri,nici rachete ! Păpădii şi ghiocei Nu soldaţi străini şi răi ! PACEA TA DĂ-NE-O, TATĂ, PACE BINECUVÂNTATĂ Că a noastră-i sângerată De covid, vaccin, război Fiindcă-n Creta, vai de noi ! N-am stat, Doamne, lângă TINE, Te-am vândut fără ruşine Şi acuma îndrăznim Primăvară să-Ţi cerşim... Mai bine-am cerşi IERTARE PENTRU MAREA LEPĂDARE Şi MILĂ ŞI ÎNDURARE ŞI DIN NOU ŞI IAR... IERTARE ! Paraschiva Rădoi

"Pot să doresc multe; însă propria mea neputinţă face neroditoare cea mai mare parte a dorinţelor mele. Când dorinţa rămâne neîmplinită, şi mai ales atunci când ea pare şi înţeleaptă şi folositoare şi trebuincioasă, inima e lovită de întristare. După măsura însemnătăţii dorinţei, întristarea poate spori, nu rareori trece în trândăvie şi chiar în deznădejde. Ce alină în cumplitele vremi de necaz al sufletului, atunci când orice ajutor omenesc e fie neputincios, fie cu neputinţă? Dă alinare numai a te recunoaşte pe sine rob şi zidire a lui Dumnezeu; numai această recunoaştere are asemenea putere. Numai ce va spune omul lui Dumnezeu, rugându-se din toată inima sa, „Săvârşească-se asupra mea, Doamne al meu, voia Ta", şi se va potoli înviforarea inimii. Prin cuvintele acestea, rostite fără făţărnicie, chiar şi necazurile cele mai grele vor rămâne lipsite de putere asupra oamenilor. Ce înseamnă asta? Asta înseamnă că omul, după ce s-a mărturisit pe sine ca rob şi zidire a lui Dumnezeu, după ce s-a încredinţat în întregime voii lui Dumnezeu, intră fără întârziere, cu toată fiinţa sa, în tărâmul Sfântului Adevăr. Cel care a urcat în tărâmul Adevărului, care s-a supus Adevărului, primeşte libertatea morală şi duhovnicească, primeşte fericirea morală şi duhovnicească. Această libertate şi această fericire nu atârnă de oameni şi de împrejurări." Sfântul Ignatie Briancianinov, "Experiențe ascetice" https://t.me/stranaortodoxa

"Vederea judecăţilor lui Dumnezeu e o vedere duhovnicească. La această vedere e înălţată prin Dumnezeiescul har, la vremea potrivită, mintea creştinului care se nevoieşte după rânduială. Vederii duhovniceşti a minţii îi răspunde inima printr-o simţire duhovnicească, sfântă, cu care ea se adapă ca şi cu o băutură dulce şi bineînmiresmată, ce revarsă în ea şi saturare, şi bărbăţie, şi veselie. Privesc în judecăţile Tale, Doamne al meu: judecăţile Tale - adânc mult (Ps. XXXV, 6). Adâncul lor nu-l poate cerceta nici mintea omenească, nici mintea îngerească, la fel cum ochiul nostru cel simţit nu poate vedea tăriile cerului, ce se ascund dincolo de albastrul lui străveziu şi fără hotar. Este cu neputinţă a împlini întocmai şi nerătăcit voia lui Dumnezeu fără cunoaşterea judecăţilor Lui. Ce sunt poruncile lui Dumnezeu ? Sunt voia lui Dumnezeu, descoperită de El oamenilor ca ei să aibă călăuză în faptele ce ţin de sloboda lor alegere. Ce sunt judecăţile lui Dumnezeu ? Sunt cele făptuite sau îngăduite de voia lui Dumnezeu, asupra cărora voinţa slobodă a omului nu are nici o înrâurire. Este învederat că pentru a împlini deplin voia lui Dumnezeu, omul are neapărată nevoie să intre în legătura cea nerătăcită cu poruncile lui Dumnezeu, precum şi cu judecăţile Lui. Păzit-am căile Domnului, grăieşte adevăratul slujitor al lui Dumnezeu, că toate judecăţile Lui sunt înaintea mea, si îndreptările Lui nu s-au depărtat de la mine (Ps. XVII, 24, 25). Judecăţile Tale, Doamne al meu, mă învaţă! (Ps. CXVIII, 108). Mărturisi-mă-voi Ţie întru îndreptarea inimii, ca să mă învăţ judecăţile dreptăţii Tale (Ps. CXVIII, 7)." Sfântul Ignatie Briancianinov https://t.me/stranaortodoxa

"Se abate de la împlinirea legii lui Hristos cel ce caută nebuneşte loc unde nu sunt necazuri. Locul şi viaţa fără necazuri sunt în cer - de acolo a fugit toată durerea, întristarea si suspinarea. Pământul este loc al suspinelor, şi fericiţi sunt cei ce suspină pe el: aceştia se vor mângâia în cer. Loc şi viaţă fără necazuri sunt atunci când inima află smerenie şi smerenia intră întru răbdare." Sfântul Ignatie Briancianinov https://t.me/stranaortodoxa

"Dumnezeu aşază su­fletul păcătosului care se pocăieşte împreună cu cei care nicio­dată nu s-au depărtat de El.“ Sfântul Serafim de Sarov

Biserica stă în Adevăr, nu în mulțimea oamenilor!!

