Mirel Palada

“Tefeleii se supără că vorbesc critic despre aliații noștri puternici. Discursul meu, însă, este practic același cu al tefeleilor. Este un discurs critic la adresa puterii. Tefeleii sînt supărați pe maniera în care boierii locali gestionează țara. Eu sînt critic la adresa felului în care boierii mari, ăia de la Imperiu, partenerii noștri, sub mantia de propagandă a ideilor nobile și mari, de fapt controlează acest teritoriu în scopurile lor. Nu neapărat personale. În scopul intereselor țărilor pe care le reprezintă. Nu e nimic rău în a critica puterea. E chiar necesar. Doar că tefeleii, orbiți de propagandă, confundă puterea ce trebuie criticată. Ei cred că dacă își direcționează furia și ura împotriva boierilor locali își vor îmbunătăți soarta. Că vor avea parte de “o țară ca afară”. Eu, în schimb, cred că pur și simplu sînt vrăjiți de o mașinărie elaborată de zgomot. Tefeleii cad pradă propagandei și alunecă într-o capcană aurită. Strădaniile lor zgomotoase de critică a puterii nu fac altceva decît să împingă România într-o permanentizare a situației de cetățeni de rang secund, de meteci, de servitori la masa celor puternici. “Uită-te la ei, că le și place...”” În rest, discutăm despre albume obscure, dar foarte faine ale unor trupe celebre. Free... Four...

Hai, că în cele din urmă ajungem să discutăm despre tensiunea dintre conservatori și progresiști în Hollywoodul anilor 50, plecând de la pretextul filmului High Noon. Dar nu discutăm doar despre Hollywoodul anilor ’50, când conservatorii erau dominanți, iar progresiștii minoritari, nu ca azi, când balanța e inversată. Discutăm pur și simplu despre această tensiune valorică universală, pe care o întâlnim în toate țările, în toate momentele istorice. Nu doar azi, cu tefeleii noștri globaliști care se ceartă cu boșorogii conservatori. Nu doar în Hollywoodul anilor ’50, cu progresiștii pro-sovietici vs conservatorii pro-sistem. Hai, că o să vă placă. Slava!

De ce sîntem atît de negri în cerul gurii? De ce sîntem atît de individualiști, patologic de individualiști? De ce ne batem joc de bătrîni și de toate soiurile de oameni care nu sînt productivi, eficienți? De ce sîntem un soi de caricatură de americani, cei mai americani din Europa? Ce e cu hybrisul ăsta existențial pe capul nostru? Din întunecata Anglie, de la ploaie și umezeală în toiul verii, sociologul Mirel Palada, cel mai bun sociolog din epoca Pieleanu, încearcă să vă răspundă la aceste întrebări puternice pentru soarta poporului nostru. Există vindecare? Există normalitate la cap? Do not forsake me, oh my darling...

Palada e cîteva zile în vacanță, la englezi, mama lor de imperialiști. La Bath, acest miez al imperialismului decadent și elegant. Drept pentru care vă povestește tot soiul de aventuri turistice, unele din ele haioase, altele triste. Dar toate cu tîlc. Cum a fost acuzat pe nedrept că e beat. Cum e să fii handicapat. Cum e să vizitezi un mormînt pre-indo-european de acum aproape 6,000 de ani. Ce disc mișto a găsit în librăria de peste drum. De cîte sute de ani e pubul de peste drum. Și tot soiul de astfel de fleacuri haioase, gustoase, purtătoare de karma. Slava!

În decembrie 2020, sociologul Mirel Palada a scris un articol intitulat “Pledoarie pentru naționalismul economic”. În care convingea publicul, cu subiect și predicat, cu argumente pertinente, de ce banii sînt cea mai importantă componentă a strădaniei naționaliste. Să rămînă banii în țară. Să nu se mai scurgă în străinătate prin tot soiul de șulfăreli contabilicești neocolonialiste. Iată că de ceva timp, politicienii și securiștii, de la Ciolacu la Simion, de la Hellvig la Rareș Bogdan, au început să spună dintr-o dată ce spunea Palada încă de acum aproape trei ani. O idee puternică, necesară, căreia i-a venit vremea istorică. Acuma Doamne ajută să-i și țină această strofocare de patriotism / naționalism / suveranism, să nu fie doar gura de ei. În completare, Palada vă recomandă nu unul, ci două filme italiene deosebite. Amîndouă geniale. Amîndouă delicioase. Amîndouă capodopere ale istoriei cinematografiei. Amîndouă all'italiana. Hai, că o să vă placă. Ghinion.

Azi discutăm despre povestea a două vechi meserii de pe lumea asta: meseria de lucrătoare sexuală și meseria de securist. Ce au ele în comun? Printre altele, și epifania păcatului urmată de remușcare și de căință. Orizontalele bătrîne devin religioase. Securiștii bătrîni devin suveraniști, naționaliști și plîng de mila țării. E vorba de un arc narativ și profesional previzibil: securiștii se nasc profesional globaliști, că așa le bagă în cap sistemul, cînd îi îndoctrinează, și mor suveraniști. Devin suveraniști prea tîrziu, cînd nu mai au putere. În plus, azi discutăm despre unul din cele mai mari filme făcute vreodată, unde e vorba tot despre căință și despre arcul narativ al lucrului făcut prea tîrziu. Slava. Ghinion. Sau, cum ar zice eroul principal: deserve got nothing to do with this.

De ziua Americii, sociologul Mirel Palada vă povestește de ce îi place America, și de ce poate în același timp să fie critic la adresa Americii. Și vă îndeamnă să faceți acest efort mental elementar de a putea înțelege că poți în același timp și ține la ceva, și să fii critic la adresa acelui ceva. Discutăm despre America. Așa cum ne-a fost prezentată în mod fantasmatic în copilăria generației noastre de decreței. De ce românii sînt americanofili și au valori apropiate de ale americanilor. Ce îi reproșăm Americii. Și la sfârșit, patru recomandări de produse simbolice americane : un album de muzică, două filme și o carte. Slav... Ăăăăă, pardon: Cheers!

Zilele astea are loc examenul de bacalaureat, unul din cele mai importante examene din țara noastră. Prilej cu care discutăm efectul puternic distructiv pe care îl are tipul de predare din școală asupra apetenței pentru literatura română, din cauza metodelor învechite, anchilozate, de tip “comentariu literar”. Studiu de caz: experiența personală a sociologului Mirel Palada. Ca antidot, Mirel Palada vă invită mîine, miercuri 28 iunie, la orele 18:30, în str. Bărăției 33 București la o lansare de carte dublă: proză și poezie. În numele tatălui a Nataliei Onofrei și Sofisme și alegorii a lui Radu Enache. Vă așteptăm cu drag!