Zis-a Sfântul Grigorie Dialogul: „Mai mare minune decât rugăciunea este propovăduirea cuvântului, adică a ajuta cu cuvântul învățăturii, că, a întoarce pe păcătoşi la pocăință, mai mult este, decât a învia un mort. Că întru înviere se scoală trupul şi iarăşi moare, iar întru pocăință se scoală sufletul, care viețuieşte în veci. Dar, încă şi din Evanghelie poți cunoaşte cu adevărat grăirea aceasta. Că, iată, a înviat Dumnezeu pe Lazăr trupeşte, dar Scriptura nu ne spune ce a făcut trupul înviat al lui Lazăr. Însă, a înviat Dumnezeu sufletul lui Pavel şi câte n-a făcut sufletul lui Pavel! A făcut puteri multe cu învățăturile sale.” (Proloage) https://t.me/stranaortodoxa

Iar poarta care duce la pierzare este largă şi calea desfătată. Şi umbletele pe această cale sunt, aici, în lumea aceasta, adică, de bucurie făcătoare, iar acolo, de mare scârbă. Aici uşoare, iar acolo grele şi dureroase. Aici se arată ca nişte lucruri de nimic, iar acolo ca nişte fiare sălbatice, care muşcă pe cei ce le săvârşesc şi nu se pocăiesc, după cuvântul Proorocului: „Cutremur i-a cuprins pe ei acolo, dureri ca ale celei ce naşte” (Ps. 47, 6). Iar răutatea vieţii acesteia, adică umbletele căii celeilalte, pe care şi Apostolul, în parte, le-a numărat, sunt: desfrânarea, înverşunarea, slujirea la idoli, otrăvirea, vrajba, cearta, pofta, mânia, bătaia, invidia, petrecerile, strigările, cântecele lumeşti, fluierăturile, jocurile, scăldaturile, hainele cele moi, prânzurile cele scumpe, bătăile din palme, gâlcevile, somnul cel fără grijă, ura dintre fraţi, grăirea de rău. Iar lucrul cel mai rău, decât toate, este nepocăinţa şi a nu ne aduce aminte niciodată de ieşirea, cea din urmă, din viaţă. Acestea sunt călătoriile căii celei cumplite, pe care mulţi sunt cei ce călătoresc. Dar şi sălaşul cel cuvenit lor îl vor afla. În locul desfătării, foame; în locul beţiei, setea; în locul odihnei, chinul; în locul râsului, tânguirea; în locul alăutei, plângerea; în locul îngrăşării trupului, viermele; în locul jocurilor, a fi împreună cu dracii; în locul meşteşugurilor drăceşti, întunericul cel mai dinafară şi gheena focului şi cele asemenea acestora. În ziua cea înfricoşată a Judecăţii, se va cere de la fiecare de a păzit şi dreapta mărturisire a credinţei, neîntinată de eresuri, precum a mărturisit-o când a zis: „Mă lepăd de Satana şi de toate lucrurile lui.” Acestea şi cele asemenea acestora se vor cere de la tot creştinul, în ceasul cel înfricoşat al cercării. La care, ajută-ne, Doamne, să nu fim osândiţi. Că Ție se cuvine slava în veci! Amin. (Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, p. 419) https://t.me/stranaortodoxa

"Niciodata sa nu hulesti pe fratele tau cand se intoarce de la o viata stricata, nici sa sfasii ranile lui cu insulte, nici sa-l facem de rusine in fata prietenilor povestind trecutul lui, ci sa suferi impreuna cu el pentru faptele lui tre­cute si sa te bucuri de cele prezente, pentru ca, parasind faradelegea, ravneste dreptatea si, recunoscandu-si gresalele, se intoarce la virtute. Iau parte la aceasta bucurie si ingerii si se veselesc de cei care se intorc spre fapte bune, dupa cum am invatat in chip precis de la glasul cel mare si nemincinos. In niciunul dintre voi sa nu fie gand de inovatie, nimeni sa n-aiba o viata desfranata, nici sa nu fuga de Tatal nostru si Dum­nezeu, Caruia am fost invatati sa-I spunem: „Ta­tal nostru Care esti in ceruri”. Iar daca cineva este cuprins de nebunie, de dorinta de placeri si de altele asemenea, sa se intoarca din pustie, sa vina la painea vietii, evitand roscovele, sa-si reia vrednicia de altadata, sa ajunga liber si fiu in loc de sluga. Tatal este gata in iubirea Sa de oameni, iese intru intampinarea celui ce se pocaieste si se intoarce pentru ca este iubitor de copii si bun." (Asterie al Amasiei ,"Omilii și predici") https://t.me/stranaortodoxa

"Rugăciunea împotriva răcirii inimii să o faci, cu cuvântul tău, înainte de pravila și după pravila… , ca și cum aduci înaintea feței Lui un suflet mort: “Vezi, Doamne, cum este sufletul meu! Zi, așadar, un cuvânt și se va vindeca!”. Cu aceleași cuvinte și în timpul zilei să I te adresezi mai des lui Dumnezeu." Sfantul Teofan Zavoratul